Prețul locuințelor din Uniunea Europeană a înregistrat o creștere de 49,2% în perioada cuprinsă între 2010 și trimestrul al treilea din 2022, iar România a consemnat printre cele mai mici majorări de prețuri din UE, conform datelor publicate marți de Eurostat și citate de Agerpres.
Astfel, în perioada menționată, prețul locuințelor a crescut în 24 dintre cele 27 de state membre UE și a scăzut doar în Grecia (minus 22%), Italia (minus 9%) și Cipru (minus 0,3%).
Cele mai mari creșteri au fost înregistrat în: Estonia (199%), Ungaria (174%), Luxemburg (140%), Lituania (137%), Letonia (134%), Cehia (133%) și Austria (130%).
În România, precum și în Finlanda și Spania, prețul locuințelor a înregistrat o creștere mai mică de 25%, adică la jumătate față de creșterea medie înregistrată în UE.
Referitor la prețul chiriilor, acesta au crescut, în medie, cu 18,5% în Uniunea Europeană, în perioada cuprinsă între 2010 și trimestrul al treilea din 2022.
Cu excepția Greciei, unde au scăzut cu 24%, chiriile au crescut în restul celor 26 de state membre, cele mai mari creșteri fiind în Estonia (233%) și Lituania (151%), în timp ce în România s-a înregistrat o creștere de peste 25%, peste media din UE.
Potrivit celei mai recente cercetări Eurostat, învățământul superior în Uniunea Europeană este o realitate pentru tot mai mulți oameni, 2021 atingând un vârf istoric pentru continent.
Potrivit datelor, Irlanda este lider. Aici, aproximativ 50% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 25 și 74 de ani au absolvit studii superioare, adică o universitate sau o altă instituție de învățământ superior.
Acest rezultat este urmat de Luxemburg, unde procentul este puțin sub 50%, și de Cipru, unde acest grup cuprinde aproximativ 45% din populație. Pentru comparație, media UE este puțin peste 30%.
De cealaltă parte a spectrului, cu cel mai mic număr de persoane care au studii superioare, Eurostat indică România, Italia și Republica Cehă, unde nivelurile de învățământ superior se situează la circa 20%.
Acest rezultat este deosebit de scăzut în România, de fapt, cel mai scăzut din UE, unde persoanele cu diplomă universitară sau una echivalentă reprezintă aproximativ 18% din populația cu vârste între 25 și 74 de ani.
Învățământul superior este din ce în ce mai vital pentru o piață a muncii bine dezvoltată a UE, atât pentru indivizi, cât și pentru societate în ansamblu. Pe măsură ce piața muncii și viața noastră de zi cu zi devin mai interconectate și mai complexe, prin digitalizare, cererea de forță de muncă înalt calificată și specializată va crește.
În general, chiar și un învățământ secundar superior, adică liceu sau formare profesională, este adesea considerat nivelul minim care le poate permite indivizilor să participe pe deplin în societate și să ducă o viață împlinită.
Acesta este motivul pentru care, în 2021, UE a adoptat un pachet de măsuri care vizează creșterea învățământului terțiar în rândul tinerilor (25-34) la 45% până în 2030. Aproximativ jumătate din toate statele membre au atins deja acest obiectiv, Irlanda raportând că peste 60% din populația sa a atins obiectivul.
Potrivit datelor Eurostat, femeile au atins obiectivul de învățământ superior al blocului pentru 2030, de 45%, în 2019. În 2021, acest procent a crescut la 46,8%. Spre comparație, ponderea bărbaților cu studii superioare a fost de numai 35,7% în 2021.
În ciuda faptului că numărul bărbaților care au studii universitare a crescut în aceeași perioadă, ritmul a fost mai lent, ceea ce a dus la o diferență de gen de 11,1% între cele două grupuri. Această tendință a continuat în grupul celor de 20-24 de ani, cu cel puțin studii medii superioare – mai multe femei fiind absolvente de liceu.
Există doar două țări în UE în care numărul bărbaților l-a depășit pe cel al femeilor – România și Bulgaria. Cu toate acestea, majoritatea țărilor UE au raportat o rată generală ridicată a persoanelor care au cel puțin studii de calificare, din aceeași grupă de vârstă, media fiind în jur de 85%.
Elevii din România, fruntaşi la studiul limbilor străine!
Foto: Sursa foto: Bucurestifm
Publicat de Andra Radu,
24 septembrie 2021, 15:50 / actualizat: 24 septembrie 2021, 17:54
În 2019, 59% dintre elevii din învăţământul general secundar superior au studiat două sau mai multe limbi străine în UE, cea mai ridicată proporţie fiind în Luxemburg, Franţa, Estonia, România, Cehia şi Finlanda, arată datele publicate vineri de Eurostat.
În rândul statelor membre UE, toţi elevii din învăţământul general secundar superior studiau în 2019 două sau mai multe limbi străine în Luxemburg şi Franţa. Urmează, cu o proporţie de 99%, elevii din Estonia, România, Cehia şi Finlanda. Ei sunt urmaţi de elevii din Slovacia (98%), Croaţia (95%) şi Slovenia (92%).
În contrast, în Grecia doar 1% dintre elevii din învăţământul general secundar superior studiau două sau mai multe limbi străine în 2019, un nivel scăzut fiind înregistrat şi în Portugalia (6%), Irlanda (12%), Italia (25%) şi Spania (27%).
În 2019, engleza era în UE cea mai studiată limbă străină în învăţământul general secundar superior (96% din elevi), pe locurile următoare fiind spaniola (26%), franceza (22%), germana (20%) şi italiana (3%).
În rândul limbilor străine din afara UE, cea mai studiată era rusa (3%), în special în Estonia (68%), Letonia (57%), Lituania (30%) şi Bulgaria (24%).
În şcolile primare din Uniunea Europeană există, în medie, 14 elevi la un învăţător.
Clasele din România sunt cele mai numeroase, în condiţiile în care în anul 2019 erau aproape 20 de elevi la un învăţător, iar în Grecia erau 8,7 elevi la un învăţător, arată datele publicate marţi de Eurostat.
În total, în anul 2019, în UE erau două milioane de învăţători (85% femei şi 15% bărbaţi) şi 24,5 milioane de elevi în învăţământul primar.
Ţările cu cel mai ridicat număr de elevi pentru un singur învăţător sunt: România (19,4 elevi), Franţa (18,8 elevi) şi Cehia (18,7 elevi). La polul opus sunt Grecia (8,7 copii), Luxemburg (9 copii) şi Polonia (9,6 elevi).
Numărul mediu de elevi pentru un singur învăţător a scăzut uşor în UE de la 13,6 elevi în 2018 la 13,5 elevi în 2019. O tendinţă similară s-a înregistrat şi în România, de la 19,5 elevi în 2018 la 19,4 elevi în 2019.
54% dintre români nu și-au permis în 2019 să își cumpere o vacanță, arată o statistică publicată astăzi de Biroul de statistică al Uniunii Europene.
România conduce acest clasament la nivelul Uniunii Europene, fiind urmată de Grecia, Croația, Cipru și Italia, iar la polul opus se situează Suedia, unde doar 10% din cetățeni sunt în această situație.
Eurostat arată că anul trecut 29% din rezidenții de peste 16 ani ai statelor membre ale Uniunii Europene nu și-au permis să plătească pentru o vacanță departe de casă. Procentul este în scădere față de 2010. Atunci 39% dintre europeni nu îți permiteau o vacanță pe an.
Cel mai mare procent se înregistrează în România, unde 54% dintre cetățeni nu și-au permis în 2019 o vacanță. Românii sunt urmați în clasament de greci (49%), croați (48%), ciprioți (45%) și italieni (44%).
La polul opus se găsesc suedezii, din care doar 10% nu și-au permis o vacanță, danezii și luxemburghezii (11%), finlandezii (12%), germanii și austriecii (13%).
Potrivit ultimelor date Eurostat, datoria publică din Zona Euro s-a situat în medie la 85,1% din PIB faţă de 86,4% în trimestrul al treilea 2018. La nivelul UE, datoria s-a situat la 80% faţă de 81% în trimestrul al treilea.
Cea mai ridicată datorie din UE în trimestrul al patrulea 2018 a fost înregistrată de Grecia 181,1% din PIB ceea ce reprezintă echivalentul a 334,5 miliarde de euro.
Grecia este urmată de Italia (132,2%), Portugalia (121,5%), Cipru (102,5%) şi Belgia (102%).
Cel mai scăzut nivel al datoriei a fost înregistrat de Estonia (8,4%), Luxemburg (21,4%) şi Bulgaria (22,6%).
Conform datelor Eurostat, în trimestrul al treilea al anului 2018, o creştere a datoriei a fost înregistrată doar în România (+ 0,8%), Regatul Unit şi Suedia (+ 0,6%) şi Finlanda (+ 0,1%). Cea mai mare scădere s-a înregistrat în Cipru (-7,6%), Irlanda (-4%), Portugalia şi Belgia (ambele cu -3,3%).
Eurostat: „Peste jumătate dintre bulgari nu pot face faţă problemelor financiare neaşteptate”
Foto: Economii
Publicat de Camelia Teodosiu,
28 noiembrie 2018, 14:58 / actualizat: 29 noiembrie 2018, 14:14
Circa 53% dintre bulgari nu pot face faţă problemelor financiare neaşteptate de anul trecut, indică rezultatele unei analize a Eurostat privind ponderea persoanelor din UE care s-au confruntat cu cheltuieli financiare neprevăzute în 2017. Indicatorul mediu al UE pentru persoanele care nu au putut răspunde în mod adecvat provocărilor financiare neaşteptate de anul trecut a fost de 34%, potrivit statisticilor europene. Cu toate acestea, Eurostat a raportat că ponderea bulgarilor care au avut probleme similare anul trecut a scăzut cu un procent comparativ cu anul 2016, atunci când 54% dintre aceştia nu au reuşit să facă faţă provocărilor financiare. În ansamblu, ponderea persoanelor cu probleme similare în UE s-a diminuat cu 2,5% – de la 36,5% în 2016 – la 34% anul trecut, remarcă Eurostat. Statisticile europene arată, de asemenea, câte procente dintre europeni nu îşi pot permite să cumpere o maşină (nouă sau veche) – acest indicator este de 7% pentru UE, pentru Bulgaria – 20%, iar pentru România – 30%.
