Noi atacuri cu drone asupra porturilor ucrainene de la Dunăre

Publicat de prosavioleta, 30 iulie 2024, 08:53

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Federația Rusă a executat o nouă serie de atacuri cu drone asupra porturilor ucrainene de la Dunăre, în proximitatea frontierei cu România. În consecință, Ministerul Apărării Naționale a întărit măsurile de supraveghere a spațiului aerian național cu forțele și mijloacele aflate în serviciul de luptă Poliție Aeriană. Aeronave de luptă au fost ridicate în aer pentru monitorizarea situației.
Mai multe detalii am obținut de la generalul de brigadă Constantin Spînu, purtătorul de cuvânt al MApN.
Constantin Spînu: Echipe ale Ministerului Apărării Naționale execută cercetări în teren pentru căutarea unor eventuale obiecte căzute pe teritoriul național ca urmare a atacurilor executate asupra infrastructurii portuare ucrainene. La prima dintre cele trei locații identificate ca posibile zone de incidență, din proximitatea localității Plauru, județul Tulcea, au fost identificate resturi de la o dronă de proveniență rusească de tip Gheran 1 sau 2. Cercetările vor continua pentru acoperirea întregii zone.

Misiunea de supraveghere și observare pe brațul Chilia continuă

Publicat de prosavioleta, 3 ianuarie 2024, 11:40

Bogdan Dinu (reporter): Domnule colonel, iarna nu-i ca vara! Iată că misiunea de supraveghere și observare pe brațul Chilia continuă. Care ar fi diferențele?
Marius Georghescu: Condițiile meteorologice: avem temperaturi negative, avem umezeală, avem vânt. Recent, am trecut de două episoade de iarnă accentuată, cu viscol, cu condiții foarte ostile. Este mult mai ușor, dar continuăm misiunea așa cum ne-a fost ordonată.
Bogdan Dinu (reporter): Brațul Chilia este o provocare în sine, de la trecerea cu bacul de la Tulcea, care durează ceva, calea de acces până acolo, care nu cred că s-a schimbat în ultimele trei luni – drum pietruit sau pur și simplu cu nisip sau de pământ – vă pun o problemă în realizare a schimburilor, pentru că trebuie să precizăm, infanteriștii marini lucrează în schimburi acolo.
În momentul de față, durata unei ture este de o săptămână.
Marius Georghescu: După cum știm, în general, infrastructura nordului Dobrogei este destul de austeră. Au existat niște proiecte ale Consiliului Județean care să modernizeze anumite elemente de infrastructură, de circulație, de trafic, dar încă nu s-au materializat. Infanteriștii marini se instruiesc pentru a lupta în cele mai ostile condiții. Ne continuăm misiunea de supraveghere, așa cum știm, avem tehnica și echipamentele cu care suntem dotați și continuăm misiunea în condițiile date.

Bogdan Dinu (reporter): Ce înseamnă mai exact observare și supraveghere?
Marius Georghescu: Am putea spune că este limita dinaintea apărării Alianței Nord-Atlantice. Execută misiuni de cercetare și supraveghere a spațiului fluvial, spațiului terestru și spațiului aerian, misiuni de căutare și de descoperire, recuperare a eventualelor resturi și fragmente de sisteme aeriene fără pilot ostile, căzute pe teritoriul național. Există misiuni de raportare, de informare asupra tuturor evenimentelor care se petrec în limita postului de observare. Misiunea se execută prin observare, prin patrulare, prin tehnicile cunoscute pe care le știm.
Bogdan Dinu (reporter): Cum sunt relațiile cu autoritățile locale?
Marius Georghescu: Ne-au sprijinit atât cât au putut, în măsura în care au avut disponibilă infrastructura. Colaborăm foarte bine cu ei, sperăm să menținem această colaborare și acest sprijin reciproc pe toată durata misiunii.

Tudoran Ciprian: Sunt sublocotenent Tudoran Ciprian de la Regimentul 307 de Infanterie Marină. S-au schimbat multe din cauza condițiilor nefavorabile. Cu ajutorul primăriei locale, ne-am mutat locul de dispunere chiar în sat, unde avem acolo și căldură și adăpost, tot ce ne trebuie. Misiunile, acum, pe timp de noapte sunt puțin mai grele, din cauza frigului.
Bogdan Dinu (reporter): Fac observare, dar și patrulare; cum rezistă?
Tudoran Ciprian: Pe timp de noapte, băieții au acum o gheretă de pază, în care se adăpostesc acolo, stau puțin la căldură, ies afară, mai patrulează pe malul Dunării, mai intră înapoi, iar pe timp de zi, cu ajutorul mijloacelor de transport, cercetăm tot malul Dunării și în caz că observăm ceva în neregulă, anunțăm mai departe și vin echipe specializate.

Bogdan Dinu (reporter): Și drumurile au devenit o provocare

Tudoran Ciprian: Din cauza ploilor și a nămolului. Cu Dusterul nu putem să ne mai deplasăm acum, ne deplasăm cu un camion 6 x 6, care ne ajută cu militarii să-i aducem aici în posturi.
Bogdan Dinu (reporter): La începutul lunii decembrie, a existat un atac asupra orașului Ismail. Ce ne puteți spune?
Tudoran Ciprian: Au venit în jur de patru-cinci drone aici, deasupra portului de la Ismail. Am înțeles că unele au fost doborâte și unele au lovit portul, în anumite locații. Pe malul românesc n-a ajuns nimic. Au fost băieții, au căutat și nu au descoperit nimic. Exploziile au fost destul de puternice. Localnicii s-au plâns că li s-au zguduit geamurile pe la case. S-a simțit și la noi, în locul nou de dispunere.
Bogdan Dinu (reporter): Nu v-aș dori, dar se pare că o să vă prindă și Revelionul aici, la datorie.
Tudoran Ciprian: Da, o să avem și colegi care fac de serviciu și de Revelion, asta este! Ne ducem misiunea mai departe. N-avem ce face.

Cerchia Claudiu Andrei: Sunt locotenent Cerchia Claudiu Andrei, comandant vedetă militară 178 Smârdan, navă dislocată în raionul Reni-Ismail. Temperaturile nu mai sunt cum erau în toamnă, când ați venit prima oară, acum au scăzut. Totuși sunt prielnice. Nu avem sloiuri de gheață sau Dunarea înghețată cât să ne pună în dificultate cu navigația sau cu siguranța navei. Vântul ne-a pus la încercare, săptămânile trecute; după cum știți, au fost destul de mari rafalele. Asta nu a însemnat că nu ne-am desfășurat misiunea. Pe timp de ceață suntem pregătiți, având senzorul optic la bordul navei.Oamenii s-au obișnuit. Misiunea se execută cu navele de tip vedetă blindată din compunere Divizionul 67 Nave Purtătoare de Artilerie din subordinea Comandamentului Flotilei Fluviale. Această misiune se execută prin rotație a câte trei nave. Echipajul este verificat și instruit zilnic în activități standard de instrucție și evaluare, cu alerte planificate sau inopinate.
Bogdan Dinu (reporter): Care sunt condițiile? Există căldură? Lumea poate se întreabă.
Cerchia Claudiu Andrei: Echipajul dispune, într-adevăr, de căldură, avem instalații de caldarin, avem instalații electrice de încălzire. Sănătatea morală este foarte bună la bordul navei, menținem spiritul de echipă ridicat pentru a nu intra într-o monotonie.
Bogdan Dinu (reporter): Deci, de Revelion vă vom găsi tot aici, la datorie.
Cerchia Claudiu Andrei: Unii sunt fericiți și vor fi acasă, într-adevăr, cu familiile, pe când unii dintre noi vor fi în misiune, inclusiv de sărbători. Noi am interacționat, încă de la început, cu autoritățile locale, cu populația civilă. Pe lângă funcția de comandant de nave pe care o îndeplinesc, am fost numit și comandant local, tocmai pentru a interacționa cu presa și cu populația din jur.
Bogdan Dinu (reporter): O să fie o pată de culoare în cariera dumneavoastră, comandant local în satul Pătlăgeanca, comuna Ceatalchioi, în vreme de război, aici, la granița cu Ucraina.
Cerchia Claudiu Andrei: Ne îndeplinim misiunea cu mândrie și ne bucurăm că am avut această ocazie de a apăra teritoriul național.

Mihai Panait: Avem în vedere modernizarea Marinei Române cu rachete de coastă, două vânătoare de mine, două submarine Scorpène și modernizare a celor trei nave purtătoare de rachete

Publicat de Gabriel Stan, 21 august 2023, 12:44

Din Interviul săptămânii aflăm care sunt activitățile pe mare și la gurile Dunării ale marinarilor militari, chiar de la șeful Statului Major al Forțelor Navale, viceamiralul Mihai Panait, realizat de Cătălina Țăruș, de la redacția Pro Patria.

Cătălina Țăruș (realizator rubrică): Suntem în preajma Zilei Marinei, tocmai am sărbătorit-o. Cum arată Forțele Navale Române în anul 2023?

viceamiral Mihai Panait: Forțele Navale Române arată ca o structură flexibilă, o structură NATO și o structură a Uniunii Europene dislocabilă.

Este important să menținem acest ritm de pregătire și să demonstrăm că Forțele Navale Române sunt o forță care este mică, dar complexă și aduce plusvaloare în fiecare zi prin ceea ce face.

Cătălina Țăruș (realizator rubrică): Avem un război la granițele României. În ce măsură furnizează securitate Forțele Navale Române în regiunea Mării Negre și nu numai?

viceamiral Mihai Panait: Încă din 2022, după declanșarea războiului neprovocat de către Rusia împotriva Ucrainei, Forțele Navale Române s-au integrat în Planul de apărare întrunit al Armatei României și am desfășurat acțiuni sistematice pentru monitorizarea zonei de responsabilitate.

