Cătălin Tomescu: Sper să se rămână la un sprijin tehnic, echipament, financiar, material, moral, politic, dar să nu se intervină de către o superputere sau un grup de țări occidentale…urmările pot fi devastatoare și n-aş vrea să se ajungă acolo. Aş prefera o soluție diplomatică!

Publicat de Gabriel Stan, 23 ianuarie 2023, 18:10

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Săptămâna aceasta, potrivit mai multor oficiali americani care au vorbit sub rezerva anonimatului, The New York Times a făcut publică intenţia administraţiei Biden de a oferi acest ajutor şi mai mare Ucrainei pentru a lovi peninsula Crimeea, anexată ilegal în 2014 de către Rusia, reprezentanţi de la casa Albă argumentând că din punctul lor de vedere nu există nici o schimbare, Crimeea aparţine în continuare Ucrainei.

În urma celor scrise de New York Times, purtătorul de cuvânt al lui Vladimir Putin, Dmitri Peskov a reacţionat avertizând că aceasta ar însemna escaladarea conflictului şi a sugerat Kievului să accepte poziţia Moscovei şi să ia loc la masa de negocieri.

De atunci şi până acum, Peskov a reacţionat şi după reuniunea de la Ramstein, care, după părerea lui, este o escaladare şi mai mare prin decizia de a oferi Ucrainei transportoare blindate Bradley se poate ajunge la o rupere a legăturii terestre dintre Crimeea şi Rusia, iar această perspectivă ar putea conferi Ucrainei un avantaj semnificativ într-o eventuală rundă de negocieri.

Invitat la „Subiectul săptămânii” este generalul în rezervă, Cătălin Tomescu. După apariţia schimbului de poziţii întrre oficialii americani şi ruşia, am abordat pe larg această temă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general, bună dimineaţa! Bine aţi venit la „Jurnal  militar”!

Cătălin Tomescu: Bună dimineaţa! Mulţumesc de invitaţie.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mai devreme decât ne-am propus, ne vedem din nou la Radio pentru că evenimentele ne obligă şi iată că s-au confirmat foarte rapid câteva dintre afirmaţiile dvs făcute la începutul anului, în ultima ediţie din 2022.

Federaţia Rusă are acţiuni care să ne îngrijioreze? Şi apoi o să vorbim şi despre, iată, prima confirmare, că e posibil ca Statele Unite să facă mai mult decât au făcut până acum pentru Ucraina.

Cătălin Tomescu: Spuneam atunci că mobilizarea, chiar și parțială, nu s-a decretat degeaba. Multă lume a crezut, și pot să zic pe bună dreptate, n-aș acuza de neștiință sau de ceva, că mobilizarea a fost făcută ca să reziste în fața ofensivei armatei ucrainene.

Nu, mobilizarea a fost făcută ca să reia inițiativa și să-și atingă obiectivele, chiar și parțiale, dacă nu alea inițiale, strategice, în sensul că ne aducem aminte că după vreo şase luni de zile, undeva august, iulie – august, armata ucraineană a preluat inițiativa și a trecut să desfășoară opțiuni ofensive pe zona Donbas și pe zona fluviului Nipru, în dreptul Crimeei și a orașului Herson, şi atunci rușii au zis nu, nu e bine, n-avem forță să rezistăm, s-a declarat mobilizarea parțială o dată ca să stabilizeze frontul și să treacă ea la ofensivă, adică să preia inițiativa. De aia am spus că va fi…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Deci nu a fost nici pe departe cântecul de lebădă, aşa cum decretau…

Cătălin Tomescu: Nici vorbă. Păi înseamnă că cine a considerat asta… nu e vorba de neștiință, dar, ca militar și care asta am făcut 40 de ani, am citit despre ei din diferite motive și le-am studiat mentalitatea și capacitatea de luptă, noi trebuie să avem în privire asupra mentalității lor, nu asupra a ceea ce credem noi.

Nu trebuie să judecăm cu sufletul, războiul nu se duce cu sufletul, adică se duce cu sufletul ca moral, dar ca general nu trebuie să fii sufletist la război, nu, trebuie să fii realist, cu picioarele pe pământ și să studiezi și să-ți respecţi inamicul.

