Ce este terapia prin artă și joc?

Publicat de Andra Radu, 21 februarie 2022, 09:30

Terapia prin joc și artă este un tip de terapie similară consilierii. Este o formă de psihoterapie care folosește jocul și artele creative ca metodă de exprimare. Sesiunea are loc într-un mediu sigur și limitat, în care copilul (sau adultul) își va rezolva propriile conflicte și provocări alături de terapeut. Terapeutul poate obține o perspectivă asupra lumii copilului sau tânărului observând temele lor de joc și semnificația simbolică a jocului copilului prin metaforă.

În opinia cunoscutului psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), jocul este distractiv, plăcut și ne ridică spiritul, dar face mult mai mult, cum ar fi: îndepărtează stresul și plictiseala și ne conectează cu oamenii în moduri pozitive. În plus, reglează emoțiile, inspiră gândirea creativă și explorarea și ne stimulează ego-ul. Jocul este terapeutic. De aceea, acest tip de cadru poate fi folosit și în terapia copilului – se numește Terapie prin Joc și Artă.

Ce este terapia prin artă și joc?

Copiii – în special cei mici – nu au întotdeauna capacitatea de a exprima ceea ce îi deranjează. Poate că le lipsesc abilitățile verbale de a-și descrie sentimentele sau nu știu exact ce simt. Sau pur și simplu se simt nesiguri vorbind despre emoțiile lor cele mai adânc înrădăcinate.

„Oricare ar fi cazul, terapia prin joc și artă pot depăși aceste obstacole, deoarece se bazează pe modul natural în care copiii învață și se exprimă – jucându-se și fiind creativi. Oferă o distanță emoțională sigură față de problemele lor și poate ajuta să scoată la suprafață sentimentele suprimate. Acest lucru permite terapeutului și părinților să obțină înțelegere în lumea interioară a copilului. În timpul sesiunilor de terapie prin joc și artă, un terapeut și un copil lucrează împreună într-o cameră de joacă.

Fiecare jucărie și material de artă din cameră este ales în mod special pentru a simboliza potențial diferite părți ale experienței interioare a copilului. Pot exista lucruri precum o cutie de nisip mică, păpuși, jucării de pluș, îmbrăcăminte, jucării de construcție, jocuri de interior și markere. Toate aceste articole încurajează copilul să exploreze sentimentele, problemele și relațiile într-un cadru relaxat și imaginativ”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Rolul unui părinte în timpul sesiunilor de terapie prin artă și joc

Mai mult decât atât, specialistul afirmă că relația părinte-copil reprezintă relația primară, iar un părinte este primul profesor al copilului. Onorăm această relație importantă și lucrăm pentru a rezolva conflictele din interior prin repararea sau îmbunătățirea conexiunii dintre un părinte și un copil.

„În situații de stres și conflict, nu este neobișnuit ca tiparele de comunicare să fi devenit tensionate între părinți și copii atunci când pot fi anticipate așteptări continue pentru conflicte sau comportament problematic. Sprijinim părinții să aibă instrumentele pentru a-și susține copiii și nevoile familiei lor. În unele cazuri, lucrăm cu întreaga familie pentru a îmbunătăți conexiunea și sprijinul sănătos al familiei.

Prima sesiune pentru copii sau tineri este o sesiune numai pentru părinți și le permite părinților să discute despre dezvoltarea copilului lor și preocupările curente aduse la terapie. Ambii părinți sunt încurajați să participe, deoarece ambii părinți au propria lor perspectivă și rutine cu copilul lor. Fiecare părinte este important în înțelegerea de către terapeut a copilului dumneavoastră”, declară specialistul.

Ședințele durează în mod normal între 30-50 de minute. Implicarea activă a părintelui este crucială pentru obținerea celor mai pozitive efecte ale tratamentului. De asemenea, percepția și înțelegerea pe care părinții le obțin despre structura interioară unică a copilului lor, gama lor de abilități de adaptare și nivelul de dezvoltare specific îi pot ajuta să se individualizeze și să-și maximizeze sprijinul.

Cum poate arta și terapia prin joc să vă ajute copilul?

„Copiii arată prin comportamentul lor că se confruntă cu anumite probleme. În plus, atunci când un copil încearcă să-și rezolve propriile probleme, dar nu poate face acest lucru, poate începe să se afișeze un comportament nervos, izbucniri de furie sau să devină anxios și retras. Confruntându-și problemele în terapia prin joc și artă, ei pot învăța să facă față emoțiilor dificile și să găsească soluții viabile. Prin urmare, ei pot repeta, stăpâni și adapta aceste strategii pentru utilizare pe tot parcursul vieții”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Acest tip de abordare poate ajuta copilul să:

1. se vindece în urma experiențelor stresante și traumatice din trecut – terapia ajută la înțelegerea evenimentelor; îmbunătățește adaptarea și adaptarea la situația lor actuală; dezvoltă soluții noi și creative la problemele lor;

