Cercetătorii UBB identifică rolul reţelelor corticale în dependenţa de alcool!

Publicat de Andra Radu, 24 noiembrie 2021, 10:08

Cercetători ai Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca au identificat care zone din creier sunt cele mai active în cazul celor dependenţi de alcool sau de alte substanţe care sunt percepute drept recompense.

„Cercetătorii UBB identifică rolul reţelelor corticale în dependenţa de alcool. Doi cercetători ai Facultăţii de Fizică din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai (UBB), dr. Ercsey-Ravasz Maria şi dr. Molnar Botond, s-au alăturat unui proiect major internaţional de cercetare asupra zonelor sistemului de recompense al creierului unde se codifică amintirile legate de diferite tipuri de recompense.

În rezultatele recent publicate în revista Neurpharmacology, cercetătorii au arătat că în timpul comportamentului de căutare de alcool zonele cele mai implicate sunt cortexul insular şi amigdala.

Aplicând metodele inovative din teoria grafurilor, au demonstrat apoi că deşi drogurile şi recompensele obişnuite par să afecteze o cantitate similară de neuroni, situaţia este mai complexă în funcţie de ce zone ale creierului sunt activate în timpul procesului. Cercetarea a fost efectuată în cadrul programului Horizon 2020 – SyBill-AA”, se arată în comunicatul trimis de UBB.

„Relaţiile semnal-recompensă sunt codificate în ansamblurile neuronale ale sistemului de recompensă al creierului. Ansamblurile neuronale care sunt implicate în acest proces pot fi detectate din expresia genelor de răspuns cu activare scurtă.

În urma studiilor efectuate până acum a fost arătat că relaţiile semnal-recompensă dintre recompensele de droguri şi recompensele obişnuite sunt codificate de ansambluri neuronale de aceeaşi dimensiune. Întrebarea este dacă există diferenţe în funcţie de tipul de recompensă în această codificare neuronală?

În urma studiilor efectuate în cadrul acestui proiect de cercetare, 28 de şobolani Wistar au fost antrenaţi să îşi auto-administreze zaharină sau alcool în urma unui anumit stimul. (…) Creierele animalelor au fost examinate în secţiuni pentru a determina ce modele de activare ar putea fi identificate la nivel neuronal”, se mai arată în comunicat.

Pașii necesari ieșirii din dependență!

Publicat de Andra Radu, 21 iulie 2020, 10:00

Dependența se referă la o situație de „intoxicație” cronică, care rezultă din administrarea repetată a ceva dăunător în sine sau devenit dăunător prin exces și nevoia de a continua această administrare. Astfel, o persoană poate deveni dependentă de o substanță, de un comportament, de un context, de o persoană etc.

Potrivit psihologului Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), putem depista instalarea dependenței urmărind două aspecte:

1. dificultatea persoanei în a controla cât de mult sau cât de des consumă substanţa, practică comportamentul sau agresează o persoană prin a o considera ”proprietate”, nedorind să se desprindă fizic și emoțional de aceasta;
2. continuarea consumului sau a comportamentului, chiar dacă acest fapt are consecinţe negative asupra vieţii personale (de exemplu: probleme de sănătate, pierderi financiare sau conflicte repetate cu cei din jur).

„Păcăleala” care hrănește dependența

Totodată, psihologul Bruce K. Alexander conceptualizează în jurul anului 2008 un model al dependenței ca dislocare existențială. În viziunea sa, dependența constituie un răspuns adaptativ al persoanei la percepția propriei stări de dislocare (mai mult sau mai puțin conștientizată).

Termenul de dislocare se referă în acest context la experimentarea unei stări persistente de separare, detașare sau dezangajare, eșecul dobândirii sau pierderea unei stări de integrare psiho-socială. Persoana dependentă suferă de un deficit la nivelul semnificației vieții („pentru ce trăiesc?”, „ce sens are viața mea?”) și/sau un deficit în a face față aspectelor de bază ale vieții („cum să trăiesc?”).

„Plecând de la acest aspect evidențiat de Bruce K. Alexander, putem observa că dependența apare inițial ca un mecanism de apărare împotriva acestei stări de dislocare, de separare. Această stare se opune nevoilor noastre naturale de apartenență, acceptare, iubire. De aceea, instinctiv, persoana caută inconștient o metodă de liniștire, de siguranță, de plăcere – de fapt își asigură pe cea mai scurtă și rapidă cale găsită declanșarea hormonilor ”fericirii”: endorfine, serotonină, dopamină, oxitocină.

