Realitatea, reglată de mentalitatea noastră!

Publicat de Andra Radu, 3 februarie 2020, 13:51

Încă din vremuri străvechi, oamenii au gândit, au acționat și în consecință, au avut vieți diferite. De ce există aceste deosebiri între noi? De ce unii oameni sunt mai deștepți și mai cinstiți, de ce unii au mai mult succes în afaceri și doar unii reușesc să atingă un echilibru în viață? Există ceva specific care ne diferențiază?

Astăzi, majoritatea specialiștilor care studiază natura minții umane sunt de acord că la baza dezvoltării noastre stau genele și mediul. Încă de la naștere, între cele două se creează o legătură permanentă, care va funcționa pentru toată viața. Gilbert Gottlieb (reputat neurolog) afirmă că pe măsură ce ne dezvoltăm, genele au nevoie și de mai multe informații din mediu pentru a putea funcționa așa cum trebuie.

De asemenea, hipnoterapeutul Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză este de părere că oamenii au o capacitate imensă de a învăța și de a-și antrena creierul pentru schimbare, transformare, adaptare și dezvoltare personală.

„În mod evident, fiecare persoană vine în această lume cu o înzestrare genetică unică, cu temperamente și atitudini diferite, dar ceea ce le determină calitatea vieții este experiența, practica și strădania. De asemenea, este deja notoriu principiul conform căruia părerea pe care o ai despre tine îți influențează direct viața, iar în funcție de aceasta, devii sau nu așa cum îți dorești ori te dedici sau nu lucrurilor pe care le prețuiești. Convingerea că abilitățile tale sunt bătute în cuie – mentalitatea fixă sau rigidă – te face dornic să ți le demonstrezi în permanență. Dacă inteligența, personalitatea și moralitatea ta sunt predeterminate, atunci nu-ți rămâne decât să le dovedești din plin”, explică hipnoterapeutul Eugen Popa.

Eugen Popa: Cei care au o mentalitate fixă însă, pot să creadă și că inteligența nu poate fi îmbunătățită sau că „o ai sau nu” când vine vorba de abilități și talente.

În anumite cazuri, întâlnim acele persoane care indiferent de situație – în carieră, în relații, în prietenie – se simt presate să-și confirme abilitățile, talentele, inteligența. Sunt cei care se tem că vor da greș, că ar putea să pară proști, care nu încep activități dacă nu sunt siguri că pot câștiga.

„Și acum ar putea să apară întrebarea… și ce este rău în asta? Ce este rău în a avea o mentalitate fixă? Oamenii care au o mentalitate fixă sunt mai puternic afectați de frica de eșec. Dacă tu crezi că abilitatea este fixă, orice nereușită spune că ești incompetent și nu poți face nimic în legătură cu asta. Frica de eșec și de ratare te va ține în loc și îți va determina aproape toate alegerile pe care le vei face în viață”, spune specialistul.

În opoziție, mentalitatea de creștere este credința că te poți dezvolta prin experiență, prin efort și învățare. Orice abilitate poate fi dezvoltată, inclusiv inteligența. Conform acestei mentalități, poți să te naști cu talent, dar dacă nu îl cultivi nu vei ajunge la performanțe superioare.

„Cei cu o mentalitate de creștere lucrează continuu pentru a-și îmbunătăți abilitățile, ducând la o creștere mai mare și, în final, la succes. Pasiunea pentru a te autodepăși și a crește, chiar atunci când lucrurile nu merg bine (sau mai ales atunci), este semnul caracteristic al creșterii. Aceasta este mentalitatea care le permite oamenilor să prospere în unele dintre cele mai provocatoare perioade din viața lor. O mentalitate de creștere este „încrederea că abilitățile și înțelegerea pot fi dezvoltate.