Problemele financiare ale bulgarilor sunt confirmate şi de alte date ale statisticilor interne privind bunăstarea lor: circa 46% dintre bulgari au o atitudine negativă cu privire la economiile lor, neavând posibilitatea de a pune bani deoparte. 70% dintre bulgari nu îşi permit să cheltuie mulţi bani pe reparaţiile necesare în locuinţă. Aproximativ 80% dintre cetăţenii Bulgariei bulgari nu îşi pot achiziţiona o locuinţă nouă în decursul unui an calendaristic. Cea mai mică pondere a cetăţenilor europeni care nu au putut face faţă problemelor financiare a fost înregistrată în ultimul an în Malta – doar 15%, potrivit Eurostat. Cea mai mare pondere a persoanelor cu probleme în ceea ce priveşte cheltuielile financiare a fost înregistrată în Letonia – 60%, Croaţia – 56%, Bulgaria – 53%, România – 52%, Lituania şi Cipru – cu câte 50%. În ţările cu economii dezvoltate, cum ar fi Italia, Spania, Marea Britanie şi Franţa, proporţia persoanelor care nu ar face faţă problemelor financiare neaşteptate a variat de la 38% în Italia – până la 35% în Marea Britanie.
Spania este pe locul al patrulea, cu peste 1,3 milioane de oameni de ştiinţă şi ingineri
Numărul de oameni de ştiinţă şi ingineri care lucrează în Uniunea Europeană a crescut de la an la an. În 2017, a crescut cu 2% faţă de 2016, potrivit unei analize realizate de Institutul de Studii Economice (IEE), pe baza datelor Eurostat. Numărul total s-a ridicat la 16,5 milioane de persoane, anul trecut, cu o creştere foarte semnificativă faţă de 2008, când cifra ajungea la numai 11 milioane. În termeni generali, numărul de oameni de ştiinţă şi de ingineri, pe ţări, depinde de obicei de mărimea totală a populaţiei. Cu toate acestea, Regatul Unit şi Germania – care ocupă primele două locuri – au împreună 38% din numărul total de oameni de ştiinţă şi ingineri din UE, deşi participarea lor la populaţia europeană totală nu atinge 30%. În continuare, Franţa se remarcă având 10% din totalul cercetătorilor şi inginerilor care lucrează în UE. Spania ocupă locul al patrulea. În Spania sunt mai mult de 1,3 milioane de savanţi şi ingineri, ceea ce reprezintă 8% din totalul european. În urma Spaniei se clasează Polonia cu 7%, Italia cu 6%, Olanda cu 4%. Suedia, România şi Belgia au 3%, în timp ce cifra scade la 2% în Portugalia.
Procentul pe ţări: Regatul Unit 19%, Germania 19%, Franţa 10%, Spania 8%, Polonia 7%, Italia 6%, Suedia 3%, România 3%, Belgia 3%, Portugalia 2%.
Economia UE şi a zonei euro a crescut cu 0,4% între aprilie şi iunie. Ţările care au înregistrat cea mai redusă creştere au fost Danemarca şi Grecia
Economia a crescut cu 0,4% atât în zona euro, cât și în UE în ansamblul său, în al doilea trimestru al anului, comparativ cu cel precedent, potrivit celei mai recente estimări publicate de Eurostat, biroul european de statistică. În comparație cu același trimestru din 2017, în ambele cazuri, PIB-ul a crescut cu 2,1%. Pe țări, Malta a avut cea mai dinamică economie, cu o creștere de 1,9%, urmată de Estonia și de România, ambele cu un avans de 1,4%. Dimpotrivă, creșterea a fost mai mică în Danemarca, Grecia, Franța și Italia, toate cu o creștere de 0,2%. Spania se află la mijloc, cu o creștere de 0,6% între aprilie și iunie, față de primul trimestru.
Creşterea intertrimestrială pe ţări – Danemarca 0,2; Grecia 0,2; Franţa 0,2; Italia 0,2; Finlanda 0,3; Belgia 0,4; Regatul Unit 0,4; Germania 0,5; Austria 0,5; Portugalia 0,5; Spania 0,6.
Electricitatea în Bulgaria – cea mai ieftină din UE
Publicat de Camelia Teodosiu,
13 august 2018, 13:26 / actualizat: 15 august 2018, 12:48
Electricitatea în Bulgaria continuă să fie cea mai ieftină din UE, arată datele actualizate ale Eurostat pentru anul 2017. Pentru prima dată, agenţia de statistică compară preţurile medii în diferitele state, pentru care are date prezentate, ceea ce face ca analiza să fie mai reprezentantivă.
0,097 euro este preţul mediu al energiei electrice KWh în Bulgaria, după aplicarea impozitelor şi taxelor. Al doilea cel mai mic preţ este în Litunia – 0,1103 euro, urmează Ungaria, Croaţia şi România, unde acesta este aproape identic. Cel mai scump este curentul electric în Belgia, unde se plătesc 0,2845 de euro. Printre persoanele cu cele mai mari facturi sunt şi danezii, portughezii şi irlandezii. Eurostat informează că, în cele mai multe state, preţul variază între 10 şi 20 cenţi KWh.
Totuşi, există state în care electricitatea este mai ieftină decât în Bulgaria, însă acestea nu sunt membre UE. Acestea sunt Kosovo, Serbia, Macedonia şi Turcia.Clasamentul nu cuprinde date pentru Germania, Spania, Italia şi Cipru, care nu au prezentat situaţia consumului.
De asemenea, şi gazul în Bulgaria este foarte ieftin – 0,9355 de euro KWh – al doilea cel mai mic preţ în UE. Înaintea Bulgariei este doar România, unde se plăteşte 0,0302 euro. În Ungaria şi Croaţia, valoarea gazului este identică cu cea din Bulgaria. Cel mai scump este în Suedia – 0,1197 de euro. Înaintea acestuia în clasament este din nou Irlanda, Portugalia şi Danemarca. În mai bine de 21 de state gazul costă mai puţin de 8 cenţi KWh. În afara Uniunii Europene, chiar mai puţin decât românii pentru gaze plătesc doar turcii – 0,0244 euro pentru KWh.
Inflaţia anuală în zona euro a crescut în luna iunie la 2%.
Potrivit datelor Oficiului European pentru Statistică (Eurostat), la nivelul celor 19 state membre alei zonei euro, inflaţia a crescut de la 1,9% în luna mai la 2% în luna iunie.
La nivelul celor 28 de state ale Uniunii Europene, inflaţia a fost de 2%, atât în luna mai cât şi în iunie.
Cele mai scăzute rate ale inflaţiei în Uniunea Europeană au fost înregistrate de Irlanda (0,7%), Grecia (1%) şi Danemarca (1,1%).
Ţările care au înregistrat cele mai ridicate rate ale inflaţiei au fost România (4,7%) şi Estonia (3,9%).
Banca Centrală Europeană ţinteşte o inflaţie cât mai apropiată de 2% dar care să nu depăşească acest procent, pentru a asigura stabilitatea financiară pe termen mediu în zonă.
În acest scop, banca ia o serie de măsuri precum achiziţia de active şi o politică a dobânzilor scăzute.
16,6% dintre cetăţenii Uniunii Europene trăiesc în locuinţe prea aglomerate, luând în considerare criteriul numărului de camere raportat la numărul de membri de familie.
Potrivit datelor Biroului European de Statistică (Eurostat) aferente anului 2016, 16,6% dintre cetăţenii UE locuiesc în case în care numărul de camere este insuficient.
România se află în capul listei, cu un procent de 48,4%. Urmează Letonia cu 43,2%, Bulgaria cu 42,5%, Croaţia cu 41,1%, Polonia cu 40,4% şi Slovacia cu 37,9%.
Ciprul înregistrează cel mai scăzut procent, 2,4%. Urmează Malta cu 2,9%, Irlanda cu 3,2%, Belgia cu 3,7% şi Olanda cu 4%.
Raportul Eurostat anunţă că inflația anuală din zona euro în luna mai a fost de 1,9%, marcând un salt înainte în comparație cu procentul de 1,3% din luna aprilie. În mai 2017 inflaţia a fost de 1,4%. Procentul este în conformitate cu așteptările pieței şi confirmă estimările preliminare pe scară largă făcute în urmă cu două săptămâni. Comparativ cu luna aprilie, creșterea a fost de 0,5%. În UE, inflația anuală a ajuns la 2%, comparativ cu procentul de 1,5% din luna aprilie și cu cel de 1,6% din mai 2017. Cea mai mică creștere a prețurilor de consum a fost înregistrată în Irlanda (0,7%) și în Grecia (0,8%), iar cea mai mare în România (4,6%) și Estonia (3,1%).
Eurostat: unul din patru tineri din UE nu studiază și nici nu lucrează
Publicat de Camelia Teodosiu,
21 iunie 2018, 09:22 / actualizat: 21 iunie 2018, 14:11
Italia este una dintre țările UE care stau cel mai prost la capitolul tinerilor cu vârste între 18 și 24 de ani, care nu studiază și nu caută de lucru, așa-numiţii NEET. Conform unui studiu realizat de Eurostat, anul trecut procentul era de 25,7%, față de media europeană de 14,3%. Cea mai mică proporție de NEET a fost înregistrată în schimb în Olanda (5,3%). La nivelul UE, în 2017 aproximativ 5,5 milioane de tineri cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani (14,3%) nu studiau şi nici nu aveau un loc de muncă.