2. experimenteze și să își exprime sentimentele – terapia sprijină dezvoltarea unei perspective adaptative la o anumită situație; reglează intensitatea emoțiilor; crește respectul și acceptarea față de ei înșiși;

3. învețe noi abilități sociale și relaționale – terapia dezvoltă empatia și respectul pentru sentimentele și gândurile celorlalți prin jocul de rol;

4. dezvolte bune abilități de luare a deciziilor (simțul intern de autocontrol) – terapia încurajează asumarea responsabilității pentru acțiunile lor; observă consecințele; dezvoltă strategii de succes pentru a lua decizii mai bune

Terapia prin și joc artă este eficientă pentru copiii cu o mare varietate de probleme emoționale, sociale, comportamentale și de învățare. Acestea includ probleme legate de experiențe atât de dificile și traumatizante, cum ar fi divorțul părinților, moartea unei persoane iubite, violența domestică, abuzul fizic și sexual, bolile cronice sau dezastrele naturale. În plus, ajută la gestionarea furiei, dizabilități fizice și de învățare și o varietate de afecțiuni de sănătate mintală – cum ar fi anxietatea, depresia, ADHD sau autismul.

„Acest tip de terapie este benefic și pentru tineri, mai ales că ședința este nedirectivă și este alegerea clientului să se exprime în modul ales, de exemplu, autoexprimarea verbală. Nu există nicio judecată din partea terapeutului, astfel încât copilul sau tânărul să poată lucra prin procesul într-un mod în care să se simtă confortabil la orice vârstă, indiferent dacă este tânăr sau mai în vârstă.

Numeroși părinți au raportat că, după ce copilul lor a participat la sesiuni de terapie prin joc și artă, au observat că copilul lor demonstrează mai puțină anxietate, izbucniri de furie, o concentrare mai mare, o vorbire de sine pozitivă, obiceiuri îmbunătățite de somn și relații cu colegii și membrii familiei. Rezultatele variază și sunt unice pentru fiecare situație; cu toate acestea, aceste rezultate reflectă reglarea emoțională și abilitățile inter-relaționale care pot fi obținute prin artă, joc, modalități expresive și terapie cognitiv-comportamentală cu copii și tineri”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru.

Persoanele kinestezice – extrem de empatice și sensibile la energia celor din jurul lor!

Publicat de Andra Radu, 24 iulie 2021, 12:23

Persoanele kinestezice tind să fie extrem de empatice și sensibile la energia celor din jurul lor. Drept urmare, acestea sunt definite de o trăire interioară mai pronunțată decât vizualii sau auditivii.

Potrivit cunoscutului psiholog Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), acest lucru îi poate ajuta să lege conexiuni foarte puternice cu persoanele de a căror energie se simt atrași sau cu care se simt confortabil. Pe de altă parte, dacă simt un disconfort în prezența unei persoane, vor căuta să evite contactul și persoana cu totul, dacă le va fi posibil.

„Totodată, fiind atât de conectați cu trăirea interioară, pot demonstra o intuiție fantastică. Ori, dacă își dau voie să o asculte, pot lua decizii extrem de bune, atât pentru ei cât și pentru cei care au încredere în opinia lor. Pot tinde să ia decizii mai degrabă bazate pe emoții și sentimente, decât pe ce are logică sau sens. Persoana kinestezică este genul care învață făcând, prin mișcare, prin „a pune mâna” pentru a putea trăi și integra cunoștințele pe deplin.

Pentru ei, experiența practică este mult mai valoroasă decât cea teoretică, pentru că trăirea interioară este modalitatea cea mai firească de a dobândi abilități și cunoștințe noi. Tind să fie persoane introvertite și să aibă un ritm propriu. Motivul este nevoia lor de a trece experiențele printr-un filtru personal, interior, înainte de a oferi un răspuns sau un feedback de orice fel. Acest lucru poate fi deranjant pentru un vizual, spre exemplu, care este extrem de rapid și are nevoie ca lucrurile să fie făcute ieri”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Cum recunoști un Kinestezic?

Kinestezicii sunt persoane care pun accent mai mult pe mod în care se simt, decât pe modul în care arată. Astfel, vor fi tentați să aleagă, mai degrabă, ținute lejere, plăcute la atingere, în detrimentul celor „frumoase” sau „la patru ace”.

„În conversația cu alții, preferă să stea mai aproape de interlocutor din nevoia de a se conecta cu acesta, de a-i simți starea atunci când vorbește. Acest lucru poate deveni deranjant, de exemplu, pentru un vizual, care are nevoie de distanță între el și interlocutor, ca să poată avea imaginea de ansamblu asupra situației.