Cei care au o mentalitate de creștere cred că pot deveni mai deștepți, mai inteligenți și mai talentați prin depunerea de timp și efort. Dacă ai o mentalitate de creștere, consideri că talentele tale pot fi dezvoltate prin muncă, efort, învățare și feedback. Crezi că poți fi bun în orice, deoarece abilitățile tale se datorează în totalitate acțiunilor și eforturilor tale. Cu o mentalitate de creștere, crezi că este necesar efortul de a crește și stăpâni noi abilități. Cu cât depui mai mult efort, cu atât îți dezvolți mai mult abilitățile”, explică Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză.

Totodată, specialistul este de părere că, atunci când întâmpini probleme pe parcurs, le vezi ca pe un ajutor în procesul de învățare. Pentru oameni, greșelile sunt o parte neesențială a procesului de învățare și ne demonstrează efortul depus. Considerăm că eșecurile sunt neajunsuri temporare, și de aceea perseverăm continuu depășind astfel aceste momente de încetinire, nu de oprire. Cu o mentalitate de creștere, primim feedback de la alții, deoarece ne ajută să ne îmbunătățim abilitățile. Nu o percepem drept critică personală, ci ratifică abilitățile noastre actuale.

Cum ne putem schimba Mentalitatea?

Înțelegând diferențele între cele două tipuri de mentalitate, vom vedea că lucrurile sunt strâns legate între ele: convingerea că însușirile noastre sunt bătute în cuie ne determină multe gânduri și fapte, la fel și aceea că însușirile noastre pot fi dezvoltate.

Iată câteva abordări generale, explicate de hipnoterapeutul Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, pentru pune bazele unui mentalități de creștere:

1. Creează-ți o convingere nouă foarte puternică: o credință în tine și abilitățile tale și în capacitatea ta de schimbare pozitivă.

2. Vezi eșecul într-o altă lumină: vezi eșecul ca o oportunitate de a învăța din experiențele tale și de a aplica data viitoare ceea ce ai învățat acum.

3. Cultivă-ți conștiința de sine: lucrează pentru a deveni mai conștient de talentele, punctele tale tari și punctele tale slabe. Cere feedback de la cei care te cunosc cel mai bine și folosește-l pentru o viziune mai largă și mai cuprinzătoare despre tine.

4. Fii curios și hotărăște-te să înveți pe tot parcursul vieții: încearcă să adopți atitudinea unui copil, privind lumea în jurul tău cu uimire și mirare; pune întrebări și ascultă cu adevărat răspunsurile.

5. Fii deschis față de provocările care apar: știi că dacă vrei să realizezi ceva de valoare, te vei confrunta cu multe provocări în călătoria ta; pregătește-te pentru a face față acestor provocări și pentru a da greș uneori.

6. Fă ceea ce îți place și fă cu plăcere ceea ce faci: este mult mai ușor să ai succes atunci când ești pasionat de ceea ce faci; indiferent dacă cultivi iubirea pentru ceea ce faci deja sau te concentrezi să faci ceea ce îți place deja. Dezvoltarea pasiunii este importantă.

7. Fii tenace: este nevoie de multă muncă și mult efort pentru a reuși. Trebuie să fii tenace, să depășești obstacolele și să te ridici după fiecare cădere.

8. Inspiră-te și inspiră-i de alții! Poate fi tentant să îi invidiezi pe ceilalți atunci când reușesc, mai ales dacă reușesc mai mult decât tine. Dar nu te va ajuta pe tine să reușești! Tu trebuie să devii o inspirație pentru ceilalți și să te folosești de succesul celorlalți pentru a te inspira.

Cum poate ajuta hipnoza în schimbarea mentalității?

Mentalitatea are la bază setul propriu de credințe dobândite de-a lungul vieții, adânc înrădăcinate în subconștient. Ea este cea care determină modul în care privim diferitele circumstanțe ale vieții noastre.

