Ştefan Ciochinaru: Europa este un uriaș economic, dar este un pitic strategic

Publicat de prosavioleta, 11 noiembrie 2024, 14:41

Cristian Dumitrașcu: Domnule Ciochinaru, bun venit din nou în studioul agenției.
Ştefan Ciochinaru: Bine v-am găsit!
Cristian Dumitrașcu: Vă propun ca înainte să vorbim despre alegerea președintelui american, să vă ocupați un pic de situația internațională, la fel de complicată, așa cum era și în vremea în care noi am făcut interviul anterior. Ce e schimbat? Intrarea Coreei de Nord în conflictul ucrainean.
Ştefan Ciochinaru: Este un act de o extremă gravitate, pentru că de fapt abia acum are loc o internaționalizare a războiului din Ucraina. Interesant este că, de pildă, în revista Foreign Affairs, o revistă extrem de interesantă, acolo se publică pentru prima dată așa-numitele baloane de încercare, care după trei-patru luni de la publicare și ajustările care decurg din reacțiile la articolele publicate, lucrul acela îl vedem, îl regăsim în politici oficiale ale unor guverne și state ale lumii. Ei bine, în Foreign Affairs se scria acum două zile despre faptul că războiul din Ucraina devine prin imixtiunea nord-coreană un război mondial. Poate părea puţin forțat, puțin cam puternic acest titlu, această aserțiune, dar ea este reală, pentru că evident că pasul imediat următor a fost ca guvernul de la Seul, din Coreea de Sud, să spună: în această situație suntem îndreptățiți la două lucruri: unu –  să observăm cu atenție ce se întâmplă cu nord-coreenii pe frontul din Ucraina și doi – să furnizăm armament de ultimă oră armatei ucrainene.
Cristian Dumitrașcu: Ceea ce nu se întâmplase până acum.
Ştefan Ciochinaru: Ceea ce nu se întâmplase până acum. Coreea de Sud era neutră în acest… sigur condamnase invazia, încălcarea dreptului internațional, dar nu se amesteca în acest conflict. Acum are toată îndreptățirea să o facă, pentru că trupele nord-coreene merg acolo și există o declarație oficială în sensul acesta, venită de la Phenian, care spune că militarii nord-coreeni sunt acolo pentru a dobândi experiența necesară combaterii prin luptă a inamicului, deci, cu alte cuvinte, să se antreneze în condiții de război. Președintele Zelenski, ieri dimineață, a anunțat că au avut deja loc primele ciocniri cu acești mercenari, să-i numim așa, nord-coreeni…
Cristian Dumitrașcu: Şi că au apărut primele victime.
Ştefan Ciochinaru: … și aceștia au înregistrat primele victime pe frontul din Ucraina, lucru, repet, deosebit de grav. Este foarte grav, mai ales că vedeți ceea ce se întâmpla până acum în Ucraina – și noi am discutat de-a lungul acestui an de mai multe ori, era într-un fel o tatonare reciprocă pe front, un avans lent al trupelor rusești, care trebuiau să îndeplinească ordinul lui Putin de cucerire completă a Donbasului, pentru că acesta era obiectivul strategic al Moscovei, dar atât, pentru că se aștepta rezultatul alegerilor din America și abia după aceea urma să se vadă ce întâmplă mai departe. Or, faptul că până la alegerile din Statele Unite, până la a vedea ce se întâmplă mai departe, după ce lumea liberă are un nou lider, trupele nord-coreene intervin nemijlocit în conflictul din nou cu Ucraina, e de o gravitate extraordinară, pentru că sigur că din Coreea de Nord venea spre Rusia o mare cantitate de armament și de muniție, sigur că din Iran venea muniție, veneau rachete, veneau drone. Sigur că din China veneau componente electronice pe diverse canale, datorită cărora să nu poată fi acuzată oficial China că alimentează armata rusă, dar lucrul ăsta se întâmpla și era cunoscut, numai că de data vorbim de trupe, de oameni, de soldați. Și asta, repet, creează o situație foarte dificilă, inclusiv dacă va fi să se discute despre un armistiţiu sau o pace, pentru că nu mai sunt implicate doar le două țări. Iată că apare o implicare directă a unei alte țări, de pe alt continent. Și aici vreți, vă rog să-mi dați voie să subliniez un lucru: în ultimii 300 de ani, cred, pe teritoriul Europei n-a luptat nimeni din afara Europei, cu excepția americanilor și canadienilor. Ori acum vorbim de trupe dintr-o țară asiatică, din extremul Orient, care se află pe teritoriul Europei într-un război european.
Cristian Dumitrașcu: De la Ginghis Han încoace probabil că nu s-a mai întâmplat aşa ceva.
Ştefan Ciochinaru: Nu s-a mai întâmplat, ceea ce este de o gravitate extraordinară, ceea ce naște întrebări cu privire la rolul și la puterea Europei și pune într-o altă lumină încercările unor țări europene de a se clădi ca putere de sine stătătoare. Europa trebuie să-și aibă puterea ei militară, puterea ei de descurajare, puterea ei de negociere politică, pentru că, da, Europa este un uriaș economic, dar este un pitic strategic și lucrul acesta ar trebui să se schimbe și ceea ce se întâmplă în Ucraina și imixtiunea aceasta senină a unei țări din Asia în probleme europene ar trebui să ne îngrijoreze, cel puțin.
Cristian Dumitrașcu: De-abia se stabilizase cumva situația din Orientul Mijlociu, a venit declarația ministrului de externe coreean, nord-coreean, care a spus după, cum bine știți, vom merge până la victoria finală împreună cu Federația Rusă în Ucraina. Apare și această poziție despre care vorbeați, până la urmă, intenția legitimă a sud-coreenilor să trimită sau nu trupe în…
Ştefan Ciochinaru: Nu știu dacă trupe, dar specialiști vor trimite.
Cristian Dumitrașcu:… specialiști. Ne întoarcem la președintele Franței, nu mai departe de, să zicem, nu știu cum, jumătate de an în urmă, poate mai bine, vorbea și Macron despre eventuala mobilizare a Europei pentru a apăra cu trupe Ucraina.
Ştefan Ciochinaru: A vorbit-o și cu două zile în urmă la Budapesta.
Cristian Dumitrașcu: Şi la Budapesta, da.
Ştefan Ciochinaru: A spus de fapt același lucru atunci când a arătat că Europa nu-și poate permite ca Rusia să câștige în Ucraina, Europa și că Europa este datoare să facă absolut tot ce poate, să facă şi imposibilul pentru ca Rusia să nu câștige în Ucraina. Pentru că, domnule Dumitrașcu, dacă Rusia câștigă în Ucraina, atunci nu vom mai avea o Uniune Europeană, nu vom mai putea vorbi de o putere europeană, atunci Europa va fi subsumată acestei mari puteri euroasiatice, lucru pe care Putin îl urmărește, a declarat-o. De acea duce un război hibrid la toate nivelurile în Europa.
Cristian Dumitrașcu: Așa de repede se poate întâmpla asta?
Ştefan Ciochinaru: Nu e nevoie să se întâmple repede. Se întâmplă și pentru faptul că toate țările din Europa Centrală și de Est se vor simți trădate, dacă Ucraina pierde, dacă Ucraina nu are suficient sprijin ca să facă față tăvălugului rusesc, ar fi percepută ca o nouă Ialta. Din nou, Europa Centrală și de Est ar fi sacrificată pentru liniștea și prosperitatea unei părți de Europă îndepărtată în vest, ceea ce nu este acceptabil. În acel moment, pe bună dreptate, țările din partea aceasta a continentului ar zice ‘domnule, dacă asta e situația și dacă suntem atât de ușor abandonați, păi atunci trebuie să ne negociem situația cu această mare putere de tip imperial, această putere agresoare care n-are nicio considerație pentru dreptul internațional și să vedem ce trebuie să facem ca să supraviețuim. Este și motivul pentru care, ați văzut, Orban, Viktor Orban vorbesc, premierul Ungariei strălucea de fericire la reuniunea de zilele trecute de la Budapesta, pentru că în America a câștigat Trump, marele lui prieten, da?, Fundația Heritage, prin care Orban a ținut legătura în permanență cu Trump și cu echipa sa este cea care orchestrează politica americană în momentul de față în jurul lui Trump, deci el se aşteaptă, cum a declarat, după ce a vorbit cu Trump la telefon, să facem lucruri mari împreună. Care ar putea fi lucrurile acestea mari? O Uniune Europeană mai puțin integrată, mai puțin coerentă, mai puțin puternică.
Cristian Dumitrașcu: Că tot ați venit aici cu acțiunea, cum interpretăm viitorul, să zicem, în ultimele șase luni, după ce Donald Trump va fi depus jurământul în ianuarie, nu putem ascunde temerile tuturor europenilor, sau cel puțin ale celor de aici din estul Europei, care au avut precedentul format în primul mandat și care se simt în pericol?

Ştefan Ciochinaru: Alegerea lui Donald Trump a reprezentat o veste foarte bună pentru Budapesta, o veste foarte bună pentru Moscova, o veste foarte proastă pentru Beijing, o veste foarte proastă pentru Bruxelles, pentru Londra. În a doua zi după noaptea alegerilor americane, britanicii s-au întâlnit într-o reuniune de urgență în care au discutat, atenție foarte mare, despre nevoia de a abandona Brexitul, de a se întoarce în Europa, pentru că doar în felul acesta…
Cristian Dumitrașcu: Foarte interesant!
Ştefan Ciochinaru: Ar putea să fie la adăpost de imprevizibilitatea lui Donald Trump. De altfel, presa britanică spune că pentru premierul Starmer este o catastrofă alegerea lui Trump şi pentru Marea Britanie. Așa că, vedeți dumneavoastră, lucrurile sunt foarte delicate. Trump va fi nevoit… Vorbeați de primele șase luni. În primele șase luni, el își face echipa și dă drumul la rezolvarea unor probleme pe care le-a promis. Adică el a promis să rezolve migrația ilegală din Statele Unite, chiar cu prețul deportării a peste 11 milioane de oameni.
Cristian Dumitrașcu: Credeți?
Ştefan Ciochinaru: Nu e vorba de ce cred, este vorba despre ceea ce a promis și va trebui să livreze. Dacă va reuși sau nu depinde și de justiția americană, de de instituțiile americane ș.a.m.d. De asemenea, a promis că în secunda doi îl demite pe procurorul new-yorkez care instrumentează două dosare penale împotriva sa. Cred că la momentul la care noi vorbim, acest procuror deja studiază cum să închidă dosarele, urmăririle penale. De asemenea, el a promis că va rezolva catastrofa economică în care se găsește America și cum va face lucrul acesta? El a și spus. Unu: va reduce taxele, impozitele astfel încât să încurajeze cât mai mult producția. Va încuraja repatrierea unor industrii în Statele Unite ale Americii, care vor fi scutite de taxe și impozite, care taxe și impozite, de fapt, tarife se vor aplica într-un mod care ține de războiul economic, adică pentru produsele europene se va pleca de la 10 și se va ajunge până la 20% tarife de import din Uniunea Europeană, iar pentru produsele chineze până la 60%. Vorbim de 60% creșterea tarifelor. Asta înseamnă războaie economice, adică să nu ne ferim de cuvinte, pentru că ele ne spun care e realitatea. Va face lucrurile acestea, fără îndoială, Trump, dar asta va genera alte probleme. Sigur, se vor crea locuri de muncă. Sigur, economia va accelera în creștere. De altfel, semnalele de pe burse, ați văzut, sunt bune după alegerea lui Trump, au crescut acțiunile, dar va genera probleme sociale foarte mari, pentru că vor fi puțini bani pentru sistemul de sănătate, care oricum este injust și dezechilibrat în America. Vor fi mai puțini bani pentru învățământ, vor fi mai puțini bani pentru programe sociale, de incluziune ș.a.m.d. Or, astea nu se vor vedea imediat, în cele șase luni sau în primul an de care vorbim. Dar în doi ani, în trei ani, ele vor produce rezultate grave și doar o economie foarte performantă ar putea să astupe puțin aceste probleme sociale prin banii mulți care ar veni la oameni. Rămâne de văzut însă dacă va reuși. Proiectul e foarte ambițios, dar ce vreau să spun este că el este obligat să se ocupe de America, ceea ce înseamnă că va avea foarte puțină disponibilitate pentru politica internațională. E posibil ca America să fie prima țară care să se retragă a doua oară din Tratatul de la Paris privind clima. A retras-o Trump o dată, Biden a băgat America la loc în tratat, acum probabil că Trump va scoate din nou Statele Unite din Acordul de la Paris. E posibil. De asemenea, el are o problemă: ca să poată să aibă liniște acasă, el trebuie să închidă două mari probleme externe de războaie calde – Ucraina și Orientul Mijlociu. În Ucraina e clar că va avea loc o negociere cu Moscova şi cu Kievul și va încerca, cum a declarat de altfel Trump, să impună pacea prin forță, prin forța Americii, printr-un ultimatum politic și strategic către cele două state. Ce va presupune asta? Unde… Nu, Trump e un negustor, el e un businessman, el este un tip căruia îi place să negocieze. Ce va negocia, până unde va merge negocierea nu știe nimeni. În momentul de față, apar tot soiul de scenarii.

