La fiecare oră, România pierde o suprafaţă forestieră echivalentă cu trei terenuri de fotbal. Raportul organizaţiei americane Environmental Investigation Agency arată că jumătate din tăierile de lemn din ţara noastră sunt ilegale.
Ecologiştii arată cu degetul principalul procesator al masei lemnoase din România, firma austriacă Schweighofer, care acceptă asemenea materie primă. Ca atare, coaliţia pentru salvarea pădurii a sesizat autoritatea responsabilă din Austria pentru a face verificările de rigoare.
În replică, firma austriacă respinge acuzaţiile, subliniind că este adepta prelucrării responsabile a lemnului, procesarea făcându-se numai pentru lemnul care intră cu documente complete şi corecte.
Ecologiştii avertizează că în ritmul actual de defrişări ultimele păduri virgine din Europa vor dispărea în curând. Menţionăm că două treimi dintre acestea se află în chiar în România.
Asta se întâmplă în special vara atunci când resimțim nevoia unei oaze de umbă și o căutăm pe trotuare sau în parcuri.
Cu toate acestea, de cele mai multe ori nu o găsim.
Defrișările masive, plantarea unor specii vegetale improprii, extinderea pavajelor și densificarea construcțiilor duc treptat la fenomenul de deșertificare urbană.
Numărul de spații verzi raportat la numărul de locuitori s-a redus alarmant.
Normele europene prevăd 26 de mp pe cap de locuitor, însă, în București această cifră este imposibilă, iar statistic vorbin suprafață variază între 5 și 10 metri pătrați.
Studiile ne plasează printre cele mai poluate capitale europene.
Nu se poate discuta în ultimii ani despre construirea de parcuri publice. Au fost făcute doar mici alveole în zone interstițiale ale cartierelor de blocuri, amenajate nefuncțional, neîntreținute și neasumate de utilizatorii lor.
În ceea ce privește realizarea unei strategii pe termen lung cu privire la ecologizarea Bucureștiului nici nu poate fi vorba – cu toate că în anul 1930 odată cu realizarea primului plan de dezvoltare urbană a orașului și anume Planul Director de Sistematizare coordonat de Cincinat Sfințescu, Capitala avea prevăzut un inel verde de-a lungul liniei de centură, după modelul Londrei.
Proiectul nu a fost realizat însă.
Au urmat anii comunismului care au produs zone de clivaj în fizionomia orașului, comasând pe vechile zone destinate grădinăritului sau pomiculturii – cartiere de blocuri.
În acest moment se încearcă prin varii metode anularea oricăror spații verzi, fie ele și cu vegetație crescută spontan în așa numita goană după betonare.
Iar un exemplu este distrugerea recenta a lizierei de pini a parcului Drumul Taberei – din zona ștrandului și construirea unor edificii hidoase și ostile întregului cartier.
Dacă în alte țări se încearcă recuperarea oricărui tip de spațiu natural și aici amintim de celebrul Parc High Line din New York, în care o fostă zonă feroviară recuperată de natură prin apariția vegetației spontane este transformată în parc urban, în București bătălia pentru spațiu construit câștigă în defavoarea naturii, încurajând poluarea și disconfortul urban în special în timpul caniculei.
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