Persoana își creează astfel o falsă iluzie a deținerii controlului. În fapt, acel moment poate fi începutul pierderii controlului. Luând în calcul aspectul mai general al cuvântului ”dependență”, acesta ne arată că este vorba în sine despre un raport de subordonare. Persoana dependentă devine astfel ”subordonată” mental, emoțional și comportamental unei substanțe, unui comportament, unui context sau unei persoane”, explică psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Pașii necesari ieșirii din dependență. Totodată specialistul propune 4 pași prin care putem scăpa de dependență:

1. Cel mai dificil, dar și cel mai important pas: acceptarea faptului că există o problemă.
2. Solicitarea ajutorului specializat.
3. Acceptarea faptului că este nevoie de o investiție constantă de timp, energie și resurse interioare.
4. Acceptarea inerentelor eșecuri și recăderi și menținerea deciziei de a merge până la capăt în vindecare.

DigitALL: Dependența de tehnologie

Publicat de Mihaela Costache, 7 martie 2017, 14:00

Nu știu dacă ne dăm seama cât de mult timp ocupă, în viața noastră dispoztivele mobile și tot felul de gadgeturi cărora le-am găsit cu ușurință loc în activitatea zilnică.

Common Sense Media a dat publicității, la jumătatea lui 2016, un studiu realizat pe 1.200 de copii cu vârste cuprinse între 12 şi 18 ani şi pe părinţii acestora.

Sondajul demonstrează că unul din doi adolescenţi recunoaște că este dependent de telefonul mobil, în timp ce 59% dintre părinţi sunt îngrijoraţi de această dependenţă care poate apărea la copiii lor.

Adulţii susțin despre telefonul mobil că ar fi un dispozitiv care conduce la dependenţă, însă nu se implică foarte mult în educarea copiilor cu privire la utilizarea, cu măsură, a acestuia.

Rezultatele sondajului Common Sense Media arată că 72% dintre adolescenţi răspund la mesajele sms sau cele de pe reţelele de social media imediat, în timp ce 80% dintre ei îşi verifică telefonul mobil în fiecare oră.

Faptul că telefonul mobil distrage atenţia copiilor de la activităţi mult mai importante a fost sesizat şi de părinţi în proporţie de 85%.

Sondajul arată cum s-a schimbat imaginea vieţii de familie în 2016. O mică parte a familiilor pare să se străduiască să îi înveţe pe copii să folosească tehnologia într-un mod sănătos, astfel că foarte multe dintre comportamentele şi efectele negative din viaţă sunt asociate cu utilizarea excesivă a telefoanelor mobile, explică James Steyer, directorul Common Sense Media.

Totuşi, cercetătorii spun că această situaţie poate fi legată şi de o evoluţie normală, în contextul erei tehnologiei, a vieţii de familie. Diferenţele dintre cele două generaţii, părinţi şi copiii, în ceea ce priveşte condiţiile de viaţă, pot fi explicaţia etichetei de dependenţă pusă de părinţi asupra adicţiei pe care copiii o manifestă faţă de telefoanele mobile.

Și rămnem în contextul erei tehnologiei.

Revoluţia telefoanelor inteligente nu a luat sfârşit. Terminalele mobile vor fi în acest an mult mai inteligente decât în trecut, titrează La Tribune:

În 2017, peste 300 milioane de telefoane inteligente, echivalentul a peste o treime din telefoanele care vor fi comercializate la nivel mondial, vor fi dotate cu funcţii integrate de „machine learning“ (învăţare automată), care le vor permite să execute sarcini importante chiar offline.

Astfel, telefoanele inteligente vor fi capabile să analizeze mai eficient, chiar şi offline, datele persoanelor în domenii variate cum ar fi securitatea sau sănătatea. Potrivit articolului menționat anterior, acest avans va avea consecinţe importante nu numai pentru confidenţialitatea şi securitatea zilnică a utilizatorilor, dar mai ales pentru intervenţiile în caz de catastrofă, securitatea cibernetică a obiectelor contectate şi sănătăţii.

Un smartphone va putea, în funcţie de utilizatorul său, să valorifice date noi fără să fie programat în prealabil. Acest lucru va permite terminalelor să propună servicii şi funcţii personalizate.

Alina Nechita – Radio Cluj