Eu nu le-aş da o foarte mare credibilitate în acest moment pentru că există și limite până la care poate să meargă negocierea și pe care Donald Trump, în entuziasmul său caracteristic, încă nu le-a descoperit, dar le va descoperi atunci când, vorba lui Putin, în biroul său vor intra niște domni în niște costume impecabile, care îi vor spune: Asta nu se poate, domnule președinte! Rămâne de văzut, deci. Iar în Orientul Mijlociu, în Orientul Mijlociu, vedeți la Ierusalim, Bibi Netanyahu a fost unul dintre cei fericiți pentru alegerea lui Trump. El este un prieten al lui Trump. E clar că se va strânge laţul în jurul Iranului, că vor fi repuse pe tapet Acordurile Abraham, că va fi foarte mult întărită poziția Arabiei Saudite. E foarte posibil ca anul viitor să vedem chiar un acord de pace Arabia Saudită-Israel și probabil să apară chiar un soi de mică piață comună în Orientul Mijlociu. Dar, repet, totul pe încercuirea, îngrădirea Iranului şi pe scoaterea completă din joc a ceea ce înseamnă Hamas, Hezbolah, houthii, adică acei actori proxi ai Iranului.
Cristian Dumitrașcu: La final, pentru astăzi, domnule profesor Ciochinaru, cum ne raportăm noi față de noua situație? Spuneați că una dintre măsuri va fi aceea de a scădea taxele. Se va regăsi asta și în bugetul Armatei Statelor Unite? Pe cale de consecință, noi ar trebui să fim îngrijorați pentru asta?
Ştefan Ciochinaru: Nu, în primul mandat, Trump a mărit bugetul armatei americane și cred că va face același lucru și acum. Nu uitați că în spatele lui s-a aflat Lockheed, nu uitați că în spatele lui s-a aflat Boeing, deci mari producători de armament americani au fost în spatele campaniei electorale a lui Donald Trump. Ei vor fi în continuare acolo. El are o puternică susținere din această zonă. Nu, bugetul armatei americane sunt aproape convins că va fi majorat. Nu uitați cuvintele pe care le-a spus despre noua stea în ascensiune Elon Musk. Și când relata dialogul lui cu Elon Musk și îl întreba pe Elon Musk: Mai poate să facă cineva în America ce faci tu? Nu. Mai poate să facă cineva în lume, ce faci tu? Nu. Foarte bine, atunci te susținem. Trebuie să avem grijă de geniile noastre. Aceasta este optica, deci, dimpotrivă, va băga mai mulți bani în înzestrarea armatei americane, astfel încât superioritatea acesteia să fie incontestabilă. Asta este de așteptat. În ce ne privește pe noi, politica Statelor Unite față de flancul estic, față de ceea ce este, în momentul de față, prima linie de apărare a NATO şi a lumii libere se face în Congres, se face la Casa Albă, dar se face mai ales la Pentagon. Acolo unde nu se joacă nimeni, acolo unde este vorba de forțe militare, de echipamente de sute, mii de miliarde, acolo nu ne jucăm, acolo punem piesele pe tablă ca la șah și gândim cu șapte mutări înainte, cu şapte ani înainte, cu opt ani înainte nu se schimbă lucrurile. Nu aici se vor schimba lucrurile. Noi trebuie să fim atenți, dacă vreți, în această abordare tranzacționistă a lui Donald Trump, să fim atenți la ce se întâmplă în Moldova, la alegerile care vor avea loc anul viitor în Moldova și unde e foarte important cine va face guvernul. Noi trebuie să fim foarte atenți la ce se întâmplă cu forțele iliberale din jurul României, care s-ar putea să simtă un vânt puternic în pânze şi să facă unele gesturi mai puțin fair-play față de colegii europeni. La aceste lucruri trebuie să fim atenți, dar cred că, până la urmă, lecția poloneză e cea mai importantă pentru noi. Până să ne ajute alții, trebuie să vedem cum ne ajutăm singuri și cred că ceea ce ar trebui să facem ar fi să ne pregătim, și să ne pregătim și să ne pregătim 24 de ore din 24, şapte zile din șapte, 12 luni pe an pentru a fi mai puternici, pentru a fi mai rezilienți și pentru a fi, dacă vreţi, mai coezivi, din punct de vedere național.
Cristian Dumitrașcu: Domnule profesor Cochinaru vă mulțumesc mult pentru interviu în această dimineață și vă mai așteptăm!

Ştefan Ciochinaru: Cu multă plăcere!

Reuniunea miniștrilor apărării din Europa de Sud-Est

Publicat de prosavioleta, 11 noiembrie 2024, 14:00

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Ministrul Angel Tîlvăr a participat în această săptămână la o nouă întrunire a procesului reuniunii miniștrilor apărării din Europa de Sud-Est, desfășurată la Tirana. România deține până anul viitor președinția acestei inițiative. Pe ordinea de zi a întâlnirii s-a aflat, printre altele, creșterea importanței brigăzii din Europa de Sud-Est, elementul militar al inițiativei, la care contribuie cu trupe șase țări – Bulgaria, Grecia, Albania, Macedonia de Nord, Turcia și România. Pe timpul mandatului României la conducere, Republica Moldova a devenit membru cu drepturi depline al acestui format. În Albania, ministrul Tîlvăr s-a întâlnit cu omologul moldovean Anatolie Nosatîi, căruia i-a reafirmat sprijinul țării noastre în fața provocărilor de securitate și a încercărilor de destabilizare, parte a acțiunilor hibride ale Federației Ruse.

NATO a trimis AWACS în România

Publicat de prosavioleta, 8 octombrie 2024, 16:59

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Alianța Nord-Atlantică a trimis în România o aeronavă AWACS de supraveghere aeriană pentru a sprijini prezența consolidată a aliaților în regiune și pentru a monitoriza activitatea militară a Federației Ruse. Potrivit Comandamentului Aerian Aliat, vigilența sporită în spațiul aerian românesc este legitimă și are rolul de a consolida capacitatea României de a răspunde la creșterea activității aeriene din vecinătatea frontierei sale. Măsura Alianței vine și ca urmare a recentelor atacuri cu drone ale Rusiei asupra obiectivelor din Ucraina, care au încălcat spațiul aerian al țării noastre, iar bucăți din aparatele de zbor au căzut pe teritoriul României.

Anatolie Nosatîi: Nu mai trăim acel lux de pace, stabilitate și o încredere că nu poate fi zguduită Europa de războaie sau alte provocări

Publicat de prosavioleta, 10 septembrie 2024, 08:20

Cristian Dumitrașcu: Domnule ministru, este un fel de a spune bine ați venit, că de fapt noi am venit de la București și vă mulțumim pentru această premieră, este prima ediție a „Interviului săptămânii” realizată la Chișinău, aici, în sediul Ministerului Apărării.

Anatolie Nosatîi: Mulțumesc frumos pentru invitație.

Cristian Dumitrașcu: Sunteți într-o funcție care nu-i ușoară deloc, într-o perioadă care nu este deloc una care să relaxeze cumva nici opinia publică, nici ceea ce aveți dumneavoastră de făcut. Pentru că suntem chiar de Ziua Armatei Moldovei, care e starea de spirit a militarilor și a opiniei publice față de siguranța pe care o furnizează armata, până la urmă, pentru ei?

Anatolie Nosatîi: Această situație pe care o trăim acum cu toții ne face să fim mai mobilizați și mai dedicați profesiei pe care o avem, să luăm lucrurile în serios și să lucrăm în interesul cetățeanului, să lucrăm în interesul dezvoltării acelor capabilități care ar asigura pacea, securitatea și stabilitatea.

Cristian Dumitrașcu: Este ceea ce am remarcat la ceremonia de mai devreme, unde a fost invitată și doamna președinte Maia Sandu, în care am auzit de mai multe ori: „suntem pregătiți să ne instruim pentru a asigura securitatea cetățeanului” și sintagma asta este una mult mai adevărată aici, în Moldova, pentru că sunt provocările pe care le știm cu toții. V-aș întreba despre felul în care este percepută armata de către civili, Armata Moldovei?

Anatolie Nosatîi: Pregătirea militarilor este o preocupare permanentă. Reieșind din circumstanțele de securitate și dispoziția geografică, aflându-ne în vecinătatea unui război nejustificat lansat de Federația Rusă împotriva Ucrainei, ne face ca lucrul care ni-l facem, să-l concentrăm pe o activitate concretă și mai rapidă pentru a consolida acea capacitate de apărare de care avem nevoie. Cu regret, paradigma de securitate s-a schimbat radical. Nu mai trăim acel lux de pace, stabilitate și o încredere că nu poate fi zguduită Europa de războaie sau alte provocări. Aceasta ne-a făcut ca să lucrăm împreună cu partenerii, să ne consolidăm capacitatea noastră națională pentru a atrage o atenție mai sporită la modernizarea și transformarea Armatei Naționale. Lecțiile învățate, analiza schimbărilor din ultima perioadă ne face ca să orientăm acele resurse care le avem și care ni le oferă partenerii pentru a atinge obiectivele de interoperabilitate și standardizare, pentru a fi capabili să ne instruim și să activăm în comun. În primul rând pentru a da acel spirit de încredere de care cetățenii au nevoie în această perioadă, cum ați menționat, și reieșind din celelalte provocări.

Cristian Dumitrașcu: Am vorbit cu câțiva militari și mi-au spus care este ritmul de instruire, care este implicarea lor în această reformă accelerată. M-am uitat la ei și am văzut Armata Română în urmă cu câțiva ani, în care și noi am fost implicați într-o reformă, dar parcă, și o să vă rog să-mi spuneți dacă eu greșesc, mi se pare că altă șansă nu este acum decât să concentrați această reformă la două-trei viteze mai mult decât am făcut-o noi, România, având în vedere contextul, având în vedere perioada.