Inamicul în situația asta este Federația Rusă, iar mentalitatea lor, nemaivorbind de Putin în sine, cu educație KGB-istă, n-ai cum să crezi că al poate să să dea bătut așa ușor. Privitor la sprijinul de către statele occidentale și în principal Statele Unite ale Americii, sunt trei elemente.

America nu să dezice, a fost invitat Zelenski şi acolo, și a avut un mesaj către poporul american, poporul ucrainean, Federația Rusă și chiar la nivel global, inclusiv asupra organizațiilor internaționale: noi sprijinim în continuare.

Doi, armata ucraineană, în condițiile în care Federația Rusă reia acțiunile ofensive, nu poate să mai reziste, le trebuie mijloace antiaeriene, Patriot şi altele decât Patriot, pentru că Patriot se învaţă…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): E scump.

Cătălin Tomescu: E şi scump şi se învaţă greu, pentru că e foarte tehnologizat. Nu e un ca un pistol, în cinci minute să te învăț ce să faci, cum să iei linia de ochire şi cum să tragi. Ei, revenind, Patriot dar și alte mijloace pentru a interzice operații aeriene majore din partea Federației.

A doua, interdicție navală, să nu revină ideea să reia ofensiva asupra malului nordic al Mării Negre, respectiv Odesa sau undeva într-un spațiu între Crimeea și gurile Dunării. Şi trei, mijloace blindate, tancuri și alte mijloace, pentru executarea operațiilor de apărare sau ofensive, executarea manevrei, cum zicem noi, pentru că altfel nu cucereşti.

Ţinând cont că ucrainienii au avut şi au ca obiectiv să-i dea afară pe ruşi, aia nu poţi să o iei cu aruncăm bombe, HIMARS-ul da, suda neutralizează şi distruge. Trebuie să ai forţă de manevră.

Prin urmare, americanii odată a demonstrat că ei sprijină în continuare și alte state din Europa care îi sprijină cu mijloace blindate și cu mijloace aeriene tocmai în acest scop: odată ca să reziste și odată să îi ajute să-și ducă la îndeplinire obiectivele lor.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă întrebam și atunci și vă întreb și acum deja retoric: ce se fac ucrainenii cu trupele, pentru că, bun, au fost până acum sprijiniți cu tehnică. Iată că ceea ce intenționează americanii confirmă cumva ceea ce noi vorbeam, că totuși s-ar putea să fie nevoie să intervină cu trupe.

Cătălin Tomescu: Asta e o decizie politică majoră, vă dați seama, ca să vă răspund la întrebare. Singurul stat care avea forța politică și militară necesară ca să treacă direct în sprijinul Ucrainei cu trupe sunt doar Statele Unite.

Nu vreau să diminuez puterea țărilor din Europa sau din Uniunea Europeană gen Anglia, Franța, Germania, dar vă spun eu istoria a demonstrat primul război din Golf, „Desert Storm”, în 1991, 2001 Afganistan, 2003 Irak, Bosnia-Herţegovina, Kosovo, fosta Iugoslavie, Balcanii de Vest, dacă vă aduceți aminte din ’95 până în ’99 Kosovo.

În toate aceste conflicte, prima dată ca să pună ordine și să cucerească teritoriu au fost Statele Unite, sprijiniți pe ici pe colo de câțiva aliați, unii cu un avion, Marea Britanie cu mai mult. În „Desert Storm”, în 1991, Franța a fost cu Legiunea, cu o divizie franceză, dar la celelalte mult mai puțin. Prin urmare, coaliția asta de interese s-a conturat întotdeauna pe umerii americanilor.

Libia la fel. După ce s-a lăsat Franța, Statele Unite de fapt au condus atunci operația aeriană, numai că dera sub steagul francez coaliția, după care a luat NATO. Siria, iar o coaliție, toate în jurul americanilor – asta unu, şi doi – toate împotriva unor adversari care din punct de vedere al puterii militare nici nu se compară cu puterea Federației Ruse, capabilitate nucleară și așa mai departe. Armata irakiană se apropia puțin, dar oricum departe de Federație.

Prin urmare, numai Statele Unite și dacă ei ar face treaba asta și s-ar lua această decizie politică, probabil ar fi și alte țări care ar sprijini într-un fel sau altul cu structurile sau capabilitățile pe care le-ar cere americanii.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Nu va mai fi însă vorba atunci de activarea Articolului 5, având în vedere că America ar merge singură pentru început.

