Muzica Unei Generații Perene – Albume de colecție – „de-alaltăieri… și până ieri!” – Remember Doru Stănculescu!

Publicat de Bogdan Dragomir, 25 august 2021, 14:59 / actualizat: 21 iunie 2023, 16:23

Bun găsit cu drag, tuturor melomanilor și ascultătorilor Radio România Regional, astăzi – la Muzica Unei Generații Perene, rubrica Albume de Colecție – ne reîntâlnim cu un gen muzical, din păcate din ce în ce mai rar ascultat la radio, un gen creat la începutul anului 1970, interpretat într-un stil autentic și personal de unul dintre fondatorii muzicii folk din România, căruia îi aducem astăzi un pios omagiu – arhitect, compozitor, textier, interpret, pe scurt… cantautorul  DORU STĂNCULESCU (n. 25 Iunie 1950, d. 23 August 2021, București)!

Drum lin în lumină, Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!

„Circul” (m. și text Doru Stănculescu) de pe albumul „de-alaltăieri … și până ieri” (C&P 1998 Intercont Music) interpretată de Doru Stanculescu.

În calitate de martor și de producător artistic și muzical, la momentul editării acestui material muzical (1998) – pe CD și casetă audio, al casei de discuri INTERCONT MUSIC, voi insera câteva piese de pe albumul prezentat mai jos, împreună cu câteva selecțiuni din fișa artistică din cartea CD-ului, semnată de colegul și prietenul meu de la Radio România Actualități – „psihologul muzical” ANDREI PARTOȘ!

Foto coperta ext. CD Doru Stănculescu – De alaltaieri…si până ieri.1100 (C&P 1998 Intercont Music/arh.pers.B.Dragomir)

„Apariţia acestui album este într-adevăr o minune!… Despre Doru Stănculescu s-ar putea scrie un roman, în timp ce spaţiul pentru discografie s-ar rezuma la un rând…”

…”S-a născut la Bucureşti într-o duminică dimineaţa (25 iunie 1950). La vârsta de 7 ani a fost respins de la şcoala de muzică. Ambii părinţi erau iubitori de artă, aşa că Doru a început prin a lua lecţii de vioară şi a trecut brusc (la 12 ani) la chitară. Iniţial a urât instrumentul, dar la 14 ani cânta de zor prin casă. În anul 1968 s-a dus la casa studenţilor unde a cântat piesa intitulată “Ion Crâşmaru”; apoi a ajuns prin intermediul lui Titi Acs la Televiziune, cu aceeaşi compoziţie. Sora lui, Mihaela Mihai (mai mare cu 3 ani şi 8 luni) a făcut figuraţie la înregistrări. Lumea nu ştia că sunt rude. În 1969 a primit de la Picky Iglesias (Olimpic ’64) o chitară care a fost botezată cu numele de “Grasa” şi care a rezistat până în 1990 când prin “amabilitatea” unui prieten a plecat în  Italia şi n-a mai venit.”

„Ion Crâșmaru” (muz. și text Doru Stănculescu de pe albumul „de-alaltăieri … și până ieri” (C&P 1998 Intercont Music) interpretată de Doru Stanculescu.

„O serie de melodii de elev apar pe acest album: “Romanţă nordică”(1966), a fost cântată iniţial cu formaţia Liceului 33; “La groapa lui Lae Chioru”(1966) urma să ajungă la Cornel Chiriac (dar n-a fost să fie); “Mandolinate”(1967) despre care colegii i-au spus că miroase a Leonard Cohen. În anul 1973 Doru obţinea Marele Premiu la “Primăvara Baladelor”, festival-concurs la care au participat şi Marcela Saftiuc, Vali Sterian & Carmen Marin, Mircea Vintilă şi Pro Musica.

„Mandolinate” (muz. și text Doru Stănculescu de pe albumul „de-alaltăieri … și până ieri” (C&P 1998 Intercont Music) interpretată de Doru Stanculescu.

A fost prezent şi la primele “şedinţe” ale Cenaclului Flacăra. Muzicuţa la care ţine enorm, a primit-o în 1970 de la Steve Katz (de la Blood Sweat & Tears, grup care ne-a vizitat ţara atunci) Doru şi Dan Chebac au pătruns în culise. De bucurie a compus piesa “Ai hai” pe versuri populare. Melodia a ajuns pe faţa A a unicului său disc single editat de “Electrecord” în 1979. Pe faţa  B se afla “Cântec între apele ţării” (născut în bufetul Radiodifuziunii în 1969).”