Am ridicat nivelul de pregătire al tuturor forțelor și, când aduc în discuție aceste forțe, în primul rând, mă refer la serviciul de luptă permanent și, în al doilea rând, la task grupurile maritime și fluviale pregătite în orice moment să acționeze, să execute misiunile pentru care sunt constituite.

Un al doilea element important, din punctul meu de vedere, este acela al pericolului minelor derivante. Încă de la apariția acestui pericol, Forțele Navale Române au constituit un cadru deosebit de important pentru reducerea riscurilor.

Nu putem elimina complet acest risc. Am stabilit un număr important de nave, 11 nave din cadrul Forțelor Navale Române, două elicoptere, mijloacele și forțele, personalul din organica Forțelor Navale Române, cu capabilități și cu mijloace destinate să poată duce această luptă împotriva minelor derivante, de la procedeele de căutare și de descoperire a acestor mine derivante până la procedeele de distrugere a acestor mine.

Am avut suportul Marinei Militare a Statelor Unite, prin avioanele maritime de patrulare pe care le au în dotarea Flotei a 6-a, am avut suportul avioanelor de patrulare franceze din cadrul Flotei franceze din Mediterana și, de asemenea, partenerilor din cadrul Forțelor Navale ale Turciei.

Am avut o colaborare și avem o colaborare continuă cu forțele și cu mijloacele din cadrul Gărzii de Coastă. Pot afirma că suntem pregătiți, în orice moment, pentru descoperirea acestor mine, pentru reducerea riscurilor și pentru distrugerea lor, astfel încât să contribuim semnificativ la menținerea libertății de navigație în zona de responsabilitate a Forțelor Navale Române.

Cătălina Țăruș (realizator rubrică): Cum arată viitorul Forțelor Navale Române? Și mă refer aici la viitoarele achiziții.

viceamiral Mihai Panait: Forțele Navale Române au un plan de înzestrare pe termen scurt, mediu și lung. Este esențial pentru viitorul Forțelor Navale Române să investim în echipamente, în nave și în aeronave moderne.

Este adevărat că a fost închisă procedura de achiziție a celor patru corvete multifuncționale. Putem să dezvoltăm programe de modernizare pentru cele două fregate, pentru „Regele Ferdinand” și pentru „Regina Maria”.

Sunt capabilitățile Forțelor Navale Române, pe care le-am pus la dispoziția NATO și a Uniunii Europene în ultimii ani, începând cu 2004, mai precis, odată cu integrarea României în Alianța Nord-Atlantică.

Avem un contract semnat pentru dotarea Forțelor Navale cu rachete de coastă, sistemul Naval Strike Missile, sistemul de instalații mobile de lansare rachete de coastă, care va intra în dotarea Forțelor Navale Române până în anul 2026.

Aducem în felul acesta, în marina militară, în Forțele Navale Române, pe litoralul Mării Negre, cea mai bună rachetă la nivel mondial în momentul de față. Un alt program important pentru înzestrarea Forțelor Navale Române, în așteptare pentru semnarea contractului, este cel de dotare cu două vânătoare de mine, o cerință reieșită din pericolul din proximitatea noastră, acest pericol al minelor derivante.

Un alt program important, pentru care avem aprobarea Parlamentului României, este dotarea cu două submarine Scorpène. Un al patrulea program important este de modernizare a celor trei nave purtătoare de rachete. Este, de asemenea, important să reușim ca, în timp scurt, să primim ‘letter of acceptance’ din partea partenerului strategic american și să dotăm regimentul de infanterie marină cu 21 de vehicule amfibii de asalt, necesare pentru executarea în siguranță a misiunilor de apărare a Deltei Dunării și a zonei lagunare cu regimentul de infanterie marină, aflat în dotarea Forțelor Navale Române.

Avem fondurile necesare în bugetul actual al Forțelor Navale Române pentru a construi două nave noi, două vedete de intervenție pentru scafandri și, de asemenea, trei remorchere maritime pentru misiunile curente.

Avem în lucru un program pentru construcția sau pentru achiziția a două nave de patrulare, nave noi care să poată fi construite în timp scurt și să poată fi aduse astfel încât capabilitățile noastre de protecție a infrastructurii critice din zona de responsabilitate, din zona economică exclusivă, și mă refer aici la recent descoperitele resurse gaze, pe care urmează să le exploateze România din zona liberă, din zona economică exclusivă a României, și înțelegem că este misiunea noastră, este important să fim în măsură să protejăm aceste infrastructuri critice și aceste resurse.

Sunt doar o parte din viziunea de modernizare, din acest plan de acțiune pentru modernizarea Forțelor Navale Române.

Cătălina Țăruș (realizator rubrică): Cât de importantă e resursa în Forţele Navale Române, oamenii, militarii, marinarii?

viceamiral Mihai Panait: Este cea mai importantă și am constatat acest lucru chiar pe timpul exercițiului Forțele Navale Române 2023, pentru că ziua Marinei Române nu este doar o zi festivă a Marinei Române, este un exercițiu întrunit.

Este cel mai complex exercițiu întrunit, pe care îl desfășurăm în șase garnizoane. Aducem în fața spectatorilor, populației civile, turiștilor, instituțiilor statului ceea ce facem în mare sau ceea ce facem în misiunile de pe Dunăre sau din zona de responsabilitate lagunară și cred că am reușit să facem acest lucru și în acest an, în condiții meteo dificile, şi demonstrează că resursa umană este esențială.

Cătălina Țăruș (realizator rubrică): Cât de important este să colaborați, să lucrați, să vă antrenați pe mare cu militarii parteneri?

viceamiral Mihai Panait: Avem o experiență bogată în acest domeniu. Anul acesta am reluat participarea în cadrul grupărilor NATO și în cadrul misiunilor Uniunii Europene în Marea Mediterană și prima operație desfășurată deja de către fregata „Regele Ferdinand” în Marea

Mediterană, în cadrul operației IRINI, operația Uniunii Europene, cu rezultate foarte bune. În următoarea perioadă vom participa cu fregata „Regina Maria” de această dată în operația NATO, operația Sea Guardian, pentru o lună de zile, în Marea Mediterană.

Ne-am păstrat nivelul de participare și de instruire cu nava-școală „Mircea” anul trecut cu două marșuri de instrucție în Marea Mediterană pe parcursul a patru luni, cu un marș de instrucție pe parcursul a două luni în acest an de instrucție, cu nava maritimă hidrografică Cătuneanu.

Anul trecut am participat pentru prima dată în Oceanul Atlantic la cel mai important exercițiu de experimentare al NATO, la REPMUS și DYNAMIC MESSENGER.

Ștefan Ciochinaru: „Atunci când ai un război la frontieră, se poate întâmpla să cadă ceva din cer, așa cum s-a întâmplat în Polonia, așa cum s-a întâmplat în Republica Moldova.”

Publicat de gabrielasaksa, 8 august 2023, 14:42

Cristian Dumitrașcu (realizator): Am revenit aici, la ‘Jurnal militar’, la Radio România Actualități. Mai mult decât în zilele de război de până acum, de la granița noastră, opinia publică din România a fost speriată de atacurile cu drone ale rușilor din porturile de la granița noastră cu Ucraina. De altfel, Ministerul Apărării a dat imediat un comunicat prin care a declarat că situația este foarte serios monitorizată și că suntem pregătiți pentru orice scenariu, atât Armata Română, cât și aliații din NATO. Vă invit să îl ascultați pe cunoscutul analist Ștefan Ciochinaru, doctor în drept internațional și profesor de științe politice. În câteva secunde, interviul.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule profesor, bine ați revenit, după mai multă vreme aici, la Radio România Actualități și în toate posturile teritoriale Radio România.
Ștefan Ciochinaru: Bine v-am găsit!
Cristian Dumitrașcu (realizator): Ne era dor de analizele dumneavoastră, cu atât mai mult cu cât, de fiecare dată, pe lângă lucrurile foarte reci și realist analizate, ne-ați dat și speranțe. Peste 500 și ceva de zile de război, iată că se apropie de noi, în premieră, aceste atacuri de la granița României și, sigur că da, o întreagă încadrare și comercială, dar și geopolitică. De unde sunteți de acord să începem această analiză?

