Când se vor desființa ghenele de gunoi din blocuri?
Publicat de Mihaela Costache, 17 septembrie 2015, 16:00
La sfârșitul lunii aprilie, Consiliul General al Municipiului București adopta Strategia de salubrizare a Capitalei, după luni întregi de controverse și după mai multe respingeri ale documentului.
Printre prevederile strategiei, pe lângă creșterea numărului de utilaje pentru dezăpezire, curățenie și ridicarea gunoiului menajer, se numără și desfiinatrea ghenelor și a toboganelor de gunoi din blocuri și înființarea, intre blocuri, a unor „insule de colectare selectivă”, unde bucureștenii ar urma să arunce deșeurile sortate, în recipiente îngropate.
Conform prevederilor strategiei, Primăria Capitalei ar urma să pună la dispoziția Primăriilor de Sector terenurile necesare pentru amenajarea acestor „insule de colectare selectivă”. Primăriile sectoarelor 1-6 ar trebui, apoi, să aloce fondurile pentru construcția „insulelor”, să organizeze licitațiile pentru a desemna firmele care să amenajeze noile „arhipelaguri” din București și să interzică fosirea ghenelor și a toboganelor din blocuri.
Termenul limită pentru ducerea la îndeplinire a acestor prevederi este anul 2025, dar sunt multe de făcut, investiții mari de la bugetele locale și, teoretic, orice asociație de proprietari s-ar putea trezi oricând că inspectorii primăriei vin să sigileze toboganele de gunoi.
Am apreciat și am semnalat, de la început, înainte de adoptarea Strategiei de salubrizare, calitățile de proză științifico-fantastica cu accente absurde pe care le dovedește capitolul dedicat ghenelor de gunoi. Parcă îi și văd pe bucureșteni încolonați, cu sacii de gunoi în mâini, coborând de la etajul 10, de la 7, pentru a face o excursie până la cel mai apropiat „arhipelag al colectării selective”, respirând aerul „curat” al unui oraș aflat în procedură de infreegement din partea Comisiei Europene, din cauza poluării.
Desigur, există și varianta mai puțin științifico-fantastica în care bucureștenii vor arunca gunoiul direct pe geam sau de la balcoanele apartamentelor, dar și aceea ca aceste prevederi să rămână literă moartă intr-un document ce va rămâne îngropat în sertarele funcționarilor de la Primăria Capitalei.
Poate că, în locul unor astfel de prevederi absurde și inaplicabile, aducătoare de cheltuieli insemnate pentru bugetele locale, consilierii municipali ar trebui să adopte hotărâri care să asigure o protecție sporită a spațiilor verzi, care să conțină măsuri pentru imbunătătirea calității aerului etc.