„Ai, hai” (muz. Doru Stănculescu / vers. populare de pe albumul „de-alaltăieri … și până ieri” (C&P 1998 Intercont Music) interpretată de Doru Stanculescu.

„Doru nu a renunţat niciodată la “Cenaclul Flacăra”, cum n-a renunţat nici la Arhitectură; a început-o în 1972 şi a terminat-o în 1984 (făcând o pauză de 6 ani)…Nimeni nu ştie precis cum s-a lipit Doru de porecla “ El Presidente”. După plecarea Mihaelei Mihai în Franţa (1975), Doru s-a rezumat la apariţiile scenice în sute de concerte. Abia în 1990 a plecat în Franţa (înaintea mineriadei), de unde a revenit în 1996. Și bine a făcut! De dragul istoriei trebuie să ştiţi că Doru Stănculescu este singurul artist român care n-a lipsit nici o vară de la Costineşti din 1956 până în 1987. A fost şi rămâne unul dintre cei mai speciali oameni ai muzicii folk, deşi el susţine cu umoru-i cunoscut că “Stilul meu este acela de a nu avea stil”. Veţi găsi pe acest  L.P. şi “Ecou de romanţă” lansată de Mihaela Mihai în 1969, când a fost prezentată în Gala Revistei Săptămâna ca “Melodia anului”. Atunci Doru a acompaniat-o pe sora sa la chitară. Cu aceeaşi piesă “El Presidente” a ajuns şi la “Mamaia 1970” (tot alături de Mihaela). A fost singura lui prezenţă pe acea scenă”.

„Ecou de romanță” (muz. și text Doru Stănculescu de pe albumul „de-alaltăieri … și până ieri” (C&P 1998 Intercont Music) interpretată de Doru Stanculescu.

…Acesta este Doru Stănculescu “De-alaltăieri … şi până ieri !” – o producţie 1998 a Casei de Discuri INTERCONT MUSIC.”

(Sursa: ANDREI PARTOȘ – O minune – prezentare din booklet-ul CD-ului „de-alaltăieri… și până ieri” – interpret Doru Stănculescu!)

Foto copertă CD Doru Stănculescu – De alaltăieri…și până ieri.1100 (C&P 1998 Intercont Music/arh.pers.B.Dragomir)

Surse: Agenția de presă RADOR, Casa de discuri INTERCONT MUSIC, info și muzică din arhiva personală. Mulțumiri speciale tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui material jurnalistic!

Foto Bogdan Dragomir (arh. pers. B. Dragomir)

Bogdan Dragomir

Muzician şi Jurnalist la

Muzica Unei Generații Perene – Albume de colecție – „de-alaltăieri… și până ieri!” – Doru Stănculescu 70 – La mulți ani!

Publicat de Bogdan Dragomir, 25 iunie 2020, 13:00 / actualizat: 21 iunie 2023, 17:06

Bun găsit cu drag, tuturor melomanilor și ascultătorilor Radio România Regional, astăzi – la Muzica Unei Generații Perene, rubrica Albume de Colecție – ne reîntâlnim cu un gen muzical, din păcate din ce în ce mai rar ascultat la radio, un gen creat la începutul anului 1970, interpretat într-un stil autentic și personal de unul dintre fondatorii muzicii folk din România, aflat astăzi la ceas aniversar – arhitect, compozitor, textier, interpret, pe scurt… cantautorul  DORU STĂNCULESCU (n. 25 Iunie 1950,  București)! La mulţi ani, cu sănătate şi cu toate gândurile bune!

„Circul” (m. și text Doru Stănculescu) de pe albumul „de-alaltăieri … și până ieri” (C&P 1998 Intercont Music) interpretată de Doru Stanculescu.

În calitate de martor și de producător artistic și muzical, la momentul editării acestui material muzical (1998) – pe CD și casetă audio, al casei de discuri INTERCONT MUSIC, voi insera câteva piese de pe albumul prezentat mai jos, împreună cu câteva selecțiuni din fișa artistică din cartea CD-ului, semnată de colegul și prietenul meu de la Radio România Actualități – „psihologul muzical” ANDREI PARTOȘ!