În privința relațiilor, cel mai probabil limbajul iubirii el cel al atingerilor. Din acest motiv, atunci când va simți nevoia să se apropie de cineva sau se va simți mai apropiat de o persoană, va avea impulsul să îmbrățișeze, să atingă sau să stea mai aproape de acel om. În timp ce, în cuplu, poate fi un lucru dorit – excepție făcând situația în care partenerul/a nu are acest sistem predominant – în context formal poate crea confuzie, disconfort sau conflicte”, continuă psihologul Andra Tănăsescu.

Din perspectiva limbajului corpului, persoanele kinestezice se evidențiază prin faptul că-și țin deseori privirea îndreptată mai mult în jos, predominant spre partea dreaptă. Atunci când îți vorbesc, mențin o tonalitate joasă, exprimându-se la un volum ceva mai redus, articulând cuvintele lent și cu pauze multe între ele. Respirația este profundă, lentă, predominant abdominală.

„Stau, de regulă, cu capul aplecat către față, având mușchii relaxați și detensionați. Îi poți observa prin faptul că tind să își țină mâinile foarte mult în jurul corpului și, dacă au obiecte plăcute la atingere în jurul lor, jucându-se constant cu acelea. Pentru că sunt profund conectați cu emoțiile lor – și ale altora, uneori – aceștia pot fi văzuți des înroșindu-se la față, chiar dacă vorbesc sau doar ascultă ceva cu interes”, afirmă psihologul.

Ce îi deranjează?

Potrivit specialistului, persoanele kinesterzice sunt deranjate dacă sunt nevoite să memoreze informații fără să aibă experiența propriu zisă a lucrului pe care îl au de învățat. Cum nevoia lor este de a face, pentru a putea înțelege și integra pe deplin, pot fi ușor deranjați de obligativitatea memorării unor informații, fără referințe experiențiale.

„Starea emoțională și manifestarea unei persoane îi poate deranja foarte mult, dacă nu este în rezonanță cu a lor sau dacă este mult prea intensă. Fiind hipersensibili la emoțiile celorlalți, se pot trezi de mult ori preluând din starea lor, devenind astfel dificil pentru ei să gestioneze un cumul dublu de trăiri.

Atunci când cineva îi grăbește, fie să ia o decizie, să acționeze sau să plece repede undeva, se pot simți forțați să își iasă din zona de confort și pot deveni frustrați, încordați și neproductivi, ba chiar defensivi.

Cum spuneam, nevoia principală a lor este să-și dea seama ce simt referitor la ce li s-a spus / ce au de făcut. Din acest motiv, au întâi nevoie să treacă totul prin filtrul propriu, pentru a putea veni cu cel mai bun, simțit, răspuns. Lucru care, uneori, le poate lua ceva mai mult timp decât este posibil în contextele în care se regăsesc. Dacă nu se simt în regulă, vor lua distanță. Una dintre nevoile principale ale persoanelor introvertite este aceea de a se retrage din mediul social și de a se reîncărca.

Fiind predominant introvertiți, kinestezicii vor avea constant nevoie să se regrupeze după o discuție intensă, urmând chiar să revină ulterior cu răspunsuri sau concluzii. De asemenea, pot avea des schimbări de stare, oscilând între a fi foarte deschiși, bine dispuși și reținuți, cu toane.

Având în vedere intensitatea cu care trăiesc emoțiile și conflictele, este de la sine înțeles să aibă nevoie de spațiu mai mult decât alte persoane. Acest lucru poate naște însă conflicte, dacă această nevoie nu este înțeleasă și respectată.

De asemenea, poate să le dea un sentiment că nu sunt înțeleși, că nu sunt acceptați. Iar, dacă nu învață cum să-și gestione intensitatea cu care trăiesc totul, din punct de vedere emoțional, vor tinde să opteze pentru una dintre două variante: se vor închide în fața emoțiilor, alegând „să nu simtă” sau vor avea schimbări dese de stare, trăind intens sentimentul de dezechilibru în viața lor”, conchide psihologul Andra Tănăsescu.

Reguli simple pentru relații sociale de succes!

Publicat de Andra Radu, 9 februarie 2021, 13:55

Relațiile sociale ne alimentează călătoria prin viața de zi cu zi. Unele sunt surse constante de putere, altele sunt prezente pentru anumite intervale și oferă îndrumare și ajutor direct sau indirect.

Potrivit cunoscutul psiholog român Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), interacțiunea socială este o secvență dinamică de acțiuni sociale între indivizi (sau grupuri) care își modifică acțiunile și reacțiile datorită acțiunilor partenerilor de interacțiune.

O interacțiune socială este un schimb social între doi sau mai mulți indivizi, iar acestea formează baza structurii sociale și, prin urmare, sunt un obiect cheie al cercetării și analizei sociale de bază. Interacțiunea social poate fi studiată între grupuri de două (diade), trei (triade) sau grupuri sociale mai mari.