Anatolie Nosatîi: Aceasta am și făcut-o, am revizuit documentele de planificare strategice. După câte cunoașteți, chiar și avem o nouă strategie națională de apărare. Am elaborat strategia securității naționale și suntem la finalizarea strategiei militare.

Documentele acestea strategice ne permit să ajustăm structura armatei și capabilitățile de care avem nevoie, precum corelarea cu planul de modernizare și dezvoltare. Am grăbit timpul de instruiri, o facem folosind resursele disponibile, dar la fel și colaborarea cu partenerii. Și aici aș remarca o bună cooperare cu Armata Română. Avem un număr sporit de activități, instruiri, antrenamente care sunt în beneficiul ambelor armate. Avem o bună cooperare a Statelor Unite. Aș vrea să menționez și alți parteneri care ne sunt alături în cadrul instruirilor, precum Lituania, Marea Britanie, Germania, Franța, ceea ce ne permite într-adevăr să atingem acel nivel de interoperabilitate pe care ni-l dorim în conformitate cu standardele occidentale și aceasta ne permite pentru a ne dezvolta, a ne instrui și a ne pregăti pentru activități în cadrul chiar și misiunilor internaționale. Chiar actualmente, militari noștri au finalizat instruirea comună în România pentru a fi detașați în misiunea Uniunii Europene din Bosnia și Herțegovina, Althea.

Cristian Dumitrașcu: Și mai sunt și cele din Africa.  Sunt lucruri care vin și care pun cărămidă cu cărămidă, presupun, la instruirea și mai bună de mai târziu.

Anatolie Nosatîi: Este corect că acest schimb de informații și instruire comună este o valoare foarte importantă pentru a grăbi aceste procese. Și având în vedere că nu este bariera de limbă pe care o vorbim, putem să implicăm mai mulți militari în aceste activități folosind poligoanele și centrele de instruire din România.

Cristian Dumitrașcu: N-am cum să ocolesc un subiect foarte drag nouă, celor din România, Ziua Limbii Române, care a fost acum câteva zile, înaintea Zilei Armatei Moldovei.

Anatolie Nosatîi: Limba de comunicare în armata națională este limba română. Toți militarii folosesc pentru activitate doar limba română. Într-adevăr, avem și militari care de origine sunt de alte naționalități și au vorbit în familie sau din comunitățile din care vin alte limbi, dar avem o unică limbă de comunicare pentru comandă și control: limba română.

Cristian Dumitrașcu: Considerați că sistemul pe care mergeți în Republica Moldova, cu stagiul militar obligatoriu, este un capitolul important și real pentru că noi nu mai avem stagiu militar obligatoriu și pe lângă armata profesionistă este poporul însuși?

Anatolie Nosatîi: Este o formă de pregătire a rezervei active. Unele țări au modificat și nu mai au această posibilitate și, din câte am înțeles, regretă, iar alte țări reintroduc serviciu militar obligatoriu. Pentru armata profesionistă, completată doar prin militari pe contract, dumneavoastră cunoașteți, este nevoie de resurse, resurse considerabile și, totodată, o abordare, să spunem, la nivel politic, corespunzătoare. Noi suntem în proces de transformare și am analizat mai multe metode de care ar avea nevoie armata națională. E clar că numărul militarilor profesioniști trebuie să fie în creștere, fiindcă doar acel militar care are o experiență bazată pe un termen mai lung de aflare în serviciu, mergând prin diferite instruiri, aplicații, misiuni, e clar că el poate contribui mai mult la îndeplinirea și mai calitativă a îndeplinirii misiunilor. Dar, totodată, având acești tineri care vin de pe băncile școlii sau după școlile profesionale, tehnice sau alt fel de instruire, este posibilitatea de a le da o instruire primară militară, dar, totodată, poate și a-i îndrepta pentru viitorul acestora, pentru a le arăta valoarea profesiei militare, care este o profesie nobilă, în interesul țării. Și, într-adevăr, dintre acești tineri, peste un timp, avem un număr care doresc să devină și ei militari pe contract.

Cristian Dumitrașcu: Ziua Armatei Moldovei, 33 de ani. Am vorbit acum la Chișinău cu colegi ai dumneavoastră care mi-au spus un lucru foarte interesant: pentru noi, 1859, pentru noi românii, și eu aș spune că și pentru moldoveni, este un an cu o simbolistică extraordinară. Atunci, Alexandru Ioan Cuza a unit cele două provincii românești și a apărut, chiar dacă mai târziu, la 1862, România – şi mi-au spus ceva ce n-am știut, că 1859 pentru oamenii din Republica Moldova a reprezentat altceva: de atunci au început opresiunile cu privire la limba română, la calitatea de român din partea, sigur, a imperiului ţarist de atunci, lucruri care s-au perpetuat până acum. Voiam să vă întreb: cum o vedeți dumneavoastră acum, că ați făcut și sunteți într-o reformă în care aveți nevoie de oameni care să vadă limba română, armata națională, Republica Moldova, să le vadă corect, având în vedere că în urmă au fost sute de ani de manipulări și de trimis într-o zonă de derizoriu, calitatea de români sau de limbă română?

Anatolie Nosatîi: Amprenta aceasta de schimbări istorice prin care a trăit Republica Moldova și dominanţa imperiului rusist pentru a distruge identitatea națională a poporului din meleagul acesta pe care îl numim Republica Moldova definitiv a avut un impact negativ și îl are şi acum, şi îl resimțim îndeosebi în această perioadă ca element al războiului hibrid, care vine cu o campanie foarte bine țintită pentru dezbinarea societății, pentru a readuce acele narative false de pe timpul fostei Uniunii Sovietice și a face ca cetățenii Republicii Moldova să se orienteze la diferite valori. Și aceasta vine ca rezultat al unei campanii bine organizate care are ca scop readucerea dominanţei Federației Ruse în Republica Moldova. O vedem, o simțim și avem de lucrat zilnic în acest domeniu. Campania de dezinformare și ştiri false care vine împotriva instituției de apărare este una dintre cele mai mari după Oficiul președintei, fiindcă armata națională este pilonul statalităţii, integrităţii teritoriale a Republicii Moldova și de aici pornește identitatea noastră. Distrugând aceasta, ei urmăresc scopul lor principal, pentru a atinge obiectivele strategice într-un mod mai rapid și mai ales în această perioadă care este destul de importantă, când suntem în ajunul alegerilor și, cel mai principal, referendumului pentru obiectivul nostru strategic de integrare în Uniunea Europeană.

Cristian Dumitrașcu: Vreau să știți că aveți în România un prieten, în Armata Română un partener și spuneați despre știrile false care abundă și vin să atace imaginea armatei, imaginea statalității, aveți nevoie și de o presă militară puternică, și aici vom lucra împreună atât cât vom putea pentru ca aceste știri false să nu aibă nici un rezultat.

Anatolie Nosatîi: Într-adevăr, comunicarea strategică și aducerea la cunoștința cetățenilor informație corectă este o prioritate pentru noi, pentru a nu crea acel spațiu care este manipulat de către cei care își doresc să atingă obiectivele sale prin folosirea numeroaselor resurse pe care le au la dispoziție pentru a duce în eroare, pentru a dezinforma cetățenii. Apreciez foarte mult conlucrarea dumneavoastră și a colegilor de la Centrul de comunicare, de la mass-media, pentru a deveni mai buni, pentru a nu doar contracara, dar a preveni și a veni cu cele mai bune mesaje de explicare corectă a situației şi a nu permite ducerea în eroare a cetățenilor.

Cristian Dumitrașcu: Domnule ministru, vă mulțumesc foarte mult. La mulți ani de Ziua Armatei Moldovei și să ne vedem cu bine, sănătoși, împreună.

Anatolie Nosatîi: Vă mulțumesc mult și apreciez extrem de mult prezența dumneavoastră aici și buna cooperare pe care o aveți cu colegii. Vă rog să continuați în aceasta acum, aici, așa și în România. La fel, doresc să vă văd în cadrul mai multor activități și să ne ajutați să devenim mai buni, să devenim mai pregătiți, colegii să-și facă misiunea la nivelul la care îl faceți dumneavoastră. Vă felicit și pe dumneavoastră pentru rezultatele obținute și pentru deschiderea pentru cooperare și împărtăşirea bunelor cunoștințe și practici pe care le aveți.

Cristian Dumitrașcu: Vă mulțumesc foarte mult!

Anatolie Nosatîi: Cu mare drag!

Noi atacuri cu drone asupra porturilor ucrainene de la Dunăre

Publicat de prosavioleta, 30 iulie 2024, 08:53

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Federația Rusă a executat o nouă serie de atacuri cu drone asupra porturilor ucrainene de la Dunăre, în proximitatea frontierei cu România. În consecință, Ministerul Apărării Naționale a întărit măsurile de supraveghere a spațiului aerian național cu forțele și mijloacele aflate în serviciul de luptă Poliție Aeriană. Aeronave de luptă au fost ridicate în aer pentru monitorizarea situației.
Mai multe detalii am obținut de la generalul de brigadă Constantin Spînu, purtătorul de cuvânt al MApN.
Constantin Spînu: Echipe ale Ministerului Apărării Naționale execută cercetări în teren pentru căutarea unor eventuale obiecte căzute pe teritoriul național ca urmare a atacurilor executate asupra infrastructurii portuare ucrainene. La prima dintre cele trei locații identificate ca posibile zone de incidență, din proximitatea localității Plauru, județul Tulcea, au fost identificate resturi de la o dronă de proveniență rusească de tip Gheran 1 sau 2. Cercetările vor continua pentru acoperirea întregii zone.

Statele Unite ale Americii vor acorda României un împrumut de două miliarde de dolari

Publicat de prosavioleta, 22 iulie 2024, 16:26

Olivia Bucioacă (realizator rubrică): Statele Unite ale Americii vor acorda României un împrumut de două miliarde de dolari. Fondurile vor fi direcționate către modernizarea și înzestrarea armatei, pentru consolidarea capacității de apărare a țării. Decizia vine în contextul semnării unei declarații comune la summitul NATO de la Washington, prin care aliații acordă sprijin Ucrainei în fața Federației Ruse. România a fost de acord să trimită un sistem de rachete Patriot în Ucraina, într-un efort de consolidare a securităţii regionale. Ţara noastră a semnat săptămâna trecută un acord bilateral de securitate cu Ucraina, care cuprinde facilitarea proiectelor de infrastructură şi logistică, esenţiale pentru redresarea pe temen scurt, mediu şi lung a ţării vecine. Acordul prevede şi susţinerea industriei de apărare a Ucrainei, pentru a întări capacităţile forţelor de securitate şi apărare.

Anatolie Nosatîi: Implicarea Federației Ruse în problemele interne este permanent în creștere

Publicat de prosavioleta, 18 iunie 2024, 07:50

Ion Petrescu: Domnule ministru, vă mulțumesc frumos pentru posibilitatea acestui dialog. De la venirea dumneavoastră în fruntea Ministerului Apărării al Republicii Moldova, am observat, ca unul care am mai poposit și în alte împrejurări la Chişinău, că aţi introdus o notă de eleganţă și de echilibru în relațiile existente între civilii și militarii care activează în această structură importantă a statalității dintre Prut şi Nistru, și de aceea vă întreb care e principiul dumneavoastră de interacțiune profesională cu colaboratorii?