Foto coperta ext. CD Doru Stănculescu – De alaltaieri…si până ieri.1100 (C&P 1998 Intercont Music/arh.pers.B.Dragomir)

„Apariţia acestui album este într-adevăr o minune!… Despre Doru Stănculescu s-ar putea scrie un roman, în timp ce spaţiul pentru discografie s-ar rezuma la un rând…”

…”S-a născut la Bucureşti într-o duminică dimineaţa (25 iunie 1950). La vârsta de 7 ani a fost respins de la şcoala de muzică. Ambii părinţi erau iubitori de artă, aşa că Doru a început prin a lua lecţii de vioară şi a trecut brusc (la 12 ani) la chitară. Iniţial a urât instrumentul, dar la 14 ani cânta de zor prin casă. În anul 1968 s-a dus la casa studenţilor unde a cântat piesa intitulată “Ion Crâşmaru”; apoi a ajuns prin intermediul lui Titi Acs la Televiziune, cu aceeaşi compoziţie. Sora lui, Mihaela Mihai (mai mare cu 3 ani şi 8 luni) a făcut figuraţie la înregistrări. Lumea nu ştia că sunt rude. În 1969 a primit de la Picky Iglesias (Olimpic ’64) o chitară care a fost botezată cu numele de “Grasa” şi care a rezistat până în 1990 când prin “amabilitatea” unui prieten a plecat în  Italia şi n-a mai venit.”

„Ion Crâșmaru” (muz. și text Doru Stănculescu de pe albumul „de-alaltăieri … și până ieri” (C&P 1998 Intercont Music) interpretată de Doru Stanculescu.

„O serie de melodii de elev apar pe acest album: “Romanţă nordică”(1966), a fost cântată iniţial cu formaţia Liceului 33; “La groapa lui Lae Chioru”(1966) urma să ajungă la Cornel Chiriac (dar n-a fost să fie); “Mandolinate”(1967) despre care colegii i-au spus că miroase a Leonard Cohen. În anul 1973 Doru obţinea Marele Premiu la “Primăvara Baladelor”, festival-concurs la care au participat şi Marcela Saftiuc, Vali Sterian & Carmen Marin, Mircea Vintilă şi Pro Musica.

„Mandolinate” (muz. și text Doru Stănculescu de pe albumul „de-alaltăieri … și până ieri” (C&P 1998 Intercont Music) interpretată de Doru Stanculescu.

A fost prezent şi la primele “şedinţe” ale Cenaclului Flacăra. Muzicuţa la care ţine enorm, a primit-o în 1970 de la Steve Katz (de la Blood Sweat & Tears, grup care ne-a vizitat ţara atunci) Doru şi Dan Chebac au pătruns în culise. De bucurie a compus piesa “Ai hai” pe versuri populare. Melodia a ajuns pe faţa A a unicului său disc single editat de “Electrecord” în 1979. Pe faţa  B se afla “Cântec între apele ţării” (născut în bufetul Radiodifuziunii în 1969).”

„Ai, hai” (muz. Doru Stănculescu / vers. populare de pe albumul „de-alaltăieri … și până ieri” (C&P 1998 Intercont Music) interpretată de Doru Stanculescu.

„Doru nu a renunţat niciodată la “Cenaclul Flacăra”, cum n-a renunţat nici la Arhitectură; a început-o în 1972 şi a terminat-o în 1984 (făcând o pauză de 6 ani)…Nimeni nu ştie precis cum s-a lipit Doru de porecla “ El Presidente”. După plecarea Mihaelei Mihai în Franţa (1975), Doru s-a rezumat la apariţiile scenice în sute de concerte. Abia în 1990 a plecat în Franţa (înaintea mineriadei), de unde a revenit în 1996. Și bine a făcut! De dragul istoriei trebuie să ştiţi că Doru Stănculescu este singurul artist român care n-a lipsit nici o vară de la Costineşti din 1956 până în 1987. A fost şi rămâne unul dintre cei mai speciali oameni ai muzicii folk, deşi el susţine cu umoru-i cunoscut că “Stilul meu este acela de a nu avea stil”. Veţi găsi pe acest  L.P. şi “Ecou de romanţă” lansată de Mihaela Mihai în 1969, când a fost prezentată în Gala Revistei Săptămâna ca “Melodia anului”. Atunci Doru a acompaniat-o pe sora sa la chitară. Cu aceeaşi piesă “El Presidente” a ajuns şi la “Mamaia 1970” (tot alături de Mihaela). A fost singuta lui prezenţă pe acea scenă”.