Ştefan Ciochinaru: Eu cred că e foarte bine cum aţi pus dvs. problema, numai că este pentru prima oară această apropiere de noi, dar nu este pentru prima oară în cazul Republicii Moldova și în cazul Poloniei. Aduceți-vă aminte de rachetele căzute în aceste două țări aliate și care se află de asemenea pe linia de diviziune între NATO și Ucraina și include aici şi Republica Moldova, datorită umbrelei românești. Însă ceea ce s-a petrecut cu bombardarea orașelor Reni și Ismail nu trebuie să ne surprindă. Sunt două puncte foarte importante pentru comerțul pe Dunăre, care este o arteră economică extrem de importantă în Europa și, mai devreme sau mai târziu, rușii era de așteptat să le bombardeze. Trebuie spus însă foarte clar că asta nu are nimic de-a face cu România și tocmai de aceea cred că nici nu au fost folosite rachete, ca nu cumva să se întâmple vreun pocinog, un incident. Au fost folosite drone. Dronele, știți bine, sunt pilotate și astfel s-au asigurat că nu cade nimic pe teritoriul României. Oricum, anticipând o întrebare a ascultătorilor noștri, chiar dacă s-ar întâmpla un astfel de incident, asta nu înseamnă activarea automată a articolului 5 din tratatul NATO, acel principiu al mușchetarilor, ci ar presupune o analiză foarte serioasă, pentru că dacă e vorba de un incident, nu începe un război.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Au fost niște atacuri, sigur că da, interpretate emoțional, pentru prima dată când românii de la granița cu Ucraina să vadă atacurile, să simtă…
Ştefan Ciochinaru: Da, dar era de așteptat, domnule Dumitrașcu. Noi în emisiunea dvs. de la România Actualități am mai discutat acest lucru, așa cum acuma trebuie spus foarte limpede că un incident se poate întâmpla oricând. Atunci când ai un război la frontieră, se poate întâmpla să cadă ceva din cer, așa cum s-a întâmplat în Polonia, așa cum s-a întâmplat în Republica Moldova. Sigur că nu e de dorit așa ceva, dar trebuie să fim calmi și trebuie să avem încredere în forțele noastre armate, care au dat niște comunicate de data aceasta foarte rapide și foarte lămuritoare, astfel încât lumea să nu intre în panică degeaba. Ceea ce este însă foarte clar și trebuie spus, observ așa o nerăbdare crescândă în mass-media și de aici și în marele public, trebuie spus foarte clar sau reamintit ceea ce noi am mai spus, că această ofensivă ucraineană nu va fi o ofensivă după modelul rusesc, cu concentrări mari de trupe care se reped la atac indiferent de pierderi.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Cu orice preţ şi cu orice risc, așa e.
Ştefan Ciochinaru: Exact. Nu, nici vorbă de așa ceva. Va fi o acțiune militară de durată. Va dura undeva până spre mijlocul iernii, cel puțin. Va fi o acțiune de durată. Va fi o acțiune foarte laborioasă. E foarte complicat. Vedeți ce spune Mark Ryan, unul din generalii australieni, care este considerat un mare specialist al luptelor terestre și care spune că, pe lângă tranșeele și pozițiile fortificate, în momentul de față în Ucraina, ucrainienii se confruntă cu o combinație letală care constă din milioane de mine anti-blindate și antipersonal, drone de supraveghere, drone canicave, sisteme de război electronic, toate pe niște linii defensive construite de ruși, cu o adâncime în unele cazuri chiar de zeci de kilometri. Vă dați seama că asta nu se poate desface în atacuri de operetă, așa cum se așteaptă unii. Nu, războiul e o treabă serioasă și va dura. Deci această a douaa fază a războiul din Ucraina va dura cel puțin tot atât de mult ca prima fază, care a durat un an de zile.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Pentru că tot l-ați amintit pe generalul australian, am difuzat și noi la Actualitatea militară de mai devreme despre exercițiul Talisman din Australia. Este acesta un atu al Alianței, că aduce în față, evident, inteligența militară oriunde s-ar afla pe planetă, din Indo-Pacific până în Statele Unite și în Europa?
Ştefan Ciochinaru: Bun, acuma, într-un fel, mă obligaţi să spun un lucru asupra căruia nu insist în luările de poziții publice, pentru că e bine așa cum e acuma. În Ucraina și e foarte bun exemplu dvs. cu exercițiile din Australia, în Ucraina și peste tot de altfel, forțele militare occidentale folosesc inteligenţa ă la niveluri pe care nici nu le bănuim. Noi încă judecăm războiul cu instrumentele de analiză ale – hai să nu zic, celui de-al Doilea Război Mondial, hai să zic, ale războaielor israeliano-arabe sau ale războaielor de la începutul anilor 1990 din Golf. Deci nici vorbă, s-a progresat enorm, în momentul de față, războiul se duce în primul rând în spațiu, se duce în zona aceasta de algoritmi ai inteligenței artificiale. Și sigur că da, ca să nu-i supărăm pe infanteriști, și acolo, la firul ierbii, saltul calitativ care se petrece în momentul de față în software, în know-how-ul de război, creează o distanță astronomică între capacitatea de gândire militară occidentală și alte astfel de gândiri. Sigur, Rusia a învățat foarte mult în anul de război. Se vede și cu ce se întâmplă în momentul de față în Ucraina. Ați văzut că au reușit să neutralizeze unele drone ucrainene într-o oarecare măsură, dar asta este de așteptat. Așa se întâmplă în război, de aceea se testează armament, de aceea se inventează noi arme, de aceea au loc toate lucrurile acestea. Războiul politic din Ucraina este pierdut de Rusia. Războiul militar va urma soarta războiului politic. Se va întâmpla același lucru. Numai că, așa cum avertizam și în trecut, în discuțiile noastre, e un proces, e un proces care va dura, nu este o chestiune care să se termine foarte repede, în pofida nerăbdării noastre, va dura și va presupune în continuare costuri foarte serioase, inclusiv pentru țările europene care nu sunt angrenate direct în luptă și indirect.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Indirect, ca și noi, însă noi suntem aici, aproape, este altă percepţie.
Ștefan Ciochinaru: Vă mulțumesc că aţi spus-o dvs.
Cristian Dumitrașcu (realizator):  La final, așa cum facem de obicei, mesaj pentru ascultătorii nespecialiști în armată și în geopolitică: tot un optimism moderat am putea să invocăm? Aţi spus că o să mai dureze ceva.
Ștefan Ciochinaru: O să mai dureze ceva acest război, dar România este într-o situație în care n-a mai fost niciodată în istorie. Face parte din cea mai puternică alianță politică, militară, economică și financiară a lumii. România face parte din tabăra care va câștiga. Oamenii să aibă încredere, să aibă încredere în forțele noastre armate și să aibă încredere chiar și în cei care ne conduc. Sigur, aici societatea civilă trebuie să țină ochii deschiși. Dar eu am convingerea că România va face ce trebuie și la sfârșitul acestei confruntări, care știți că este o confruntare planetară, ce se întâmplă în Ucraina este doar un teatru de confruntare regională, dar confruntarea are loc pe toată planeta, am convingerea că la final România va fi foarte bine, va fi în tabăra care va câștiga această confruntare, va fi în tabăra democratică, prosperă, în tabăra care se va bucura de roadele erei care va veni, cea de-a patra revoluție industrială a lumii.
Cristian Dumitrașcu (realizator):  Invitat la „Subiectul săptămânii” – profesorul Ștefan Ciochinaru. Domnule Ciochinaru, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la Radio.
Ștefan Ciochinaru: Cu mult drag. Vă doresc o zi bună!

Cătălin Tomescu: Rusia e greu de învins de către Ucraina. Orice întârziere și prelungire a războiului îi favorizează pe ruși

Publicat de Gabriel Stan, 31 iulie 2023, 15:23 / actualizat: 1 august 2023, 15:40

La Subiectul săptămânii, Cristian Dumitrașcu a realizat un interviu cu generalul-locotenent în rezervă, Cătălin Tomescu, tema principală fiind situația de pe frontul ruso-ucrainean.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la „Subiectul săptămânii”, în această dimineață, la „Jurnal militar”, generalul-locotenent în rezervă Cătălin Tomescu. Domnule general, bine ați revenit la „Jurnal militar”!

Cătălin Tomescu: Bine v-am găsit! Mulțumesc de invitație!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mijlocul verii, 500 și ceva de zile de război. Am vorbit de mai multe ori în această perioadă despre războiul de lângă noi, despre regretul dumneavoastră de a fi trecut în rezervă exact înaintea începutului războiului și, iacătă, se apropie de noi din ce în ce mai mult războiul, cu aceste atacuri din porturile apropiate graniței României, Reni, Galați. Cum e, ați prevăzut, așa, o acțiune?

Cătălin Tomescu: Sincer, nu. Nu mă gândeam că o să meargă să lovească porturile de la Dunăre, dar numai că, ieșind din tratatul sau înțelegerea făcută prin mijlocirea președintelui Turciei cu culoarul pentru grâne, Federația Rusă a decis ca să suprime capabilitatea ucrainenilor de a exporta grâu.

Pentru că, prin lovirea porturilor pe care le au la Dunăre și, bineînțeles, Odesa, care e la mare, ei practic vor să distrugă capabilitățile portuare pe care aceștia le au. Și, bineînțeles, ca să ai un export de grâne trebuie să încarci în vapoarele mari, vapoare de linie care să plece pe mare spre terțe destinații, mă rog, în funcție de contracte și așa mai departe. Și, atunci, concomitent cu lovirea unor obiective militare, Federația Rusă a decis să lovească aceste capabilități; și s-a văzut că în anumite cazuri au fost destul de eficiente loviturile, în sensul că au reușit să distrugă anumite părți din toate cele trei porturi. Nu pot să spun că prevedeam o asemenea acțiune, numai că ea vine ca urmare a ieșirilor din acea înțelegere, din acel tratat.

Și, atunci, practic îi obligă pe ucraineni să-și găsească alte căi prin care să scoată grânele din țară. Numai că, indiferent că vorbim de calea ferată cu limitările ei, datorată ecartului, diferenței de ecart la calea ferată, dacă vorbim de șlepurile pe Dunăre, Bulgaria, după cum știți, a spus că ei nu sunt dispuși să dragheze pe partea lor de Dunăre, prin urmare ele ar trece numai pe partea noastră.

Dacă mai punem asta, și o scădere a nivelului Dunării datorată căldurilor excesive din ultima perioadă cu care se confruntă continentul european, bineînțeles că acolo și acest tip de transport se va face cu limitări.

De asemenea, transportul rutier, vă dați seama, e super complicat. Vorbim de grâne, adică nu trimitem calculatoare. Pui într-un TIR probabil 200.000 de calculatoare și ai rezolvat problema. Nu.

Aici trebuie 2.000 de TIR-uri, pe care altfel le-ai fi pus într-un singur vapor, îi dădeai drumul prin Marea Neagră, Bosfor, Dardanele și, ulterior, în Mediterana și, de acolo, în toată lumea.