Anatolie Nosatîi: Principalul consider că este profesionalismul angajatului. Apreciez mult dedicația și implicarea fiecăruia și rezultatele obținute.

Ion Petrescu: S-a observat în Găgăuzia o serie de activități care arată o radicalizare a unora dintre liderii de acolo, o dorință a lor de a fi stat în stat, și la propriu, și la figurat, în condițiile în care în Transnistria, unde mai sunt așa-numiții pacificatori ruși, n-au fost semnale publice care să genereze dureri de cap celor care conduc la Chișinău.

Anatolie Nosatîi: Schimbările geopolitice și războiul din Ucraina au amplificat procesele politice în Republica Moldova. Implicarea Federației Ruse în problemele interne este permanent în creștere. Elementele războiului hibrid acuma au trecut și în alt domeniu și nu se mai axează doar la partea economică, dar este axată și pe partea de creare a tensiunilor în societate. Vedem că o nouă posibilitate de destabilizare a situației este axată pe regiunea din sudul Republicii Moldova, pe Autonomia Găgăuză, care este încercată pentru a aduce o tensiune bazată pe problemele etnice. Este creată artificial, nu există în Republica Moldova discriminare. Toți cetățenii au aceleași drepturi, chiar în unele cazuri cei din Autonomia Găgăuză au mai multe privilegii ca alţii, având în vedere accesul la fonduri și asistență economică. Cei care doresc această divizare în societate folosesc cetățenii din regiune pentru a compromite guvernul, structurile de ordine și pentru a aduce narativele Federației Ruse în interiorul țării.

Ion Petrescu: Cum evaluați la Ministerul Apărării, din dialogurile profesionale cu colaboratorii, pericolul unei ipotetice invazie a Republicii Moldova de către Federația Rusă? Este o ipoteză absurdă?

Anatolie Nosatîi: Actualmente este o ipoteză absurdă. Acum nu există o amenințare directă, cu caracter militar, la securitatea Republicii Moldova. Și aceasta se datorează faptului că acțiunile de luptă datorită curajului și sacrificiului forțelor armate ucrainene, a cetățenilor ucraineni, războiul este ținut mai departe de hotarele Republicii Moldova și nu mai auzim acele explozii și sirene de alarmă cum a fost în 2022. Suportul extern, solidaritatea internațională vor ajuta poporul ucrainean să-și elibereze teritoriile ocupate de Federația Rusă.

Ion Petrescu: Am aflat la București, de la domnul general Gheorghiţă Vlad, șeful Statului Major al Apărării României, un lucru care m-a bucurat și l-ați reiterat și dumneavoastră la întâlnirea cu delegația de formatori de opinie din România: existența brigăzilor înfrățite, brigăzi din Armata Națională a Republicii Moldova, brigăzi din Armata României. Care este sensul acestor înfrățiri, cum îl vedeți dumneavoastră?

Anatolie Nosatîi: Este o practică destul de reușită și frumoasă, care are mai multe plusuri și beneficii pentru ambele țări. În primul rând, ne permite ca să învățăm standardele și procedurile pe care Armata Română le-a obținut fiind țară membră NATO și experiența pe care a dobândit-o prin participarea în multiplele misiuni internaționale. Ne permite ca să avem o apropiere cu acele unități care se află doar la câțiva kilometri una de alta, ceea ce ne permite ca să folosim eficient baza tehnico-materială pentru desfășurarea diferitelor activități, cum pe teritoriul Republicii Moldova, așa și în România. Personal, consider că este o foarte bună abordare, ceea ce într-adevăr permite, chiar și simplu, să se cunoască militarii și am observat că în ultimul timp, în timpul liber preferă să meargă în vizite chiar și cu familia, ceea ce arată încă o dată acest spirit, nu doar de înfrățire, dar și de prietenie.

Ion Petrescu: Cum evaluați relația bilaterală dintre Armata Națională a Republicii Moldova și Armata României? Ce perspective sunt?

Anatolie Nosatîi: Avem o cooperare foarte frumoasă. Pe parcursul anilor, mulți militari s-au format în școlile, instituțiile de învățământ, la toate nivelele în România. Au preluat cele mai bune practici pe care le implementează în activitatea cotidiană, în Armată Națională. Cu 2 ani în urmă am semnat un acord de cooperare în domeniul învățământului și instruirii militare, ceea ce ne-a permis ca să avansăm în acest domeniu și anual desfășurăm circa 200 de activități comune, ceea ce permite atingerea acestui obiectiv de profesionalizare a Armatei Naționale. Doresc ca această cooperare frumoasă să continue și să atingem rezultate noi mult mai bune.

Ion Petrescu: Sunteți cetățean al Republicii Moldova și, ca atare, bănuiesc că veți vota la referendumul privind drumul Republicii Moldova spre Uniunea Europeană și veți participa și la alegerea președintelui Republicii Moldova. Dar pentru că trăiți aici, aș vrea să spuneți celor care urmăresc acest interviu, care este starea de spirit actuală, cu câteva luni înainte de aceste momente, din momentul votului pentru viitorul președinte și pentru referendumul care să valideze determinarea europenilor dintre Prut și Nistru de a fi în Uniunea Europeană? Cum evaluați?

Anatolie Nosatîi: În primul rând, definitiv personal voi participa și alegerea am făcut-o, fiindcă cred că drumul european este o direcție strategică pentru dezvoltarea Republicii Moldova, ce ține de spiritul în Republica Moldova. Ultimele sondaje arată că majoritatea cetățenilor susțin integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană și rezultatele, dacă nu greșesc, conform ultimelor sondaje, sunt circa 60, aproape 70 de procente.

Anatolie Nosatîi: Evident este că acest parcurs deranjează Federaţia Rusă. În următoarea perioadă războiul hibrid se va intensifica în domeniul de a compromite acest exercițiu democratic care a fost inițiat de doamna președinte. Dar, totuși, am ferma convingere că cetățenii Republicii Moldova vor face cea mai bună alegere.

Ion Petrescu: Deci, ca ministru al apărării simţiţi un război hibrid continuu în Republica Moldova, generat de un anumit stat răsăritean. Am înțeles bine?

Anatolie Nosatîi: Ați înțeles corect. Şi vorbim direct, este războiul hibrid inițiat și condus de Federația Rusă împotriva Republicii Moldova. Chiar și în strategia securității naționale, care a fost aprobată la finele anului trecut, Federația Rusă este menționată ca principala amenințare la securitatea națională a Republicii Moldova.

Ion Petrescu: Din perspectiva dezvoltării economice a Republicii Moldova, care este percepția cetățeanului din această statalitate despre avantajele intrării în Uniunea Europeană? Ce va câștiga concret un cetățean al Republicii Moldova din momentul în care Republica Moldova va deveni parte a Uniunii Europene?

Anatolie Nosatîi: Pe acest subiect putem discuta mult, dar cel mai simplu este să analizăm experiența țărilor care au trecut prin această experiență, și exemplul României, exemplul Bulgariei, exemplul altor țări care au devenit state membre ale Uniunii Europene sunt foarte pozitive pentru a aduce la cunoștință cetățenilor beneficiile pe care putem să le avem și noi. Republica Moldova merită un viitor mai bun, merită condiții mai bune de trai și o economie dezvoltată, ceea ce ar permite dezvoltarea țării.

Ion Petrescu: Am văzut zilele acestea cât am fost în Chișinău ofițeri din poliția germană, ofițeri din arma italiană, am simțit așa un spirit european în capitala Republicii Moldova și m-a bucurat în sensul că au înțeles și alte state europene relevanța unor conexiuni necesare și create pe teritoriul Republicii Moldova, nu numai de către Armata națională a Republicii Moldova, ci și de alte structuri care țin de întărirea statului de drept. Cum comentați această realitate?

Anatolie Nosatîi: Toate structurile statului interacționează activ cu partenerii strategici care doresc să contribuie la menținerea stabilității, securității în Republica Moldova, precum și dezvoltarea acestor instituții. Avem obiective clar definite pentru atingerea nivelului de interoperabilitate și aceste activități comune ne permit ca să devenim mai bine pregătiți, să învățăm cele mai bune practici și să le aplicăm în activitatea cotidiană pentru a asigura mediul de securitate și de apărare dorit pentru Republica Moldova.

Ion Petrescu: O să vă rog respectuos să adresați un mesaj.

Anatolie Nosatîi: În primul rând, vreau să vin cu o apreciere pentru toată susținerea și ajutorul acordat Republicii Moldova pe parcursul independenței noastre. Avem multe lucruri în comun și doresc și în viitor ca prietenia și colaborarea noastră să ne permită să avansăm în direcțiile strategice pentru interesul ambelor state.

Ion Petrescu: Domnule ministru, vă mulțumesc frumos pentru interviul acordat.

Anatolie Nosatîi: Mulțumesc frumos.

A 5-a reuniune a Grupului de Contact pentru Ucraina

Publicat de prosavioleta, 28 mai 2024, 10:12

Sorina Vrînceanu (realizator rubrică): Ministrul Apărării Naționale, Angel Tîlvăr, împreună cu șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, au participat pe 20 mai, prin videoconferință, la cea de-a 5-a reuniune din acest an a Grupului de Contact pentru Ucraina. Scopul reuniunii a fost de a analiza, coordona și intensifica eforturile de sprijinire a Ucrainei în contextul ultimelor evoluții ale războiului de agresiune al Federației Ruse. România a reafirmat angajamentul ferm de a susține suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, precum și de a participa la diferite misiuni de instruire. În cadrul aceleași întâlniri a fost subliniată determinarea de a contribui la inițiativele internaționale de asistență și reconstrucție a Ucrainei și de a continua sprijinul multidimensional oferit.

Schimbarea comenzii Grupului de luptă al NATO din România

Publicat de Gabriel Stan, 26 februarie 2024, 18:47

Sorina Vrânceanu (realizator rubrică): În Centrul Național de Instruire Întrunită „Getica” din Cincu a avut loc, miercuri, ceremonia de schimbare a comenzii grupului de luptă al NATO, dislocat în țara noastră.

Colonelul Benoît Chrissement a preluat comanda grupului de luptă de la colonelul Patrick Guillaume. Grupul de luptă avansat consolidat al NATO de la Cincu este unul dintre cele opt grupuri de luptă multinaționale permanente dislocat în partea de est a teritoriului Alianței, celelalte fiind poziționate în Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Ungaria și Bulgaria.

Prezența avansată consolidată a NATO asigură apărarea și descurajarea aliată și protejează securitatea în statele cele mai apropiate de Federația Rusă.

Grupul de luptă din România a fost constituit în luna mai a anului 2022 şi este dimensionat în prezent la nivelul unui batalion, fiind însă conceput pentru a se extinde la nevoie, la nivel de brigadă.