„Ecou de romanță” (muz. și text Doru Stănculescu de pe albumul „de-alaltăieri … și până ieri” (C&P 1998 Intercont Music) interpretată de Doru Stanculescu.

…Acesta este Doru Stănculescu “De-alaltăieri … şi până ieri !” – o producţie 1998 a Casei de Discuri INTERCONT MUSIC.”

(Sursa: ANDREI PARTOȘ – O minune – prezentare din booklet-ul CD-ului „de-alaltăieri… și până ieri” – interpret Doru Stănculescu!)

Foto copertă CD Doru Stănculescu – De alaltăieri…și până ieri.1100 (C&P 1998 Intercont Music/arh.pers.B.Dragomir)

Surse: Agenția de presă RADOR, Casa de discuri INTERCONT MUSIC, info și muzică din arhiva personală. Mulțumiri speciale tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui material jurnalistic!

Foto Bogdan Dragomir (arh. pers. B. Dragomir)

Bogdan Dragomir

Muzician şi Jurnalist la

Nopţi/Vino, Doamne! – Valeriu Sterian

Publicat de Andrei Cretoiu, 22 decembrie 2017, 07:21

Pe 25 decembrie 1989, piesa „Nopţi”, cenzurată încă de la apariţia ei , răsuna la „Televiziunea Română Liberă”.

Valeriu Sterian a întreprins un turneu în Norvegia şi a înregistrat, la Oslo, alături de un grup de muzicieni şi prieteni, melodia care a dobândit o formă nouă, de baladă rock, adaptată evenimentelor (realizase şi o filmare, cu secvenţe din timpul revoluţiei). „Nopţi” a devenit primul hit liber al României şi a intrat în conştiinţa publicului drept „Vino, Doamne!”.

În 1991, Valeriu Sterian, după ce înfiinţase Compania de Sunet S.R.L. (pentru a-şi produce albumele), a lansat „Vino, Doamne!”, primul dintr-o serie de 3 materiale discografice axate pe lupta împotriva regimului neocomunist al lui Ion Iliescu.

MUZICA UNEI GENERAŢII PERENE – Aniversarea cantautorului MIRCEA VINTILĂ

Publicat de Bogdan Dragomir, 23 martie 2017, 11:41 / actualizat: 22 iunie 2023, 9:28

Bun găsit tuturor ascultătorilor emisiunii MUZICA UNEI GENERAŢII PERENE de la Radio România Regional! Sunt Bogdan Dragomir şi vă invit să aflaţi amănunte biografice şi să ascultăm piese muzicale reprezentative ale cantautorului MIRCEA VINTILĂ, căruia îi dorim astăzi sănătate, toate gândurile bune şi La mulţi ani!

Aici puteţi asculta ediţia din 23.03.2017 a emisiunii Muzica Unei Generaţii Perene de la Radio România Regional, realizator – Bogdan Dragomir, regizor de emisie – Florin Bordeiaşu, invitat aniversat cantautorul MIRCEA VINTILĂ! Audiţie plăcută!

Mircea Vintilă, cunoscut în lumea muzical-artistică și sub pseudonimul  Ciocu’, este un muzician, cântăreț  și compozitor român (cantautor) de muzică  folk.

Mircea Vintilă face parte din prima generație de artiști folk din România, cea a anilor ’70. El este cunoscut atât pentru activitatea sa solo sau cu formația de acompaniament Brambura, dar și ca membru fondator al supergrupului  Pasărea Colibri. A compus cântece pe versuri de Adrian Păunescu, George Coșbuc,  Tudor Arghezi, Florian Pittiș, Gheorghe Azap și alții. Este recunoscut pentru faptul că o parte dintre cântecele sale recreează atmosfera și farmecul  Bucureștiului de odinioară.