„O caracteristică fundamentală a vieții sociale este interacțiunea socială sau modurile în care oamenii intră în contact cu alți oameni și reacționează la modul în care acționează alții. Relațiile sociale au efecte atât pe termen scurt, cât și lung asupra sănătății, în bine sau în rău, și că aceste efecte apar în copilărie și în cascadă de-a lungul vieții pentru a favoriza avantajul sau dezavantajul cumulativ în sănătate.

Totodată, calitatea relațiilor sociale contează foarte mult în planul concret al sănătății. Unele studii au dovedit că interacțiunile dezamăgitoare sau negative cu familia și prietenii duc la o stare de sănătate mai slabă. O relativă lipsă de legături sociale este asociată cu depresia și declinul cognitiv al vieții.

Un alt studiu a constatat că lipsa unor relații puternice a crescut riscul de deces prematur din toate cauzele cu 50% – un efect asupra riscului de mortalitate aproximativ comparabil cu fumatul de până la 15 țigări pe zi și mai mare decât obezitatea și inactivitatea fizică.

De asemenea, aceștia au descoperit că relațiile bune între oameni ajută la ameliorarea nivelurilor nocive de stres, care pot afecta în mod negativ arterele coronare, funcția intestinală, reglarea insulinei și sistemul imunitar”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Abilitățile sociale și importanța emoțiilor

În același timp, specialistul este de părere că inteligența emoțională (EQ) ne ajută să devenim mai mulțumiți atât în relațiile sociale, cât și nu numai în relațiile personale. Uneori, putem simți că ne este mai ușor să aplicăm abilitățile de inteligență emoțională cu prietenii decât în familie și cuplu, deoarece prieteniile nu tind să fie la fel de intense ca relațiile mai intime.

„Totuși, exercițiul practicii inteligenței emoționale este bine să înceapă din viața personală, tocmai pentru că acolo este cea mai mare provocare. Uneori ne vine să spunem că acasă suntem bine, în confort cu ai noștri, însă, provocarea vine exact din această stare de confort, de ”îmi permit”, stare ce ne poate păcăli în legătură cu nevoia, uneori imperioasă, a dezvoltării EQ.

Un set de abilități interpersonale mai bune ne poate oferi multe beneficii. Aceste abilități ne pot mări cercul de prieteni/cunoștințe sau gradul de apropiere și comunicare eficientă, putem întâlni mai ușor oameni noi, putem alege mai clar să ne înconjurăm de oameni de calitate cu care putem dezvolta relații mai plăcute, ne putem îmbunătăți experiențele de viață”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.

De ce tindem să alegem persoanele cu un EQ bine dezvoltat?

Gândiți-vă la oamenii pe care îi considerați prieteni. Câți dintre ei au tendința de avea o stare psihică proastă, de a fi nefericiți, de a fi pesimiști sau indiferenți?

1. Acest tip de oameni nu par să îi atragă prea mult pe cei din jurul lor decât pentru scurt timp deoarece, fără să realizeze, ei întră în postura vampirilor emoționali și „fură” inconștient energia partenerului de interacțiune, lucru care nu este plăcut pentru nimeni.

2. Uneori, oamenii nefericiți pot atrage persoane la fel de nefericite ca ei și, astfel, în loc să se ajute unul pe altul, își agravează starea amândoi.

3. Alteori, cei negativiști, pot atrage persoane plictisite, care nu și-au construit o viață personală consistentă și de calitate și care, apelează la bârfe și tot felul de răutăți pentru a-și ocupa timpul și a se simți ei mai presus (o falsă cale pentru creșterea stimei de sine).

Reguli simple pentru relații sociale de succes:

1. Oferă pentru a obține.

„Pentru ca relațiile să se împlinească, este important să investim în ele timp, energie, informație, empatie, susținere emoțională și de alt tip, respect, înțelegere, acceptare etc. Nu este nici corect, nici eficient pe termen lung doar să cerem sau să luăm pur și simplu. Relațiile sunt drumuri cu două sensuri, dacă mergi doar într-un singur sens, blochezi drumul și, la un moment dat constați că nu mai primești nimic”, afirmă specialistul.

2. Acordă și cere încredere.

„Încrederea este convingerea că cealaltă persoană se preocupă de binele tău și că tu, la rândul tău oferi același sprijin, în interesul ei. Ținerea promisiunii făcute este ingredientul principal al acestui aspect. Feedback-ul și perspectivele oneste, chiar și atunci când par dureroase, fac parte de asemenea din grija unuia față de celălalt”, continuă psihologul.