„Experiențele de viață pe care le avem și credințele pe care ni le-au transmis părinții / familia / profesorii determină modul în care va fi funcționa gândirea noastră. Cu cât credințele noastre sunt mai pozitive și orientate spre acceptare, asumare și dezvoltare, cu atât avem o perspectivă mai bună. În schimb, modelul de gândire negativ bazat pe frici și anxietate, ne va conduce către o perspectivă închisă, deloc flexibilă asupra vieții. Hipnoza poate interveni cu succes exact în modificarea acestor credințe negative”, explică Eugen Popa.

Subconştientul este tărâmul emoțiilor, este arhiva amintirilor, este partea minții care percepe realitatea prin intuiție. Emoțiile sunt în strânsă legătură cu crezurile, valorile noastre. Subconştientul nu judecă faptele aşa cum o face mentalul conştient, el acceptă gândurile transmise din partea conştientului fie că sunt bune sau rele. Subconştientul nu este capabil să facă selecții sau comparații, deci nu poate raționa.

„Subconştientul este în permanență sensibil la toate sugestiile, fie că ele provin direct de la mintea conștientă, fie din exteriorul subiectului în cauză. Principala funcție a subconştientului este de a ne proteja. Modul în care acesta înțelege şi învață o situație, o întâmplare, influențează reacția viitoare la o situație similară. Atât acțiunile pe care le-ai comis cât şi gândurile pe care le-ai avut în trecut te urmează inconştient producând rezultate bune sau mai puțin bune, în funcție de natura lor.

Hipnoza cunoaște limba subconștientului și știe cum să comunice direct cu acesta. Hipnoza este calea, este terapeutul subconștientului. Hipnoterapia este este cea mai cunoscută formă de (auto)terapie care lucrează la nivel subconștient, oferind un mod rapid, ușor și chiar plăcut de schimbare. Oricum schimbarea înseamnă ceva, menținerea schimbării este cu totul altceva. Hipnoza oferă rezultate pe termen lung, tocmai pentru că lucrează la nivel de crezuri și credințe”, conchide președintele Asociației Române de Hipnoză, Eugen Popa.

Ce este suferința exagerată?

Publicat de Andra Radu, 17 ianuarie 2020, 14:23

Toate interacțiunile din viața noastră se bazează pe comunicare, pe schimbul de idei, de informații, de cunoaștere. Comunicarea, fie ea în relație cu ceilalți sau cu noi, este esențială pentru o viață sănătoasă, armonioasă și fericită.

Cu toate acestea, de foarte multe ori suntem puși în situații foarte dificile, fie pentru că nu reușim să ne facem înțeleși sau pentru că noi nu ne înțelegem partenerul sau partenera; ni le întâmplă tuturor, mai ales în relaţiile de cuplu unde dinamica vieţii ne aduce mereu noi provocări, lucru care inevitabil atrage şi suferinţa.

În opinia cunoscutului hipnoterapeut Eugen Popa, preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză, oamenii suferă deoarece numesc acea „provocare” din viaţa lor drept … „suferinţă”, deci îi dau acea valenţă negativă experienţei pe care o trăiesc la un moment dat şi, de cele mai multe ori, exagerează acel sentiment până la stadiul de paroxism.

„Nu contează ce îți aduce viața în cale, ci ce faci tu cu acel ceva. Nu contează ce se întâmplă, ci cum comunici ceea ce se întâmplă. Nu contează ce fac alții, ci cum interpretezi și cum descrii tu acele acțiuni. Câtă vreme o tratăm și o descriam ca pe o suferință, aveam parte de … suferință.

Atunci când – să zicem – suferim din dragoste, adesea abuzăm de cuvinte, precum „ca o lovitură-n piept”, „m-a înjunghiat în stomac”, „a răsucit cuțitul în rană” și alte asemenea.