Cătălin Tomescu: China a devenit jucător global. Lumea deja trece la societatea bipolară la nivel global

Publicat de prosavioleta, 3 ianuarie 2024, 09:49

Cristian Dumitrașcu: Domnule general locotenent, bine ați venit la „Interviul săptămânii”.
Cătălin Tomescu: Mulțumesc de invitație.
Cristian Dumitrașcu: Am să vă rog să trecem un pic în revistă acest an din nou complicat – 2023.
Cătălin Tomescu: Un an greu, după părerea mea. Dacă mă întrebați de evenimentele fundamentale, principala mutare, zic eu, a făcut-o China. Lumea aia unipolară care s-a creat după 1989-1990, după primul război din Golf, destrămarea Tratatului de la Varșovia, destrămarea URSS-ului ș.a.m.d., care a fost un fenomen geopolitic la scară globală care a dus la crearea lumii unipolare, respectiv Statele Unite ca cea mai mare putere politică, economică și militară – și încă mai este. Deja acuma, din punctul meu de vedere, lumea deja trece la societatea bipolară la nivel global. Bineînțeles că există mai multe teorii cu cele cinci clustere, ș.a.m.d. – nu vreau să contrazic pe nimeni, n-am o problemă, fiecare vede din unghiul lui de vedere -, dar, în opinia mea, China deja a ieșit la rampă și nu mai poate fi desconsiderată sau trebuie luată în seamă. Și cred eu că s-a dovedit că a fost luată în seamă prin organizarea summitului de la San Francisco între președintele Statele Unite și președintele Chinei, care numai organizarea acestui summit la nivel de vârf reprezintă o recunoaștere a partenerului, că altfel nu se organiza. Că e bine sau că e rău, nu știu. Personal mă bucur că s-au întâlnit, pentru că situația la conflicte – și o să ajungem și acolo – nu e roză și nu se întrevăd linii de oprire, prin urmare, eu salut, bine, cu umila mea poziție, vă dați seama, faptul că cei doi lideri au decis să se întâlnească. Nu o să știm rezultatele foarte curând. E ca un fel de summitul de la Yalta, de acum 80 de ani. Prin urmare, China a devenit jucător global – politic, economic, financiar și al controlului resurselor strategice importante. Am lăsat la urmă ‘militar’. De ce? Pentru că au spus-o și analiștii militari americani și oameni cu funcții de răspundere în America. Am urmărit pe unul din liderii armatei americane spunând că ei prevăd 2035-2040 perioada în care ei consideră că China va putea deveni o amenințare militară pentru ei. De aceea am lăsat ultima și sunt de acord cu treaba asta, chinezii nici nu au avut în proiecție până acum 15 ani să devină o putere militară. Ei au fost axați mai mult pe domeniul politic, economic, financiar și al resurselor. De aia au și revenit la nivel global.
Al doilea punct ar fi conflictul Federației Ruse și Ucraina. Încă o dată, nu intrăm cu operație specială ș.a.m.d., problemă de semantică și de lege. Dar ideea e că timpul a lucrat în favoarea rușilor. Dacă ați observat poziția rușilor din ultimele două-trei luni, începând cu nereușita contraofensivei, o să vedeți că sunt foarte liniștiți, Putin e chiar jovial, nu mai are nici boli, nu mai are nimic, chiar se ține de vizite în plan extern; de asemenea, inclusiv Medvedev nu mai tot amenință cu arma nucleară, cum când erau la greu tot o vânturau ideea asta, că avem arme nucleare și putem să apelăm la ele, acuma sunt liniștiți. De unde vine liniștea asta? Pentru că și-au dat seama că ei sunt cu cărțile mari. Industria de apărare le produce armamentul de toate categoriile, de toate calibrele, inclusiv acum, de curând, au dat la apă două submarine nucleare de atac, unul din ele în clasa Borei, care e clasa superioară. Ce să vă spun? În plan politic le-a ieșit, a fost admis la anumite forumuri în plan internațional, în care au fost prezenți 60 de șefi de state. Rușii arată foarte mulțumiți de ei. Putin – citeam în ultima lui luare de cuvânt – el a spus că ar vrea ca, că vorbim de limitele acceptabile, aici revin, el a zis: domnule, eu aș vrea ca Ucraina să se retragă cu trupele ei din cele patru provincii, în Crimea nu a ajuns, vă aduceți aminte când spuneam Crimea e nu că mult prea tare, eu nu m-aș fi apucat de ea. Ideea este că el a spus că să se retragă forțele armate din cele patru provincii din teritoriile care sunt încă controlate de forțele ucrainene şi el ar fi mulțumit. Deci să rămână cu cele patru și Crimea. Zaharova, purtătoarea de cuvânt, și mai mulți lideri politici ai lor spun: domnule, nu ar fi momentul să mergem înainte. Am spus-o de mult: el va viza tot timpul Marea Neagră, nordul Mării Negre. El ar vrea cele patru provincii să continue până la Odesa; că nu i-a ieşit Odesa, e altă problemă, e o problemă de strategie, au greșit, și bine că au greșit. Dar vreau să spun ca idee, vorbind tehnic,  vorbind militar. Problema este că mai sunt care vântură ideea asta, că ar trebui să luăm nordul Mării Negre, că de acolo vin resursele, de acolo vine controlul gurilor Dunării, de acolo vin multe – n-aș vrea să se ajungă acolo. Personal am spus că Odesa nu se ia fără debarcare şi îmi mențin ideea iar ca să ajungă la Odesa îi trebuie minim șase divizii, chiar dacă le-ar avea, dar sigur o divizie cu pierderi și nu știu dacă își permite să piardă 20.000 de oameni, cam cât are o divizie de luptă la ruși.
Preşedintele ucrainean, linia lui directoare este să-i scoată afară din țară. Personal sunt de acord cu el, că e ţara lui și e atacată. Ideea este că dacă își menține acest obiectiv, care, din punctul meu de vedere, e cel mai înalt posibil, nu știu dacă va fi realizabil în cursul anului 2024, cu tot sprijinul. Încă o dată, rămân la ideea că timpul îi favorizează pe ruși. Nu știu dacă coeziunea politică la nivelul UE și la nivelul NATO va rămâne aceeași, nu știm dacă sprijinul american va fi la fel. Uitați că sunt probleme încă, nu intrăm în detalii, dar, pentru ascultători, sunt…
Cristian Dumitrașcu: Vin alegerile…
Cătălin Tomescu: … ce argumente am. Poate și dânșii ar trebui, liderii ucraineni ar trebui să se gândească și ei la cât să coboare linia și să treacă la negociere cu Federația Rusă. Știu că sună urât, știu că a fost un război barbar, știu că omenirea nu trebuie să conducă ăla cu mai mulți mușchi trebuie să-l bată pe ăla cu mai puțin mușchi, că nu așa merge treaba, dar, din păcate, cred că ar trebui să se meargă pe o negociere între cele două părți, susținute de cele două mari puteri şi alți jucători, nu intru în detalii, dar cumva să se oprească pentru că nu cred că să mai poate elibera tot teritoriul și ca nu cumva să se prelungească să le vină rușilor o idee să nu cumva să se dezvolte ofensiva.
La al treilea punct de discuție pentru 2023, s-a iscat conflictul din Israel, când am fost atacați pe 7 octombrie de către forțele Hamas. Acțiunea a fost pregătită bine. Nu poți să desfășori o asemenea acțiune împotriva unui stat ca Israel fără să ți-o pregătești cu un an-doi, sprijinită, ticluită cu consilieri militari serioși. Că e atac terorist este că e purtat de o organizație teroristă, dar acel atac a fost organizat militar. Doar în durata conflictului. Păi, Israelul are o armată serioasă. Ei sunt în război de… era să zic de când s-au născut. Am tot respectul pentru poporul lor, dar țara aceasta este una dintre cele mai bine pregătite țări din punct de vedere militar din toate punctele de vedere: din punct de vedere al teritoriului, a populației, mobilizare, tehnică de luptă, ce vreți dvs. şi am multe argumente în sprijinul ideii ăsteia. Prin urmare, uitați-vă că încă se luptă cu ei, care normal ar fi trebuit să-i distrugă într-un timp mai scurt. Ce înseamnă asta? Tot la fel, a fost bine pregătit. Acolo au fost zeci de mii de soldați, toate tunelurile alea, tot sistemul de comandă și control – lupta nu se duce fără comandă și control. Ca să reziști atâta trebuie să ai sistem de comandă şi control. Deci acolo a fost pregătită militar, nu terorist. Terorist a fost tipul de atac, încă o dată, și organizația, structura care a asigurat luptătorii, dar n-are nicio legătură cu o acțiune pregătită, cum te-ai duce să pui o bombă într-un metrou. Acolo au fost și sunt oameni pregătiți milita.
Cristian Dumitrașcu: De către?
Cătălin Tomescu: N-aș putea spune ce consilieri au avut. Pot să fie consilieri de-ai lor, militari, pot să fie și străini, pot să… Se vorbește de implicarea iraniană, se vorbește de mai multe țări care i-ar putea sprijini, Hezbollah, în partea cealaltă, în Liban – n-aș face o afirmație dacă există o țară terță. Ce pot să spun eu, ca, să zic, expert militar, este că sigur a fost pregătită din timp de către militari și susținută logistic cu echipamente, muniție. Păi ucrainenii au terminat muniția după două luni de război și o țară întreagă și cu putere militară și cu industrie de apărare… Păi ăștia cum mai au muniţie acum? Aia a fost adusă acolo, a fost depusă cu un an de zile, luni de zile, pentru că și pe-acolo nu puteai să aduci dinspre Israel, dinspre mare. Să nu uităm că Israelul, încă o dată, e țară serioasă pe domeniul de securitate și apărare și în multe alte domenii, dar aici chiar știu ce vorbesc. Că dacă au fost surprinşi sau nu sunt surprinși ne mai trebuie vreo două emisiuni ca să elucidăm treaba asta. Ideea fundamentală este că a fost pregătit, asta spun. Nu m-aş hazarda să zic neapărat că au fost rușii, probabil au fost, dar sigur nu vor avea nicio șansă. Deci dacă se gândește cineva că poate să-i dovedească pe Israel, din punctul meu de vedere nu are dreptate. Şi aici, ca și în conflictul de la graniță cu Federația Rusă și Ucraina, problema va fi aceeași: cum se va finaliza? Care sunt premisele de pace?
Aici este toată esența. Conflictul în sine va fi rezolvat clar. Israelienii vor mătura tot ce există acolo. Eu nu spun că au dreptate sau nu, deocamdată vorbim tehnic.
Cristian Dumitrașcu: Analizați tehnic puterea militară.
Cătălin Tomescu: Absolut. Problema este că sunt convins că armata israeliană și liderul Netanyahu nu vor accepta să mai rămână picior de luptător acolo, că e Hamas, că e terorist, că nu e terorist, cine luptă împotriva lor acolo sigur ori pleacă…
Cristian Dumitrașcu:… ori e lichidat…
Cătălin Tomescu: … ori va fi arestat ori e lichidat, cu consecințele și pentru armata israeliană. Dar sigur se va termina, nu în foarte mult timp. Problema fundamentală va fi ce urmează după. Pacea, exact ca în Federația Rusă și Ucraina, ajungem la nivelul de pace, corect, cum o scriem, cine o scrie, cine o stabilește, cine să fie de acord?
Cristian Dumitrașcu: E important cine o stabilește.
Cătălin Tomescu: Dacă la Federația Rusă și Ucraina avem doi lideri, două țări, două conduceri care trebuie să cadă de acord, aici cu cine negociezi? Cu Hamasul exclus. Cu Hezbollahul exclus.
Cristian Dumitrașcu: Şi atunci?
Cătălin Tomescu: Cu liderii palestinieni, care nu mai au lideri? Cine va stabili viitorul? Aici va fi marea problemă.
Cristian Dumitrașcu: Deci, e un pic mai complicat decât în cazul…
Cătălin Tomescu: Păi, v-am spus că e mai complicat. Acolo sunt doi lideri. Problema fundamentală este că aici cine va stabili liniile cumva trebuie să ajungă la o soluție. Acolo să nu uităm că, în afară de băieții răi, ca să spun așa, sunt probabil câteva sute de mii, probabil chiar un milion or mai fi rămas, nu știu, n-am date concrete, de oameni normali, familii normale, cu copii, cu bătrâni, care n-au nicio treabă nici cu terorismul, nici cu nimeni, ei vor să trăiască liniștiți, da, cum vor să trebuiască şi israelienii. Cum să trăiești tot timpul cu amenințarea că îţi cade o ploaie de rachete în cap? Cum să îți trimiți copiii la școală ș.a.m.d.? Și palestinienii au și ei argumentele lor. Bă, dar țara noastră unde e, că noi am fost aici? Problema e foarte complicată. Gândiți-vă conflictul ăsta e de 70 de ani, nu putem să rezolvăm nici în 10 minute și nu se poate rezolva, cum să spun eu, după ureche, cum li se pare lor bine. Aici cumva trebuie luată rescrisă cartea de la început, dai la prima pagină din nou, pui geografia pe masă, pui harta pe masă. Vedem toate elementele, începând de la demografie, începând de la zone. Toate chestiile astea trebuie analizate de către cei care vor participa la la negocierile de pace acolo, pentru că din punctul meu de vedere cel mai greu lucru pentru 2024 va fi să se găsească o soluție. Cam astea ar fi principalele trei elemente fundamentale din punctul meu de vedere pentru 2023: faptul că China a devenit jucător global; conflictul între Federația Rusă și Ucraina, din punctul meu de de vedere, nu poate să aibă o soluționare militară, în sensul că, indiferent ce resurse ar veni, practic, pe ucraineni îi vor ajuta să obţină succese limitate și să își păstreze o mare parte din teritoriu, dar nu cred că vor fi suficiente sau mai are capacitatea necesară de a-i scoate pe ruși afară din toate teritoriile sau provinciile cucerite și anexate; și al treilea, conflictul israeliano-palestinian. Sunt multe alte elemente, dar m-aş opri la astea trei, pe care le consider eu fundamentale pentru anul 2023.
Cristian Dumitrașcu: Domnule general Tomescu, vă mulțumesc foarte mult. Să aveți un an mai bun, să fie cu sănătate!
Cătălin Tomescu: Mulțumesc frumos!
Cristian Dumitrașcu: Vă mai așteptăm la „Jurnal militar”.
Cătălin Tomescu: Mulțumesc de invitație. Le urez tuturor celor care ne ascultă, tuturor românilor, un an bun, sănătate în primul rând, cu pace, să-și îndeplinească toate aspirațiile împreună cu familiile lor!

