Rock-ul, flacăra ce menține sufletul viu!
Publicat de gabrielasaksa, 8 august 2023, 15:02
Plutonierul adjutant Lucian Popa activează în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență “Țara Bârsei” din județul Brașov, în prezent fiind încadrat la Centrul Operațional, iar în timpul liber este muzician în două trupe rock din același județ.
Viața de artist nu este una ușoară ținând cont de orele petrecute pentru a înregistra o piesă, lunile petrecute pentru a finaliza un album, dar și concertele în care oferi tot publicului pentru a le simții entuziasmul pe toată durata spectacolului.
Cu toate acestea, Lucian nu renunță la pasiunea sa, pe care o face cu multă dragoste și răbdare, împărțind timpul rămas între jobul zilnic și muzică.
Despre cum îmbină muzica rock cu meseria pe care o are, dar și despre sacrificiile pe care le face pentru duce pasiunea mai departe, veți afla în cele ce urmează din interviul realizat de Gabriel Stan, de la redacția Jurnal Militar Radio România Actualități.
Plutorierul adjutant Popa Lucian: Mă numesc Popa Lucian, sunt din Brașov, sunt plutonier adjutant la Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Țara Bârsei” al județului Brașov și sunt încadrat la Centrul operațional.
Gabriel Stan (realizator): Cum împarți viața de artist cu cea de angajat al ISU Brașov?
Plutorierul adjutant Popa Lucian: Păi, aici e nevoie de un pic de abilitate de jonglor cu timpul, dar din fericire mă bucur de susținere atât din partea celor apropiați, cât și din partea celor de la muncă și, bineînțele, și din partea colegilor din partea artistică, pentru că atunci când intervin chestii legate de muncă bineînțeles că au prioritate, dar am reușit să o fac chiar bine și cu succes din punctul meu de vedere.
Gabriel Stan (realizator): Ce spun colegii? Cum este să aibă între ei un star rock?
Plutorierul adjutant Popa Lucian: Păi, sunt mulţi care nu știu asta probabil şi oricum nu mă consider star rock. Nu sunt unic oricum în sistem şi mă bucur că am parte de susținere. Chiar au fost colegi care au venit la concerte, mă mai întreabă dacă mai facem piese, mai lansăm videoclipuri, mai avem concerte… Da, până la urmă suntem colegi în primul rând, nu e o departajare cine e star sau nu.
Gabriel Stan (realizator): De ce muzică și de ce rock în toată această dezvoltare a ta?
Plutorierul adjutant Popa Lucian: Păi, muzica a fost oricum de când eram mic o parte importantă a vieții mele. Ascultam cu foarte mult nesaț, inclusiv muzică populară, când eram mic. Am început cu ai mei care au început să mă introducă în tot felul de stiluri și genuri, nu rock foarte agresiv de la ei, dar pe cont propriu, până la tinerețe, am ajuns bineînțeles și în zona asta și m-a prins, m-a prins foarte mult, iar pe partea de muzician a venit din liceu, că în generală făcusem sport și nu am mai reușit să mai continuim făcusem badminton, și mi-am canalizat energia spre muzică, la Clubul elevilor din Brașov am început să când, şi m-a prins microbul – e un virus, clar e un virus, cine face asta poate cu siguranță să îmi susțină punctul de vedere; e un virus, e ceva de care nu mai scapi, nu mă văd trecând prin viață fără să cânt, indiferent sub ce formă sau să particip la creerea de muzică, dacă nu mai pot fizic să cânt și norocul m-a atras. De când eram deja tânăr am început să descopăr sonalitățile mult mai întunecate și agresive ale rock-ului, care mi-au plăcut foarte mult și cu care am reușit să mă identific și încet-încet să cânt rock. Dar am avut câteva șocuri muzicale, să zic. Primul a fost Queen, Freddie Mercury rămâne unul dintre artiștii mei preferați din toate timpurile. Apoi a fost Therion, unde am auzit pentru prima dată rock simfonic, gândit conceptual să se îmbine muzica rock cu simfonicul, nu să fie doar o completare partea simfonică peste rock; și albumul lor, Vovin, de la Therion este și acum unul din albumurile mele preferate și Dream Theater, care sunt niște legende ale progressive rock-ului și sunt niște muziceni fantastici. Astea ar fi primele șocuri, să zic așa.
Gabriel Stan (realizator): Ai terminat vreo școală de muzică?
Plutorierul adjutant Popa Lucian: Nu. Pur și simplu, la Clubul Elevilor, Palatul Copiilor Brașov. Acolo am avut un domn profesor, Pancea Ioan, cătuia îi mulțumesc foarte mult pentru introducerea în muzică. Dumnealui are Conservatorul și, bineînțeles, cine a fost interesat a putut să învețe multe de la dumnealui și m-a învățat o grămadă de lucruri, de la teorie muzicală și teoria armoniei și, pur și simplu, am învățat să cânt de la dumnealui.
Gabriel Stan (realizator): Cânți și cu vocea sau doar cu instrumentul?