Însă ăsta e războiul, cu fața lui urâtă. Rușii, se vede treaba, că n-au niciun fel de scrupul în a bombarda aceste facilități și practic a împiedica Ucraina.

Zilele astea chiar se desfășoară un summit Federația Rusă – Africa și au fost și niște premieri ale președintelui Putin către anumiți șef de stat și de guvern africani. Să nu uităm că Rusia, în ultima perioadă, nu mă refer la războiul propriu-zis cu Ucraina, nu, în ultimii 10 ani sub Putin, și-a început expansiunea, să devină jucător global, în sensul că, lăsând la o parte intervenția în Siria și așa mai departe, dar s-a mers pe continentul african în multe țări pentru a desfășura diferite afaceri, începând cu armament militar. Inclusiv prezența grupurilor Wagner în anumite țări din Africa este ca urmare a unor înțelegeri avute cu autoritățile acestor state.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Și noi știm asta foarte bine, pentru că avem observatori ONU în Africa, în misiuni ale Uniunii Europene…

Cătălin Tomescu: Mali și Republica Centrafricană, și nu numai, sunt în multe țări implicați. În urma summitului ăsta ar fi interesant de știut, o să vedem zilele astea care sunt rezultatele, ei s-ar putea, chiar apreciau unii analiști, că s-ar putea să vină cu ofertă: „Care e problema, domnule? Nu vă vine grâu din Ucraina? Vă dăm noi!” și la alt preț, pentru că și Federația Rusă, la rândul ei, este unul dintre cei mai mulți producători de cereale.

Din Europa este Ucraina și pe locul doi probabil România sau, mă rog, acolo suntem și noi, în primii trei-patru. Rușii au și ei cota lor. Oricum ar fi, din punctul meu de vedere, ce este de urmărit pentru ascultătorii noștri este de urmărit modul cum vor reacționa ei la momentul în care va trece prima navă cu grâu sau va încerca să treacă, nu știu dacă se va întâmpla, prin Marea Neagră spre Bosfor.

Se specula că ei au trimis o navă de-a lor militară care ar fi pregătită pentru a intercepta aceste nave. Nu am cunoștințe de drept maritim, drept internațional, al comerțului și așa mai departe.

Aici e vorba de știință, de carte, nu-mi intră în competență pe domeniul ăsta, dar sunt alții care sigur o să aibă o poziție și o să explice mult mai bine decât mine ce se va întâmpla, pentru că în mod legal nu se poate face o interceptare de navă. Hai să zicem că ei și-ar aroga dreptul să intercepteze navele ucrainene.

Dar, foarte bine, navele cu alt pavilion cine să-i dea dreptul unei armate să pună fregata lângă nava respectivă, să îi facă inspecția? Dacă nu ai mandatorul, dacă nu ai cum sunt misiunile NATO în Marea Mediterană, „Active Endeavour”, care s-au desfășurat ani de zile.

Prin urmare, aș vrea să văd că eu cred că nu vor întinde coarda cu amenințări asupra altor state, din punctul meu de vedere, sub nicio formă asupra unor țări NATO.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Venind către război, domnule general, ducem lipsă acută în piața media de specialiști adevărați care să analizeze acest fenomen. Sunteți unul dintre puținii ofițeri, generali cu cariere strălucite.

Ați fost unul dintre puținii care ați spus la începutul războiului că Rusia nu a prea cunoscut înfrângerea, asta în momentul în care ei erau bătuți de ucraineni în prima fază și erați cam singurul care spuneați „nu, nu-i așa”.

Cătălin Tomescu: Domnule, nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece. Rusia e greu de învins, mă refer de către Ucraina, pentru că vorbim de două țări total diferite, capabilitățile militare total disproporționate.

Într-adevăr, începutul acțiunilor ofensive ale rușilor din lunile februarie, martie, chiar și aprilie 2022 le-au adus un mic succes din punct de vedere al cuceririi teritoriilor, dar au arătat multe gafe, multe lipsuri prin acțiunile total sortite eșecului pe care le-au desfășurat pe teritoriul Ucrainei.

S-ar fi dat de înțeles că asta le e capacitatea, numai că ulterior s-au schimbat șefii, s-au făcut gafe imense, bineînțeles, s-au schimbat șefii. De aproximativ nouă luni de zile, Putin l-a pus pe Gherasimov comandantul operației care, încă o dată, Gherasimov era șeful armatei, n-avea de ce să-l pui pe el, el avea funcția lui. Nu numai că i-a creat o responsabilizare mare, numai că a pus un om care cunoștea tot sistemul și toate capabilitățile lui.

Coroborând treaba asta cu faptul că ucrainenii nu au mai avut tehnică de luptă cu care să dea o ripostă ofensivă, acțiunile militare au stagnat din punct de vedere cinetic aproximativ opt-nouă luni. Prin astea opt-nouă luni, armata rusă a trecut la apărare, industria de apărare a Federației Ruse a trecut la producție de război. Fiți convins că așa s-a întâmplat!

De asemenea, pregătirea militarilor s-a schimbat, nu s-a mai mers cu conscripți, s-au luat pe contract. Eu sunt convins că și acum se angajează pe contract.

Cu un salariu corespunzător, sunt destui care au fost prin alte teatre de operații care vin să se angajeze. Și, încă o dată, coroborând cu disproporția uriașă între cele două capabilități, cum zic eu, nu e academic, într-adevăr, pușculița.

Ucrainenii au avut un număr de oameni, mulți au pierit, s-au mai și mobilizat, au trebuit să învețe categorii de tehnică nouă, care ulterior le-a venit, dar la care factorul uman rămâne esențial, că nu ai cum să-l înlocuiești.

Poți să ai tehnică câtă vrei, dacă n-ai echipajele la tancuri, sau la avioane, sau la mașinile de luptă gata de a întrebuința acea categorie de tehnică, le ai degeaba. La ruşi este la fel, numai că la ei capabilitatea e mult mai mare.

Citeam într-un articol, în nouă luni s-au produs 600 de tancuri noi-nouțe, 600; numaivorbind de mașini de luptă infanterie, BMB, ș.a.m.d. Astea sunt undeva acolo. Nemaivorbind că ei au în jur de 6.000, din ce am statistici, 6.000 de tancuri T-72 în forma modernizată. Să zicem că operative hai să zic că sunt 4.000 și să spunem că mai au echipaje pentru 2.000.

Şi 1.000 dacă sunt, dacă aduci și mia aia acolo, dintr-o dată ai ajuns la o disproporție uriașă. Eu am crescut la școala mai veche a celor care m-au învățat pe mine cum e cu lupta și cu războiul și cu strategia, plus în școlile ulterioare din țară și sănătate, unul din elementele de bază este că întotdeauna trebuie să-ți respecţi inamicul.

Nu-l lua în derâdere, chiar dacă s-a făcut gafele respective. Ei,  uitați acum, s-a văzut că după un an, doi ani, voinţa și determinarea și ambiția de a învinge a militarilor ucraineni, să nu fiu înțeles greșit, am tot respectul și pentru trupele regulate, trupele teritoriale, inclusiv poporul, care dovedește o reziliență, ca să folosesc un termen la modă, și o determinare colosală de a înfrunta cotropitorul.

Problema este că, în condițiile date, ei și-au schimbat atitudinea, și-au schimbat inclusiv modul de acțiune și nu vor să-i lase, și-au pregătit terenul, infrastructura foarte bine pentru a interzice culoarele de mobilitate ale ucrainelor pe care le-ar putea folosi ca să-și atingă obiectivul de a scoate inamicul din ţară.

Și s-a încercat spargerea breșelor. Ţineți minte, de o lună și ceva s-a început, prin ofensivă de contact, nu cu toate forțele, cu forțele de la contact întărite să se găsească aceste breșe. Acum s-a realizat, din ce informații s-au vehiculat în ultima perioadă, o breșă la nord de Zaporojie, că știe toată lumea despre Zaporojie, fiind orașul cu centrala nucleară, cel de la capătul lacului la care a fost distrus, barajul care a fost distrus.

Acolo s-a reușit până la urmă, dar cu pierderi mari, pentru că acolo s-au pus linii întregi de câmpuri de mine, linii întregi de colți antitanc și tot felul de alte mijloace care să asigure protecția armatei ruse și contramobilitatea armatei ucrainene; sau dirijarea lor către puști de foc, de unde rușii să aibă focuri pregătite și intervențiile pregătite pe care, dacă inamicul ar intra în acea pungă de foc, să poată să distrugă cu ușurință. Nu mai vorbim de superioritatea aeriană rusească.

Să nu uităm că e o țară care dispune de minim 500 de avioane de vânătoare-bombardament ușor la momentul actual. Cu toate cele pe care le-au pierdut, nu neg că s-ar fi pierdut 100-150, nu știu, că nu le-am numărat, dar ideea este că disproporția e mare.

De aceea, generalii ucraineni au început într-un tempo mai redus până la crearea breșei. De aceea, au solicitat și muniție cu dispersie. Muniția cu dispersie pentru asta e făcută, să explodeze câmpurile de mine.

Prin explodarea acestora să poată să se creeze culoare, pentru că, odată depășit câmpul de mine, după-aia te-ai dus până la următorul conform normelor tactice, dar numai că îți trebuie acea breșă ca să treci prin el, pentru că altfel te oprești. Vă aduceți aminte, a fost o întreagă discuție cu cele 25 de blindate pierdute în două ore. Alea nu au fost pierdute că le-a lovit cineva din aer sau, eu știu, alte tancuri au tras în ele.

