România ar putea depăși complexul de țară lăsată la coada Uniunii Europene dacă va adera la plutonul de frunte, foarte restrâns deocamdată, al statelor care participă la Europa Apărării, noua politică de integrare în domeniul securității și apărării pe care o promovează insistent Germania și Franța.
În timpul vizitei la București, președintele Emmanuel Macron a avut satisfacția să audă din partea omologului său român, Klaus Johannis, că Bucureștiul dorește să se implice deplin în această inițiativă.
Dacă se va realiză, în ciudă euro-scepticismului afișat al unor țări comunitare, Europa Apărării ar fi o premieră absolută în istorie.
Rasvan Roceanu l-a invitat la o discuție pe acest subiect pe dl. Șerban Cioculescu, cercetător la Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară, lector la Universitatea București.
Ceea ce putini sperau sa se mai intample – iar unii sperau sa nu se intample niciodata! – s-a intamplat pe 13 mai : Franta si Germania au scos politica de securitate si aparare comuna dintre paginile prafuite ale tratatelor europene si au pus-o pe roate, cu obiective si termene concrete.
Daca vrea sa scape de obsesia ca este lasata la coada Europei, Romania are acum sansa rarisima de a se alatura unui grup restrans si elitist – mult mai restrans si mai elitist decat zona euro – care construieste Europa apararii.
Se spune ca Stalin, informat despre anumite declaratii ale Vaticanului in domeniul politicii internationale, ar fi intrebat, cinic, dar realist : « Cate divizii are papa ?»
Mai putin cinici, dar la fel de realisti, strategii globali de astazi intreaba : Cate portavioane, cate submarine, cate drone, cate rachete balistice are Uniunea Europeana ?
Prea mult timp europenii au insistat pe ideea de «soft power», adica nu ai nevoie de forta militara ca sa contezi in jocul strategic global, simpla putere economica este suficienta. Un concept confortabil, politically correct, chiar trendy, si care are avantajul ca justifica existenta unor bugete de aparare mult sub-dimensionate. Acum, in fine, europenii – sau cel putin o parte dintre ei – incep sa accepte faptul ca daca Uniunea Europeana vrea sa aiba in politica internationala o voce pe masura puterii sale economice, daca vrea sa-si promoveze si sa-si apere eficient interesele oriunde si in fata oricui, asta nu se poate face fara dimensiunea militara.
Cotidianul francez Le Figaro a publicat recent un bilant extrem de dur: cheltuielile insumate ale celor 28 de tari din UE in domeniul cercetarii pentru aparare au fost in 2014 de 9 miliarde de euro, de aproape noua ori mai putin decat Statele Unite care, in acelasi an, au cheltuit 76 de miliarde de euro. In ultimii 10 ani numarul de elicoptere de atac aflate in dotarea armatelor europene a scazut cu 52%, numarul avioanelor de lupta scazut cu 30%, al submarinelor nucleare cu 16% si al submarinelor cu propulsie clasica cu 22%. In plus europenii nu spera ca vor avea o drona de fabricatie proprie inainte de 2025, mai spune Le Figaro.
Constienti de toate acestea Emmanuel Macron si Angela Merkel au hotarat, ca un prim pas, ca tarile lor sa-si uneasca fortele ca sa construiasca un avion de lupta comun.
Ar fi sfarsitul razboiului «fratricid» dintre Eurofighter, Saab si Mirage, cei trei constructori europeni care se lupta acum intre ei pentru diferitele piete. O lupta intre industriile nationale de aparare care nu se limiteaza doar la avioane: dupa estimarile Comisiei Europene lipsa de cooperare intre statele membre ale UE in domeniul securitatii si apararii aduce bugetelor nationale pierderi intre 25 si 100 de miliarde de euro pe an.
Daca Romania va avea curajul sa se alature politicii de securitate si aparare comune, asa cum este pe cale de a fi construita de Franta si Germania, nu doar ca va fi deveni – in fine! – parte din Europa cu viteza a cincea, dar va avea sansa sa obtina si bani, pentru ca incepand din 2020 Bruxelles-ul isi propune sa aiba un buget anual de aparare de 5,5 miliarde de euro. Fonduri din care vor fi finantate si cercetarea-dezvoltarea in domeniul apararii, dar si fabricatia si achizitia de armament.
Bucurestiul nu trebuie decat sa doreasca intr-adevar sa faca acest pas.
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