În UE trăiesc peste 38 de milioane de persoane cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani. Marea majoritate a acestor tineri sunt implicați în educație sau în cursuri de formare profesională și/sau exercită o muncă. Eurostat arată că, în 2017, 40,4% dintre cei care aveau între 18 și 24 de ani au declarat că învaţă, 27,4% munceau iar 17,8% au declarat că sunt angajaţi concomitent în acţiuni de de educație și de muncă. Acest lucru înseamnă – continuă Institutul European de Statistică – că anul trecut, 14,3% dintre tinerii din UE cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani erau Neet, adică nici nu aveau un loc de muncă şi nu erau angajaţi nici în cursuri de educație sau formare profesională.
Din 2012, în UE, proporția tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani care nici nu muncesc şi nici nu îşi definitivează educația sau frecventează cursuri de formare profesională s-a diminuat constant, de la un maxim de 17,2%, la nivelul actual de 14,3%, procent similar cu nivelul dinaintea crizei (până în 2008).
Mai precis, anul trecut, în Italia, unul din patru tineri cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani nici nu muncea, nici nu studia şi nici nu frecventa cursuri de formare (25,7%), și aproximativ 1 din 5 în Cipru (22,7% ), Grecia (21,4%), Croația (20,2%), România (19,3%) și Bulgaria (18,6%). De asemenea, o rată NEET mai mare de 15% a fost înregistrată în Spania (17,1%), urmată de Franța (15,6%) și de Slovacia (15,3%).
În schimb, cea mai mică proporție de NEET a fost înregistrată în Olanda (5,3%), Slovenia (8,0%), Austria (8,1%), Luxemburg și Suedia (ambele 8,2%), Republica Cehă (8,3%), Malta (8,5%), Germania (8,6%) și Danemarca (9,2%).
După criza din 2008, în Europa nu se mai investeşte ca înainte
Publicat de Camelia Teodosiu,
24 mai 2018, 11:35 / actualizat: 25 mai 2018, 13:31
După criza economică din 2008, în Europa nu se mai investeşte ca înainte. Sau, cel puțin, aşa reiese din datele publicate într-un studiu realizat de Eurostat pentru 2017, în care au fost examinte atât investițiile din sectorul public cât și din cel privat în ultimul deceniu. Analiza efectuată la nivel european a luat în considerare procentul produsului intern brut (PIB) al fiecărei națiuni destinat să fie investit în ambele domenii și a fost comparat cu nivelul din 2007, ultimul an dinaintea crizei financiare.
Astfel, proporţia de 20,1% din PIB, sumă investită în total la nivel european în anul 2017, este cu 2,3 puncte procentuale mai mică decât cea din 2007 și cu un sold negativ pe întregul sistem al UE.
Dacă în ceea ce privește investiţiile de anul trecut, distribuția geografică arată atitudini diferite în funcție de anumite regiuni ale lumii, comparația cu deceniul precedent este neiertătoare pentru aproape toate țările analizate, cu excepția Suediei, Norvegiei, Austriei, Germaniei, Elveției și Belgiei.
În ciuda faptului că se pot lăuda cu un sold pozitiv față de 2007, cele șase țări menționate nu depășesc pragul de creștere dincolo de un singur punct procentual, cu excepţia Suediei care atinge obiectivul unității „rotunde“, sau Germania (0,2 puncte procentuale), Elveția (0,1) și Belgia (0,1).
Printre țările aflate în declin situația este mai eterogenă și, din păcate, nu într-un mod bun. Având în vedere că există cazuri în care, deși negativ, soldul de comparație de zece ani se stabilește într-o marjă de două puncte procentuale, cum ar fi de exemplu cazul Franței (-0,7 puncte procentuale), al Marii Britanii (-0,8), al Maltei (-1,0), Luxemburgului (-1,4), al Țărilor de Jos (-1,5) și al Finlandei (-1,6), pentru mulți alții, situația este mult mai critică. De fapt, șapte națiuni au închis comparația cu anul 2007 cu un sold negativ alcătuit din două cifre: Slovenia (-10,3) și Spania (-10,4) depășesc pragul de zece puncte procentuale, urmate de România (- 12,5), Estonia (-12,9), Grecia (-13,4), și de Letonia, care a suferit un declin de peste 16,5 puncte.
De asemenea, este interesant de constatat că, chiar și printre țările similare din punctul de vedere al schimbărilor din deceniul examinat, există atitudini diferite în ceea ce privește investițiile pentru 2017.
Există diferenţe mari între statele membre ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte gradul de deprivare materială severă.
Potrivit datelor Biroului European de Statistică (Eurostat), aferente anului 2017, în timp ce în state precum Suedia, Finlanda, Olanda sau Luxemburg gradul de deprivare materială severă era sub 3%, acest indicator era de 30% în Bulgaria, 21,1% în Grecia, 19,4% în România şi în Ungaria de 14,5%.
Raportul Eurostat indică faptul că la nivelul Uniunii Europene, procentul persoanelor care suferă de deprivare materială extrem de severă a scăzut la 6,7%, ceea ce reprezintă aproximativ 33 de milioane de persoane. În 2016, acest procent era de 7,5% din nivelul populaţiei.
Raportul Eurostat a fost întocmit pe baza unor criterii de bază precum posibilitatea de a plăti facturi, de a încălzi locuinţa, de a suporta cheltuieli neaşteptate, de a asigura hrană permanentă şi de a pleca în vacanţă.
Potrivit Eurostat, în 2012, procentul de deprivare materială severă era de 9,9%, cel mai ridicat nivel înregistrat în Uniunea Europeană.
Numărul de britanici care au devenit cetățeni ai unui alt stat membru al UE s-a dublat în 2016, anul referendumului din Regatul Unit care a decis ieșirea acestei țări din Uniune.
În 2016, numărul resortisanților din Regatul Unit care au devenit cetățeni ai unui alt stat membru al UE (fără a-și pierde cetățenia de origine) a fost de 6.555, față de 2.478 în 2015, o creştere cu 165%, a anunțat Oficiul European de Statistică Eurostat.
La referendumul din 23 iunie 2016, majoritatea cetățenilor britanici au votat pentru ieșirea ţării lor din UE. Până la acel moment, niciodată populația unui stat membru al Uniunii nu a cerut să o părăsească.
De atunci, UE și guvernul britanic au început negocierile de ieșire, iar pe 29 martie 2019, la ora 23:00 GMT, Regatul Unit va înceta în mod oficial să facă parte din Uniunea Europeană.
Potrivit Eurostat, în 2016, aproape un milion de persoane (994.800) au primit cetățenia unui stat membru al UE, cu 18% mai mulţi decât în 2015.
Cetățenii marocani au format cel mai mare grup de noi cetățeni ai UE: 101.300 în total, care au devenit în mare parte spanioli (36.5%), italieni (34.8%) sau francezi (17.5%) .
Cea mai săracă regiune din UE rămâne partea de nord-vest a Bulgariei, cu un PIB pe cap de locuitor de 29% din nivelul mediu al Uniunii, arată datele Eurostat. În urma acestei regiuni se află Mayotte din Franţa (33%), partea de centru-nord şi centru-sud din Bulgaria (câte 34%), precum şi partea de nord-est a României (36%). Dintre toate cele 21 de regiuni cu PIB pe cap de locuitor sub 50% din nivelul mediu pentru UE, cinci se află în Bulgaria. Tot atâtea sunt şi în Polonia, patru sunt în Ungaria, câte trei în România şi Grecia şi o regiune în Franţa. În anul 2016, PIB-ul regional pe cap de locuitor, calculat în funcţie de puterea de cumpărare, a variat de la 29% din nivelul mediu pentru UE în regiunea de nord-vest din Bulgaria la 611% din nivelul mediu pentru UE în zona Londrei de Vest (Marea Britanie). Principalele regiuni ca PIB pe cap de locuitor în anul 2016 după Londra – Vest sunt Marele Ducat de Luxemburg (257% din nivelul mediu pentru UE), Irlanda de Sud şi de Est (217%), Bruxelles-ul belgian şi Hamburg în Germania (sub 200%). În anul 2016, în UE au existat 19 regiuni cu PIB pe cap de locuitor de 50% sau mai mult decât nivelul mediu pentru Uniune. Cinci dintre acestea sunt în Germania, trei în Marea Britanie, două în Austria şi unul în Belgia, Cehia, Danemarca, Irlanda, Franţa, Olanda, Slovacia şi Suedia, precum şi Marele Ducat de Luxemburg.
Cu 42,3 ore, Grecia are cea mai lungă săptămână de muncă, în vreme ce a Olandei e cea mai scurtă, de 30,3 ore.
Cea mai lungă săptămână de muncă o are Grecia (42,3 ore), în vreme ce cea mai scurtă îi revine Olandei (30,3 ore), fiind luate în calcul și slujbele cu normă întreagă și cele cu normă parțială.
Săptămâna de lucru medie era în 2016 de 37, 1 ore, dar ea se ridică la 40,3 ore dacă se iau în calcul doar slujbele cu normă întreagă.
În acest ultim caz, angajații din Regatul Unit petrec cel mai mult timp la muncă (42,3 ore), urmând Cipru (4,1), Austria (41,4) și Grecia (41,2).
Danemarca (37,8 ), Italia (38,8), Olanda și Franța (39) au cele mai scurte săptămâni de lucru.
Țările cu cele mai lungi săptămâni de lucru (cu normă întreagă): Regatul Unit 42,3 ore, Cipru 41,7, Austria 41,4, Grecia 41,2, Portugalia 41,1, Polonia 41,1.