În realitate, noi nu ştim ce înseamnă să fii înjunghiat în stomac şi să ai cuţitul răsucit în rană, dar ne imaginăm că durerea e asemănătoare. Subconștientul nu face diferența între real și imaginar. De aceea, noi descriem suferința emoțională și/sau psihică, în termeni fiziologici. Acesta este motivul pentru care şi suferinţa noastră se accentuează, pentru că îi dăm subconştientului nostru informaţii exagerate”, explică hipnoterapeutul Eugen Popa.

Cum îți poți da seama când un adult poartă astfel de „răni”?

În opinia specialistului, există câteva trăsături caracteristice generale, chei, care ne ajută să identificăm rapid atunci când un adult poartă „răni” exagerate, precum:

• se plâng mereu că emoțiile și sentimentele lor nu sunt recunoscute de către partenerul/partenerii lor.

• sunt mult mai emoționali decât colegii lor, adesea considerați ca fiind schimbători, instabili, experimentând un nivel mai ridicat al tuturor emoțiilor în comparație cu alte persoane.

• două persoane cu această convingere vor avea tendința de a lega rapid o prietenie emoțională și interesantă sau o relație cu o experiență puternică de recunoaștere emoțională, care deseori se termină rapid și intens.

• doi iubiți cu această convingere vor tinde să se atragă reciproc către „partea întunecată” a emoțiilor lor, care este frecvent moderată cu alcool, droguri și activități negative.

• nu sunt foarte buni la menținerea contactului cu oamenii.

Bariere către adevăratele noastre pasiuni!

Publicat de Andra Radu, 23 decembrie 2019, 11:33

Cercetările efectuate la nivel larg arată majoritatea oamenilor nu știu cum să își urmărească pasiunea și, prin urmare, nici nu reușesc să facă asta.

Potrivit hipnoterapeutului Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, motivele pentru care ne este extrem de greu să ne urmăm pasiunile în viață sunt:

• pasiunea nu este ceva ce se găsește, ci, mai degrabă, este ceva ce se dezvoltă în timp;
• este o provocare să-ți urmărești pasiunea, mai ales că asta necesită timp;
• pasiunea poate conduce și la rătăcire și, prin urmare, este important să ne cunoaștem limitele.

1. Nu aștepta să-ți găsești pasiunea!

„Deseori, însă, nu luăm în considerare faptul că este nevoie de timp pentru a dezvolta pasiunea pentru un loc de muncă sau pentru alte activități, la fel cum e nevoie de timp pentru a dezvolta și abilitățile, încrederea și relațiile care îi permit unui om să experimenteze pasiunea într-un domeniu. Asta înseamnă să iei frâiele în mână și să îți creezi destinul, în loc să aștepți să îți fie creat.

Într-adevăr, cercetările au arătat că opiniile despre pasiuni sunt destul de fixe, ceea ce poate face oamenii să aibă șanse mai puține de a explora noi domenii – potențiale surse pentru ‘descoperirea’ pasiunilor. De asemenea, aceste opinii rigide îi determină pe oameni să renunțe la acțiunile noi mult mai rapid atunci când ele par dificile.

Pentru a-ți urmări mai bine pasiunile și visul, acceptă faptul că pasiunea este ceva ce trebuie descoperit sau creat. Concentrează-te pe dezvoltarea activă a pasiunii. De exemplu, poți descoperi care este meseria ideală pentru tine dacă petreci mai mult timp explorând sarcinile de care ești mai pasionat (sau pur și simplu cele care îți stârnesc curiozitatea) și lucrând cu cei care te inspiră.

De asemenea, cunoaște-ți colegii, află ce îi pasionează pe ei și modul în care își văd munca”, explică hipnoterapeutul Eugen Popa.

2. Concentrează-te asupra lucrurilor de care îți pasă, nu pe ceea ce ți se pare distractiv!

Unul dintre cele mai comune moduri prin care încercăm să ne urmărim pasiunea este practicarea acțiunilor care ne oferă cea mai mare bucurie sau care sunt cele mai distractive.