„Bade Ioane” (Mircea Vintilă/Tudor Arghezi) – Înregistrare din Fonoteca SRR – Radio România interpretată de Mircea Vintilă.

Mircea Vintila la Radio Iasi in 2011 (vechi.radioiasi.ro)

S-a născut pe 23 martie 1949 la  Bucureşti şi a fost interesat de muzică din copilărie. A urmat Şcoala de Muzică (clasa de violă). A terminat „Liceul Lazăr” şi apoi a absolvit Institutul de Construcţii în anul 1974. A cântat alături de alţi prestigioşi artişti (Mircea Florian, Marcela Saftiuc,  Doru Stănculescu) la primul festival studenţesc de folk din anul 1971, la clubul „303” al Politehnicii bucureştene, apoi la clubul „Universitas”, la „Casa de Cultură a Studenţilor” şi în Cenaclul Flacăra.

„Proverbe” (Mircea Vintilă/Adrian Romcescu) – Înregistrare din Fonoteca SRR – Radio România, interpretată de Mircea Vintilă.

Mircea Vintila la RRActualitati 2 (andreipartos.ro)

În 1982 este editat LP-ul Peripeţii noi şi apoi, în 1986, un alt album, intitulat Mircea Vintilă. (Titlul original era Se retrage la Vatra Luminoasă, dar nu a fost acceptat). În perioada  1978-1984 au fost editate două compilaţii folk pe care apare în total cu patru piese. În 1990  primeşte Marele Premiu pentru întreaga Activitate în cadrul Festivalului Naţional de Muzică Folk „Om bun”. Urmează o serie de turnee în Austria, Franţa, Rusia, Germania şi Slovacia.

„Peste răbdări” (Mircea Vintilă/Gheorghe Azap)” de pe albumul „Ciripituri” (C – 1996 – Pasarea Colibri & P – 1996 – Intercont Music),  interpretată de „Pasărea Colibri”.

Cantautorul Mircea Vintilă susţine spectacolul „Faţă în faţă cu lumea” la Teatrul „Bulandra”, alături de Florian Pittiş, cu care în anul 1992 editează albumul Nu trântiţi uşa. La acest album colaborează pentru prima dată cu prietenii şi colegii săi Mircea Baniciu şi Vlady Cnejevici, care s-au implicat ca orchestratori în realizarea materialului.

Pasarea Colibri (intercontmusic.ro/arh.pers.B.Dragomir)

În 1992 fondează împreună cu  Mircea Baniciu, Florian Pittiş şi  Vlady Cnejevici grupul Pasărea Colibri, desfăşurînd o intensă şi prestigioasă activitate discografică (În căutarea cuibului pierdut – CD/MC, 1995 Blue Ridge International Computers & Roton, Ciripituri – CD/MC, 1996 Intercont Music & Pasărea Colibri, Cântece de bivuac  – CD/MC, 1999 Roton) dar şi numeroase turnee artistice în ţară şi în străinătate (SUA, Canada, Germania).

„Miruna” (muz. şi vers. Mircea Vintilă) de pe albumul „Ciripituri”, interpretată de „Pasărea Colibri” (C – 1996 Pasărea Colibri & P – 1996 Intercont Music).

În octombrie 2000, Mircea Vintilă lansează sub marca Roton albumul “Madama de pică”, primul proiect solo după o perioadă în care a activat mai mult împreună cu Pasărea Colibri. Albumul include doar piese noi, cu un sound remarcabil, la care şi-au adus contribuţia artişti de marcă: Mugurel Vrabete, în calitate de producător executiv, Horia Stoicanu – co-autor, Gheorghe Emanuel – programare şi claviaturi, Relu Biţulescu – percuţie,  Eugen Caminschi – la chitară, Marius Baţu – chitară acustică şi backing vocal, Mugurel Vrabete – chitară bass. Primul single extras, „Noros Cecer„, beneficiază de un superb videoclip. „Madama de pică” a fost declarat „cel mai bun album folk al anului 2000”, iar videoclipul piesei „Noros Cecer” a luat premiul pentru „Cel mai bun videoclip al anului”, decernat de Uniunea Artiştilor Profesionişti din Televiziune.