Țările cu cele mai scurte săptămâni de lucru (cu normă întreagă): Finlanda 39,1 ore, Irlanda 39,1, Olanda 39, Franța 39, Italia 38,8, Danemarca 37,8.
Studiul a examinat de asemenea și rata angajării stabile în statele UE.
România, Regatul Unit și Cehia au cel mai mare număr de angajați cu locuri de muncă stabile./…/
Croația, Franța, Spania, Polonia și Slovenia au cel mai mare număr de persoane angajate pe termen scurt.
Un studiu UE dezvăluie care europeni au cele mai lungi și cele mai scurte săptămâni de lucru
Eurostat a examinat numărul contractelor de muncă pe durată mai mică de trei luni.
Studiul, bazat pe date din 2016, a constatat că 2,3% din angajații din UE au contracte de muncă pe termen scurt.
Conform acestuia, contractele pe termen scurt se regăsesc mai frecvent în agricultură, exploatarea lemnului și pescuit, afectând 8,1% dintre angajați.
Luxemburgul este țara care cheltuiește mai mult pentru sănătate, pe cap de locuitor, în comparație cu România, care cheltuie cei mai puțini bani la acest capitol. Spania se află în centrul clasamentului, cu o cheltuială per locuitor de 2.034 de euro. Țările care alcătuiesc Uniunea Europeană cheltuiesc circa un miliard de euro pentru sănătate, potrivit ultimelor date publicate de Eurostat. Această cifră reprezintă 7,2% din PIB-ul european și este al doilea element de cheltuieli cel mai important după „protecțiasocială” (19,2%). Țările care cheltuiesc cel mai mult în raport cu PIB-ul lor sunt Danemarca (8,6%), Franța (8,2%), Austria și Olanda (ambele 8%). Spania se află pe poziția 15, cu 6,2%.
Ce se întâmplă dacă analizăm cheltuielile pe cap de locuitor? În acest caz, potrivit Eurostat, clasamentul este condus de Luxemburg, cu 5.556 de euro per locuitor, urmat de Suedia, cu 4.966 de euro, şi Danemarca, 4.876 de euro. Pe de altă parte, cei care cheltuiesc cel mai puțin per cetățean sunt România (388 euro), Bulgaria (504 euro) și Letonia (650 euro). Spania, în acest caz, este situată pe poziția 13, cu 2.034 de euro per locuitor.
Luxemburg – 5.556; Suedia – 4.966; Danemarca – 4.876; Olanda – 4.297; Irlanda – 4.147; Germania – 3.973; Austria – 3.957; Belgia – 3.722; Franţa – 3.582; Finlanda – 3.575; Spania – 2.034. (Sursa: Eurostat)
Danemarca este ţara europeană care produce cea mai mare cantitate de deşeuri urbane, în timp ce România generează cel mai puţin gunoi în oraşe, potrivit datelor Eurostat. Chiar dacă Danemarca este recunoscută ca lider european în energia regenerabilă – aproape 15% din electricitate provenind din deşeuri biodegradabile – ţara scandinavă produce cel mai mult gunoi urban, pe cap de locuitor. Potrivit datelor publicate de Eurostat, danezii au produs cele mai multe kilograne de deşeuri pe cap de locuitor, în 2016, şi anume 777 de kilograme de persoană, în timp ce românii au produs cantitatea cea mai mică de deşeuri, 261 de kilograme de persoană.
După Danemarca, Norvegia este al doilea stat care generează o mare cantitate de gunoi urban – 754 de kilograme de persoană, apoi Elveţia – 720 de kilograme de persoană, urmată de Islanda – 656 de kilograme de persoană. De cealaltă parte, după România, Polonia este a doua ţară care produce o cantitate mică de deşeuri urbane – 307 kilograme de persoană, urmată de republica Cehă – 339 de kiLograme de persoană şi Slovacia, cu 348 de kilograme. Media europeană de 480 de kilograme de deşeuri urbane este atinsă de Grecia (497 de kilograme), Italia (495) şi Marea Britanie (495). Spaniolii sunt uşor sub media europeană, cu 443 de kilograme de persoană.
La categoria deşeuri urbane se încadrează gunoiul colectat de oraşe de la locuinţe private, clădiri de birouri, magazine şi instituţii publice. Danemarca, un stat cu o populaţie de 5,7 milioane de persoane, este de mai mulţi ani unul dintre principalii generatori de deşeuri. În general, oamenii care produc cea mai mare cantitate de deşeuri trăiesc în cele mai bogate ţări din vestul Europei , precum ţările nordice. Statele care generează cel mai puţin gunoi au un Produs Intern Brut mai mic decât vecinele lor din nord. Cu un salariu mediu de 36.000 de euro pe an, Danemarca este unul dintre statele europene cu cel mai mare PIB pe cap de locuitor, raportat la puterea de cumpărare.
Media salariului european este de 29.100 de euro pe an. În România, PIB-ul pe cap de locuitor, raportat la puterea de cumpărare, este de 16.900 de euro pe an. În plus, România are una dintre cele mai numeroase populaţii rurale din Europa (51,7%), fiind depăşită doar de Bulgaria, conform celor mai recente date Eurostat. Prin contrast, în Danemarca, doar 15% din populaţie locuia în zonele rurale, în 2015. Banca Mondială afirmă că rezidenţii urbani produc de două ori mai multe deşeuri solide decât în zonele rurale şi există o legătură clară între nivelul ridicat al veniturilor şi urbanizarea, respectiv deşeurile produse, din cauza unei mai mari puteri de cumpărare.
Obiceiurile la cumpărături pot avea, de asemenea, un rol cheie în generarea deşeurilor, în condiţiile în care sud-europenii au tendinţa de a-şi cumpăra alimente din pieţe în aer liber, unde produsele nu sunt vândute întotdeauna în pungi de platic, ceea ce înseamnă mai puţin gunoi. În Europa, deşeurile municipale sunt tratate diferit, în funcţie de tipul de gunoi. În 2016, 30% din gunoi a fost reciclat, 27% – ars, 25% – depozitat în gropi de gunoi şi 17% – transformat în compost. Procentajul deşeurilor municipale reciclate a crescut cu o frecvenţă constantă, în ultimul deceniu, de la 17% în 1995, la 46% în 2016, potrivit Eurostat.
În zona Euro s-a înregistrat cea mai mare creştere economică, din ultimii 10 ani, depăşind-o pe cea din SUA
Publicat de Camelia Teodosiu,
1 februarie 2018, 12:53 / actualizat: 9 februarie 2018, 9:37
Emmanuel Macron a avut un efect mai mult decât benefic asupra economiei franceze, care a înregistrat în 2017 cea mai bună performanță de creștere din 2011 şi până în prezent, de 1,9%, într-un context european de accelerare generală a PIB-ului, context care a făcut ca zona euro să atingă recordul deceniului: +2,5 procente, depăşind astfel cele mai optimiste previziuni ale Comisiei UE.
Performanța franceză
Cifrele publicate marţi sunt cele preliminare pentru cel de-al patrulea trimestru din 2017 și pentru întregul an care de-abia s-a încheiat. Institutul francez de Statistică (ISEE) a constatat că PIB-ul a crescut cu 0,6% față de trimestrul precedent, fapt care duce la creșterea anuală la 1,9%.
Ministrul finanțelor, Bruno Le Maire, a subliniat faptul că acest rezultat a fost atins şi datorită contribuției pozitive a consumurilor și a încrederii firmelor din momentul în care Emmanuel Macron a preluat mandatul de la Elysee, cu un program reformist deosebit de atent la nevoile oamenilor de afaceri. Şi de fapt chiar din investiţiile în industria manufacturieră (şi din balanţa comercială) au sosit cele mai puternice contribuţii din cel de-al patrulea trimestru, în timp ce consumurile, în ciuda faptului că sunt în creştere, au încetinit ușor.
Toate meritele aparţin tânărului președinte, care a baneficiat în parte şi de reducerea taxelor, măsură adoptată de guvernul precedent. Macron va putea exploata aşadar fără nici o umbră de îndoială momentul pozitiv al economiei franceze pentru a consolida agenda internă și a promova revigorarea zonei euro, obiectivul principal al viziunii sale proeuropene. Pentru a începe – în prezența unei tendințe care va continua şi în 2018, potrivit ministrului Le Maire – să reducă deficitul la parametrii de 3%: bugetul francez a estimat pentru 2017 o creștere mai mică, de doar 1,7%.
UE întrece SUA
Primele estimări făcute la 11 ianuarie 2018 arată că în anul 2017, creşterea din Germania a fost de 2,2%, adică cea mai bună din ultimii şase ani.
În ceea ce privește Europa, datele preliminare furnizate de Eurostat arată la sfârșitul anului 2017 o creștere a PIB-ului conjunctural de 0,6%, cu revizuirea în sens ascendent în cel de-al treilea trimestru. Totuşi şi în acest caz, cele mai importante cifre sunt cele anuale, iar din acest punct de vedere s-a înregistrat o creştere a PIB-ului de 2,5%, aceasta fiind cea mai bună performanță din 2017, când economia a înregistrat o expansiune de 3%. Este al doilea an când creşterea economică din zona euro este mai bună decât cea din SUA, unde s-a înregistrat o creştere de doar 2,3%. În afara contribuției franceze, trebuie semnalată şi cea germană (+ 2,2%) și cea a Spaniei de + 3,1%, al patrulea an consecutiv de creștere.
Potrivit majorităţii analiştilor, perspectivele pentru anul 2018 continuă să rămână bune. După anii de declin sau de stagnare, urmaţi de criza datoriilor suverane, zona euro pare să fi devenit din nou – cu contribuția fundamentală a politicii monetare expansive a BCE – un pilon al economiei mondiale.
Polonia, Republica Cehă, România, Ungaria, Slovacia și nu numai. Zona denumită de către experți drept ECE, şi care reuneşte țările din Europa Centrală și de Est, se află acum în vizorul investitorilor internaționali care caută să-şi construiască portofolii şi venituri stabile și pe termen lung.