Cătălin Tomescu: Nici vorba, nici vorbă. Nu uităm, Articolul 5 e pentru NATO. NATO nefiind atacat, nu cred că se va atinge vreodată consensul la nivelul Consiliului Nord-Atlantic ca NATO să intervină în sprijinul Ucrainei și împotriva Federației Ruse, fără ca Federația Rusă să atace deliberat o țară NATO.

Dacă nu se întâmplă așa ceva, nu cred că va fi consens. Prin urmare, numai o coaliție, încă o dată, în jurul Statelor Unite, singura țară care cred eu că ar putea să facă asta, dacă se ia o decizie politică în acest sens.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Păi şi dacă această coaliție este formată din state care sunt deja în NATO, nu se consideră de către ruşi?

Cătălin Tomescu: Steagul coaliției.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Am înțeles.

Cătălin Tomescu: Afganistanul, de exemplu, a fost o misiune care după invazia americană a trecut sub patronajul NATO și i-a zis ISAF, în Irak în 2003 invazia a fost făcută de americani, știți când au spus ei că există arme nucleare şi nu ştiu c şi trebuia să îl dea jos pe Saddam, a fost făcută de Statele Unite cu țări … tot NATO era acolo, dar numai că steagul era al SUA, era al coaliției.

NATO în Irak, vă spun că am lucrat acolo, chiar am fost ultimul general român Irak, NATO avea un oficiu în Bagdad, condus de un general de 2 stele, care era oficiu NATO în relația cu armata, dar n-avea treabă cu coaliția de forţe pentru că coaliția de forțe era condusă de americani.

La vremea respectivă era generalul Odierno, comandantul suprem al tuturor forțelor, mă refer la comandamentul multinațional. Actualul ministru al apărării din Statele Unite, generalul Lloyd Austin, pe vremea aia era comandantul Corpului 18 al armatei, era în teatru, comandantul corpului de manevră din Irak.

Deci nu, coaliția merge după concepția de organizare și de ducere a frontului de luptă a statului lider, care organizează și care a preluat inițiativa. Că țări sunt NATO şi sunt acolo e cu totul cu totul altă treabă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): De fapt, vroiam să ajung aici. Această schimbare de paradigmă și schimbare de steag, precum aţi spus, poate evita pericolul nuclear de care s-au oferit până acum aliații NATO?

Cătălin Tomescu: Domne, sunt mai multe variante. Uite… Da, nu mă așteptam să puneți întrebarea asta. Poate să escaladeze în multe direcții. O intervenție în forță sub o conducere a unui stat, o coaliție să intervină în sprijinul Ucrainei, împotriva Federației Ruse. O dată – vor folosi baze de plecare din teritorii NATO?

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da.

Cătălin Tomescu: Păi dar rușii pot să o interpreteze într-un fel că i-ar ataca NATO…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Exact.

Cătălin Tomescu: … cu toate că nu e adevărat. Încă o dată, politic nu e, conducerea rămâne la coaliție. Asta e una. Doi: sigur, dacă intervine o forță de genul Statelor Unite, războiul se va termina destul de repede în defavoarea rușilor și aicea asta atrage după sine reacția Moscovei, care poate să fie şi inclusiv cu folosirea armelor nucleare tactice, dacă nu și strategice.

De asemenea poate să schimbe coeziunea, solidaritatea la nivelul Uniunii Europene, chiar și la nivelul Alianței, să zică ‘doamne, stați așa, că n-a fost vorba aşa, ăsta nu  ne-a atacat. Sprijinim cu bani, cu tancuri, sprijinim cu avioane, sprijinim cu Patriot, sprijinim cu ce vreți voi, cu hrană, cu tot, dar de ce să ne băgăm noi în război, că nu e… e nedrept războiul ce li se întâmplă, de ce să ne băgăm?

Și asta e un element important, pentru că ar atinge exact obiectivele lui Putin în sine ca maestru în război hibrid: dezorganizarea, producerea de neînțelegeri, producerea de contradicții, puncte de vedere diferite la nivelul organizațiilor NATO și UE.

