Ana Pacatiuș – ”doamna cântecului bănățean”
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 23 august 2016, 05:00
Sunt cântece care identifică o voce, cum sunt voci care identifică melodii de neuitat. Și sunt cuvinte despre oameni, care fac istorie. Vă amintiți? ”Bună seara, dragii mei”
Bună seara, dragii mei – din Fonoteca Societății Române de Radiodifuziune (prima strofă)
Ana Pacatiuș a fost numită pe drept cuvânt ”doamna cântecului bănățean”. În doar trei cuvinte se adună amintirile generațiilor despre cea care va face din promovarea cântecului bănățean autentic o profeție de credință.
S-a născut la început de gustar în localitatea Iablanița, județul-Caransebeș, iar drumul prin viață o va întoarce întotdeauna în această zonă ca îndemn pentru a culege folclorul autentic, pentru a nu se îndepărta de ”izvoarele cântecului”. Și, poate, pentru că darul de a cânta l-a moștenit din familie, iar pasiunea pentru muzică și-a desăvârșit-o pe drumurile Carașului. Va absolvi Liceul de muzică din Timișoara și va începe să destructureze câteva mituri.
Ana Pacatiuș a dovedit că absolvenții de canto clasic pot fi și interpreți de muzică populară, că impostarea vocii nu este un păcat, poate fi un mod de exteriorizare a tumultului interior rezonant cu inefabilul textului, al folclorului autentic, și cu particularitățile interpretative, care identifică vocea. După absolvirea Liceului de muzică din Timișoara, reperată fiind de cel ce îi va deveni mentor, Nicolae Perescu, va fi angajată la Orchestra ,,Lazăr Cernescu” (,,Doina Banatului”), devenind astfel a doua solistă profesionistă din Banat, după Aurelia Fătu Răduţu. A rămas la Caransebeş până în anul 1970, când Ansamblul de cântece şi dansuri ,,Doina Banatului” s-a desfiinţat, rămânând numai orchestră, cu trei solişti. Ana Pacatiuș se mută la Timişoara, alături de alţi colegi, la Ansamblul ,,Banatul”.
Un al doilea mit pe care îl va destructura doamna cântecului bănățean este că o dată ce părăsești folclorul nu te mai poți întoarce la el fără o comparație care să dezavantajeze. Ana Pacatiuș a activat doi ani la ”Banatul”, după care se va angaja la Opera de Stat din Timișoara, de unde se va pensiona. În tot acest timp va fi profesor de canto la Școala populară de Artă din Timișoara. Și tot în acest timp va fi prezentă alături de mari orchestre populare în concerte folclorice de rezonanță. Viața sa de artist va avea două coordonate, care se vor completa: scena lirică și scena folclorică. Se va simți bine în ambele ipostaze, iar publicul, marele public al folclorului bănățean, o va aprecia pentru fidelitatea față de valorile folclorice autentice. Cele două coordonate se vor întâlni de la început: prin apartenența la un mediu tradițional, pe care îl va respecta și valorifica prin culegerea cântecelor vechi din această zonă, și prin cultivarea spiritului și a vocii în spații instituționalizate de prestigiu, cum va fi Opera de Stat din Timișoara.
Și, să ne amintim, că tot destinul său muzical a început în urmă cu decenii într-un tren, unde l-a întâlnit pe cel ce îi va fi dirijor, director și mentor, Nicolae Perescu. Era elevă la Liceul de muzică din Timișoara și împătimită de folclor. Îi va cânta, la solicitare, un cântec, pe care îl știa de la sora sa Stana, Dorul badii mă ajunge. Toată viața, doamna cântecului bănățean nu va uita rădăcinile sale folclorice și le va invoca în cântece care par a fi dintotdeauna și pentru totdeauna:
Mândruliță, mândră almăjeană – din Fonoteca Societății Române de Radiodifuziune
Fonoteca de aur a Radioului Timișoara păstrează înregistrări inedite cu Ana Pacatiuș. Onorant demers al colegilor de a surprinde clipa în care un cântec este adus din vatra satului și interpretat cu har, dându-i-se astfel o nouă viață, pe calea undelor, și, mai apoi, în memoria iubitorilor de folclor.
Rămâne profeția de credință: satul natal este izvor de viață și cânt, spațiul care identifică și generează un destin irepetabil. De aceea, Ana Pacatiuș se va întoarce în satul său ca loc matrice într-o lume ce nu – și poate uita rădăcinile.
Mă dusei să strâng la fân – din Fonoteca Societății Române de Radiodifuziune
Bogata zonă folclorică a Almăjului va fi izvorul de cântec al Anei Pacatiuș. De aici își va culege cântecele care vor bucura generațiile de bănățeni, oriunde ar trăi. Un argument este concertul pe care l-a susținut în 1986 la New York alături de Laza Knezevic și Petrică Moise la Clubul cum altfel numit decât ”Banatul”. Ca și în viață, și în viața artistică Ana Pacatiuș se va întoarce la satul unde își are izvorul de cântec și își va cânta propriul nume ca un ecou în Galeria interpreților de muzică populară, cea care consemnează numele reper în folclorul muzical românesc:
Ana mea, draga mea – din Fonoteca Societății Române de Radiodifuziune
Text și lectură: Gabriela Rusu – Păsărin
