La Adamclisi îşi au originea primele conflicte dintre daci şi romani, atunci când imperiul roman, în expansiunea sa, s-a apropiat prea mult de graniţa naturală a Daciei, fluviul Dunărea. Marea bătălie din 101 – 102 d.H. a fost purtată aici. Dar, dincolo de istorie şi încărcătura emoţională a locului, îţi reţine atenţia Monumentul triumfal sau Tropaeum Traiani. În fapt, un monument imens, circular, cu o înălţime de 20 de metri şi o lăţime de 30 de metri, decorat de jur împrejur cu 54 de basoreliefuri, ce reprezintă scene de luptă. Monumentul triumfal făcea parte dintr-un ansamblu mai mare care cuprindea şi un altar funerar, pe ai cărui pereţi se aflau înscrise numele celor aproape 3.800 de soldaţi romani căzuţi în lupta de la Adamclisi. Cetatea mai cuprinde un mausoleu format din trei ziduri concentrice, în care, spun istoricii, ar fi fost înmormântat comandantul care a decis victoria în anul 102.
Biserica lui Adam
Numele “Adamclisi” este forma românizată a denumirii turcești Adam Kilisse, care se traduce prin “Casa lui Adam”, pe care turcii au interpretat-o însă ca fiind “Biserica Omului”. Cetatea romană a fost întemeiată de Traian pe locul unei vechi așezări geto-dacice. Platoul este înconjurat pe toate celelalte laturi de pante abrupte, care reprezintă de fapt o protecție naturală. Cei care vor să afle mai mult despre istoria acestor locuri pot vizita Muzeul Adamclisi, construit prin anii 70, nu departe de cetate. În interiorul lui, un peretele de sticlă deschide privirii o poartă imensă asupra oraşului antic.
Această prezentare necesită JavaScript.
Istorie palpabilă
Cine nu a ajuns niciodată la Adamclisi a ratat o lecţie de istorie adevărată, palbabilă, pentru că aici nu e nimeni care să îţi îngrădească accesul, să te întoarcă din drum sau să-ţi spună să nu atingi vreo piatră. De-a lungul timpului, istoricii s-au străduit să descopere şi să conserve vestigiile, care pentru noi sunt astăzi dovezi de netăgăduit ale existenţei dacilor şi romanilor. Adamclisi este inclusă în circuitul turistic, dar prea puţin aleasă ca popas al vacanţelor. Căutătorilor de istorie, dincolo de filele cărţilor, le recomand ca atunci când ajung în Dobrogea să se oprească şi să afle originea acestor locuri. Adamclisi se află la aproximativ 62 de km de Constanţa, pe drumul naţional care duce la Murfatlar, dar se poate ajunge şi cu bacul pe la Ostrov, deşi ocolirea adaugă un ceas călătoriei prin dealurile din sudul Dobrogei. Şi, dacă te opreşti puţin din mers şi asculţi cu atenţie, pe pantele abrupte din jurul cetăţii încă poţi auzi vuietul luptelor dintre daci şi romani.
Cine nu a auzit de Cetatea Medievală Sighișoara, despre care se spune că e singura locuită din Europa, cine nu a auzit de misterele care învăluie străduțele înguste, de Casa lui Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Țepeș, cu tot cu legendele acestei case? Cine nu a auzit măcar o dată bătaia bătrânului ceas din celebrul Turn cu ceas, înalt de 64 de metri, principala poartă de intrare în Cetate? Actualul mecanism al ceasului a fost executat în Elveția și instalat la 1 aprilie 1906.
Biserica Evanghelică din Deal și Școala din apropierea ei se lasă descoperite, dacă învingi sedentarismul și urci cele 176 de trepte acoperite. Sunt câte 6 trepte și un loc pentru odihnă, iarăși 6 trepte și un loc pentru odihnă…la fel și cu zilele lucrătoare dintr-o săptămână. Ați auzit sigur și de turnurile breslelor, unele păstrate și funcționale și astăzi. Erau la început 14 turnuri și 5 bastioane. Acum sunt 9 turnuri și 3 bastioane. Probabil vă este cunoscut și coridorul doamnelor bătrâne, dar ați auzit și de Biserica Mănăstirii, Casa cu Cerb sau Casa Venețiană.
Această prezentare necesită JavaScript.
Există în Cetate clădiri încărcate de istorie, în care se deapănă povești, pentru că orice lucru fără de poveste este neterminat.
Este crezul meșterului popular Mark Tudose, The Spoonman, pe care-l întâlnești în Cetatea Sighișoarei, în timp ce cauți cel mai potrivit obiect care să îți amintească de vacanța petrecută rătăcind pe străduțele înguste. Ai pretenția ca acel obiect să aibă și o poveste.
Această prezentare necesită JavaScript.
Ai ajuns exact unde trebuia: în galeria lui Mark Tudose, de unde au plecat în lume mii de povești. Chiar și prințul Charles are, printre multele amintiri din România, linguri cu povești meșterite din inimă de Mark Tudose.
Și de unde atâtea povești și atâta răbdare, că doar Mark întâlnește zilnic sute de turiști curioși dar și fermecați de legendele locului?
Mark lucrează în „fildeș de Bărăgan”, așa numește bunicul său lemnul de tei. De la el a moștenit și poveștile, cu tot cu talentul de a scobi, cu blândețe, lemnul.
Mark este bucureștean, iar într-o dimineață a lui 2005 ajungea în gara Sighișoara, pregătit să înceapă povestea vieții lui de meșter popular. Se întreba oare cine Dumnezeu o să-i cumpere lingurile?! Și-a cumpărat o casă țărănească ce bate suta de ani la Țopa, un sat de lîngă vechiul burg, unde vrea să deschidă o „fabrică de linguri”.