Nu, practic au intrat într-un câmp de mine, nu au fost suficient de bine informați despre poziția acestora, li s-au rupt șenila și de acolo militarii a trebuit să plece, pentru că cei care păzeau câmpul de mine i-ar fi omorât.

Și tehnica a rămas şi au fost celebre pozele alea grămădite niște,  cu niște Leopard. Asta e, şenila se rupe, aia nu e protejată prin blindaj cum e cutia blindată. Și la o mină antitanc este clar…

De-aia a fost construită mina, ca să rupă șenila tancului, pentru că tancul nu poate fi distrus de o mină. În schimb, şenila se poate rupe; rupându-se, tancul rămâne imobilizat. Un tanc imobilizat e țintă sigură. Dacă nu poți să-l miști într-o adăpostire ș.a.m.d. e ţintă sigură. Ca să concluzionez: este clar că rușii se lasă foarte greu și sunt deciși să-și păstreze teritoriile cucerite, cel puțin.

De asemenea, este clar că ucrainenii sunt în continuare determinați, cu sprijin în tehnică și muniții al țărilor occidentale, ca să spunem așa, să-și îndeplinească misiunea lor și dezideratul lor de a-și elibera întregul teritoriu. Rămân la părerea mea, Crimeea va rămâne o muncă foarte grea.

Vor trebui să fie extrem de atenți și să nu își asume riscuri inutile care pot să-i ducă la pierderea unor capabilități mari de forțe, pentru că va fi extrem de greu să pui în loc. Să ne gândim că oamenii ăștia iau dintr-un anumit calup care și-a asigurat deja pregătirea pe aceste categorii noi de tehnică occidentală, să-i spunem așa, într-un cuvânt, dacă pe ei ți-i i-ai pierdut rapid, e greu să-i mai formezi.

Și atunci înseamnă că, dacă nu îți îndeplinești obiectivele anul ăsta, se duce la anul. Din punctul meu de vedere, orice întârziere și orice prelungire a războiului îi favorizează pe cei din Federația Rusă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cu alte cuvinte, s-ar putea spune că este un curs favorabil, de data asta, Federației Ruse. Cu cât se întinde războiul, cu cât această contraofensivă, de fapt, nu a fost chiar ce spuneau ucrainenii… Blitzkrieg și alte…

Cătălin Tomescu: Păi nu a fost ușoară, nu, dar eu îi înțeleg că nu a fost ușoară, pentru că a fost extrem de mult timp la dispoziția Federației Ruse de a-și pregăti teritoriul cucerit pentru apărare. Și vorbeați de meserie. Nu poți să treci prin ele ca prin brânză, mă scuzați de expresie, pentru că nu se poate. Trebuie să creezi acele breșe.

De exemplu, la un front de batalion, un batalion atacă pe 1,5 kilometri, maxim doi după normă tactică. Trebuie să realizezi minim două treceri, compania din eșalonul întâi să poată să fie încolonată și să treacă prin barajul de mine sau prin colții antitanc, depinde unde ai făcut spargerea, și o companie pe cealaltă.

Ei, gândiți-vă că la nivelul lor, de două la trei brigăzi pe eșalonul întâi, ori două batalioane fiecare, gândiți-vă că le trebuie în jur de 12 asemenea treceri, asemenea breșe, ca după aia, când izbești, când intri din nou în câmp, care nu are troiane fortificate pentru apărare să poți să desfășori ofensiva.

Eu îi înțeleg și sunt de acord cu ei, pentru că, așa, să mori degeaba… Vă dați seama, dacă te duci, și te-ai oprit în niște colți antitanc, te bombardează și cu aviația, și cu artileria și cu tot cu drone și așa mai departe, cum e acum la modă, și tu îți pierzi și tehnică, și oamenii din ea.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da.

Cătălin Tomescu: Și tehnica poate fi înlocuită mai ușor. Dar oamenii nu, nu mai pot fi înlocuiți. Eu aș umbla la ambiție, la obiectiv. Ce îmi doresc anul ăsta exact? Pentru că asta a trecut în corelație cu pierderile pe care ți le poți asuma.

Pierderile sunt un element extrem de important, care la ruși, în partea ailaltă, nu prea a contat, ținem minte, mai ales la Wagner și așa mai departe. Ei luptă după alte doctrine, dar la ucraineni ar trebui să gândească bine treaba asta, și eu sunt convins că ei o gândesc.

Am încredere în ei, după un an și ceva de război direct cu ei, deja ei au tras extrem de multe învățăminte și sunt convins că vor avea grijă, de aceea au și încetinit ritmul.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): E o notă optimistă totuși, aici.

Cătălin Tomescu: Păi, nu, am o notă optimistă. Problema e: ce-ți dorești?

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da.

Cătălin Tomescu: Adică să îmi spui că până Revelion vrei să eliberezi tot teritoriul, din punctul meu vedere este extrem de greu. Și, atunci, trebuie să vezi cât de mult vrem să facem din acest lucru. Știți cum e, e ca în orice, ca în familie, dacă vreți ca să dau un exemplu simplu.

Ce, nu ne dorim tot să avem o casă la țară, o vilă acolo, două mașini și să ne facem câte o excurise în străinătate pe an? Am dat și eu un exemplu, așa, nu știu care e dezideratul fiecărei familii. Ideea e că fiecare ne dorim ceva. După care, când te uiți la resurse și vezi ce poți să faci și ce venituri ai, începi să mai tai.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mai tai din ele.

Cătălin Tomescu: Care e primul? Păi, primul sunt copiii, cel puțin la mine sunt. să fiu eu sigur că e bine, după aia casa, familia, după aia la excursia, sau la mașină, sau la treburile astealalte. Cam așa e și aici.

Eu sunt de acord că vrei să eliberezi tot, dar nu știu dacă se poate. Mai dădeam eu exemplu ăsta și atât, voiam să îl reamintesc, că e important. Și noi, în 1917, țineți minte că România mai stătea de la linia Mărăști-Mărășești-Oituz, pe la poarta Focșaniului până la Iași și cam atât mai mai rămăsese, și pe crestele Carpaților și pe Prut.

Marea șansă a noastră a fost că n-au reușit. Am rezistat eroic acolo. Am avut și elemente de contraofensivă și am menținut frontul și germanii n-au putut să ne străpungă, nici armatele austro-ungare pe granița munților și, practic, am rezistat; și ulterior condițiile ne-au fost favorabile. Păi noi n-am fi vrut să ne eliberăm toată țara? Normal că am fi vrut, că doar…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Am făcut-o și noi, pe bucăți.

Cătălin Tomescu: Problema e că la momentul respectiv am zis, cum a zis generalul Eremia Grigorescu: „Pe aici nu se trece”, că, dacă treceau, salut, se ajungea la Iași și așa mai departe, și România era toată cucerită. Și cu un obiect mai modest, dar realizabil, am reușit ulterior și de aici s-a făcut și România Mare și așa mai departe.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da, că tot vine 6 august acum, cu bătălia de la Mărășești.

Cătălin Tomescu: Da, da. Da.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ați fost acolo comandant, la Focșani și ați avut multe…

Cătălin Tomescu: Șașe ani și jumătate am lucrat.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Către final, voiam să vă invit și cu altă ocazie, un pic mai, nu știu, peste câteva săptămâni să vorbim mai mult și despre noi, despre Armata Română.

Foarte interensant ar fi. Și nu pot să închei fără să vă rog să ne spuneți ceva despre arma dumneavoastră, despre tancuri, pentru că 1 august este Ziua Tanchiștilor.

Cătălin Tomescu: Da, m-ați… 1 august este Ziua Tanchiștilor. O să merg la Pitești, la școală. Ce să spun?

Cred că cu toții ne-am dat seama, în ciuda unor comentarii mai puțin realiste și de esență, în prima parte a războiului, anul trecut, în primele cinci-șase luni, când au fost voci care spuneau că nu sunt bune de nimic și așa mai departe…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Dispariția armei tancuri.

Cătălin Tomescu: Da. Se dovedește că, după cum am spus totdeauna, numai cu tancuri și blindatele, mașinile de luptă ale infanteriei se ține, se pierde sau se câștigă un teren. Restul sunt vorbe. Drone, rachere, Kinjal, ce vreți dumneavoastră, Kalibr, HIMARS, orice, alea sunt bombe care distrug, nimicesc, neutralizează.

Țara se apără pe uscat și terenul se ține sau se pierde cu tehnica blindată. Prin urmare, tanchiștilor le urez la mulți an, o dată, să fie mândri de armă, să învețe carte toți, că uitați ce se întâmplă, se dovedește că la acest gen de război confruntările directe sunt esențiale.

Și, cum aveam eu când eram elev în școală la Pitești, la simulatorul pentru trageri scria: „Cine ochește și trage primul învinge”.

Nu s-a schimbat nimic de atunci până acum. Cine ochește și trage primul învinge și trebuie să aibă grijă să fie tot timpul pregătiți pentru apărarea țării noastre, categoric.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc tare mult și, pentru că e și Ziua Drapelului, la mulți ani, că știu că aveți drapelul în inimă.

Cătălin Tomescu: Fără dar și poate!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la „Subiectul săptămânii”, generalul-locotenent în rezervă Cătălin Tomescu. Vă mulțumesc, domnule general, și vă mai așteptăm la Radio.

Cătălin Tomescu: Și eu vă mulțumesc!

Ministrul apărării condamnă ferm atacurile Rusiei asupra porturilor situate pe Dunăre

Publicat de Gabriel Stan, 31 iulie 2023, 12:17

Sorina Vrînceanu (realizator rubrică): Rusia a atacat cu drone, luni, 24 iulie, porturile ucrainene Reni și Ismail, situate pe Dunăre, în apropierea graniței româno-ucrainene.