3. Caută beneficiul de ambele părți.

„Pentru ca eu să câștig, nu înseamnă că tu trebuie să pierzi. Pentru ca tu să câștigi, nu înseamnă că eu trebuie să pierd. Amândoi putem câștiga. Nu mă simt inferior și nu te sabotez pentru că tu ai succes, ne bucurăm amândoi de succesul celuilalt și ne susținem unul pe altul cu tot ce putem în rezolvarea oricărui blocaj”, declară Laura Maria Cojocaru

4. Respectă omul, adaptează-te la context.

„De exemplu, dacă ești promovat, foștii tăi colegi îți sunt acum subordonați, iar foștii tăi superiori îți sunt acum colegi. De aceea, este important să dezvoltăm relații de respect și bună comunicare, deoarece poziția/funcția se schimbă, însă omul rămâne.

De asemenea, uneori putem ajunge la un nivel de familiaritate și ușurință într-o relație personală care poate să nu fie potrivită pentru o relație profesională, deci este bine să cunoaștem și să respectăm atât omul, cât și rolul pe care-l are în acel moment și context de viață față de noi. Unul dintre lucrurile care îi ajută pe unii oamenii să aibă succes este că au relații sociale excelente.

Învață și exersează creșterea inteligenței emoționale (EQ), creșterea abilitățiilor de comunicare eficientă, de negociere și empatie”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Prieteni cu emoțiile noastre!

Publicat de Andra Radu, 13 ianuarie 2021, 18:51

Emoțiile ne influențează viața de zi cu zi. Ele reprezintă expresia emoțională a unei experiențe și sunt o condiție a definirii ființei umane. Dezvoltarea emoțională are propriile sale caracteristici pe tot parcursul ciclului de viață, dezvoltând diverse modele de răspuns și exprimare.

Potrivit cunoscutului psiholog român Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), suntem ființe emoționale și ne-am născut pentru a ne exprima emoțiile în mod liber și deschis. Undeva pe parcurs, însă, unii dintre noi am învățat să reprimăm emoțiile, în special cele considerate „negative”, pentru a fi acceptați, respectați, iubiți, pentru a obține sau pentru a nu pierde anumite beneficii, persoane etc.

„În realitate, suntem construiți pentru a simți un continuum de emoții pozitive sau negative – de fapt plăcute sau neplăcute – furie, frică, tristețe, curiozitate, nerăbdare, invidie, încredere, iertare, împăcare, dragoste, fericire etc. Emoțiile ne comunică informații importante despre noi, despre oamenii din jurul nostru, despre contexte potrivite sau nepotrivite pentru noi, despre atitudini (ale noastre sau ale altora) de dorit sau de neacceptat.

Emoțiile noastre ne permit să ne înțelegem, să ne conectăm și să comunicăm cu ceilalți și cu noi înșine. Emoțiile ne anunță când e nevoie să susținem o persoană importantă pentru noi, să luptăm pentru noi înșine sau să ieșim dintr-o situație complicată”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.Ajungem să ne negăm propriile emoții

Totodată, specialistul este de părere că orice persoană își ascunde emoțiile ocazional, conștient sau inconștient. Evităm și negăm emoțiile incomode într-un efort de autoconservare, ca mecanism de apărare. Facem acest lucru cel mai adesea cu emoții dificile precum rușinea, frica sau furia.

„Atunci când experimentăm evenimente care ne copleșesc emoțional și suntem incapabili să procesăm ceea ce se întâmplă, să ne acceptăm emoțiile și să le exprimăm prin corpul și mintea noastră, le ascundem adânc în noi, unde alții nu le pot vedea. Și ajungem să le ascundem și de noi înșine. Cu toate acestea, ele sunt încă acolo.

Emoțiile nerezolvate rămân prinse în corpul nostru, unde se construiesc și se destrămă, drenându-ne energia, ducând la epuizare, dezechilibru emoțional și, în cele din urmă, la boli. Când reprimăm cronic emoțiile, creăm toxicitate în corpul, mintea și inima noastră. Această energie emoțională neprocesată este stocată în organele, mușchii și țesuturile noastre. Aceasta duce la inflamații și probleme cronice de sănătate și subminează bunăstarea noastră generală.

Exprimarea emoțiilor permite procesarea lor și are ca beneficiu mutarea energia acestora din corp în afara acestuia astfel încât să o putem lăsa să ne tranziteze. Eliberarea acestor energii emoționale blocate în corpurile noastre ne poate schimba viața într-un mod pozitiv”, susține psihologul Laura Maria Cojocaru.

Simțirea emoțiilor noastre face parte din supraviețuire și poate duce la o viață mai ușoară, mai sigură și împlinită. Este doar necesar și suficient să alegem intenționat și conștient următoarele aspecte: să ne acceptăm emoțiile, să le exprimăm, să le înțelegem și aplicăm mesajul.

Suprimarea emoțiilor noastre duce la consecințe negative. Neînțelegerea sau identificarea emoțiilor poate duce la consecințe negative.