„Lăptaria lui Enache” (muz. şi vers. Mircea Vintilă) de pe albumul „Ciripituri”, interpretată de Pasărea Colibri. (C – 1996 Pasărea Colibri & P – 1996 Intercont Music).

mircea-vintila (andreipartos.ro)

Trei ani de pauză discografică au însemnat destule schimbări. În primul rând – despărţirea, în vara anului 2003 – de „Pasărea Colibri”, alături de care a mai lansat în acest interval două LP-uri – „Încă 2000 De Ani” (2001)  şi „10 Ani” (2003), ambele la  Roton. În plus, Vintilă a semnat un nou contract cu altă casă de discuri, părăsind Roton-ul pentru Intercont Music. O altă noutate o reprezintă Trupa “Brambura”, care îl acompaniază pe muzician in concerte, dar şi pe noul material. Grupul este compus din instrumentişti de valoare: Eugen Caminschi (la chitară), Gelu Ionescu (claviaturi),  Vadim Tichişan (tobe), Cătălin Creţeanu (chitară bas), Elena Pavel şi  Andrada Popa (backing vocal).

„Tinere domn” (muz. şi text: Mircea Vintilă &Horia Stoicanu) de pe albumul „Toţi Într-o Barcă (C&P 2003 – Intercont Music), interpretată de Mircea Vintilă şi Trupa „Brambura”.

În albumul Toţi într-o Barcă, Mircea Vintilă continuă colaborarea cu Horia Stoicanu, alături de care a înfiinţat în anul 2000, după spusele sale, un „comando muzical” prin care cei doi au dorit să „debarce în forţă pe plaja de manele”. Ca urmare, dintre cele 10 piese care fac parte din acest disc, cinci sunt creditate tandemului Vintilă – Stoicanu, iar încă două sunt semnate individual de cei doi. Restul aparţin lui Eugen Caminschi şi lui Iulian Vrabete. În general, este un album mai mult îndreptat spre pop-rock ca de obicei; Toţi într-o barcă surprinde prin prospeţimea pieselor şi prezentarea acestora.

„Alte clipe trăite, alt epilog” (Mircea Vintilă/Florian Pittiş) de pe albumul „Ciripituri” (C – 1996 Pasărea Colibri  & P – 1996 Intercont Music), interpretată de „Pasărea Colibri”.

Pe 14 decembrie 2005, Mircea Vintilă a lansat albumul Opere & operete, produs de Intercont Music şi Fundaţia „Mircea Vintilă”, album ce conţine 13 piese, adevărate hituri lansate de solist de-a lungul anilor („Pământul deocamdată”, „Cu tine prin New-York”, „Miruna”, „Făt Frumos”, „Bade Ioane” etc.), şi o piesă nouă, inedită, care constituie o mare supriză, datorită accentelor ei hip-hop, „Dramă de cartier”. Piesele mai vechi incluse în acest Best of au fost rearanjate orchestral şi aduse, ca sound, la standardele anului 2005.

Mircea Vintila la RRActualitati (andreipartos.ro)

Patru ani mai târziu, la 2 martie 2009, cotidianul Jurnalul Național  lansează un supliment însoțit de un CD cu 21 de piese, dedicat lui Mircea Vintilă, în cadrul seriei „Ediție de colecție – Mișcarea de rezistență”. Tot în 2009, este reformat grupul Pasărea Colibri, alături de Vintilă, din formație mai făcând parte Mircea Baniciu,  Marius Bațu și Vlady Cnejevici. În 2013 albumul Madama de pică este reeditat de către Roton, apărând pe piață cu o grafică modificată și sub titulatura Madama de pică – Ediție de aur. În anul 2014 Vintilă lansează două cântece noi, ambele ilustrate de clipuri: „Ceva se întâmplă cu noi” (alături de Alexandra Ușurelu) și „Musette”.

„Bade Ioane” (Mircea Vintilă/Tudor Arghezi) – varianta pop de pe albumul „80 de ani de muzică în 80 de ani de radio” – (C – Radio România / P – 1995 Roton) interpretată de Mircea Vintilă.

Surse info: Agenţia de Presă RADOR, wikipedia.org.ro, https://mirceavintila.wordpress.com/biografie/  şi materiale jurnalistice din arhiva personală.

Foto Bogdan Dragomir (arh. pers. B. Dragomir)

 Bogdan Dragomir –  Radio România Regional.