Din cauza sarcinilor de peste zi, care în lumea contemporană ne sunt din ce în ce mai multe, ajungem ca pe unele să nu le putem acoperi și astfel apare un sentiment de neputință.
În opinia psihologului Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, echilibrul este rezultatul unor acte și fapte pe care fie le-ai ales tu, fie ți s-au întâmplat. Din cele pe care le-ai ales tu, poți prelungi echilibrul, însă, din ce se întâmplă, adică ce vine din afara ta spre tine, nu prea putem schimba nimic.
„Dovadă este atunci când ești într-o companie plăcută este și alegerea celuilalt să stea cu tine. Dar când ești singur și ai nevoie de echilibru pentru cele încă 12 sarcini pe care ți le-ai propus peste zi, ce faci în acest sens?
Cu mulțumiri alese pentru toți aceia care mi-au pus răbdarea la încercare și care mi-au dat suficient de mult de muncă cu mine însumi, asumându-mi să nu mă comport asemenea lor, am învățat că echilibrul este mai rar decât un diamant. Prin toți oamenii pe care cândva nu-i agream, am ajuns, nu doar să mă gândesc la ei și la limitele lor, dar să și pun umărul în viața acestora”, declară psihologul Alexandru Pleșea.
8 cauze pentru care nu avem echilibru când vrem:
Am prea multe obișnuințe vechi și prea puține noi.
Instalez gânduri ca planuri și nu realizez faptele gândurilor (tot din obișnuință).
Aștept ca viața să-mi dea altceva decât am acum și nu fac nimic pentru asta.
Mă nemulțumesc lucrurile din exterior care sunt neconforme cu ce îmi este mie bine.
Produc teamă față de ce este nou, neriscând ca sa ajung la curaj.
Pierderea bunului-simț: să mă comport cu altul cum îmi doresc să se comporte și el cu mine.
Digitalizarea în detrimentul proceselor naturii și al actelor naturale.
Resping ce vine către mine de la unii oameni dragi, pentru că eu știu mai bine.
„Echilibrul este suma pașilor pe care îi facem moment cu moment, acum și acum, în orice lucrăm, ascultăm, ajutăm sau acționăm. Devierea de la acest moment, în orice altă speculație mentală despre trecut sau viitor, care în mod automat apare din circuitul obișnuit cu care mintea s-a hrănit, este deformarea realității din fața noastră, care ne atrage pentru că nu avem disciplina, observația și controlul activității noastre psihice”, conchide psihologul Alexandru Pleșea.
O relație echilibrată între doi adulți aduce creștere și are la bază încredere și susținere. Acest echilibru presupune deschidere și răbdare pentru a înțelege atât nevoile personale, cât și pe cele ale partenerului.
În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), atunci când doar unul oferă, se creează un dezechilibru pe balanța relației. Dacă unul trage într-o direcție și celălalt vrea să rămână pe loc, se naște presiunea, iar când lipsesc susținerea sau comunicarea, se naște frustrarea.
„Atâta timp cât o relație ne ține pe loc sau, din contră, ne trage în jos, ea devine o oportunitate de învățare a unei lecții, în cel mai bun caz. Uneori e bine să trecem și prin acestea. În același timp, e important să știm când să ne oprim, să mulțumim pentru lecție ca mai apoi să dăm drumul și să mergem mai departe. Cu cât insistăm mai mult să nu învățăm lecția și ne încăpățânăm să ținem de ceva ce nu funcționează, cu atât mai mult ne limităm reciproc”, explică psihologul Andra Tănăsescu.
Relațiile toxice sabotează fericirea noastră și a celor din jur
Prin decizia conștientă de a ne agăța de o relație în care știm că nu suntem fericiți, facem în mod asumat rău, nouă și partenerului/ei.
„Dacă ne încăpățânăm să rămânem în relații toxice, ne limităm șansele de a întâlni persoana care ne-ar putea face fericiți cu adevărat și ținem și cealaltă persoană departe de cineva alături de care chiar ar putea fi fericită. Dacă ne complacem într-o relație care nu mai funcționează, sabotăm fericirea noastră și a persoanei de lângă noi.
Și înainte să spui ”Așa, și ce îmi pasă mie? Pentru mine nu face nimic ca să fiu bine!”, am să te întreb asta. Pe tine cine te oprește să faci alegerea potrivită pentru tine? TU o faci! Vei putea găsi liniștea și să îți împarți fericirea cu altcineva, în momentul în care îți asumi să mergi mai departe, dând drumul la ceea ce nu mai este de mult pentru sufletul tău”, conchide psihologul Andra Tănăsescu.
Când suntem într-o interacțiune umană, avem uneori tendința să ne ducem în extreme în ceea ce privește comunicarea.
Uneori ne dorim, conștient sau instinctiv, să ne vărsăm „of-ul”, să ne descărcăm emoțiile, să căutăm sfaturi sau aprobare de la ceilalți, fapt care ne face să vorbim mai mult decât să ascultăm. Alteori, din varii motive (neîncredere, teamă, rușine, indiferență etc), alegem să-i lăsăm pe ceilalți să vorbească prea mult și noi să fim doar “spectatori”.