Cercetările arată că atunci când ne suprimăm emoțiile putem deveni mai agresivi, mai agitați, mai triști sau demotivați, putem ajunge să fim singuri. Blocarea emoțiilor sau controlarea lor se poate acumula în interiorul nostru, determinându-ne să le simțim în mod neașteptat, în momente nepotrivite, de multe ori, chiar în planul fizic, fiindu-ne afectată starea de sănătate și buna funcționare a sistemului imunitar.

„Cu cât sentimentele derivate din emoțiile noastre se acumulează mai mult, fără a le permite să fie exprimate, cu atât mai mult ne copleșesc. Acest lucru ne poate determina, de asemenea, să apelăm la modalități nesănătoase de gestiona emoțiilor, cum ar fi utilizarea substanțelor halucinogene, apelarea excesivă la alimente sau declanșarea de orice alte tipuri de dependențe, pentru a le gestiona mai bine”, afirmă psihologul.

Modalități de a te conecta cu emoțiile tale

Fie că ești o persoană care își suprimă emoțiile, se simte copleșită de ele sau nu îi este clar ce simte în anumite momente, este important să îți permiți să te conectezi la acestea. Mulți dintre noi nu știm cum să ne conectăm la emoțiile noastre, cum să le gestionăm și totuși asta nu înseamnă că nu putem învăța cum să le simțim/recunoaștem și să le echilibrăm.

Oprește-te și observă: alege un moment în timpul zilei și verifică-te atât mental cât și fizic. Întreabă-te cum te simțiți. Observi vreo tensiune în corpul tău? Ce gânduri îți apar: pozitive sau negative? Caută să întelegi ceea ce se întâmplă cu tine în acel moment.

Respiră: pe măsură ce observi senzațiile pe care le experimentezi și identifici sentimentele pe care le poți avea și simți, respiră de câteva ori adânc si controlat. Practică respirația mai lung decât inspirația. Acest tip de respirație activează nervul vag, care ajută la reglarea emoțiilor și a sistemului nostru nervos. Când respiri profund, susții reglarea emoțiilor și reduci intensitatea emoțiilor în acel moment.

Practică compasiunea de sine: amintește-ți că ești om și toți oamenii experimentează o serie de emoții. Când ai un răspuns negativ la emoțiile tale, acest lucru se datorează probabil unui lucru pe care l-ai învățat când erai mai tânăr sau chiar copil. Onorează toate emoțiile pe care le trăiești; aceasta este o modalitate de a te accepta și de a practica auto-compasiunea. Cercetările arată că practicarea auto-compasiunii și auto-calmarea eliberează oxitocină în corpul nostru, ceea ce ne face să ne simțim mai liniștiți și mai conectați cu noi înșine și cu ceilalți.

„Poate părea descurajant să începi să-ți simți emoțiile, mai ales dacă ai fost învățat să faci contrariul. Cu toate acestea, emoțiile necesită să fie simțite, acceptate și exprimate astfel încât să le poți elibera și să mergi mai departe; chiar și cele mai dificile emoții nu durează pentru totdeauna”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

4 metode de cultivare a empatiei

Publicat de Andra Radu, 24 iulie 2019, 15:06

Empatia este o caracteristică extrem de prețioasă a rasei umane, care din păcate se activează mai des în cazuri extreme și mai puțin în viața cotidiană. Empatia un element cheie al Inteligenței Emoționale, este legătura dintre sine și alții, este modul în care înțelegem noi ca indivizi ceea ce trăiesc cei din jurul nostru, modul în care putem integra diferențele dintre noi și unicitatea fiecarei persoane în sistemul nostru emoțional pentru a putea simți trăirea celorlalți ca și când ar fi a noastră.

În opinia cunoscutului hipnoterapeut Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, realizăm că suntem empatici atunci când:

• ascultăm activ pe cei din jur și ne punem în pielea lor;
• suntem sensibili și înțelegem perspectiva celuilalt;
• recompensăm și lăudam oameni;
• susținem dezvoltarea celuilalt;
• privim oamenii nu ca pe egali, ci ca fiind diverși;
• înțelegem emoția de grup ;
• construim relații valoroase;

“Empatia poate avea extrem de multe beneficii pentru sănătatea noastră mentală, pentru bunăstarea noastră de zi cu zi și ea poate fi cultivată ca orice altă caracteristică umană. Atunci când suntem empatici, înțelegem mai bine nevoile celor din jurul tău și implicit ajungem să avem relații mai eficiente, anticipăm cu o mai mare precizie acțiunile și reacțiile oamenilor cu care interacționăm, înțelegem mai bine percepția pe care și-o formează ceilalți despre noi, prin cuvintele și acțiunile noastre și facem față mai bine conflictelor interpersonale, atât acasă, cât și la serviciu. Totodată, cultivând empatia în fiecare zi, vom învăța să-i motivăm și să-i susținem pe cei din jurul nostru, să privim lumea și viața din mai multe perspective și prin asta ne îmbogățim mental și emoțional, vom face față mai ușor negativismului și greutăților vieții, întrucât înțelegem motivațiile și temerile celorlalți și, cel mai important devenim un prieten mai bun, un soț mai bun, un părinte mai bun, un om mai bun”, explică hipnoterapeutul Eugen Popa.