Plutorierul adjutant Popa Lucian: Uneori și cu vocea, dar mai mult chitara vorbește. Tot la Clubul Elevilor am învățat diverse lucruri, inclusiv pe partea de clape, bas, tobe, ne-am mai tot jucat pe acolo și am avut la un moment dat și postura de clăpar, am cântat un pic și la clape câțiva ani, într-o trupă, în care acum sunt chitarist, dar a fost o perioadă destul de scurtă și, totuși, chitara rămâne iubirea mea cea mare. Să zic două albume, în 2002 și am reușit să mai scoatem un album întreg, un EP, în 2016 – „End of Eternity”. Și, bineînțeles, am avut o grămadă de probleme, de componență, de timp, de lipsa unei săli de repetiții de multe ori. Am avut și 8 ani de pauză, dar noi suntem încă pe baricade, încă mai compunem și nu am reușit momentan niciun videoclip adevărat cu False Reality, dar noi sperăm să reușim și acest lucru. Iar cu cealaltă trupă – Hteththemeth – în care cânt din 2013, am reușit să scoatem împreună un album – „Best Worst Case Scenario”- și videoclipuri propriu-zise – trei, dar mai avem și alte clipuri de genul lyric video, doar versurile și animații și dintre acestea două știu că au fost difuzate pe Hit Music Channel. Nu știu și al treilea.
Gabriel Stan (realizator): Ăsta e un pas înainte. Felicitări!
Plutorierul adjutant Popa Lucian: Da, da. Mulțumim frumos!
Gabriel Stan (realizator): Ai participat la diferite competiții internaționale de muzică. Spune-ne tu mai multe, ai câștigat un premiu acolo sau ai fost al doilea, dacă nu mă înșel.
Plutorierul adjutant Popa Lucian: Da, cu trupa Hteththemeth. Am avut așa, o chestie „hai, mă, să mă duc la niște concursuri” la un moment dat. În 2015 ne-am hotărât chestia asta și am câștig finala națională la două competiții: Global Battle of the Bands – Bătălia Mondială a Trupelor – care s-a ținut în decembrie 2015, din câte mai țin minte, și atunci ne-am asigurat participarea la finala mondială a acestei competiții, la GBOB – Global Battle of the Bands – care a fost în Berlin, în mai parcă, 2016. Și da, într-adevăr, acolo am ieșit pe locul 2 mondial. Bine, era un cours destul de interesant, pentru că fiecare tupă avea doar 8 minute. Nu conta genul, era pe orice gen muzical, nu era strict bazat pe rock. Și aveai 8 minute, pur și simplu ăla era timpul de scenă. Tu urcai, cântai live 8 minute și era un juriu, era publicul care vota. Și am ieșit pe locul 2.
Gabriel Stan (realizator): După ce țară?
Plutorierul adjutant Popa Lucian: Ucraina. Era o trupă, Sinoptik, cu care ne-am și împrietenit, încă ne mai vedem și, din fericire, am văzut că încă trupa există, chiar și în ciuda războiului și am mai vorbit cu ei. E trist ce se întâmplă acolo, dar continuă și ne bucură chestia asta, pentru că viața trebuie să continue indiferent de circumstanță.
Gabriel Stan (realizator): Cum v-au văzut cei din exterior?
Plutorierul adjutant Popa Lucian: Destul de bine. Culmea e că la aceea finală era și un vot al trupelor participante și noi am fost cei mai votaţi. Dintre trupele participante, noi am primit cel mai multe voturi, de către ceilalți concurenți, dar diferența a făcut-o votul publicului, votul juriului, și am luat locul doi, ceea ce oricum pentru noi este o onoare și ne bucurăm foarte mult că am reuşit să obținem locul doi la acest acest concurs; şi am mai participat la Wacken, e un mare festival de rock și metal, care se ţine în Germania, e o tradiție deja; cred că au, nu știu, aproape 25-30 de ani de când fac festivalul, și, la fel, e și acolo, o secţiune de concurs. Am câștigat finala din România şi am mers la Wacken, am cântat acolo, și nu am simțit niciun fel de reticență în ceea ce privește faptul că suntem români sau nu mai contează. Cel puțin în lumea rockului, din ce am observat, toți sunt mult mai deschiși, mai liberi să accepte persoana așa cum e, nu contează de unde e, cine ce face, important este să fie autentic.
Gabriel Stan (realizator): E un mediu comun și din câte am mai observat și eu din exterior, trupele mici care merg la astfel de concursuri sau participă la fel de fel de spectacole în diferite oraşe cred că majoritatea mai au și alte ocupaţii în afară de cea de cântăreț.
Plutorierul adjutant Popa Lucian: Cel puţin în zona locului. Bine, nu mă refer la trupele gen Iris, Cargo care au deja un nume de foarte mult timp și își permit, probabil, să-și întrețină viața doar cântând, dar sunt trupe Bucovina, Truper care au ajuns și ei la un nivel mare și, la fel, din câte știu, toți au slujbe, nu trăiesc din muzică.