Într-un studiu, mai mulți cercetători au analizat fiecare discurs de absolvire susținut în ultimii 10 ani la 100 de universități de top din SUA și au extras cazurile în care speakerii le-au oferit studenților sfaturi despre cum să își urmeze pasiunea.

O mare parte din sfaturile acestea au pus accentul pe „concentrarea pe ceea ce iubești” ca modalitate de a-ți urma pasiunea. Însă unii dintre ei au descris căutarea pasiunii ca „o concentrare asupra lucrurilor de care îți pasă.”

Distincția este subtilă, dar semnificativă: concentrarea pe ceea ce iubești asociază pasiunea cu ceea ce îți place și ceea ce te face fericit, în timp ce concentrarea pe lucrurile de care îți pasă asociază pasiunea cu valorile tale și cu impactul pe care vrei să-l ai asupra celor din jur.

Într-un studiu ulterior efectuat pe câteva sute de angajați, s-a constatat că cei care credeau că să-ți urmezi pasiunea însemnă urmărirea a ceea ce aduce o bucurie aveau mai puține șanse să aibă succes în căutarea pasiunii și erau mai predispuși să renunțe la slujbă decât cei care credeau că urmărirea pasiunii se concentrează pe lucrurile de care le pasă.

3. Depășește limitele pasiunii!

„De asemenea, este important să înțelegi când pasiunea nu te va ajuta. Într-un set de studii, cercetătorii au constatat că pasiunea este legată de performanțe mai bune doar atunci când: (a) alții sunt de acord cu ceea ce îi pasionează pe cei din jur și (b) când pasiunea este exprimată într-un context adecvat (deoarece oamenii tind să privească pasiunea mai adecvată în unele domenii, cum ar fi consultanța, decât în altele, cum ar fi contabilitatea).

Imaginează-ți că prezinți un proiect la locul de muncă, un proiect despre un domeniu care te pasionează foarte mult. Află că exprimarea pasiunii tale te poate ajuta doar dacă publicul este deja de acord cu ceea ce prezinți. Dacă publicul nu este de aceeași părere, este posibil ca pasiunea ta pentru subiectul respectiv să nu fie suficientă pentru a-i convinge.

În mod similar, dacă ești antreprenor, exprimarea pasiunii pentru ideea ta te poate ajuta să găsești investitori, dar exprimarea pasiunii atunci când discuți cu ei aspectele mai ‘rigide’ poate să nu aibă același efect dacă investitorii nu-ți împărtășesc viziunile.”, conchide președintele Asociației Române de Hipnoză, Eugen Popa.

4 metode de cultivare a empatiei

Publicat de Andra Radu, 24 iulie 2019, 15:06

Empatia este o caracteristică extrem de prețioasă a rasei umane, care din păcate se activează mai des în cazuri extreme și mai puțin în viața cotidiană. Empatia un element cheie al Inteligenței Emoționale, este legătura dintre sine și alții, este modul în care înțelegem noi ca indivizi ceea ce trăiesc cei din jurul nostru, modul în care putem integra diferențele dintre noi și unicitatea fiecarei persoane în sistemul nostru emoțional pentru a putea simți trăirea celorlalți ca și când ar fi a noastră.

În opinia cunoscutului hipnoterapeut Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, realizăm că suntem empatici atunci când:

• ascultăm activ pe cei din jur și ne punem în pielea lor;
• suntem sensibili și înțelegem perspectiva celuilalt;
• recompensăm și lăudam oameni;
• susținem dezvoltarea celuilalt;
• privim oamenii nu ca pe egali, ci ca fiind diverși;
• înțelegem emoția de grup ;
• construim relații valoroase;