A 10-a ediție a Forumului de Securitate s-a desfășurat la Varșovia

Publicat de Gabriel Stan, 9 octombrie 2023, 14:55

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Capitala Poloniei, Varșovia, a găzduit pe 3 și 4 octombrie a 10-a ediție a Forumului de Securitate, una dintre cele mai prestigioase conferințe dedicate cooperării transatlantice.

Tema centrală din acest an a fost dedicată rolului din ce în ce mai relevant al Europei Centrale și de Est în actualul context de securitate euroatlantic.

România a fost reprezentată la eveniment de ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, care a participat la dezbaterile forumului și, în context, s-a întâlnit cu omologii din Polonia și Slovenia și cu președintele Comitetului Militar NATO, cu care a discutat despre situația de securitate regională, măsurile adoptate la nivel aliat pentru întărirea posturii de apărare și descurajare și despre cooperarea la nivelul Uniunii Europene și în plan bilateral.

Președintele Comitetului Militar NATO, amiralul Rob Bauer, a declarat la Varșovia că este necesar ca industria de apărare din țările aliate să crească producția într-un ritm mult mai susținut, pentru a putea menține în continuare sprijinul pentru Ucraina în războiul cu Federația Rusă.

Daniel Pop: Ne aflăm într-un moment critic pentru securitatea noastră și pentru pacea și stabilitatea internațională. Suntem martori la cea mai mare transformare și adaptare a Alianței de la Războiul Rece până în prezent

Publicat de Gabriel Stan, 8 mai 2023, 14:35 / actualizat: 8 mai 2023, 15:41

La „Subiectul Săptămânii” invitații lui Radu Dobrițoiu de la „Euroatlantica” de joi, 4 mai au fost generalul de brigadă Daniel Pop, șeful Direcției instruire și doctrină din Statul Major al Apărării și profesorul universitar și jurnalistul Val Vâlcu.

Subiectul a fost axat pe exerciții militare desfășurate de NATO, Swift Response, Anaconda, Aurora și Defender Europe 2023, exerciții ample prin care sunt simulate manevre adaptate la actuala situație generată de invadarea Ucrainei către Federația Rusă.

V-am pregătit un fragment din interviul live de joi seara din emisiunea „Euroatlantica” de la Radio România Actualități.

Radu Dobrițoiu (realizator): De ce are Alianța nevoie de exerciții cu mii de militari și zeci de blindate și aeronave?

Val Vâlcu: Simplu spus, pentru patru direcții: descurajare, pregătire, demonstrație economică și testarea momentului. Nu toate armele au fost folosite pe câmpul de luptă, n-au fost demonstrate capabilitățile lor.

De asemenea, capătă o experiență, e important ca spirit de corp, camaraderie, cunoașterea personală între militarii din România, Polonia, SUA, care, într-o situație pe care nu ne-o dorim, vor lupta în aceeași linie, se vor apăra reciproc pe câmpul de luptă.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule general Daniel Pop, o societate puternică este puțin probabil să fie atacată de către dușmani dacă este pregătită de luptă. Care este rolul exercițiilor militare desfășurate de NATO, aplicații la care participă și Armata României?

Daniel Pop: Este clar că ne aflăm într-un moment critic pentru securitatea noastră și pentru pacea și stabilitate internațională, asta fără doar și poate. Cred că suntem martori la cea mai mare transformare și adaptare a Alianței de la Războiul Rece încoace.

Acest concept de descurajare și apărare este cred că cea mai potrivită măsură, iar una dintre liniile de efort pentru punerea în practică a acestui concept constă tocmai în aceste exerciții pe care Alianța le desfășoară într-un concept de 360 de grade, dar în special în flancul estic.

În primul rând este vorba de coeziune, este ceea ce Alianța își propune să demonstreze prin procesele de proiectare, planificarea executarea și evaluarea acestor exerciţii. În al 2-lea rând, de descurajarea oricărui potențial adversar, având o abordare unitară din partea tuturor membrilor Alianței, prin implementarea unui ritm al activităților așa cum ați menționat dvs. în deschiderea emisiunii, foarte susținut în toate zonele geografice ale Alianței, în toate domeniile operaționale și funcționale, că vorbim de spațiul terestru, maritim, aerian, în cyber, operații speciale sau de susținere. În felul acesta generăm o permanentă și robustă prezenţă credibilă, cu alte cuvinte, suntem activi și vigilenţi.

În al 3-lea rând, ceea ce am încercat noi, Armata Română, mereu este să ne pregătim personalul și structurile pentru a genera acele pachete de care vorbește toată lumea, de forțe necesare pentru un răspuns coerent, întrunit, decisiv, nu numai la amenințările actuale din mediul de securitate, ci chiar şi în sprijinul populației și autorităților locale, pentru că parte din exercițiile pe care dumneavoastră le-ați menționat în deschidere, au și rolul de răspuns la criză sau de sprijin a populației civile.

Cuvântul cheie pentru toate acestea este interoperabilitate și când vorbim de acest lucru, vorbim pe toate palierele ei: tehnic, procedural, uman – şi aicia mă refer la pregătire și terminologie comună, și informațională.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule Val Vâlcu, vorbim despre mii de militari implicați în simulări, manevre aliate. Aceste aplicații militare de anvergură programate de NATO pot descuraja Federația Rusă?

Val Vâlcu: Da, fără discuție. S-a văzut că e un colos cu picioare de lut. Armata Roșie nu are tehnologie, zecile, sutele de iahturi pe care miliardarii ruşi le defilează prin Mediterana sunt mai puține nave de luptă, mai puține rachete, mai puțină tehnologie modernă și în felul ăsta oligarhii au săpat devreme la capacitatea armatei ruse de atac şi vedem, de asemenea, că generalii, strategii ruși au eșuat în Ucraina începând din primele zile ale invaziei, când n-au reușit să ocupe Kievul, au fugit de pe aeroportul pe care încercau să-l cucerească, până la acea manevră ciudată, cu o coloană de tancuri extrem de vulnerabilă, care s-a blocat zile în șir în primele luni ale atacului.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule general Daniel Pop, Armata României participă cu sute de militari la exercițiile NATO. Vă rog să ne aduceți informații despre prezența trupelor românești în cadrul acestor manevre de exercițiu ale Alianței.

Daniel Pop: Da, aşa este. Planul de pregătire este bogat pentru acest an și are un ritm susținut. El este în ton cu nevoile de instruire ale Armatei Române în momentul de față.

Pentru 2022 vorbeam de un număr de 106 exerciții multinaționale, dintre care 45 în România și 61 în afara granițelor țării. Iată că suntem la mai puțin de mijlocul anului și deja ne apropiem de un număr de 38 de exerciții pe care Armata Română le-a executat.

Cred că ar trebui să menționăm aici și exercițiul Forțelor Navale Române, care a avut loc în luna martie, unde vreau să spun că militarii au coagulat în jurul lor 2.600 de militari, între care 800 din 12 state aliate, un număr impensionant pentru această categorie de forțe și, după cum vedeți, amenințările la Marea Neagră sunt în creștere, iar Marea Neagră rămâne un punct fierbinte pe harta lumii.

Mai mult decât atât, vreau să vă spun că centrul de greutate al acestei perioade este, așa cum ați spus dumneavoastră Anaconda. Este un exercițiu de apărare desășurat pe teritoriul Poloniei, de tip joint interinstituțional și multinațional, unde Armata Română are a doua contribuție ca mărime a efectivelor participante la acest eveniment. Vorbim de peste 426 de militari cu 57 de vehicule și trei aeronave Puma.

Element de noutate, aș spune eu, un marș de aproape 1.000 de kilometri, care a început din Craiova și se termină tocmai în poligonul Forțelor Armate Poloneze.

Radu Dobrițoiu (realizator): Invitați au fost profesorul universitar Val Vâlcu, jurnalist și editorialist la DC News, și generalul de brigadă Daniel Pop, șeful Direcției instruire și doctrină din Statul Major al Apărării.

Ștefan Ciochinaru: În vreme ce Putin a vorbit aproape două ore, de adormiseră oamenii în sală, Biden a vorbit 20 de minute, la Varșovia, folosind propoziții foarte scurte. A fost o demonstrație de retorică absolut fantastică

Publicat de Gabriel Stan, 27 februarie 2023, 15:40 / actualizat: 28 februarie 2023, 16:57

S-a împlinit un an de la începutul conflictului din Ucraina. Momentul nu avea cum să treacă neobservat și a reprezentat un bun prilej pentru o serie de acțiuni diplomatice nivel înalt.

Fără a fi singurele, amintesc aici vizita președintelui american, Joe Biden, la Kiev, vizita șefului diplomației chineze la Moscova și discursul președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin. Pe front, însă, evoluțiile nu sunt semnificative deocamdată.

Cristian Dumitrașcu a vorbit despre toate aceste evenimente și, desigur, despre anul de război ruso-ucrainean cu profesorul de relații internaționale Ștefan Ciochinaru.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule profesor, bună dimineața și bine ați venit la „Jurnal militar”!