Există şi cifre care ajută la încadrarea celor care până de curând erau consideraţi verii săraci din Europa și care astăzi își pot permite să privească spre viitor cu mai puține preocupări decât țările din Europa de Vest. Astfel, produsul intern brut din ţările Europei Centrale şi de Est a crescut cu 4% în 2017, aceasta fiind creșterea mai accentuată la nivel european.
Potrivit Fondului Monetar Internațional, între 2017 și 2022, tot aici se va înregistra cea mai mare creștere din Europa, cu o previziune de 3% pe an, față de 1,9% din Europa de Sud și 1,8% din Europa continentală. Investițiile în sectorul imobiliar din zona ECE au crescut cu 10% numai la mijlocul anului 2017 (și continuă să crească). Zona spațiilor de birouri cu «caracteristici moderne» a ajuns la 22 de milioane de metri pătraţi, iar creșterea continuă în ritm de circa un milion de metri pătrați pe an.
„Standardele de viață în Europa Centrală și de Est vor continua să vină în convergenţă cu cele ale economiilor consolidate și în anul 2025, iar țări precum Polonia și Republica Cehă vor avea acelaşi PIB (sau chiar mai mare) pe cap de locuitor ca media celor 27 de țări europene”, explică Per Hammarlund, chief emerging market strategist la Seb Bank. Pe scurt, nu vom asista doar la o creştere ulterioară, ci la o creștere durabilă pe termen lung, iar factorii principali sunt înalta calitate a capitalului uman, costurile reduse ale forței de muncă şi deschiderea faţa de comerț și investiții. Pe scurt, o economie ultra-competitivă, potrivit JLL.
Condițiile pentru a face afaceri, măsurate de către Banca Mondială, s-au îmbunătățit rapid și ating nivelurile țărilor Europei de Vest. Un exemplu în acest sens este România, care în 2007 se plasa imediat după China, India și Africa de Sud ca percepție a corupției și care acum se află înaintea Greciei și Italiei.
Sectorul spațiilor de birouri este cel preferat de investitori, fiind urmat îndeaproape de alte sectoare. În ultimii cinci ani, investițiile au crescut non stop și cei 5,6 miliarde de euro din prima jumătate a anului 2017 reprezintă o creștere de 10% pe o bază anuală. Dar cine va investi? În principal străinii, pornind de la realitățile din Africa de Sud, Singapore și America de Nord. Capitalurile se direcţionează spre birourile din Republica Cehă, care reprezintă cea mai importantă piaţă cu o cota de 39%, spre Polonia (29%), Ungaria (13%), România (9%) și Slovacia (3 %).
Datele furnizate zilele trecute de Eurostat arată o creștere medie anuală a prețurilor locuințelor în cel de-al treilea trimestru al anului 2017 egală cu 4,1% în zona euro și cu 4,6% în UE. Cifre care pălesc în comparație cu procentul de 12,3% din Republica Cehă, cu cel de 10% din Ungaria, de 9% în Bulgaria, 8% din Slovenia, 7% din Slovacia şi de peste 6% în România (în aceeași perioadă și potrivit aceleiaşi surse Italia a înregistrat -0,5%).
Într-o declaraţie de presă, deputatul PNL Dumitru Oprea arată că există suficiente motive de optimism pentru anul 2018. Parlamentarul ieşean remarcă faptul că, pentru o bună parte a cetăţenilor şi a societăţii civile în ansamblu, „timpul aşteptării impasibile a trecut“. În cazul particular al Iaşului, a devenit tot mai evident că nici unul dintre marile obiective strategice (autostrada, Spitalul Regional de Urgenţe, finalizarea lucrărilor la şoseaua de centură etc.) nu va fi obţinut fără presiune politică şi publică asupra decidenţilor. „Nimic nu este definitiv pierdut atâta vreme cât nu intervin cedarea şi blazarea. Putem folosi în sprijinul nostru paradoxul de a fi parcurs un an amenințat de forţa răului, prin faptul că am învățat să ne opunem cu fermitate și cu mai multă implicare şi conştiinţă civică“, se arată încrezător Dumitru Oprea.
Redăm integral declaraţia deputatului PNL Dumitru Oprea:
„Ne aflăm aproape de finalul unui an care prevesteşte, din păcate, o perioadă complicată pentru România. A fost un an al contradicțiilor, prin prisma unui paradox pe care îl trăim zi de zi. În vreme ce guvernanții declară că avem o economie cu o creştere într-un ritm susţinut, ţara noastră continuă să înregistreze, conform Eurostat, cea mai mare rată a sărăciei din Uniunea Europeană. Actuala putere ne spune că modifică legile justiției pentru a ne apăra de infractori, iar rata infracționalității crește, ba mai mult îi favorizează pe cei certați cu legea.
De asemenea, constatăm că Nord-Estul României rămâne cu lipsurile cele mai mari față de oricare altă regiune a ţării. În fapt, am rămas nu doar un stat centralizat din perspectiva administraţiei publice, dar şi în privinţa distribuţiei teritoriale a prosperităţii. Această realitate trebuie schimbată, altfel urmările vor fi grave asupra tuturor, nu doar a noastră, a ieşenilor.
Există însă suficiente motive de a vedea lucrurile și dintr-o perspectivă pozitivă. Se știe că opoziţia parlamentară, cu toate eforturile făcute, poate să aibă șanse de reușită numai dacă societatea civilă dă dovadă de implicare în deciziile care vizează toţi cetăţenii. Or, în ultimul timp, societatea civilă reuşeşte să asigure informarea și implicarea celor interesaţi și dornici să fie parte în acțiunile democratice ale națiunii. Indiferent că vorbim despre acţiuni de protest în stradă sau despre exprimarea indignării pe reţelele de socializare, toate se traduc, în final, printr-o mai bună educaţie în spiritul unui stat democratic.
Un loc aparte în mişcările civice din acest an îl vor avea ieşenii, tot mai conştienţi de faptul că schimbarea nu va veni de la Centru. Timpul aşteptării impasibile a trecut, nimeni nu va rezolva în locul nostru problemele, iar presiunile conjugate ale societăţii civile şi ale unor reprezentanţi ai sferei politice vor da, în cele din urmă, rezultate în privinţa marilor proiecte ale Iaşului: autostrada, Spitalul Regional de Urgenţe, finalizarea lucrărilor la şoseaua de centură etc. Nu sunt obiective imposibile, dar fără o presiune activă și continuă asupra decidenţilor nu vor putea fi îndeplinite.
Nimic nu este definitiv pierdut atâta vreme cât nu intervin cedarea şi blazarea. Putem folosi în sprijinul nostru paradoxul de a fi parcurs un an amenințat de forţa răului, prin faptul că am învățat să ne opunem cu fermitate și cu mai multă implicare şi conştiinţă civică.
Nu în ultimul rând, un alt motiv de a spera la normalitate îl constituie faptul că românilor nu le va mai fi la fel de indiferent cine îi reprezintă. De aceea, am toată convingerea că anul 2018 va fi mult-așteptatul moment al maturizării noastre politice.“
Anul trecut 26,4 % din copiii din UE au fost ameninţaţi de sărăcie şi izolare socială – arată datele Eurostat date publicităţii luni cu prilejul Zilei drepturilor copiilor.
Bulgaria, România şi Grecia au cele mai mari procente de copii cu vârste de până la 17 ani în pericol de sărăcie şi excludere socială, conform datelor publicate de Eurostat cu ocazia Zilei Naţionale a Copiilor.
În 2016, în Uniunea Europeană 24,8 milioane de copii sau 26,4% din populaţia cu vârste între 0 şi 17 ani sunt expuşi la riscul sărăciei şi al excluderii sociale. Procentul de copii în risc de sărăcie şi excludere socială a scăzut uşor în UE pe parcursul anilor de la 27,5% în 2010 la 26,4% în 2016.
Cu toate acestea au fost observate tendinţe contrare în statele-membre UE.
În anul 2016, aproape jumătate din copii au fost expuşi riscului de sărăcie şi excludere socială în România (49,2%) şi Bulgaria (45,6%). Au urmat Grecia (37,5%), Ungaria (33,6%), Spania (32,9%), Italia (32,8%) şi Lituania (32,4%).
La polul opus, cele mai scăzute procente se înregistrează în Danemarca (13,8%), Finlanda (14,7%) şi Slovenia (14,9%), Cehia (17,4%) şi Olanda (17,6%).
După cum precizează Eurostat, în cele mai multe state-membre UE, procentul copiilor aflaţi în risc de sărăcie şi excludere socială a scăzut din 2010 până în 2016.
Cea mai mare scădere a fost înregistrată în Letonia (de la 42,2% în 2010 la 24,7% în 2016). Scăderi importante s-au mai înregistrat în Polonia (-6,6 unităţi procentuale), Irlanda (-5,3 unităţi procentuale între 2010 şi 2015), Ungaria (-5,1 unităţi procentuale), Bulgaria (-4,2 unităţi) şi Lituania (-3,4 unităţi de bază).
Dimpotrivă, cele mai mari creşteri între statele-membre UE au fost înregistrate în Grecia (de la 28,7% la 37,5% sau cu +8,8 unităţi procentuale) şi Cipru (+7,8 unităţi procentuale), urmate de Suedia (+5,4%) şi Italia (+1,1%).
Producția agricolă a Uniunii Europene a avut o valoare de 405 miliarde de euro în 2016, cu 2,8% mai mică decât în 2015, statele membre cu cea mai mare producție agricolă totală fiind Franța (73 miliarde de euro sau 17% din totalul UE), Italia (53,4 miliarde euro sau 13%) și Germania (52,9 miliarde euro sau 13%), potrivit datelor publicate miercuri de Eurostat.
