Ispasul în Oltenia

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 28 mai 2020, 09:05 / actualizat: 3 iulie 2023, 19:03

Două sărbători sunt separate doar de câteva  zile: Ispasul şi Rusaliile. Ispasul sau Înălţarea este sărbătoarea dedicată celor ce s-au înălţat la cer. Rusaliile se ţin pentru însănătoşirea bolnavilor altfel fără leac. Şi totuşi, în Oltenia cele două sărbători se regăsesc într-un obicei practicat la începutul secolului  al XIX-lea: Frăsinetul, un obicei pentru a readuce starea de sănătate a celor foarte bolnavi.

(varianta radiofonică a rubricii)

Frăsinetul îmbină Ispasul şi Rusaliile. Bolnavii erau pregătiţi din ajunul Ispasului, îmbăiaţi şi îmbrăcaţi în haine noi. La chindie căruţele cu familiile celor ce puneau de frăsinet se-ndreptau spre plaiurile cu frăsinet, plantă ce aducea norocul şi sănătatea. Acolo se alegea locul pentru punerea mesei ursitorilor. Se crede că ele, cele trei s-au supărat pe om, care de supărarea lor s-a-mbolnăvit. Acum, de Ispas era momentul  împăcării cu ele, cu ursitorile. Se aşeza masa cu o turtă mare de pâine, vase noi, pahare noi, sau, vin, rachiu, apă, lumânări şi tămâie. Faţă de ofrandele puse pe masa de ursitori a copilului abia născut, se constată existenţa lumânărilor şi a tămâiei ce amintesc de starea de boală, starea de tranziţie între viaţă şi moarte. Vrăjitoarea (căci, în lipsa moaşei vrăjitoarea e necesară pentru a invoca ursitorile), îngenunchia lângă bolnav şi începea un recitativ, având o mână pe fruntea bolnavului şi o alta pe prăseaua cuţitului înfipt la rădăcina frăsinelului.

Descântecul spus amintea de cinteză şi de dobriţă, prima reprezenta răul, a doua ursita binelui:

Cinteză, dobriţă,

                                    Sus s-a-nălţat,

                                    Pe munţi s-a lăsat,

                                    Unde au picat

                                    Piatra au crăpat

                                    Aşa crape ochii cui te-a fermecat.

Se foloseşte cuvântul Înălţat ce aminteşte de Ispas cel ce a văzut pe Iisus înălţându-se la cer.

Urma invocarea frăsinetului:

Frăsinet – albineţ

                                    Frăsinet de mult preţ

                                    Sari în casă,

                        Sari pe masă,

                        Sari în cupa ce-a aleasă,

                        Fă pe cutare sănătoasă.

sau:

Sari în paharul frumos,

                        Fă-l pe cutare sănătos.

Urma veghea de noapte, timp magic în care floarea frăsinelului avea menirea de a indica viitorul bolnavului, însănătoşirea sau moartea iminentă. Vrăjitoare avea dublă menire: de a invoca ursitorile şi de a le interpreta semnele. După care se petrecea, de era semn de bine, sau se pleca spre casă resemnaţi pentru destinul ce nu putuse fi întors.

Obiceiul Frăsinet în Oltenia aminteşte că masa de ursitori se aşază la venirea pe lume a pruncului, moment pregătitor întru preexistenţă şi existenţă şi în momentul de boală, doar la Înălţare, de Ispas, moment-cumpănă. Elementul inedit este aşezarea ofrandelor pe pământ, nu pe masa-obiect ritual, ca o închinare făcută pământului pentru a-i cere rămânerea în această lume.

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în cadrul structurii centrale a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Foto: Monica Vlădaia