Ștefan Ciochinaru: Bună dimineața, bine v-am găsit!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Am trăit cu toții în săptămâna pe care o încheiem un moment absolut istoric. Mulți dintre români l-au interpretat, după părerea mea, eronat, spunând că reintrăm într-un război rece. Specialiștii și o altă parte a oamenilor au interpretat că, dimpotrivă, Războiul Rece a luat sfârșit în săptămâna aceasta.

Ștefan Ciochinaru: Sunt absolut de acord cu ultima opinie: Războiul Rece a luat sfârșit în săptămână extraordinară, probabil cea mai semnificativă din punct de vedere diplomatic din ultimii ani, pentru că am avut acea conferință pentru securitatea de la München, după care am avut vizita surpriză a președintelui Biden la Kiev, iar după aceea am avut discursul de la Varșovia al președintelui Biden și am avut reuniunea Summitul formatului București 9, al țărilor de pe flancul estic al NATO.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): O mulțime de evenimente aparent greu de decriptat.

Oamenii sunt, iată, și mai îngrijorați decât au fost în timpul acestui an pe care l-am împlinit cu toții, cu amărăciune spunem că l-am împlinit, această aniversare, care se numește într-un mod ciudat aniversare de un an de la începutul războiului…

Ștefan Ciochinaru: Un an de război în Europa.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Un an de război în Europa și despre care noi am vorbit de câteva ori bune aici, la „Jurnal militar”, în care uneori ați fost mai optimist, alte ori ați fost realist. Din păcate, lucrurile nu sunt deloc aproape de un final fericit.

Ștefan Ciochinaru: Lucrurile s-au apropiat semnificativ de un final fericit, domnule Dumitrașcu, a luat sfârșit prima fază acestui război, faza în care a fost inițializat și a izbucnit războiul propriu-zis, pentru că inițial a fost – nu? – o „operațiune militară specială”, care urmărea răsturnarea în trei zile a guvernului de la Kiev și înlocuirea lui cu un guvern fantoșă.

A eșuat şi asta, a început războiul. A trecut un an de zile. Prima fază s-a terminat, Rusia a pierdut și acum pregătim, intrăm, de fapt, deja în a doua fază a războiului, odată cu operațiunile premature declanșate de armata rusă în jurul Bahmutului, în cele trei localități care n-au nici un fel de importanță strategică militară, doar încercau să ofere o victorie oarecare pentru Vladimir Putin la împlinirea unui an de război. A eșuat și această poveste.

A doua etapă va fi o etapă a epuizării forțelor, o etapă a unui război marcat de atacuri, contraatacuri, pierderi semnificative de oameni și materiale, în care încet-încet forțele se vor epuiza.

Tratatele nu vor mai fi strategic-militar, tacticienii de carieră, ci specialiștii în logistică, în aprovizionare. Cei care vor reuși să asigure aprovizionarea pe durata acestei etape vor fi cei care vor hotărî victoria.

Vă pot spune de pe acum că victoria va fi tot a Ucrainei, după care, sigur, se va intra în a treia fază care va fi faza înfrângerii uneia dintre forțe, epuizării, va fi faza cea mai periculoasă din punct de vedere politic, pentru că partea învinsă va cunoaște convulsii sociale și politice foarte grave, care vor marca existența statului în cauză.

În opinia mea, din nou, Rusia va pierde, dar asta va dura. Teoretic, a doua fază ar trebui să dureze mai mult decât prima fază, care a durat un an de zile și tot teoretic, a treia fază, faza finală, va trebui să dureze mai mult decât a doua fază. Lucrurile se pot schimba, însă, dacă Ucraina primește, în timp util, armele de care are nevoie.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Noi am mai vorbit aici, domnule Ciochinaru, despre teama cea mare a tuturor oamenilor. Văd că mergeți pe o teorie a unui război clasic, a un război care să dureze, iată, poate mai mult de un an în următoarea fază.

Ce ne facem cu amenințarea nucleară și cum să interpretăm această ieșire din Convenția nucleară a lui Putin?

Ștefan Ciochinaru: Ieșirea din Convenția nucleară este un gest gratuit. Trebuia să răspundă cu ceva la ce s-a întâmplat la Kiev. N-avea cu ce să răspundă și atunci a anunțat acest lucru. Este superflu, pentru că Rusia nu mai era activă în tratatul acesta de ani de zile.

El rămăsese doar pe hârtie, pe de o parte. Pe de altă parte, chiar rușii au spus că ieșirea din tratat nu înseamnă că nu se pot reîntoarce în tratat. Deci, au lăsat deschisă calea comunicării.

De altfel, și secretarul de stat Antony Blinken, ministrul de externe al Statelor Unite, a spus că Statele Unite sunt gata la dialog oricând pe temele nucleare, indiferent de alt context. Deci, lucrurile din punctul acesta de vedere nu cred că vor escala.

Da, ați văzut șeful diplomației chineze, asta neînsemnând ministrul de externe, pentru, în China, cel care conduce diplomația este șeful secției externe a Partidului Comunist Chinez. Ministrul de externe este doar un membru al guvernului, dar deasupra guvernului se găsește partidul. Și acest șef al Secției externe a Partidului Comunist este membru în partidul chinezesc. Deci, el este numărul unu.

Ați văzut că a fost la Moscova, toată lumea se temea de această întâlnire. Au fost niște declarații formale care au fost și niște declarații foarte interesante ale părții chineze, care arată că, în ce privește integritatea asta editorială, suveranitatea țărilor și nefolosirea armamentului nuclear, Beijingul este intratabil.

Deci lucrurile rămân neschimbate. Așa că trebuie să avem mari emoții, cel puțin până în faza finală. Iar în baza finală, dacă se operează cu atenție, cu grijă, lucrurile cred că pot fi gestionabile. În definitiv, orice am crede noi, nici ofițerii ruși nu sunt inconștienți, nu sunt nebuni, nu vor să își vadă familiile sfârtecate.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Urma să vă întreb despre această ultimă întâlnire ruso-chineză. Iată, confirmă ceea ce spuneați acum ceva vreme, acum câteva luni, despre anterioara vizită importantă a președintelui Biden în China, atunci când a fost o înțelegere care a avut puterea să ne liniștească pe toți, cu privire la folosirea armelor nucleare.

Ștefan Ciochinaru: Da, fără niciun fel de îndoială. Însă, pentru că ați amintit numele lui Joe Biden, sunt aspecte absolut extraordinare în această săptămână diplomatică, despre care am vorbit la început, care au fost trecute cu vederea, care au o importanță chiar mai mare decât unele gesturi politici explicite.

De pildă, la Kiev foarte puțină lume a remarcat că președintele Biden, împreună cu președintele Zelenski, după ce au traversat un traseu simbolic, flancat de portretele celor celor căzuți pentru apărarea Ucrainei, au mers, pentru scurt timp, la Mânăstirea Sfântul Mihail. Ei bine, care este simbolul religios al mamei Rusia? Sfântul Gheorghe. Ei bine, au mers la Mânăstirea Sfântului Mihai.

Cine-i Sfântul Mihail? Sfântul Mihail e cel mai important dintre arhangheli, cel care este asemenea lui Dumnezeu, este protectorul divin în fața râului, cel care are sabia  de foc cu care luptă împotriva demonilor, împotriva forței satanice și a îngerilor căzuți, pe care, în final, îi alungă sub pământ.

Sfântul Mihail ar în grija sa balanța dreptății cu care întărește, atenție, sufletele tuturor și nimeni, dar nimeni nu-l poate învinge. A fost evident un simbol. S-a discutat foarte mult de faptul că, în acest timp, în Kiev răsunau alarmele aeriene, sirenele, în vreme ce nu existau relatări privind atacuri aeriene sau cu rachete de rusești.

Da, dar pentru că sunau armele aeriene ca trâmbițele care au făcut să cadă zidurile Ierihonului. De data asta au căzut zidurile Ierihonului rusesc. Încă o dată, cu un apel la simbolistică.

Așa cum la Varșovia, după aceea, președintele Biden va sfârși discursul său de numai 20 de minute îngenunchind alături de copii pe scenă, copiii reprezentând simbolic ce? Viitorul. Diferența de discurs. În vreme ce Putin a vorbit aproape două ore, de adormiseră oamenii în sală, Biden a vorbit 20 de minute, folosind propoziții foarte scurte.

A fost o demonstrație de retorică absolut fantastică. Propoziții scurte, dar în care fiecare propoziție era absolut memorabilă. Păi, Ronald Reagan numea imperiul sovietic un imperiu al răului.

Biden a transformat acest imperiu al răului într-un imperiu al absurdului. Uitați-vă la discursul lui Putin! Putin a construit în discursul lui o realitate alternativă. El trăiește în bula lui, într-o lume imaginară.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Am revăzut cu toții stilul Ceaușescu, pe care unii dintre noi l-am prins.

Ștefan Ciochinaru: Absolut, absolut. Vă rog să mă credeți că mă uitam, eram absolut șocat. Parcă asistam la un discurs al lui Ceaușescu la Sala Palatului, în care ne vorbea de „producții record” care nu existau, ne vorbea de o viață extraordinar de bună pe care nu o aveam ș.a.m.d.

Acest om, mai bine de 60-70% din discursul lui s-a adresat publicului intern, promițându-i o viață minunată: case ieftine, pământuri gratuite, tot soiul de salarii mai mari. Adică stăteai și te uitai, nu-ți venea să creezi.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Compensații pentru familiile celor omorâți pe front.

Ștefan Ciochinaru: Da, și câte și mai câte, pentru cercetători, pentru… parcă era Ceaușescu. Dădea 100 de ruble în plus. A doua zi a dat 500 de ruble, adică aproximativ șapte dolari, nu?

Fiecărui participant la marele meeting de pe stadionul Lujniki, care a durat exact cât a vorbit el. Pentru că după ce a vorbit el, că el a fugit, că era ger, a plecat și lumea.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da.

Ștefan Ciochinaru: S-a golit stadionul.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Pentru că tot ați atins această latură simbolică a vizitei lui Joseph Biden la Kiev, dumneavoastră ca profesor de relații internaționale, sigur aveți o părere specială despre prima vizită a unui președinte american într-un teatru de război unde nu se aflau trupe americane, una la mână, și a doua: trebuie să amintim că a fost monitorizat și de pe spațiul aerian al României, care au vegheat de la marginea spațiul aerian românesc spre cel ucrainean.

Ștefan Ciochinaru: Da, vedeți? Haideți să rămânem în planul simbolic, comentând această întrebare a dumneavoastră. Aveam, până acum, imaginea construită cu grijă, vreme de 20 de ani, a unui Vladimir Putin, caratist, călare pe tigru, luptându-se cu ursul, macho man.

Acest macho man se ascunde în buncăre, în vreme ce bătrânul Biden a aterizat la Kiev, în mijlocul războiului, în inima țării agresate.

Bătrânelul s-a dovedit un luptător extraordinar. Omul care, ați văzut, își îndoaie genunchii când merge, de bătrânețe, dar e mai viu și mai puternic decât tigrul de hârtie.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la Subiectul săptămânii a fost profesor relații internaționale, Ștefan Ciochinaru. Domnule Ciochinaru, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio.

Ștefan Ciochinaru: Cu Ucraina până la capăt, a spus Joe Biden, și așa va rămâne întreaga lume liberă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc!

Ștefan Ciochinaru: O zi buna!