“Empatia poate avea extrem de multe beneficii pentru sănătatea noastră mentală, pentru bunăstarea noastră de zi cu zi și ea poate fi cultivată ca orice altă caracteristică umană. Atunci când suntem empatici, înțelegem mai bine nevoile celor din jurul tău și implicit ajungem să avem relații mai eficiente, anticipăm cu o mai mare precizie acțiunile și reacțiile oamenilor cu care interacționăm, înțelegem mai bine percepția pe care și-o formează ceilalți despre noi, prin cuvintele și acțiunile noastre și facem față mai bine conflictelor interpersonale, atât acasă, cât și la serviciu. Totodată, cultivând empatia în fiecare zi, vom învăța să-i motivăm și să-i susținem pe cei din jurul nostru, să privim lumea și viața din mai multe perspective și prin asta ne îmbogățim mental și emoțional, vom face față mai ușor negativismului și greutăților vieții, întrucât înțelegem motivațiile și temerile celorlalți și, cel mai important devenim un prieten mai bun, un soț mai bun, un părinte mai bun, un om mai bun”, explică hipnoterapeutul Eugen Popa.

Cum ne dezvoltăm empatia?

Creierul este în mod natural empatic. Avem “neuroni oglindă” care ne conectează ca un Wi-Fi cu persoanele cărora le oferim atenție. Ca un mecanism de protecție, ne ajustăm automat emoțiile, mișcările și intențiile.

“Când merrgi pe stradă și vezi pe cineva cu care empatizezi, este posibil să ai impulsul de a urma aceeași direcție cu persoana respectivă, chiar dacă ar fi mai bine să iesi din calea sa. Acest lucru se datorează faptului că neuronii oglindă reacționeaz la intențiile persoanei și au “reflectat” acțiunile ei. Neuronii în oglindă îți oferă capacitatea de a “intra în pantofii altcuiva”. Când urmărești un meci al echipei tale preferate sau când vezi un cuplu îndrăgostit cum se îmbrățișează, poți să simți emoțiile lor ca și cum ai fi acolo. Emoțiile sociale, cum ar fi vinovăția, rușinea, mândria, jena, dezgustul și pofta, pot fi toate experimentate prin prisma altora. Cu toate acestea, dacă te folosești excesiv de aceste abilități cognitive pentru a permite amintirilor din trecut sau planurilor din viitor să ruleze, sau îți verifici în permanentă conturile de social-media sau e-mail, nu ești conectat la creierul tău emoțional. Practic îți suprimi empatia – capacitatea de a citi emoțiile și intențiile celorlalți. Empatia este întotdeauna acolo, doar că tu nu îi acorzi atenția meritată”, explică Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză.

Pentru a-ți crește empatia, ai nevoie de auto-control mental dar și să-ți consolidezi capacitatea de a empatiza prin practică.

4 metode prin care putem cultiva empatia în viața noastră:

1. Fii liniștit(ă), înăuntru și afară.

“Cu cât poți păstra mai multă liniște în mintea ta, cu atât mai mult îți vei auzi înțelepciunea emoțională. Meditația este o practică bună. Dacă meditația nu este o practică accesibilă pentru tine, poți încerca prin exerciții de respirație. Practică observarea atentă la intervale de cinci minute. Concentrează-te să asculți complet atunci când cineva îți vorbește”, spune specialistul.

2. Uită-te la filme care spun povesti pline de dramă sau umor.

Când te lași absorbit de povești, întărești legăturile dintre creierul tău cognitiv și cel emoțional. Teatrul poate fi o variantă chiar mai bună decât filmul deoarece atmosfera și liniștea impusă nu îți oferă condiții pentru a fi cu ușurință distras.

3. Fii atent la ce simți.

Dacă multe dintre emoțiile tale sunt în parte o reflectare a ceea ce simte o altă persoană, practicarea “conștiinței emoționale” asupra ta te va ajuta să empatizezi când te afli împreună cu alte persoane.

4. Testează-ți instinctul.

Dacă este necesar, când discuti cu altcineva, spune-i persoanei cu ce emoții se confruntă. Chiar dacă greșiți, îi va ajuta să-și identifice propriile emoții și înclinații pentru acțiune.