Locurile următoare sunt ocupate de Spania (46,8 miliarde euro sau 12%), Marea Britanie (27,9 miliarde euro sau 7%), Olanda (27 miliarde euro sau 7%), Polonia (22,4 miliarde euro sau 6%) și România (15,4 miliarde euro sau 4% din totalul UE).
În 2016 comparativ cu 2015, valoarea producției agricole a înregistrat evoluții diferite în rândul statelor membre UE. În termeni absoluți, cele mai mari creșteri ale au fost înregistrate în Slovacia (10,7%), Polonia (4,6%), Ungaria (4,1%), Cehia (3,5%) și Croația (3,4%). Pe de altă parte, cele mai mari scăderi ale valorii producției agricole au fost înregistrate în Estonia (minus 19,8%), Letonia (minus 8,3%), Franța (minus 6,5%), Danemarca (minus 5,4%) și Slovenia (minus 5,2%).
Valoarea producției agricole este influențată de o modificare de preț, o modificare de volum, sau o combinație între cele două elemente. Scăderea cu 2,8% a valorii producției agricole a UE în 2016 comparativ cu 2015 a fost cauzată, în principal, de o scădere cu 3,3% a valorii producției animale, ca urmare a declinului prețurilor cu 4,9%, compensată parțial de o creștere de 1,7% a volumului.
Valoarea producției vegetale a scăzut în UE cu 2,5%, în condițiile în care prețurile au scăzut cu 1,8% iar volumul s-a redus cu 0,7%. Scăderea cu 13,5% a producției de cereale a fost compensată parțial de creștere cu 23,5% a producției de cartofi.
În cazul României, valoarea producției agricole a crescut ușor, cu 0,9%, în 2016 comparativ cu 2015, în principal ca urmare a unei creșteri de 4,7% a valorii serviciilor agricole, în timp ce valoarea producției animale a scăzut cu 5% iar valoarea culturilor agricole a crescut cu 3,6%.
Vânzările cu amănuntul au crescut în septembrie cu 0,7% faţă de luna anterioară în zona euro şi cu 0,3% la nivelul Uniunii Europene.
Potrivit datelor furnizate de Biroul european de statistică, Eurostat, vânzările cu amănuntul în luna septembrie au crescut cu 0,7% faţă de luna august în zona euro, cu 19 membri. Faţă de luna septembrie a anului trecut, vânzările cu amănuntul au înregistrat o creştere de 3,7 procente.
Datele Eurostat indică faptul că la nivelul celor 28 de membri ai Uniunii Europene, creşterea în septembrie 2017 a fost de 0,3% faţă de august şi de 3,5 procente faţă de septembrie 2016.
Potrivit datelor oficiale, cea mai mare creştere, în bază lunară, din Uniunea Europeană, s-a înregistrat în Irlanda (1,4%) iar cea mai mare scădere a fost raportată în Regatul Unit (2,2%).
Analizând datele în baza anuală, cea mai mare creştere a comerţului cu amănuntul s-a înregistrat în România (14%). Singura ţară care şi-a diminuat vânzările cu amănuntul în perioada de referință a fost Luxemburg (25,3%).
Prețurile apartamentelor au crescut în ultimul trimestru al acestui an, deși la nivel național se consemnează un nivel relativ constant. Motivul stagnării aparente o reprezintă tendința de ieftinire a apartamentelor din București.
În marile orașe ale țării, apartamentele s-au apreciat în ansamblu cu 3,5%, iar casele s-au scumpit cu 3,9%. Și în acest trimestru, prețurile apartamentelor disponibile au continuat să recupereze scăderea consemnată în perioada de criză.
În Timișoara, apartamentele s-au scumpit cu 2,8%, până la 1.110 euro pe metru pătrat util – valoare cu 9,5% mai mare decât cea atinsă în perioada similară a anului trecut. Față de trimestrul al treilea din 2014, locuințele din oraș sunt cu 30,6% mai scumpe, chiar dacă acestea rămân cu 11,5% mai ieftine decât în 2008.
Conform analizei realizate de Imobiliare.ro, nivelul actual al prețurilor cerute pentru case și apartamente este cu 9,7% mai ridicat decât în perioada similară a anului trecut, respectiv, cu circa un sfert mai mare decât cel din urmă cu doi ani. Pretențiile vânzătorilor sunt, astfel, cu 38% mai mici acum decât în 2008, dar aproximativ egale cu media anului 2010.
Spre comparație, cele mai recente date publicate de Institutul Național de Statistică arătau că, în trimestrul al doilea al anului în curs, valoarea de tranzacționare a locuințelor era cu circa 14% mai mare decât în 2015. Potrivit Eurostat, această diferență se situa, la nivelul țărilor membre ale Uniunii Europene, la doar +8%.
Singura excepție o reprezintă Capitala unde prețurile apartamentelor au scăzut, iar analiștii imobiliari pun situația pe seama epuizării treptate a fondurilor Prima Casă, cât și pe seama creșterii dobânzilor la credite.
Peste o treime din populația României e supusă riscului de sărăcie și excluziune socială, arată raportul Oficiului European de Statistică, Eurostat. România este printre statele membre cu cele mai ridicate riscuri, alături de Bulgaria și Grecia.
Anul trecut, potrivit Eurostat, 38,8% din populația României era suspusă riscului de sărăcie și marginalizare socială, un nivel cu peste 15% mai mare comparativ cu media europeană. Singurul stat unde situația este mai gravă din acest punct de vedere e Bulgaria (4 din 10 oameni se confruntă cu această amenințare). Nu departe de România e Grecia, cu 35,6%. Datele Eurostat arată o discrepanță uriașă în interiorul blocului comunitar. Cele mai reduse niveluri de sărăcie și excluziune socială se înregistrează în Cehia (13,3%) și Finlanda, Danemarca și Olanda (sub 17%).
Anul trecut, în statele membre ale Uniunii Europene, în total, 117,5 milioane de persoane se confruntau cu un viitor nesigur, un nivel comparabil cu perioada 2000-2008. În ultimul deceniu, riscul de sărăcie și excluziune socială a crescut în nu mai puțin de zece țări, cu cele mai mari niveluri în Grecia, Cipru și Spania. Situația s-a îmbunătățit considerabil în Polonia, Letonia și România. Chiar dacă România rămâne printre cele mai vulnerabile state din acest punct de vedere, în ultimii 10 ani numărul celor expuși riscurilor a scăzut cu peste un milion, mai arată datele Eurostat.
Bulgaria și Lituania sunt peste noi la acest capitol. Potrivit datelor publicate de Biroul European de Statistică, Eurostat, Olanda este principalul furnizor de ouă pentru celelalte state membre UE. Țara lalelelor ar putea fi numită și țara ouălor, pentru că a realizat exporturi de 347 milioane de euro în 2016. Aceste cifre reprezintă circa 40% din valoarea totală a schimburilor intra-comunitare.
Pe de altă parte, cu o valoare a exporturilor de ouă de doar 6 milioane de euro spre celelalte state membre UE, România este la coada clasamentului. La acest capitol, al exportului de ouă, țara noastră se situează în urma unor state mai mici precum Cehia, Lituania, Bulgaria sau Letonia.
Reamintim că astăzi este „Ziua Mondială a Oului”. Ea se celebrează în cea de-a doua zi de vineri din luna octombrie a fiecărui an. Sărbătoarea a fost instituită în 1996, la o conferinţă a Comisiei Internaţionale a Ouălor, desfăşurată la Viena. Această zi este marcată diferit în diverse ţări din lume, în funcție de tradiție.
Potrivit ultimelor cifre oficiale, România şi Bulgaria au cea mai mare proporţie de gravide adolescente din sud-estul Uniunii Europene. Aproape nouă din zece naşteri înregistrate în 2015 în cele două ţări sunt cu mămici adolescente sau chiar mai tinere, procentul depăşind de trei ori media la nivelul UE. Potrivit informaţiilor livrate de Eurostat, în fiecare an sute de fete cu vârste între 10 şi 14 ani devin mame în Franţa, Germania, Bulgaria şi România, experţii afirmând că lipsa respectului faţă de femeie şi reprimarea unei culturi sexiste sunt principalii factori care alimentează fenomenul. În 2015 s-au înregistrat aproape 1.000 de naşteri în România şi Bulgaria la care mămicile aveau vârste între 10 şi 14 ani. În Bulgaria s-au înregistrat 300 de astfel de naşteri, reprezentând aproape 5% din totalul de naşteri cu mămici adolescente sau mai tinere. Problema nu se rezumă numai la sud-estul Europei, relevă cifrele Eurostat, fenomenul fiind prezent şi în Germania, Franţa şi Marea Britanie, unde în fiecare an nasc sute de fete sub 14 ani. Pe de altă parte, Slovacia, Austria, Franţa, Italia şi România au avut mai multe mămici, în 2015, decât s-au înregistrat în 2005. Studiul Eurostat subliniază că printre cele mai rele ţări pentru tinerele mame se numără Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia, Lituania, Letonia şi Polonia. În ultima decadă se înregistrează, însă, o scădere a numărului de mămici adolescente, mai ales în Estonia.
În Uniunea Europeană erau disponibile, în 2015, aproximativ 31,2 milioane de paturi în unitățile de cazare turistică (hoteluri, campinguri, parcuri de rulote), pe primul loc în rândul statelor membre fiind Franța cu 5,1 milioane locuri de cazare (16,5% din totalul UE), urmată de Italia cu 4,9 milioane locuri sau 15,6% și Spania 3,5 milioane locuri de cazare, arată datele statistice publicate luni de Eurostat.