Cum ne dezvoltăm empatia?

Creierul este în mod natural empatic. Avem “neuroni oglindă” care ne conectează ca un Wi-Fi cu persoanele cărora le oferim atenție. Ca un mecanism de protecție, ne ajustăm automat emoțiile, mișcările și intențiile.

“Când merrgi pe stradă și vezi pe cineva cu care empatizezi, este posibil să ai impulsul de a urma aceeași direcție cu persoana respectivă, chiar dacă ar fi mai bine să iesi din calea sa. Acest lucru se datorează faptului că neuronii oglindă reacționeaz la intențiile persoanei și au “reflectat” acțiunile ei. Neuronii în oglindă îți oferă capacitatea de a “intra în pantofii altcuiva”. Când urmărești un meci al echipei tale preferate sau când vezi un cuplu îndrăgostit cum se îmbrățișează, poți să simți emoțiile lor ca și cum ai fi acolo. Emoțiile sociale, cum ar fi vinovăția, rușinea, mândria, jena, dezgustul și pofta, pot fi toate experimentate prin prisma altora. Cu toate acestea, dacă te folosești excesiv de aceste abilități cognitive pentru a permite amintirilor din trecut sau planurilor din viitor să ruleze, sau îți verifici în permanentă conturile de social-media sau e-mail, nu ești conectat la creierul tău emoțional. Practic îți suprimi empatia – capacitatea de a citi emoțiile și intențiile celorlalți. Empatia este întotdeauna acolo, doar că tu nu îi acorzi atenția meritată”, explică Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză.

Pentru a-ți crește empatia, ai nevoie de auto-control mental dar și să-ți consolidezi capacitatea de a empatiza prin practică.

4 metode prin care putem cultiva empatia în viața noastră:

1. Fii liniștit(ă), înăuntru și afară.

“Cu cât poți păstra mai multă liniște în mintea ta, cu atât mai mult îți vei auzi înțelepciunea emoțională. Meditația este o practică bună. Dacă meditația nu este o practică accesibilă pentru tine, poți încerca prin exerciții de respirație. Practică observarea atentă la intervale de cinci minute. Concentrează-te să asculți complet atunci când cineva îți vorbește”, spune specialistul.

2. Uită-te la filme care spun povesti pline de dramă sau umor.

Când te lași absorbit de povești, întărești legăturile dintre creierul tău cognitiv și cel emoțional. Teatrul poate fi o variantă chiar mai bună decât filmul deoarece atmosfera și liniștea impusă nu îți oferă condiții pentru a fi cu ușurință distras.

3. Fii atent la ce simți.

Dacă multe dintre emoțiile tale sunt în parte o reflectare a ceea ce simte o altă persoană, practicarea “conștiinței emoționale” asupra ta te va ajuta să empatizezi când te afli împreună cu alte persoane.

4. Testează-ți instinctul.

Dacă este necesar, când discuti cu altcineva, spune-i persoanei cu ce emoții se confruntă. Chiar dacă greșiți, îi va ajuta să-și identifice propriile emoții și înclinații pentru acțiune.

Legătura dintre emoții și speranța de viață

Publicat de Andra Radu, 14 mai 2019, 16:18

Oamenii de știință de la Universitatea Concordia din Canada au demonstrat că există o legătură strânsă între emoții și speranța de viață, în urma unui studiu laborios.

Ei au ajuns la concluzia că oamenii pot fi salvați de un stil de viață sănătos, de reducerea consumului de alcool și tutun, precum și de efectuarea unor examinări clinice permanente.

Cercetătorii canadieni au efectuat acest studiu, monitorizând viețile a 200 de cetățeni vârstnici din Montreal, a căror vârstă a variat între 59 și 93 de ani, ei au prelevat probe de sânge și au efectuat sondaje despre cât de des fac ei depresie.

Concluziile studiului arată că persoanele vârstnice care se supără în mod frecvent suferă mai des de diverse procese inflamatorii și de boli cronice și, în medie, trăiesc mai puțin, potrivit unui articol publicat în revista „Psychology and Aging”.

Persoanele din această categorie de vârstă devin mult mai furioase, irascibile, fapt care atrage mult stres și le afectează negativ sănătatea.

Stiai ca plansul iti face bine? Plansul frecvent arata ca ai un psihic puternic!