Atacurile au distrus depozite de armament, depozite de cereale, tancuri cu petrol și echipamente NATO.

După ieșirea Rusiei din acordul care garanta trecerea în siguranță prin Marea Neagră a navelor încărcate cu cereale, Dunărea a devenit o rută alternativă de export pentru Ucraina.

Unul dintre porturile atacate, Reni, se află la distanță foarte mică de România, aproximativ 20 de kilometri.

Autoritățile de la București au condamnat în termeni fermi Federația Rusă pentru atacarea infrastructurii critice a Ucrainei, iar Ministerul Apărării român susține că nu există o amenințare directă la adresa teritoriului național sau apelor teritoriale.

Angel Tîlvăr, ministrul apărării naționale: În acest moment nu sunt amenințări directe în apele noastre teritoriale sau asupra teritoriului național.

Există posibilitatea ca în astfel de situații să apară și lucruri care să afecteze o zonă care nu este neapărat vizată de conflict, dar vă asigur că suntem în dialog permanent cu aliații noștri și că ne coordonăm permanent cu aceștia și am întărit măsurile de vigilență.

Exercițiul multinațional Sea Shield 2023

Publicat de Gabriel Stan, 20 martie 2023, 15:04

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Forțele Navale Române organizează în perioada 20 martie-2 aprilie exercițiul multinațional Sea Shield 2023.

Circa 3.400 de participanți din 13 state aliate și partenere vor desfășura antrenamente în Marea Neagră, pe Dunăre și în zona de coastă.

În exercițiu sunt implicate zeci de nave militare, avioane și elicoptere, ambarcațiuni de intervenție, autospeciale și dispozitive mobile de lansare.

Sea Shield este cel mai complex eveniment de instruire din acest an al Forțelor Navale Române, ne-a declarat comandantul flotei, contraamiralul de flotilă Cornel Cojocaru: Sarcina de a conduce execiţiul îi revine Comandamentului componentei navale. Flota, flotila fluvială, celelalte mari unităţi vom genera forțele, grupurile de luptă.

Avem secvențe de apărare a infrastructurii critice naționale, avem secvențe de trageri și misiuni de luptă reale, cu tehnica de la bord, atât la mare, cât și la fluviu.

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Seria de exerciții anuale Sea Shield este destinată instruirii forțelor aliate și a fost propusă de România la summitul NATO de la Varșovia, în 2016, pentru întărirea măsurilor de securitate pe flancul sud-estic european.

Reportaj Flotila fluvială „Mihail Kogălniceanu”

Publicat de Gabriel Stan, 2 februarie 2022, 11:40

Mergem mai departe cu reportajele începute săptămâna trecută despre marile unități militare de la granița de est a NATO.

Pe granița de est a NATO sunt mari unități de nivel brigadă, așa cum este cea pe care o vom prezenta astăzi; este vorba despre flotila fluvială, iar colegul nostru Bogdan Dinu de la „Jurnal militar” Constanța a realizat un grupaj extraordinar, nici noi nu știam câteva lucruri pe care le veți auzi în interviul cu amiralul Rogozan, comandantul flotilei fluviale.

Bogdan Dinu: Flotila fluvială „Mihail Kogălniceanu” nu este doar cea mai veche mare unitate a Marinei Române, în octombrie anul acesta împlinește 160 de ani, ci și cea mai puternică din Europa.

Mai mult, ca dimensiune și putere, este a doua la nivel mondial după cea a Braziliei, dar aceasta din urmă trebuie să gestioneze uriașul fluviu Amazon, inclusiv logistic și nu doar militar. La noi, flotila fluvială are ca zonă de responsabilitate fluviul Dunărea, inclusiv sau mai ales gurile Dunării.

În fiecare an, navele militare fluviale ajung până la Turnu Severin sau Orșova. În prezent, cele trei divizioane de nave sunt dislocate în porturile militare Brăila și Tulcea, mai aproape de provocările din est, am putea spune, iar Regimentul 307 Infanterie Marină „Heracleea” în Garnizoana Babadag.

Contraamiralul de flotilă Cornel Rogozan, comandantul flotilei fluviale: Flotila fluvială are o zonă de responsabilitate specifică, cu o destul de mare întindere, zona specifică: zona Dunării, zona Deltei, zona lagunară, care presupune ducerea unor acțiuni de cumva alt tip decât cele specifice. De asemenea, forțele noastre acționează totdeauna întrunit și în special în sprijinul Forțelor Terestre care acționează pe malul fluviului.

Bogdan Dinu: În urmă cu câțiva ani, generalul american Ben Hodges descoperea cu uimire și încântare navele și capabilitățile flotilei fluviale la un exercițiu multinațional desfășurat în România, care a inclus și o secvență la fluviul Dunărea. Aprecierea domniei sale ne onorează, dar și aici lucrurile au o tradiție.

Acum 100 de ani, cu șapte monitoare fluviale, România era cea mai mare forță de pe Dunăre din Europa. Și azi, lucrurile stau la fel! Pumnul de foc al flotilei este Divizionul 67 Nave purtătoare de artilerie, comandor Virgil Alexandru Dragalina, ale cărui trei monitoare și cinci vedete blindate totalizează mai multe sute de guri de foc.

Comandor Virgil Alexandru Dragalina: Avem trei divizioane de nave: un divizion specific luptei de artilerie – Divizionul 67 Nave purtătoare de artilerie, cu nave puternic dotate cu artilerie navală; vorbim de aruncătoare de 122, tunuri de 100, vorbim de tunuri de 30 de mm, mitraliere de 14,5.

Pe un monitor avem 96 de guri de foc, de exemplu; pe o vedetă blindată, undeva la 90 de guri de foc. Un al doilea divizion îl avem specific pentru patrulare și pentru lupta contra minelor pe fluviu, acțiuni de minare, deminare a fluviului, și un divizion de nave de sprijin logistic, cel care ne asigură în raioanele acțiunilor de luptă cu remorcaj, cu transport, cu reparații și toate celelalte.

Bogdan Dinu: Războiul modern nu se mai bazează doar pe numărul tunurilor de la bord. Foarte important este faptul că în ultimii ani s-a reușit prin câteva programe de succes – și proiectul urmează să se finalizeze în perioada următoare – modernizarea și repararea tuturor navelor de luptă ale flotilei, care, în ciuda vechimii, au devenit altceva, fie că vorbim de sisteme de propulsie, echipamente sau senzori.

Se află, de asemenea, în studiu și un proiect de modernizare a armamentului de la bord, iar schimbarea situației de securitate din Marea Neagră din ultimii ani a condus și la desfășurarea unor exerciții comune pe Dunăre cu forțele navale ale Ucrainei, cum este „Riverine”, exercițiul comun român-ucrainean care se desfășoară o dată pe an.

Comandor Virgil Alexandru Dragalina: În primul rând m-aș referi la modernizarea celor trei nave tip monitor; deja o navă am scos-o anul trecut din șantier cu reparații capitale.

Am avut un program pe care l-am încheiat, de remotorizare a navelor tip vedetă blindată, program încheiat acum doi ani de zile, un program reușit, iar anul asta îmi doresc tare mult și cred că o să reușim să introducem și navele tip vedetă fluvială; prima navă o să o introducem anul acesta în reparații capitale.

Flotila fluvială este la datorie, militarii sunt prezenți pe nave și în toată zona de responsabilitate, fluviul Dunărea, în zona lagunară Deltă, și suntem în măsură să ne facem datoria aici, oricând și oriunde.

Testul de anduranță al pușcașilor marini

Publicat de prosavioleta, 13 octombrie 2021, 00:06

Olivia Bucioaca (reporter): Bună seara, domnule colonel Marius Gheorghescu, și bine ați venit la Jurnal militar Scutul Dobrogei!

Colonel Marius Gheorghescu, comandantul Regimentului 307 Infanterie Marină „Heracleea”: Bună seara dumneavoastră și ascultătorilor dumneavoastră!

Olivia Bucioaca (reporter): Domnule colonel, Regimentului 307 Infanterie Marină a participat la exercițiul bilateral româno-ucrainean de pe Dunăre, RIVERINE 21, ediția a IV-a și a II-a organizată de România. Directorul exercițiului a precizat faptul că cel mai important aspect a fost participarea infanteriei marine alături de marinari. Ce înseamnă pentru infanteriștii marini acest lucru, această primă participare la exercițiu?

Colonel Marius Gheorghescu: Într-adevăr, participarea infanteriei marine la exercițiul bilateral  RIVERINE 21, împreună cu forțele similare ale Ucrainei, reprezintă, în primul rând, o recunoaștere a nivelului de instrucție al pușcașilor marini români, de altfel rezultat și în urma multitudinii de exerciții multinaționale la care am participat în trecut. În al doilea rând, infanteria marină este o capabilitate în plină dezvoltare, iar desfășurarea unui exercițiu în comun cu partenerul ucrainean în zona Deltei Dunării reprezintă încă o oportunitate prin care putem împărtăși cunoașterea, antrenamentul și experiența în domeniul acțiunilor tactice fluviale ca desant amfibiu, având în vedere vecinătatea comună cu Dunărea și, mai ales, cu gurile de vărsare la Marea Neagră. O zonă de maxim interes în această perioadă. În cadrul exercițiului, regimentul a angajat un pluton de infanterie marină, executând activități specifice de instruire alături de plutonul de infanterie marină ucrainean, nave de luptă fluviale românești și ucrainene, exercițiul desfășurându-se pe durata a patru zile în raionul din Delta Dunării, Plauru, Pardina și Ceatalchioi. Simultan, vă pot spune că am fost angajat și într-un alt exercițiu, la exercițiul Danube Protector, cu majoritatea forțelor regimentului, din raionul Mahmudia, tot în Delta Dunării, exercițiu în care am desfășurat o serie de activități specifice acțiunilor tactice fluviale pentru securizarea și apărarea forțelor fluviale împotriva forțelor aeroportate ale unui potențial inamic.