România se situează în zona inferioară a acestui clasament, cu 326.098 locuri de cazare în 2016, în creștere ușoară față de 325.841 în 2015, fiind devansată de țări precum Austria peste un milion de locuri de cazare în 2016, Croația, 987.272 locuri de cazare, Polonia, 749.191 locuri, Cehia, 716.563 locuri, Ungaria, 446.400 locuri, Finlanda, 252.902 locuri, și Bulgaria, 328.264 locuri de cazare în 2016, în creștere față de 322.465 locuri în 2015.
România devansează la acest capitol doar țări precum Slovacia, 183.903 locuri de cazare, Slovenia, 113.157 locuri, Cipru, Malta, Luxemburg și țările baltice, toate cu mai puțin de 100.000 de locuri de cazare fiecare în 2016.
Francezii sunt cei mai pasionaţi cinefili din UE. O treime din populaţia acestei ţări declară că a mers la cinema de cel puţin patru ori în anul 2015, în condiţiile în care media la nivelul Uniunii Europene este de 17,7%.
Datele publicate marţi de Eurostat arată că la polul opus se situează grecii şi românii, doar 6,2% respectiv 7,1% din cetăţenii celor două ţări au spus că au mers de cel puţin patru ori la cinema în anul 2015.
Alături de francezi, alţi cinefili pasionaţi din UE sunt în Luxemburg, Belgia şi Olanda.
Inspectorii Direcției Sanitar Veterinare au confiscat o tonă de gălbenuș de ou lichid în județul Timiș.
Produsul provenea din Germania și era contaminat cu un insecticid.
Scandalul ouălor contaminate cu o substanță toxică a pornit din Olanda.
Asemenea produse au fost descoperite în 17 state europene.
Mai multe lanțuri de supermarketuri din Germania, Marea Britanie și Elveția au scos de pe rafturi milioane de ouă, ca măsură de precauție, iar autoritățile din mai multe state au demarat anchete în acest dosar.
Potrivit datelor Eurostat, Olanda a exportat anul trecut ouă proaspete și conservate în valoare de peste 500 de milioane de euro, aproape dublu față de Germania, al doilea mare producător european.
Comisia Europeană a informat că intenționează să convoace în septembrie o reuniune ministerială „pentru a trage învățăminte relevante” din scandal.
Italia, România și Croația au cea mai mare rată a populației inactive din punct de vedere economic din Uniunea Europeană, în jur de 35% arată ultimele date din 2016 publicate de Oficiul European de Statistică, Eurostat.
Sunt incluse aici persoanele care studiază sau fac cursuri de pregătire profesională, pensionarii, oamenii cu boli grave sau cu dizabilități.
Anul trecut, 89 de milioane de persoane din întreaga Uniune Europeană cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani erau inactive din punct de vedere economic, adică peste un sfert din populație nu era nici angajată, nici șomeră. Femeile sunt majoritare.
Țările cu cea mai mică rată a populației inactive sunt Suedia, Danemarca și Olanda.
Institutul a fost acuzat de autoritatile de la Atena ca ar fi umflat artificial cifrele privind deficitul bugetar al tarii pentru a deschide calea acordurilor de asistenta internationala.
La sfarsitul lui 2o1o Elstat a revizuit datele privind deficitul public al Greciei pe 2oo9 de la 6 la suta la 15,4 la suta din PIB.
Comisarul european Marianne Thyssen, responsabil cu ocuparea fortei de munca, afaceri sociale si mobilitatea lucratorilor se declara ingrijorata de recentele aparitii din mass media care pun sub semnul intrebarii validitatea datelor care au fundamentat programele de sprijin pentru Grecia
“Pentru Comisia Europeana si Eurostat este absolut clar ca datele privind datoria guvernamentala greaca in perioada 2o1o- 2o15 sunt intru totul credibile si au fost raportate corect catre Eurostat, spre deosebire de ce s-a intamplat inainte de aceasta perioada. Ne asteptam ca autoritatile elene, le-am cerut asta, sa conteste in mod public si activ impresia falsa ca datele ar fi fost manipulate”
Această expansiune o continuă pe cea din primele trei luni ale lui 2016, când s-au înregistrat creșteri ale PIB-ului cu 0,6%, respectiv cu 0,5%.
Datele au fost publicate la sfârșitul săptămânii trecute de către Oficiul European pentru Statistică.
Cifrele Eurostat arată și că PIB-ul zonei euro a înregistrat în ritm anual o creștere de 1,6% în perioada aprilie — iunie 2016, iar Uniunea Europeană are un avans de 1,8%. O evoluție așteptată, de altfel, căci cu ocazia publicării, la începutul lunii mai, de către Comisia Europeană a previziunilor economice de primavară, comisarul pentru afaceri economice, Pierre Moscovici spunea:
Creșterea la nivelul Europei va rămâne pozitivă, dar moderată, la un nivel apropiat de cel al anului precedent, deci o creștere stabilă.
Din cifrele anunțate de EUROSTAT se mai observă că, în perioada aprilie- iunie 2016, România a înregistrat cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană( 1,5%), fiind urmată de Ungaria (1,1%), Slovacia și Polonia (0,9%).
Italia, Franta si Austria, cu toate că nu au avut creștere economică, nu au avut nici scăderi ale PIB-ului.
Locuitorii din 83 de orașe europene au fost rugați să răspundă următoarei cerințe:
” La modul general vorbind, vă rog să îmi spuneți dacă sunteți foarte satisfăcut de calitatea aerului respirat și de nivelul zgomotului din orașul dumneavoastră, mai degrabă mulțumit, mai degrabă nemulțumit sau deloc mulțumit!”
Tot general privind rezultatele acestui studiu publicat de Eurostat, se poate spune că în Europa lumea este mulțumită de ambele aspecte, dar la o analiză în detaliu se observă foarte mari diferențe între statele membre.
De exemplu, în Dublin, Helsinki și Viena 88% dintre respondenți s-au declarat foarte sau mai degrabă satisfăcuți de calitatea aerului. Și Luxembourg a marcat la această întrebare, 83% din răspunsuri fiind pozitive.
La polul opus găsim Bucureștiul, doar 22% dintre locuitori declarându-se mulțumiți de ceea ce respiră. Înaintea capitalei României, tot la coada clasamentului, sunt Sofia, Paris, Madrid și Roma.
Lucrurile nu stau diferit nici în ceea ce privește nivelul zgomotului înregistrat în oraș. În fruntea clasamentului este tot Dublin, cu 82% din populație foarte și mai degrabă mulțumită. Urmează Helsinki, Luxembourg, Vienna și Riga.
Bucureștiul se remarcă din nou prin numărul mic de răspunsuri favorabile, doar 31%. Foarte aproape de noi ca percepție sunt locuitorii din Sofia, dar și din Atena, Madrid, Roma, Valletta și Varșovia.
Studiul a fost comandat de Comisia Europeană, instituția manifestând o preocupare continuă față de creșterea calității vieții inclusiv în orașe.
De altfel, recent, comisarul pentru mediu, Karmenu Vella sublinia:
Europa de astăzi s-a transformat din majoritar rurală în predominant urbană.
Aproape 70% dintre noi trăim în orașe.
Această concentare de oameni pune o mare presiune pe mediul urban. Principala provocare este să asigurăm mai mult verde rural și mai puțin gri urban în orașele noastre.
Un sfat bun de urmat în București, cel mai poluat oraș european după cum reiese din sondajul Eurostat, realizat în 83 de orașe din Europa.
Românii sunt cei mai expuşi din UE la riscul sărăciei şi excluderii sociale, în proporţie de 40,2% din totalul populaţiei României, fiind urmaţi la mică distanţă de bulgari şi de greci, în timp ce la polul opus se află cehii, cu doar 14,8%, potrivit datelor Eurostat pentru 2014.
Cea mai mare scădere a riscului de sărăcie şi excludere socială a avut loc în Polonia şi cea mai mare creştere în Grecia.
Găsirea măsurilor concrete pentru ca regiunile sărace, care întârzie să se dezvolte,să recupereze drumul până la regiunile mai avansate, înseamnă garantarea coeziunii economico-sociale.
Regiunile bogate nu pot să se îmbogăţească pe spatele celor mai sărace; bugetul European, foarte mic din păcate, trebuie să fie consacrat mai ales acestui obiectiv.
Rolul Comitetului Economic şi Social European, organismul care reuneşte reprezentanţii patronatelor, sindicatelor şi societăţii civile la nivelul UE, este să elaboreze propuneri concrete, una dintre acestea fiind instaurarea unui venit minim pentru fiecare cetăţean, finanţat dintr-un fond European. Preşedintele CSEE, Georges Dassis, părintele acestei iniţiative, i-a declarat în exclusivitate colegului nostru de la RRI, Florin Orban: … am plecat de la principiul că în statele civilizate, într-un ansamblu al statelor civilizate, nu putem tolera ca fiinţele umane să moară de frig şi de foame.
Ce va face acest fond European? Va garanta revenirea „minimului de supravieţuire”, cum spun eu, ceea ce nu-I va îmbogăţi pe oameni, pur şi simplu îi va ajuta să supravieţuiască în condiţii foarte dificile.Deci, nu este un venit fix … va fi o fracţiune dintr-o dimensiune economică acceptabilă. De exemplu, putem lua ca referinţă a dimensiunii economice salariul minim, sau salariul mediu, sau altceva. O să ne aşezăm în jurul mesei, cele 28 de state şi vom stabili ca x% din această dimensiune trebuie garantată fiecărui cetăţean. Acest lucru este posibil, este fezabil, se va face.
26 de ţări au un fel de venit minim, unele au un sistem mai bun, altele mai puţin bun; banii pot fi însă cheltuiţi mai bine, la nivel European, de către un fond European. Unele ţări îşi vor îmbunătăţi bugetul, altele, vor mai scădea din buget- cei care n-au nimic vor primi, şi e normal, pentru că solidaritatea este unul din fundamentele Uniunii.