În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), niciuna dintre aceste extreme nu ne aduce beneficii, ci întotdeauna echilibrul este cel mai bun răspuns la această dilemă.
Totodată, specialistul afirmă că există 3 principii de bază atunci când dorim să oferim întreaga atenție persoanei din fața noastră atunci când dorește să ne comunice un lucru și, de cealaltă parte, atunci când dorim să ne exprimăm gândurile și sentimentele.
1. Dacă mai mult vorbești tu, vorbești din ceea ce știi deja.
„Ceea ce știi deja te duce repetitiv în ceea ce trăiești, cu rezultatele de acum. => Dacă îți dorești o schimbare în bine sau în și mai bine, propune-ți pentru început să asculți mai mult decât să vorbești (alege persoane de la care ai ceva de învățat!), pentru a afla noi informații, perspective, strategii, pentru a-ți șlefui resursele interioare”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
2. Continuă să asculți în timp ce aplici ceea ce ai primit că informație, unelte, ghidaj.
„Ceea ce asculți este menit acum să verifice și valideze ce, cum și cât ai înțeles în beneficiul tău și calitatea rezultatelor obținute pentru a face modificările necesare și/sau pentru a completă informația”, afirmă specialistul.
3. După ce ai acumulat informații și ai exersat suficient cât să începi să vezi rezultate, acum este timpul că tu să vorbești mai mult: despre rezultate, despre starea ta de împlinire interioară, despre cum îți menții tonusul și motivația, despre cum te-ai împrietenit cu timpul tău, cu organizarea, cu noile convingeri și strategii.
Motivele pentru care oamenii își doresc schimbarea atitudinii conversaționale
1. Pentru a conștientiza pașii făcuți către transformarea lor, aspect ce îi ajută să-și mențină motivația, energia și încrederea în sine, în metoda și în obiectivul lor.
2. Pentru că, împărtășind, dăruind și învățând și pe alții, vor pune semințele pentru un bine care se va întoarce la ei cel puțin dublu, întărindu-le credințele și accelerând procesul de autocunoaștere și de dezvoltare personală.
Pielea, cel mai mare organ a ființei umane, cu o suprafață de aproximativ 2 mp și o greutate aproximativă de 5 kg, reprezintă învelișul care protejează restul organelor împotriva agresiunilor fizice, chimice sau biologice care pot veni din afară. De asemenea, la nivel metaforic și emoțional, pielea ne protejează de orice agresiune percepută într-un mediu ostil (chiar dacă ostilitatea este reală sau interpretată/imaginară).
În opinia cunoscutului psiholog Laura Maria Cojocaru, pielea reprezintă individualitatea noastră, prelungirea sentimentelor noastre, legătură între interior și exterior și echilibrul dintre aceste două aspecte. Atunci când, ceea ce este în interiorul nostru, la nivel de dorința, siguranță și împlinire, este susținut de exterior și viceversa, avem un bun echilibru emoțional, deci și o piele sănătoasă.
Totodată, pe lângă funcția senzitivă, pielea îndeplinește și următoarele roluri: termoreglare, prin secreția produsă de glandele sudoripare, rol important în metabolizarea vitaminei D, această producându-se la nivelul pielii prin expunerea la lumina solară, intervine în echilibrul acido-bazic, prin eliminarea acidului lactic, rol în absorbția unor vitamine liposolubile (A, E, K) și chiar a unor medicamente pe bază de corticosteroizi, de asemenea, liposolubili, sinteză keratinei și melaninei, substanțe necesare pentru sănătatea și frumusețea părului, pielii, ochilor.
“Orice dezechilibru emoțional legat de percepția noastră față de mediul exterior, de cât de în siguranță ne simțim și în ce măsură simțim că putem avea încredere în cei din jur, poate afecta în mod direct pielea și bunul mers al acestor roluri ale ei. Ca un alt aspect, sângele corpului nostru simbolizează bucuria de a trăi, setea de viață. Astfel, o piele palidă sau extremități reci pot arată o neîncredere în mediul înconjurător și un sentiment de insecuritate, deci o dorință mai mică de a face parte din acele aspecte de viață”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).
Cum se realizează somatizările la nivelul pielii?
Pielea este formată din epidermă, dermă și hipodermă. Epiderma este mereu în atenția noastră, pe ea o vedem în oglindă, ea este cea care face riduri când îmbătrânim, ea ne înfrumusețează dacă o ingrijm, ne ustură când suntem iritați și ne doare când suntem răniți. Pielea este ambalajul cu care ne prezentăm în lume și cei din jur tind să-și facă o prima părere despre noi după cum arată pielea.