Olivia Bucioaca (reporter): Ce ați făcut concret acolo și cu ce scop ați participat la acest exercițiu de antrenament în teren? Știu că a fost o adevărată desfășurare de forțe, așa cum, de altfel, spuneați.

Colonel Marius Gheorghescu: Într-adevăr! O mare parte din forțele Flotilei Fluviale au fost angajate. Au fost și nave fluviale de luptă, nave fluviale logistice, elicoptere. A fost un scenariu deosebit de complex și de dinamic, bazat pe o acțiune fluvială ofensivă cu desant amfibiu, cu nave, cu artilerie navală fluvială, cu evenimente de salvare a răniților prin evacuare aeriană. A fost un scenariu relevant pentru o acțiune tipică a forței fluviale în Delta Dunării.

Olivia Bucioaca (reporter): Nici bine nu v-ați întors de la, iată, aceste exerciții, desfășurate pe Dunăre și infanterișii marini au continuat instrucția. Este vorba despre cel de-al treilea marș, sugestiv intitulat marșul Ploii, de altfel cel mai lung marș din acest an, în condiții meteorologice nu tocmai bune, cu tabără de tip bivuac și, cu siguranță, cu multe obstacole.

Colonel Marius Gheorghescu: Într-adevăr, marșul survine după o perioadă de efort intens. Marșul Ploilor așa cum l-am denumit s-a desfășurat săptămâna trecută, pe durata a două zile consecutive, cu staționare în tabără de tip bivuac pe timpul nopții, pe mai multe itinerare, fiecare cu distanță de aproximativ 60 de kilometri. Marșul a acoperit itinerare din cadrul zonei de responsabilitate a infanteriei marine, în județele Tulcea și Constanța, în afara infrastructurii rutiere bineînțeles, în afara șoselelor, că altfel nu se numește marș. De asemeni, ce aș putea să vă precizez este că marșul tactic reprezintă o parte esențială a instrucției pușcașilor marini, dar și un test de anduranță. În cele din urmă, dincolo de înzestrarea cu automobile tactice, cu transportoare blindate, pușcașii marini, trebuie să fie apți, în primul rând să lupte pe propriile picioare și să își care echipamentul individual, în condiții de austeritate logistică, cum îi spunem noi în zona aceasta a Dobrogei.

Olivia Bucioaca (reporter): Echipament care nu este deloc ușor.

Colonel Marius Gheorghescu: Da, echipamentul pușcașului marin, câteodată atinge și, dacă ar fi să facem un inventar complet, jumătate din greutatea lui, și atunci pe o distanță mare devine chiar o dificultate, dar pentru aceasta suntem în marș, ca să ne instruim.

Olivia Bucioaca (reporter): Sigur! Am amintit și ați amintit de această tabără de tip bivuac. Ce înseamnă mai exact?

Colonel Marius Gheorghescu: Ca să vă spun în câteva cuvinte, este o tabără sub cerul liber. Pușcașii marini au în echipament individual, cort individual, sac de dormit, neopren. Noaptea amenajează tabăra, o securizează și-și pregătesc echipamentul pentru seară. Este un echipament auster, fără sursă de căldură, fără facilități de cazare deosebite, e sub cerul liber, în natură.

Olivia Bucioaca (reporter): Iată a fost și un marș de supraviețuire.

Colonel Marius Gheorghescu: Nu exclud și cealaltă serie de beneficii a marșului. Supraviețuirea în câmpul tactic, cunoașterea și cercetarea în detaliu a zonei de responsabilitate, exersarea deprinderilor de deplasare folosind harta, busola sau alte procedee expeditive și, bineînțeles, reacția la situații neprevăzute.

Olivia Bucioaca (reporter): Cum s-au descurcat pușcașii marini, luând în considerare că alături de cei cu experiență, s-au aflat și infanteriști marini care au ajuns în unitatea dumneavoastră la începutul acestui an. A fost acest marș un test de anduranță, așa cum spuneați?

Colonel Marius Gheorghescu: Da, într-adevăr am avut și răniți după acest marș, militari cărora echipamentul le-a mai jucat sau lipsa lor de experiență le-a mai jucat feste, dar în general pușcașii marini s-au descurcat foarte bine.

Olivia Bucioaca (reporter): Ce urmează pentru infanteria marină?

Colonel Marius Gheorghescu: În următoarea perioadă mai avem o serie de exerciții, nu de aceeași amploare ca până acuma, dar continuăm instrucția până către sfârșitul anului, la un ritm de desfășurare mediu. Avem tragerile de luptă de la Sfântu Gheorghe, tot din raionul Deltei, în care vom executa trageri cu artileria fluvială navală și cu aruncătorul de 82. Avem încă un exercițiu de nivel companie în luna noiembrie în poligonul Babadag și zona limitrofă și alte exerciții, dar de mai mică amploare.

Olivia Bucioaca (reporter): Vă mulțumesc foarte mult pentru toate aceste informații și sperăm să ne vedem curând!

Colonel Marius Gheorghescu: Sperăm și noi și să vă avem în mijlocul nostru în câmpul tactic!

Olivia Bucioaca (reporter): Mulțumesc tare mult!

Colonel Marius Gheorghescu: Și eu vă mulțumesc! La revedere și o seară bună!

Olivia Bucioaca (reporter): Mulțumesc! La fel!

Exercițiul RIVERINE 21

Publicat de prosavioleta, 5 octombrie 2021, 22:51

Cornelia Mihăilă (realizator rubrică): Din 27 septembrie şi până pe 1 octombrie, pe Dunăre, între Portul Tulcea şi Portul Ismail din Ucraina, s-a desfăşurat exerciţiul bilateral româno-ucrainean Riverine 21 la care au participat nave militare fluviale, elicoptere, scafandri şi infanterişti marini din cele două ţări.

Contraamiral de flotilă Cornel Rogozan-Comandatul Flotilei Fluviale Mihail Kogălniceanu de la Brăila: La acest exerciţiu avem cinci nave cu peste 300 de militari, marinari şi infaterişti marini şi avem ca obiective dezvoltarea abilităţilor comune în manevra navelor, în executarea formaţiilor şi evoluţiilor în exerciţii de căutare-salvare, exerciţii ale infanteriştilor marini.

O zonă de pe faleza Dunării din Brăila va purta numele lui Ivan Patzaichin!

Publicat de Andra Radu, 8 septembrie 2021, 13:10

O zonă de pe faleza Dunării din Brăila va purta numele lui Ivan Patzaichin, la iniţiativa primarului Marian Dragomir, propunerea fiind pe ordinea de zi în şedinţa ordinară a Consiliului Local Municipal din luna septembrie.

Este vorba despre o zonă situată între Portul de ambarcaţiuni şi Adăpostul Pescăresc.

„Ivan Patzaichin, unul dintre cei mai mari sportivi români ai tuturor timpurilor, intrat în istoria sportului mondial drept ‘Campionul cu pagaia ruptă’, multiplu campion european, mondial şi olimpic, a fost nu doar o legendă a canotajului, ci şi un om remarcabil, care a crezut mereu în forţa pe care o are puterea exemplului.

Pornind de la ce a făcut cel mai bine toată viaţa, Ivan Patzaichin a înfiinţat Asociaţia ‘Mila 23’ şi a lansat ‘Rowmania’ pentru a promova turismul lent, neinvaziv, înfrăţit cu natura, dar şi ca model de turism pentru România, în general”, a declarat miercuri, într-un comunicat de presă, Marian Dragomir.

Marșul anual la bordul Navei Şcoală „Mircea”

Publicat de Gabriel Stan, 27 aprilie 2021, 14:36

Andreea Popescu (realizator rubrică): Elevii din anul I ai Școlii Militare de Maiștri Militari a Forțelor Navale „Amiral Ion Murgescu” s-au îmbarcat luni, 19 aprilie, la bordul Navei Şcoală „Mircea”, pentru a participa la marșul anual de instrucție planificat să se desfășoare în 24 aprilie pe itinerariul Constanța-Sulina-Mangalia și retur.

Pe durata pregătirii în Marea Neagră, instructorii de la bordul navei-școală au misiunea de a transmite viitorilor maiștri militari deprinderile practice de navigație cu motoare și cu vele, de urcare în arboradă și de folosire a mijloacelor de semnalizare.

Mircea Târhoacă, comandantul Navei Şcoală „Mircea”: Este o formă de pregătire practică, o cunoaștere a ce înseamnă viața pe mare, ce înseamnă viața într-un echipaj, ce înseamnă navigație cu vele, navigație costieră, și pun bazele în viitoarea lor carieră de cadre de marină.

Aceste trei marșuri se desfășoară în zona costieră a României, de la gurile Dunării – Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe – până la Mangalia.

Primul marș este în perioada 24-28 aprilie, următorul este în perioada 10-14 mai și 22-26 mai. În condiții de restricție, s-a ales această variantă mai scurtă, dar totuși necesară pentru a pregăti viitoarele cadre de marină.

Andreea Popescu (realizator rubrică): Anul acesta, Nava Şcoală „Mircea” are planificate trei marșuri: de instrucție, unul pentru elevii Școlii de Maiștri Militari și două cu studenți Academiei Forțelor Navale.