Bugetul Uniunii este foarte limitat, mai puţin de 1% din PIB. Propunerea lui Dassis este ca acest fond European să fie finanţat prin impozitarea tranzacţiilor financiare. Conform estimărilor, Uniunea Europeana ar putea să colecteze 50-55 de miliarde de euro taxând tranzacţii financiare, mai degrabă speculative, după cum le numeşte preşedintele CSEE
Publicat de Camelia Teodosiu,
24 octombrie 2015, 13:37 / actualizat: 24 octombrie 2015, 21:01
În sfârșit, mai sunt și subiecte de laudă pe bune. Că de cele minunate doar în teorie și de vorbe goale ne-am săturat.
Când vezi câte o măsură care, luată greu, e adevărat, dar până la urmă, cu ”tras-împuns”, reușește să fie implementată, nu poți să nu te uiți un pic mai atent și să subliniezi ingredientele care au dat succesul acesteia. Doar, doar or lua și alții aminte.
Cererea creează oferta. Și cum cereri pentru casă există din belșug, fără a pune la socoteală câți și-ar dori, dar ”n-au neam” cu ce, iată că oameni preocupați au sensibilizat Guvernul să mai ”up-dateze” (tradus: actualizeze) ceva ce dă bine la votanții care vor un acoperiș (al lor, nu al părinților) deasupra capului.
Potrivit celor mai recente date Eurostat, o mare parte din tinerii europeni (30.9%) locuiesc încă cu părinţii lor, chiar şi la vârsta de 30 de ani. În România, 44.1% dintre tinere stau încă în casa părintească. Procentul este mult mai mare în cazul băieţilor, ajungând la 75%. Mai mult decât atât, se pare că fetele din România se mută de acasă în jurul vârstei de 26 de ani, în timp ce băieţii pleacă mult mai târziu, pe la 30 de ani.
Așadar, cu argumente solide, inspirate de studii și rapoarte sociale și/sau politice, s-a schițat planul de acțiune.
S-au emis regulile referitoare la primul Program „Prima Casă”, care au fost incluse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2009 și în normele pentru aplicarea acesteia, care au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 717/2009.
Obiectivele acestui program, pe care îl periem și rostogolim din 2009, vizează relații de tip ”win-win”(că bine mai sună pentru unii!), în care fiecare parte implicată are de câștigat. Unii câștigă capital de imagine și încredere, alții un loc de muncă, constructorii iau și ei un ban cinstit, băncile implicate în program – comisioane și rulaj, intermediarii de tot felul câștigă în reputație, iar solicitanții – o ”casa dulce casă”, chiar dacă gustul ratelor este cam acru – amărui.
În luna ianuarie a acestui an, în limita plafonului de 2,5 miliarde de lei stabilit de Guvern, statul acorda garanții pentru creditele contractate de persoanele fizice prin programul „Prima Casă”. De reținut este și că, din 2013, garanțiile pot fi acordate doar în lei.
Sigur că sunt o serie de amănunte și multe condiții, dar cei interesați vor primi lejer aceste informații, mai ales după ce aleg cu ce bancă vor să meargă la drum. Vă recomand să fiți grijulii cu această opțiune.
Și pentru că succesul trebuie întreținut, ca să putem străluci cât mai mult de pe urma acestuia, programul guvernamental a fost modificat prin ordinul nr.1119/2015, emis de Ministerul Finanţelor Publice, publicat în Monitorul Oficial pe 28 septembrie 2015, asta după ce prin martie, a mai apărut OUG nr. 2/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și alte măsuri.
Noutatea este că cei care au deja o locuinţa achiziţionată prin program o pot înlocui cu alta cu suprafaţă utilă mai mare, dar și de o valoare mai mare, cu condiţia să vândă locuinţa iniţială şi creditul acordat în cadrul programului să fie lichidat, ambele operaţiuni efectuate cel mai târziu până la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a noii locuinţe.
Totodată, plafoanele anuale de garantare vor fi gestionate în sistem revolving (credit reînnoibil în mod automat, fără negocieri suplimentare cu banca ce l-a acordat, până la epuizarea unui plafon prestabilit sau până la epuizarea perioadei pentru care a fost acordat), astfel încât se va asigura continuitatea programului.
Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii (FNGCIMM) a acordat, în primele şase luni ale lui 2015, peste 15.600 de garanţii pentru programul Prima Casă, cu 40% mai multe decât în prima jumătate a anului trecut, ajungând la 1,3 miliarde de lei. Ca să fim sinceri și să nu diminuăm succesul programului guvernamental, de la începutul acestuia și până în prezent, au fost acordate peste 157.000 de garanții, în valoare de peste 13 miliarde de lei, pentru finanțarea achiziționării sau construirii de locuințe în valoare de peste 26 de miliarde de lei.
Asta înseamnă să găsești coridorul și să-l exploatezi până ”iese untul din el”. Așa da, succes, pentru unii! Dar, ar trebui să mai căutăm și alte filoane ca să ridicăm măcar ”nițeluș” nivelul de trai în casele astea. Pentru că, prin analogie cu vorba zilelor noastre – ”Cine are carte, n-are parte”, putem spune că ”Cine are casă, n-are masă”. Dar, în notă optimistă, poate adera la propunerea Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru o mai mare implicare a tinerilor în activitățile civice, îndemnându-i, cu ocazia Zilei Internaționale a Tineretului de anul acesta, să devină lideri de marcă ai statelor membre, „motoarele” renaşterii economice, politice şi sociale europene.
Nu luați în seamă accentele pișcătoare ale scrisului meu, ci doar criticile și proiecțiile constructive și, mai ales, numărul semnificativ, menționat și la începutul articolului, de tineri europeni care continuă să se încăpățâneze să nu aibă un loc de muncă (săracii de ei!).
Pornind chiar de la raportul Eurostat, din care reiese că un procent semnificativ de tineri europeni, cu vârste cuprinse între 25-29 de ani locuiesc încă cu părinţii sau nu au un loc de muncă, îngroşând astfel rândurile şomerilor, nu trebuie decât să ne concentrăm pe propunerea unui alt model, un super program pentru crearea de locuri de muncă care vă asigur că va avea și mai mare succes. Pe principiul economiei de piață, dacă există cerere, trebuie să apară și oferta. Dar, poate, fără plata în rate sau integral.
La Bucureşti a vut loc în această săptămână o dezbatere despre implicarea cetăţenilor în viata Uniunii Europene si despre felul in care se poate construi o Uniune cu o legatură mai directă între instituţiile sale si cetăţeni. La discuţii au participat fostul comisar European, Dacian Cioloş si Şefa Reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti, Angela Filote.
Claudia Ruse de la Radio Bucureşti ne ofera detalii în rubrica Euranet Plus de astăzi…
“Europa aparţine cetăţenilor” – este mesajul transmis de instituţiile europene dar şi concluzia dezbaterii ce a avut loc în această săptamână la Bucureşti.
Provocarea cea mai mare este modul cum pot fi cel mai bine reprezentate interesele cetatenilor. Problema reprezentării intereselor cetăţenilor europeni a fost adusă în dezbatere de la începutul crizei economice care afectează încă Europa. Parlamentul European, cu membri aleşi direct de cetăţenii europeni pare sa rezolve problema reprezentării.
În ultimii ani şi Comisia Europeană a iniţiat o serie de mecanisme de consultare a cetăţenilor, alături de posibilitatea ca aceştia să înainteze, pe baza unui număr semnificativ de semnături, propuneri către instituţiile Uniunii.
Fostul comisar european pentru agricultură Dacian Cioloş a explicat la dezbatere despre implicarea cetatenilor in viata Uniunii Europene si despre felul in care se poate construi o Uniune cu o legatura mai directa intre institutiile sale si cetateni de ce e importantă implicarea cetăţenilor, Dacian Cioloş:
“Regăsirea, ca cetăţean, în ceea ce se face la nivel european se face în primul rând prin implicarea în deciziile care se iau la nivel european şi care afectează cetăţenii. Şi aici cred că trebuie să găsim nişte modalităţi mai dinamice şi mai efective de a implica aşteptările cetăţenilor, propunerile lor, observaţiile lor, chiar îngrijorările lor. “
Se discută de multă vreme despre o aşa-numită criză a UE, criză identitară, criză instituţională şi în ce măsură această criză are legătură cu reprezentativitatea.
Deşi prezenţa euroscepticilor în legislativ transmit un mesaj de nemulţumire potrivit statisticilor Eurostat, în acest moment, la nivelul instituţiilor europene, mesajul pare unul mai optimist, concentrat pe o mai mare integrare pentru a întări Uniunea Europeană.
Şefa Reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti, Angela Filote, a explicat la dezbatearea despre implicarea cetăţenilor in viitorul Europei că UE se îndreaptă spre o integrare din ce în ce mai profundă şi că deşi au fost şi momente de criză, Uniunii Europene are capacitatea de a transforma crizele în oportunităţi.
Angela Filote:
“Fiecare criză este o oportunitate, deci nu cred că e neapărat rău că trecem printr-o criză care ne face să ne întoarcem la întrebările fundamentale: ce este Uniunea Europeană, de ce e bine să fim în UE şi ce încercăm să construim, până la urmă? Asta este o oportunitate care trebuie folosită şi mi-aş dori foarte mult ca în această dezbatere, românii să fie prezenţi, aş îndrăzni chiar să spun, mai prezenţi decât au fost până acum “
Comisia Europeană vorbeşte despre mai multă integrare dar sunt state membre în care se discută despre introducerea de măsuri restrictive care ocolesc, de exemplu, principiul liberei circulaţii a forţei de muncă.
Acest lucru se întâmpla în condiţiile în care toate studiile arată că efectul cetăţenilor mobili este unul benefic atât pentru ţara în care se stabilesc, cât şi ţara de origine. În aceste condiţii nu se justifică necesitatea unor modificări legislative nici la nivel naţional, nici la nivel European.
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