Un alt curs de acțiune ar fi intervenția sau poziția Chinei. Gândiți-vă, preşedintele chinez, domnul Xi, când a fost Medvedev acolo, a avut două mesaje: 1 – e bine să vă așezaţi negocieri, nici nu vă gândiți de folosirea armei nucleare, că nu…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Păi și țin cont până la urmă rușii de asta?

Cătălin Tomescu: Altfel nu e problema de ruși aicia. Problema e că dacă s-ar întâmpla asta, nu poți să știi ce reacție o să aibă chinezii. Repet, de ce v-ați băgat voi? Stai, că dacă săriți voi să-i ajutați pe ăştia, s-ar putea să găsească sau nu să spune niciodată, dar nu știu dacă i-ar ajuta sau nu.

Problema e că va schimba clar și poziția Chinei. Poate să fie de maniera: păi bine, măi, când ați început ăstă războiul, mi-aţi zis să stau deoparte, să nu sprijin cu armament cu asta și cu asta și eu am făcut-o. Păi voi acuma ce faceți?

Dau un exemplu, bine, e mic, e de la baza piramidei, dar e pe înțelesul ascultătorlor. Adică ca să concluzionez, că așa putem vorbi mult.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Sigur.

Cătălin Tomescu: Ideea e că o asemenea decizie politică de intervenție direct în sprijinul Ucrainei poate duce la o escaladare multidimensională a conflictului, începând de la război nuclear în jos, la multe soluții, să spun așa, oferă câmpuri largi de interpretare din partea oricărui analist militar sau politic.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Revenim la partea a doua a interviului cu generalul Cătălin Tomescu, în care am dezbătut posibilitatea schimbării datelor de până acum ale confruntării dintre Federația Rusă și Ucraina.

Pentru prima dată se vorbește, pe surse, chiar despre intervenția trupelor americane ca sprijin în confruntarea pentru Crimeea. Vă invit să ascultați!

Cătălin Tomescu: De la interese politice, conjuncție, consultanță, decizie comună cu alte țări din UE sau din NATO, anumite interese pe care nu le ştim pentru că le au numai jucătorii globali. Știi, e ca la diferenţa între oamenii bogați și noi, oamenii, care nu suntem bogați, școliți, dar nebogați. Nu poți să ai judecata ce ai face la Burj Al Arab din Dubai, hotelul acela de 7 că noi nu am fost acolo niciodată, că n-am avut bani, că acolo costă 3000 de euro să dormi în noapte şi eu nu dau banii ăştia. Aşa e și cu asta.

Țările care joacă la nivel global au concepția lor la nivel geopolitic, nu poți să o judeci tu, ca român, că nu ești el. E și modul de ducere a războiului, într-un fel îl interpretează un general american cu educația lui şi cu şcolile lui şi altfel un general român sau polonez care… Aici nu e vorba…

Consideraţi că suntem la fel de deștepţi, la fel vechime, la fel tot, mentalitatea de abordare e diferită datorită capabilităților diferite pe care le avem. Noi ducem, am dus războaie și ducem într-o anumită conjunctură, cu anumite capabilități și am obținut sau nu am obținut ceva, şi noi, și polonezii, și alții din zona asta, pe când ei au dus războaie şi asta conform mentalităţilor lor şi istoriei lor de 300 de ani.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Noi am dus războaie de apărare, ei au dus…

Cătălin Tomescu: Absolut, absolut, și nu numai, nu neapărat de tipul de război – e important ce ați spus, nu, e vorba și de capabilități, e vorba de mentalitate, e vorba de atitudine, de cum pleci.

E ca între doi copii, unul care a făcut sport de contact și altul care a făcut atletism sau not. Comportamentul lor social este diferit datorită atitudinii și a mentalități, amândoi fiind buni sportivi.

Revenind la întrebare – am vrut doar să fac puțină deschidere pentru buna înțelegere a fenomenului – factorul politic, am discutat niște elemente care nu depind de noi și le știu numai, doar le bănuim sau…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ok, trecem.

Cătălin Tomescu: Al doilea element care ar declanșa, din punctul meu de vedere, o intervenție e faptul că Putin, dacă ar avea succes ofensiva, Putin să nu știe unde să se oprească, în sensul să să ducă, să treacă pe spadă și în foc toată Ucraina, să ajungă la granița de vest a Ucrainei, deci să ia şi Lvov, să ia tot.