Mark Tudose are și alte idei îndrăznețe: vrea să dea startul unei tabere de „smarți” la Țopa, undesăîi invite pecei care staupreamult cu nasulîncalculatoare.
Și nu doar la „smarți” s-a gandit Mark Tudose, ci și la ceicare au curiozitateașirăbdarea de a confecționasinguriunobiect de artizanat din lut, lemnsau alt material. Dacăpînășidirectori de companii s-au așezatrăbdători la masa de lucru a lui Mark Tudose…
În cele două galerii din Cetatea Medievală Sighișoara expun foarte mulți meșteri populari autentici, reprezentând toate regiunile României: ceramiști, pictori iconari, fotografi sau designeri: Nicolae Diaconu cu ceramică figurativă, Ionela Mihuleac cu ceramica de Cucuteni, Oana Pop cu icoanele tradiționale, Cornel Sitar, Eugen Pătru, Doina Fleșariu, Marius Stroe, Ana Ponta şi alţii. Înconjurat de atâtea minunății, ieșite din mâinile și sufletele acestor artiști, te simți ba în Maramureș, ba prin Moldova sau oriunde în Transilvania.
Această prezentare necesită JavaScript.
Cetatea Sighișoara l-a primit cu porțile deschise pe Mark. Ceasul din turn îi măsoară, cu precizie, fiecare lingură în care s-au strecurat câteva povești: despre noroc, despre bine și rău, despre înțelepciune, despre dragoste.
Nu ar fi putut găsi un loc mai bun ca Sighișoara pentru meșteșugul său, iar la nevoie devine și ghid pentru turiștii care-i trec pragul. Le recomandă să rătăcească și să descopere singuri, la pas, fiecare colțișor al Cetății.
A deschis două galerii, prima galerie este distinsă cu certificatul de excelență din partea TripAdvisor pe 2014, o comunitate puternică a iubitorilor de călătorii din lumea largă. Și nu este singura apariție a lui Mark Tudose în publicații internaționale.
Poveștile lui Mark sunt departe de a fi fost cioplite în delicatele și dantelatele linguri din „fildeș de Bărăgan”.
Că timpul trece repede îți dai seama după jocul, la ore fixe, al figurinelor din lemn de tei aflate în Turnul cu Ceas, și după numărul mare de turiști curioși să redescopere tradiția românească autentică în atelierul lui Mark.
Reacțiile turiștilor sunt pe măsura exponatelor, mai cu seamă dacă turiștii au trecut Oceanul pentru a vizita Cetatea Medievală locuită.
Iată ce spunea o turistă din Canada despre galeria meșterilor populari din Cetatea Sigişoarei:
“Am intrat în galerie pentru că aici nu sunt doar suveniruri, este artă. Este o diferență! Pentru mine, suvenirurile nu sunt lucrate manual, dar acestea sunt lucrate de mână. Mă atrag pentru că simt că sunt autentice, mă fac să simt cultura, sunt minunate. Este extraordinar să mă aflu aici! Am călătorit de departe să vedem locuri unice, suntem de două ore la Sighișoara și am ajuns în cel mai bun loc, cu siguranță!”
Poveștile lui Mark își au corespondent și în alte limbi, doar nu credeați că pleacă turistul european, asiatic, african sau american cu o simplă lingură dantelată, fără poveste?
La sfârșitul unei zile de muncă, printre micile instrumente de metal care dau viață lemnului de tei, moale și ascultător, Mark zâmbește povestindu-le turiștilor întârziați. Nu lasă defel oboseala să-i domine zâmbetul. E simplu:
Are cea mai frumoasă meserie din lume!
Pe Mark Tudose, sau The Spoonman, îl găsiți în Cetatea Medievală a Sighișoarei, indiferent de anotimp.
Piațetele și străduțele înguste vor ascunde aceleași mistere, cei veniți să le descopere vor fi mereu alții. Și de-or vrea să-l caute pe Dracula, să-l caute, noi suntem datori să le arătăm și altă față a României .
Am putea începe chiar de la meșterii populari adevărați, ale căror povești sunt la adăpost între zidurile groase din Cetate.
Toboșarul Cetății ne dă de veste că ziua a ajuns la asfințit, iar de mâine este, din nou, sărbătoare în Cetate: începe Festivalul Intercultural Sighişoara Proetnica, ediţia a XII a!
Călătorului îi stă bine pe cărările Transilvaniei! Călătoria noastră continuă!
Mulțumiri lui Mark Tudose!
Accesând linkul de mai jos, îl puteţi vedea pe Mark Tudose aducând la lumină lingurile cu poveşti! Mulţumiri Consiliului Judeţean Mureş pentru acest film!
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
La Adamclisi îşi au originea primele conflicte dintre daci şi romani, atunci când imperiul roman, în expansiunea sa, s-a apropiat prea mult de graniţa naturală a Daciei, fluviul Dunărea. Marea bătălie din 101 – 102 d.H. a fost purtată aici. Dar, dincolo de istorie şi încărcătura emoţională a locului, îţi reţine atenţia Monumentul triumfal sau Tropaeum Traiani. În fapt, un monument imens, circular, cu o înălţime de 20 de metri şi o lăţime de 30 de metri, decorat de jur împrejur cu 54 de basoreliefuri, ce reprezintă scene de luptă. Monumentul triumfal făcea parte dintr-un ansamblu mai mare care cuprindea şi un altar funerar, pe ai cărui pereţi se aflau înscrise numele celor aproape 3.800 de soldaţi romani căzuţi în lupta de la Adamclisi. Cetatea mai cuprinde un mausoleu format din trei ziduri concentrice, în care, spun istoricii, ar fi fost înmormântat comandantul care a decis victoria în anul 102.