“Din punctul de vedere al somatizării, în funcție de cum percepem părerea celorlalți despre noi și cât de prietenos sau ostil percepem un anumit context, pielea corpului nostru ne poate avertiza printr-o serie de afecțiuni mai mult sau mai puțin grave sau neplăcute, precum: psoriazis, eczeme, acnee, diverse alergii, diverse răni, infecții, chiar cancer al pielii. Fiecare celulă a pielii este alcătuită din nucleu și citoplasma. În fiecare nucleu se află cromozomii purtători ai mesajului genetic, adăpostiți într-o moleculă, numită ADN. Acesta este creierul celulei și conduce destinul acesteia. Epiderma este stratul cornos și dur de la suprafață, ale cărui celule trăiesc circa 20 de zile, după care cad și sunt înlocuite de altele. Urmând astfel conștient acest aspect specific și schimbând modul nostru de interpretare a realității înconjurătoare, putem aduce informație nouă și sănătoasă în noile celule”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).
În opinia specialistului, pentru a realiza acest lucru, sunt importanți 2 factori:
1. Să rămânem atenți la somatizări, respectiv la mesajele corpului fizic de la nivelul pielii, pentru a realiza într-un timp optim nevoia de schimbare
2. Să ne schimbăm perspectiva asupra mediului înconjurător din a-l percepe ostil, iritant, presant, indiferent sau chiar periculos, în a-l percepe liniștit, sigur, protector sau măcar neutru.
4 convingeri și comportamente recomandate pentru restabilirea echilibrului emoțional, respectiv a unei bune sănătăți a pielii:
1. dezvoltarea capacității de ascultare activă și empatică
2. studiul abilităților de comunicare și interacțiune socială
3. dezvoltarea capacității de acceptare, iertare, asertivitate
4. orientarea către sine prin diferite forme creative de exprimare a sinelui
3 afirmații, respectiv moduri utile de gândire:
1. “eu comunic, împărtășesc și-mi exprim cu ușurință, încredere și empatie cele mai profunde sentimente și emoții”
2. “eu sunt în deplină siguranță și am capacitatea să schimb ceea ce nu-mi place”
3. “mediul în care trăiesc mă ajută să învăț, să cresc, să-mi îmbunătățesc abilitățiile și resursele interioare”
Sunt Gabriela Rusu-Păsărin și vă propun să lecturați și să ascultați o filă de calendar popular românesc!
La 29 iunie se sărbătoresc Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Este Sân Petru de vară, cel ce orânduieşte căldura şi ploile şi cel ce are grijă să sfarme, să mărunţească piatra. De se-aude în această perioadă tunând şi „uruind”, se spune că Sfântul Petru sfarmă piatra să nu dea grindina.
Sfântul Petru este „chelarul curţii dumnezeieşti, fiind mai mare peste grânare, din care trebuie să împartă animalelor”.[1] El este de-a dreapta Domnului şi participă la judecarea oamenilor. Uneori judecă singur, pe cei beţivi. Este de-ajuns doar Sfântul Petru la judecată spune o bătrână din Gorj, că destul a avut noroc beţivul pe pământ (norocul beţivului este ştiut), aşa că n-o să aibă şi norocul de a se înfăţişa în faţa Domnului. Ajunge Sfântul Petru care, se crede că e respectat, îndrăgit dar şi de temut, pentru că are ceva şi din sfânt, şi din om. Legendele despre el amintesc că a avut şi îndeletniciri lumeşti: a băut la cârciumă, a avut o drăguţă pescăriţă.
Dumnezeu l-a ales pentru a-i sta de-a dreapta. De ce tocmai pe el? Poate pentru că umblă printre oameni, cum şi Diavolul are întrupări omeneşti, de nici nu ştii când este printre ei. Omul este un punct de echilibru între lumi. El poate coborî în Infern, dar se poate ridica şi la cer. Fapta şi tovărăşia îi determină drumul cel fără de-ntoarcere.
Când se-nfurie Sfântul Petru, ca oamenii, de’!, plesneşte din bici. Din sfârcul biciului sar scântei care, căzând pe pământ, se prefac în licurici. Licuricii arată calea rătăciţilor prin pădure. De licurici se teme şi cucul, cel care începe să cânte la Blagoveştenie şi tace la Sînpetru, când i se leagă limba, i se îneacă clonţul în orz. Se preface în uliu până la Bunavestire. Se ştie din poveşti că un singur naş a avut cucul şi acela a fost Sîn Petru.
La sărbătoarea Sfântului Petru se taie un pui de găină şi omul, lepădându-l, zice: să fie pentru pagubă![2] De pagubă să nu-i fie, dar să-l lepede, gata tăiat în ograda cui i-e drag!
Sîn Petru de vară nu se poate uita, pentru că oamenii scrutează cu privirea întunericul pentru a vedea licuricii şi răsăritul constelaţiei „Găinuşa”. E timpul când şi cucul tace.
Trei zile se ţine sărbătoarea, începând cu data de 29 iunie.
Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsrin, realizator în Grupul Operativ al Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune
[1] Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Bucureşti, Editura Saeculum I.O., 1997, p. 80.
La Iaşi, a fost inaugurat, ieri, centrul de zi „Echilibru” pentru copii cu handicap şi pentru părinţii acestora.
Directorul Direcţiei pentru Protecţia Copilului Iaşi, Ion Florin, a precizat că au fost selectaţi 25 de copii cu dizabilităţi din 390. Copii au vârse de până la 7 ani. Părinţii beneficiază de consiliere, iar copiii de terapie:
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