Ei, dacă nu ştie unde să se oprească, vă daţi seamaa, asta ar aduce morţi şi răniți, victime în rândul populației civile vorbesc, lăsând militarii, de ambele părți, dar numai că pentru Ucraina ar fi imens, ceea ce înseamnă că, din punctul meu de vedere, Congresul american, la cererea șefului Pentagonului de a trece în sprijin direct pentru armata ucraineană, ar exista posibilitatea să fie aprobat.

Dacă Putin s-ar opri la limita republicilor, face și vorbire că se dorește să-și apere propria etnie şi regiunile deja acum declarate pentru Federația Rusă că sunt ale lor, şi pentru popor, că sunt ale lor, dacă s-ar opri acolo, ceea ce pentru el, cred eu, că va fi destul de convenabil ca ieșire din război, nu cred că va atrage această intervenție.

Dacă nu se oprește și se va duce, cum spuneam, la războiul total, până în pânzele albe, inclusiv să-i treacă prin cap să atace Moldova, de exemplu, care nu e stat NATO și UE, ca să facă joncțiunea … ş.a.m.d., asta ar putea declanșa un proces decizional în Statele Unite, la Washington, care să-i facă pe americani să intervină fără doar și poate.

Și al treilea lucru pentru care ar trece direct până să se ia decizia la nivel NATO absolut de consens, ar fi ca rușii să nu cumva să treacă în situația în care n-ar câștiga și n-ar avea succes pe câmpul de luptă, ca să obțină succes și să revină la inițiativă, să folosească arma nucleară tactică, care la ei, doctrinar, nu înseamnă o trecere la război nuclear, înseamnă doar folosirea unei capabilități semnificative de distrugere uriașe, care să-i ajute să-și atingă un obiectiv militar.

Deci, revenind, în situația în care s-ar întâmpla așa ceva, nu le-ar ieși acțiunile ofensive, chiar ucrainenii ar da peste cap și ruşii ar decide, Federația ar decide să folosească arma nucleară tactică, iar, o consider al treilea element care i-ar da gir Congresului SUA să spună: Dom’le, staţi că aţi schimbat cărțile, deja aţi luat o decizie politică majoră, treceți la armament nuclear, prin urmare trebuie să o oprim aici, că dup-aia de aici e doar un pas până la război nuclear total, cel cu cu armele și cu capabilitățile strategice.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Deci iată că această schimbare de paradigmă nu rezolvă acest caz. Intră America singură sau intră NATO, tot e pericol nuclear.

Cătălin Tomescu: Îl accelerează. Nu e vorba de rezolvat, de rezolvat nu rezolvă nimic, ce poate să rezolve? Decât oprirea, pacea, încetarea focului măcar, încetarea ostilităţilor … Numai că accelerează o decizie.

De ce spun asta, pentru că eu cunosc forța și capabilitatea, atât cât pot să știu eu și la câtă experiență am eu după 25 de ani de NATO, care am trăit cu el, vorba aia, aşa am crescut, accelerează procesul, pentru că soluționarea pe teren a liniei frontului va fi clar mult accelerată datorită puterii de luptă și capabilităţilor de luptă ale armatei americane.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Putem, în finalul interviului, să previzionăm dacă se va întâmpla această intervenție cu trupe ale americanilor pentru Crimeea?

Cătălin Tomescu: Domnule, sincer, încă o dată, nu vorbim cu sufletul, vorbim tehnic, mie mi-e teamă de o astfel de decizie, dacă se va lua.

Eu sper să se ajungă fără să…, să se rămână la un sprijin tehnic, echipament, financiar, material, moral, politic, cum vreți dumneavoastră, dar să nu se intervină de către o superputere sau un grup de țări occidentale, ca să zic aşa, ca să nu folosesc termenul NATO, să nu se creeze confuzie, să se facă o coaliţie de țări occidentale care să intervină direct.

Încă o dată, nu vorbim cu sufletul, vorbim tehnic. Părerea mea, că urmările pot fi devastatoare și n-aş vrea să se ajungă acolo. Aş prefera o soluție diplomatică, fără această intervenție, părerea mea, încă o dată.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mai vin cu o întrebare, deși am zis că este finalul interviului. Păi nu acolo ajungem, dacă oricum știm că rușii se pregătesc și au trecut la mobilizare și este posibil, așa cum bine ați spus dumneavoastră, să ajungă și până la Berlin, ca în al Doilea Război Mondial?