Grecia şi Bulgaria anunţă o cale ferată care va lega Marea Egee de Marea Neagră; România, posibil partener

Publicat de adinaiftime, 7 septembrie 2017, 18:00

Premierul bulgar Boiko Borisov şi omologul său grec Alexis Tsipras au anunţat miercuri că au stabilit planuri pentru construirea unei noi căi ferate care să lege Marea Egee de Marea Neagră, ocolind Strâmtoarea Bosfor congestionată de un trafic intens, la proiect putând să se alăture ulterior Serbia şi România, relatează AFP.

‘Avem voinţa de a face ca Balcanii să avanseze’, a declarat Alexis Tsipras în portul Kavala, situat în nordul Greciei, unde a semnat cu Borisov un memorandum privind acest proiect.

‘Suntem pe cale să deschidem noi rute comerciale care să lege Marea Egee de Dunăre şi de Marea Neagră’, a adăugat premierul elen în faţa presei.

Acest proiect, aprobat de Uniunea Europeană, dar ale cărui date de început şi de finalizare nu sunt cunoscute, are ca scop legarea marilor porturi elene Salonic şi Kavala de cele bulgare Burgas, Varna şi Ruse.

Numai tronsonul grec ar costa circa patru miliarde de euro.

Sunt în derulare discuţii pentru a atrage Serbia în acest proiect, precum şi România într-o etapă ulterioară, a precizat Borisov.

O întâlnire între cele patru state vizate va avea loc la Varna pe 3 octombrie, a mai spus premierul bulgar.

(Agerpres/FOTO arhivă imagenes.4ever.eu)

Avram Iancu a depășit înot borna 1.354 a Dunării

Publicat de adinaiftime, 7 august 2017, 10:30

Bibliotecarul din Petroşani, Avram Iancu, a trecut de borna 1.345 a Dunării. Practic, sportivul înoată acum pe Dunăre în zona de graniţă între Serbia şi Croaţia.

Avram Iancu a înotat, ieri, 37 de kilometri, după ce vineri a străbătut înot 43 de kilometri ai Dunării. Următorul punct important pe hartă este Novi-Sad, unde este aşteptat în următoarele zile.

Bibiliotecarul din Petroşani a plecat înot din Munţii Pădurea Neagră în 20 iunie cu intenţia de a străbate Dunărea de la izvoare la vărsare. Traseul are 2.860 de kilometri şi parcurge zece ţări şi patru capitale europene, iar sosirea la Sulina este estimată la finalul lunii august.

Avram Iancu a ajuns la Budapesta

Publicat de adinaiftime, 1 august 2017, 11:10

Bibliotecarul din Petroşani, Avram Iancu, a ajuns în Ungaria, după ce a parcurs 1.210 kilometri înot pe Dunăre.

Avram Iancu a scris pe pagina de Facebook că a trecut prin faţa Parlamentului Ungariei şi a traversat deja toată Budapesta. El a mai precizat că se simte bine chiar dacă temperatura apei a scăzut în urma ploilor din ultimele zile.

Bibiliotecarul din Petroşani a plecat înot din Munţii Pădurea Neagră, în 20 iunie, cu intenţia de a străbate Dunărea de la izvoare la vărsare. Traseul are 2.860 de kilometri şi parcurge zece ţări şi patru capitale europene, iar sosirea la Sulina este estimată la finalul lunii august.

Bacul nocturn a fost reluat

Publicat de adinaiftime, 7 iulie 2017, 19:00

Reprezentanţii Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră (STPF) Dolj au anunţat că societatea comercială care asigură transbordarea mijloacelor de transport cu bac-ul între România şi Bulgaria între porturile Bechet şi Oreahovo a informat Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu, respectiv Serviciul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Dolj, cu privire la faptul că trecerea cu bac-ul peste fluviul Dunărea între cele două state s-a reluat şi pe timp de noapte. Această măsură de reintrare în programul normal de activitate a fost luată în urma tendinţelor de creştere a cotei apei fluviului Dunărea, fapt ce permite acostarea în siguranţă în porturile de pe teritoriile celor două state.

Restricții în aval de barajul Porțile de Fier II

Publicat de Mihaela Costache, 18 august 2015, 15:40

Traficul naval continuă să se desfășoare astazi, 18 august, cu restricții în aval de barajul Porțile de Fier II din cauza debitului Dunării care înregistrează la intrarea în țară, secțiunea Baziaș, 2.600 metri cubi/secundă, cu 1.700 metri cubi/secundă sub media multianuală a lunii august.

Surse din cadrul Autorității de Navigație Teritorială Mehedinți au declarat pentru AGERPRES că zona este tranzitată de trei convoaie în compunerea cărora se află 21 de unități, ale căror echipaje sunt obligate să se deplaseze cu viteză redusă și respectând balizele amplasate de-a lungul șenalului, acesta din urmă suferind modificări continuu.

Potrivit acelorași surse, pe Dunăre se lucrează cu 60% din capacitatea de transport din cauza cotelor reduse, navele fiind încărcate aproape la jumătate din capacitate, întrucât pescajul este de aproape 1,6 metri, față de 2,5 metri cât este normal, situație care nu s-a mai înregistrat în sectoarele afectate din anul 2006.

Alertă pe Dunăre: seceta continua sa creeze probleme

Publicat de Mihaela Costache, 12 august 2015, 14:20

Nivelul Dunării a ajuns la un record negativ, după mai multe luni de secetă.

Mai exact, nivelul fluviului este la cel mai scăzut nivel din ultimii 12 ani, ajungând sub nivelul din 2003, atunci când a fost de 69 de centimetri.

Din această cauză, 120 de nave sunt blocate la Zimnicea, iar dintre acestea 100 nu au sisteme de supraveghere.

Pentru a le detecta, autoritațile monitorizează nivelul Dunării cu ajutorul a doi sateliţi care aparțin Agenţiei Spaţiale Europene.

Situație alarmantă: Nivelul Dunării continuă să scadă

Publicat de Mihaela Costache, 11 august 2015, 14:00

Fluviul s-a retras atât de mult încât în unele porturi pontoanele stau în noroi.

120 de nave sunt blocate, iar autoritãtile folosesc doi sateliti europeni pentru descoperirea barjelor esuate în apropierea malurilor.

Dacã nivelul Dunãrii se va diminua în continuare, este posibil sã nu se mai poatã circula de loc pe canalele din Deltã.

O notã de fundamentare cu privire la necesitatea unor interventii de urgentã va fi transmisã Ministerului Mediului în vederea alocãrii unor sume necesare pentru decolmatarea acestor canale.

Situtatia ramâne neschimbatã și în Portul comercial Corabia, care de peste o sãptãmânã este nefunctional.

Problemele sunt cauzate atât de seceta prelungitã, care a dus la scãderea debitului fluviului, cât si de colmatarea senalului navigabil în zona portului.

Pentru transportul produselor agricole depozitate în silozuri sunt folosite acum autovehicule care duc mãrfurile pânã la calea feratã.

Autoritãtile locale sustin cã, de peste o lunã, au cerut ministrului Transporturilor mãsuri cât mai rapide pentru lucrãri de întretinere.

Producţia de energie electrică, redusă cu aproximativ 30% la hidrocentralele de pe Dunăre

Publicat de Mihaela Costache, 5 august 2015, 09:30

Producţia de energie electrică a hidrocentralelor de pe Dunăre – Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II – este mai redusă, marţi, cu aproximativ 30% faţă de o zi normală, când debitele se aflau la valoarea mediei multianuale a lunii august, de 4.300 metri cubi/secundă.

Potrivit Agerpres, surse din cadrul Sucursalei Porţile de Fier a Hidroelectrica SA au declarat că scăderea debitului cu 1.600 metri cubi/secundă din cauza secetei din bazinul hidrografic al Dunării şi afluenţilor săi a generat reducerea timpilor de funcţionare a turbinelor de la cele două obiective.

În mod normal, cele şase turbine de la Porţile de Fier I şi cele zece de la Porţile de Fier II ar trebui să pulseze anual într-un an mediu hidrologic în sistemul energetic naţional o cantitate de 5.241 GWh, lucru care în această perioadă nu se întâmplă din cauza volumului de apă redus uzinat.

Conform prognozei emisă de Institutul Naţional pentru Hidrologie şi Gospodărire a Apelor, în următoarele patru zile debitele vor rămâne constate la staţiile hidrometrice Baziaş, Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II, fapt care nu va influenţa pozitiv producţia de energie electrică.

Autorităţile tulcene au lansat zilele trecute un ghid pentru atragerea investitorilor

Publicat de Stefania Grigore, 30 iulie 2014, 09:32

Acesta a fost tipărit în 2.000 de exemplare şi prezintă 16 proiecte majore în valoare totală de aproape 400 de milioane de euro care pot fi realizate în parteneriat public-privat. Cel mai mare proiect este podul peste Dunăre între oraşele Măcin şi Brăila.

Preşedintele Consiliului Judeţean, Horia Teodorescu, a spus că unele oportunităţi de afaceri sunt prezente şi în Strategia de dezvoltare a Deltei Dunării care este realizată cu sprijinul Băncii Mondiale. Ghidul va fi distribuit începând din această săptămână camerelor de comerţ şi ambasadelor din ţară şi, în format electronic, ambasadelor României în străinătate.

Podurile de cale ferată peste Dunăre, pe traseul Bucureşti – Constanţa, vor fi reabilitate

Publicat de Stefania Grigore, 30 iulie 2014, 09:22

Este vorba de podurile de la Cernavodă şi de la Feteşti, peste braţul Borcea. CFR S.A. a semnat ieri contractul în valoare de peste 120 de milioane de lei, pentru execuţia lucrărilor. Drept urmare, compania a anunţat că va închide alternativ circulaţia feroviară pe cele două fire şi, pentru a nu perturba traficul, va recurge la vechile poduri construite de Anghel Saligny. Perioada de execuţie a lucrărilor este de 23 de luni.