Publicat de Mihaela Costache, 15 septembrie 2015, 15:00

„N-ar trebui sa ne fie niciodata rusine de lacrimile noastre” – Charles Dickens

Doctorul William Frey, un expert american in neurologie si cercetarea lacrimilor, spune ca plansul „nu este doar o reactie umana la tristete si frustrare, ci si una sanatoasa. Plansul este o modalitate naturala de a reduce stresul emotional care, daca este ignorat, poate avea efecte fizice negative asupra organismului, inclusiv cresterea riscului de boli cardiovasculare si alte tulburari legate de stres”.

Cercetarile arata ca 85% dintre femei si 73% dintre barbati se simt mai putin suparati sau tristi dupa ce au plans decat se simteau inainte.
Multi oameni cred ca plansul ii face slabi si ca denota lipsa abilitatii lor de a face fata greutatilor, cand, de fapt, reprezinta chiar contrariul!

Iata 5 motive pentru care plansul arata ca ai un psihic puternic:

1. Iti infrunti emotiile

Eliberandu-te de emotiile negative, care nu iti fac bine, nu fugi de sentimentele tale, ci le infrunti si le lasi sa te copleseasca.
Dupa ce simti totul si le permiti sa se desfasoare, te eliberezi de ele si nu ramai deprimat prea mult timp. Faptul ca plangi nu inseamna ca nu esti capabil sa faci fata provocarilor vietii, ci dimpotriva, arata ca le poti face fata mai bine pentru ca nu incerci sa fugi.
Esti stoic si infrunti acel moment, indiferent ce ar putea aduce.

Daca trebuie sa plangi, stii ca organismul tau are nevoie sa elimine acea energie in exces sau sa se reincarce dupa un eveniment stresant si accepti acest lucru fara a te simti rusinat.

2. Nu iti pasa ce cred ceilalti despre tine

Plansul este manifestarea elementara a vulnerabilitatii si este nevoie de mult curaj pentru a face acest lucru in fata oamenilor, fara a te lasa afectat de ceea ce cred acestia.
Traim intr-o lume mult prea structurata si dura, in care suntem incurajati sa nu ne aratam emotiile deoarece ar putea sa ne perturbe ritmul cotidian, sa ne faca mai putin productivi sau sa ne faca sa parem o prada slaba si deci usoara pentru cei din jur.

Faptul ca plangi arata ca ai depasit aceste norme sociale si ca ti-ai dat seama ca plansul doar arata ca esti om.
Daca nu am avea sentimente, am fi niste roboti, niste masinarii care isi indeplinesc sarcinile intr-un mod calculat si ordonat.

Abilitatea noastra de simti inseama ca suntem mai mult decat atat, iar faptul ca plangi arata ca te-ai desprins de ingradirea acestor norme, realizand ca plansul este un lucru perfect normal pentru a fi o persoana echilibrata si sanatoasa.

3. Plansul te ajuta sa te eliberezi de sentimentele reprimate

Suprimarea sentimentelor duce, de obicei, la o rabufnire prin care eliberezi deodata toate emotiile negative pe care le-ai simtit in ultimele luni.
De obicei asta inseamna fie un colaps emotional, fie o cearta de proportii cu o alta persoana, din simplul motiv ca aveai nevoie de cineva pe care sa iti versi frustrarile.

Nici unul dintre aceste scenarii nu este ideal si acest tip de comportament poate avea efecte negative pe termen lung.
Plansul in mod regulat ajuta la stabilizarea sistemului tau nervos si te ajuta sa elimini toate emotiile statute.

4. Plansul te face mai sanatos

Plansul are multe beneficii, nu doar in ceea ce priveste psihicul.
Atunci cand plangi corpul elimina hormoni de fericire, scazand nivelul de mangan, care poate cauza anxietate si stres in exces daca ramane in organism in cantitati prea mari.

Plansul ajuta, de asemenea, la lubrifierea ochilor si previne deshidratarea aceastora deoarece fara lacrimi nu am putea vedea cum trebuie.
Mai mult decat atat, atunci cand plangi omori bacteriile si elimini alte toxine daunatoare din sistem.
Fara lacrimi, nu numai ca sanatatea noastra ar fi mult mai subreda, dar am innebuni din cauza sentimentelor reprimate.

5. Ii ajuti si pe ceilalti sa isi exprime sentimentele

Numai o persoana cu un psihic puternic ii poate ajuta pe ceilalti sa se elibereze de frica a ceea ce ar putea crede lumea despre ei.
Plangand si aratandu-ti partile vulnerabile, nu te liberezi numai pe tine, ci ii ajuti si pe cei din jur sa se simta in largul lor atunci cand fac acelasi lucru.
Multi oameni isi ascund sentimentele, ingrijorati cu privire la ce ar putea lumea sa creada despre ei, crezand ca oamenii se vor speria sau ii vor considera a fi neadecvati.
Insa prin simplul fapt ca iti arati emotiile si plangi atunci cand o simti, incurajezi o societate mai libera, mai autentica si mai sanatoasa.