Cătălin Tomescu: Păi da, rușii nu se vor bate, dar trebuie să ajungă la discuții, care ar fi linia de conveniență pentru oprirea ostilităţilor din partea lor, care eu sunt convins că…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi putem avea încredere?

Cătălin Tomescu: Cele patru republici… Păi niciodată nu poți să știi, după începerea războiului, dacă poți avea încredere, dar  măcar trebuie să încerci, măcar trebuie să ajungi la discuția aia, și eu cred că ei ar fi mulțumiți cu ce au acum, Crimeea, legătura terestră în Federație și Crimeea și cele republici care le-au declarat ale lor deja.

Încă o dată, bine, rău, nu ăsta e subiectul, subiectul e că eu cred că ar fi mulțumiți cu asta și atunci trebuie cumva să se obțină și un acord în partea liderilor sau liderului ucrainean și a poporului ca și ei să treacă la discuții, pentru că altfel se distruge total țara și nu știu ce folos ar fi cu o țară făcută praf, să mori până la ultimul.

Da, istoric, eroic, e bine. Sunt diplomații aici care trebuie să vorbească, și negociatorii. Că-i pune în Federație, că le dăm un grad de autonomie ridicat, s-a discutat. Poate să fie război rece, poate să fie război cald, poate să fie o zonă de marcaţie, poate să fie…

Exemple sunt multe la nivel global începând de la linia de marcație dintre Coreea de Sud şi de Nord, începând cu peninsula Sinai și cu relația israeliano-siriană, israeliano-egipteană ş.a.m.d.. Avem exemple multiple.

Problema este să se ajungă la oprirea ostilităților și cumva să se ajungă și la o situație în care și ucrainenii să iasă onorabil din situație și să aibă și o variantă acceptabilă pentru ei, pentru că aici e durerea mare.

E normal, când eşti atacat…. Îi spuneam lui Kuleba: cum să-i spui Ucrainei, dom’le să se oprească? Chiar dacă și eu îmi doresc, dar n-ai cum, că e țara lui, ea a fost atacată. Dar am folosit exemplul din Primul Război Mondial, dacă vă aduceţi aminte. Noi, în 1917, în primăvară, aveam 70% din țară ocupată, intraseră în Moldova, inclusiv guvernul, Casa Regală se mutase la Iaşi…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ce moment astral a fost pentru noi atunci!

Cătălin Tomescu: Şi ne-am luptat cu ei în august, am rezistat, n-au putut să ne străpungă liniile nici din vest către est peste munți de armata austro-ungară, și nici armata germană, întărită cu ceva forțe bulgărești din zona de sud, dinspre Țara Românească spre Moldova nu au putut, şi am ajuns la un armistiţiu, am ajuns la un fatic de război că deja trecuseră 3 ani şi jumătate de la începerea războiului, și am ajuns la o pace care ulterior ne-a dus la creare României Mari.

Dar nu când ne-am oprit să mai tragem, noi nu dețineam decât 30% din țară. Prin urmare, încă o dată, nu zic că seamănă situațiile, aici diplomații trebuie să vorbească. Ideea este că…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da, este o perspectivă..

Cătălin Tomescu: Trebuie să ajungi cumva, chiar dacă nu iei… E greu să câștigi războiul ăsta împotriva…..

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Deci, concluzionând, cel puțin pentru un moment, înțeleg din ce ați spus dumneavoastră că prețul păcii mondiale în acest moment este ca Ucraina să accepte ca teritoriile ocupate și, ca, iată, Crimeea, să rămână ale rușilor.

Cătălin Tomescu: N-aș nominaliza așa, dacă îmi dați voie, că nu vreau să se înțeleagă așa. Ca Ucraina să accepte să se oprească ostilitățile, chiar dacă nu-și duce la îndeplinire dezideratul oficial de a da afară trupele Federației Ruse din toate teritoriile ocupate de la 2014 încoace, să ajungă la granița dinainte de 2014.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc! Domnule general, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio.

Cătălin Tomescu: Şi eu mulțumesc și un an bun, că nu ne-am auzit pe anul ăsta. La mulți ani!