Ovidiu Raețchi: Marea Neagră este o prioritate zero pentru Alianța Nord-Atlantică, pentru că Alianța e una cu caracter defensiv, iar Marea Neagră e vizată de un război de agresiune, însoțit de încercări de a modifica granițele

Publicat de Gabriel Stan, 12 decembrie 2022, 14:03

La „Subiectul săptămânii” aducem în atenția dumneavoastră concluziile ministerialei NATO desfășurată săptămâna trecută la Bucureşti, primul eveniment de nivel înalt al NATO într-un stat de pe flancul estic, după agresiunea armată a Federației Ruse împotriva Ucrainei.

Vă invităm să ascultați un fragment din emisiunea „Euroatlantica”, difuzată joi seara, la Radio România Actualități.

Invitații lui Radu Dobrițoiu au fost Ovidiu Raețchi, preşedintele Centrului Euroatlantic pentru Reziliență, și Ion Petrescu, colonel în rezervă, analist militar, fost director al trustului de presă al Armatei.

Radu Dobrițoiu (realizator): Ce mesaj transmite alegerea Bucureștiului pentru această reuniune?

Ovidiu Raețchi: Sunt două mesaje. În primul rând, în mod evident, este sprijinul față de partenerii ucraineni, care a fost subliniat și care a fost dezbătut în detaliu de-a lungul zilelor reuniunii ministeriale.

În mod evident, este și un semnal în raport cu importanța României în acest flanc, pentru că, dacă te uiți la linia celor trei mări dinspre estul Europei, adică de la Baltica la Marea Neagră și la Adriatică, vei înțelege imediat de ce e Marea Neagră este o prioritate zero pentru Alianța Nord-Atlantică, astăzi; pentru că Alianța e una cu caracter defensiv și pentru că Marea Neagră e, în acest moment, vizată de un război de agresiune, însoțit de încercări de a modifica granițele.

Iar dacă flancul baltic a fost deplin consolidat, ca efect nescontat, dacă în sud, la Adriatică, există, sigur, încercări de destabilizare hibridă, dar nu se poate vorbi de o agresiune directă din rațiuni geografice, Marea Neagră este direcția care trebuie stabilizată și protejată, iar România a reprezentat promotorul strategic al acestei idei încă după ocuparea și anexarea ilegală a Crimeei.

Noi am pledat pentru o pondere egală a prezenței înaintate NATO la Marea Neagră, în raport cu Baltica. Și iată că istoria ne dă dreptate, în ideea că, dacă Federația Rusă simte o anumită vulnerabilitate într-o zonă, acolo își va concentra eforturile. Or, la Marea Neagră avem Ucraina, avem Moldova cu Transnistria, cu Găgăuzia, avem Georgia.

Toate aceste idei au fost formulate de România, care, politic, a fost, este și va fi actorul de la Marea Neagră cu cel mai puternic discurs pro-NATO și al creșterii prezenței NATO, iar opțiunea pentru București a fost o consecință.

Radu Dobrițoiu (realizator):  Domnule colonel Ion Petrescu, pe palierul militar s-a discutat de Ucraina. Ce concluzii putem trage după reuniunea de la București? Cât de importantă este Ucraina, rezistența Kievului în strategia de securitate a NATO?

Ion Petrescu: Au fost la București voci care au perceput această reuniune de-o manieră, pe care aș caracteriza-o cu eleganță, bazată pe lipsă de informație. Sigur că toți cei care au participat la această reuniune a miniștrilor de externe ai NATO știau că principala problemă rămâne Ucraina.

Ucraina, din perspectiva faptului că și-a propus, anul viitor, așa cum zicea președintele Zelenski, să-și elibereze toate teritoriile, inclusiv Donbasul, Ucraina de Sud și Crimeea, un obiectiv extrem de ambițios, în condițiile în care, așa cum declara președintele Putin, Rusia rămâne cu trupe în Ucraina și își apără interesul național acolo.

La momentul când difuzați emisiunea, sunt 125.000 de mobilizați trimiși de Kremlin în sprijinul forțelor destinate inițial pentru operațiunea militară specială pe teritoriul statului ucrainean și se preconizează ca restul, până la 300.000, să fie trimiși după terminarea perioadei de instruire, probabil înainte de data de 1 martie.

De aceea, această voce unitară a miniștrilor de externe aliați a contat foarte mult, deoarece aici nu e vorba doar de simple declarații, ci de o bifare a unor angajamente anterioare, care încep de la livrarea de armament, cum procedează Statele Unite al Americii, Marea Britanie, până la alte modalități de ajutorare a statului ucrainean, greu încercat în această iarnă de bombardamentele cinice ale Federației Ruse și care va primi, cu recunoștință, toate aceste generatoare pe care o serie de state europene le-au pregătit; le trimit pe calea aerului pentru a ajuta populația ucraineană greu încercată de acest război dus pe frontul de est.

Ștefan Ciochinaru: Strategia lui Putin în acest moment este foarte clară. Vrea o iarnă grea pentru noi, întuneric și frig în Ucraina, dezbinare în Europa și vrea ca umbra de moarte a Rusiei să ne înghețe pe toți într-o frică perpetuă

Publicat de Gabriel Stan, 5 decembrie 2022, 13:58

La ”Subiectul săptămânii” avem un interviu cu profesorul de relații internaționale Ștefan Ciochinaru, de la care vom afla care sunt principalele concluzii de după reuniunea NATO de la București, încheiată miercuri, 30 noiembrie.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule Ciochinaru, iată mesaje importante care au reieșit după întâlnirea NATO de la București.

Am reținut ceva înainte de a vă ruga să dezvoltăm concluziile pe care le-ați tras dumneavoastră, să dezvoltăm un alt mesaj care vine dinspre Moscova, dinspre ministrul de externe Lavrov, care, iată, a mai scos din joben încă una gogotă, așa cum acum vreun an spuneau că înțelegerea pe care au avut-o ei pe vremuri nu se respectă și că vor să refacă sfera de influență până în centrul Europei, acum avem altă motivație ciudată: NATO trebuie să dispară, pentru că Uniunea Sovietică a dispărut. Cum comentați declarația asta?

Ștefan Ciochinaru: Cu amuzament, adică morocănosul Pinocchio, cum mai este supranumit mai nou ministrul de externe al Federației Ruse, din motive lesne de înțeles, din sintagma pe care am amintit-o, eh, morocănosul Pinocchio nu se dezminte.

Nu există niciun fel de legătură de cauzalitate între dispariția URSS și NATO, atâta vreme cât NATO este o alianță defensivă, constituită prin voința țărilor membre. Și cu asta se termină toată discuția.

Avem 28 de state europene, plus două state din America de Nord, Canada și Statele Unite ale Americii, care au acest acord de voință privind securitatea lor colectivă. Politica aventuristă a Rusiei este o amenințare pentru pacea globală, nu doar continentală, iată, justifică existența unei astfel de alianțe.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cu atât mai mult cu cât, iată, s-a vorbit despre războiul din Ucraina în continuare. Noi am mai dezbătut în perioada anterioară, destul de curând am mai dezbătut acest subiect și reiese aici un mesaj important după întâlnirea de la București, se transmite un mesaj de unitate și de efort susținut de a sprijini Ucraina, oricât va dura. Nu dăm înapoi. Așa se spune.

Ștefan Ciochinaru: Da, da, da, a fost, de fapt este foarte interesant ce s-a întâmplat la București, că nu vorbim doar de reuniunea ministrială NATO, a fost un cumul de întâlniri la București. Să nu uităm și de reuniunea liderilor conferinței pentru securitate de la Munchen, să nu uităm de întâlnirea organizată de Marshal Found și de Aspen Institut pentru Securitatea Europeană, să nu uităm de întâlnirea miniștrilor de externe ai G 7, sigur, mai puțin Japonia.

Deci, iată, au fost vreo patru evenimente extraordinare, sigur prilejuite de această ministerială a NATO, toate consacrate, în fond, situației securitare din Europa. Pentru că, ca să legăm de întrebarea anterioară a dumneavoastră, domnul Lavrov, morocănosul Pinocchio, spunea că nu mai există URSS. 

Nu mai există URSS, există Federația Rusă, Imperiul Rus, care continuă, indiferent că vorbeam de comisari atunci, de gospodine acum, continuă aceeași politică agresivă, imperialistă, care caracterizează Moscova de sute de ani.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Se vede că o rezistență reală, adevărată nu poate fi susținută de Ucraina decât cu ajutorul Vestului, cu ajutorul tehnologiei moderne.

Am văzut și noi, acum câteva zile, la parada militară națională, spre norocul nostru și spre lauda noastră, pentru că am urmărit un drum greu de reforme, prin care am reușit să dotăm cât de cât armata cu sistemele atât de lăudate în război din Ucraina, şi aici am să spun despre HIMARS, dar acum, iată, ministrul ucrainean Kuleba cere și Patriot. Credeți că va fi posibil să aibă, în viitorul apropiat, Ucraina și un sistem Patriot?

Ştefan Ciochinaru: Nu știu dacă va fi posibil, dar cu siguranță este foarte necesar, pentru că vedeți, tot armamentul modern pe care l-a donat lumea liberă Ucrainei, pentru ca să se apere în fața acestei agresiuni ilegale a Rusiei, nu este un armament care să-i permită Ucrainei să lovească în adâncime pozițiile ruse, în timp ce Rusia lovește, după cum am văzut, Ucraina până la frontierele ei cu țările NATO. Și atunci, da, Ucraina are nevoie de apărare antiaeriană, pentru că aici ar fi rolul Patriot.

Are mare nevoie de Patriot, asta cu siguranță. Dacă se va și reuși să se deplaseze sistemele Patriot în Ucraina, este o decizie care mă tem că nu este atât politică, cât militară, pentru că știm bine că sistemele Patriot presupun un nivel de tehnologie care trebuie pus la adăpost de mâna lungă a Moscovei. Cred că aici despre asta este vorba. Alminteri, reuniunile de la București au prilejuit nu doar afirmarea unității NATO – şi foarte bine spuneați dumneavoastră de hotărârea colectivă de a sprijini Ucraina până la victoria acesteia asupra Rusiei.

Atenție foarte mare la terminologie! De altfel, ştiţi bine că privind aderarea, posibila aderare a Ucrainei la NATO, s-a spus că există o condiție, și anume Ucraina să învingă în acest război, să rămână o țară suverană, pentru că în NATO nu pot să intre decât țări suverane. Nu sunt jocuri de cuvinte, sunt formulări foarte interesante și trebuie să fim foarte atenți, pentru că, în fond, la București s-au pus jaloanele pentru tot ceea ce urmează să se întâmple pe front, până undeva la sfârșitul primăverii, începutul verii anului viitor. Da, n-ar fi o tragedie doar pentru Ucraina dacă s-ar pierde acest război, ar fi o tragedie pentru întreaga lume democratică, care ar deveni mai vulnerabilă și viața ar fi periculoasă într-o astfel de lume.

Nu există dubii din punctul acesta de vedere. Au fost câteva puncte interesante ale declarațiilor date la București și, dacă-mi îngăduiți, aș accentua puțin asupra lor, pentru că ele vin ca răspuns la strategia lui Putin.

Strategia lui Putin în acest moment este foarte clară. Putin vrea o iarnă grea pentru noi, vrea întuneric și frig în Ucraina, vrea dezbinare în Europa, vrea ca umbra de moarte a Rusiei să ne înghețe pe toți într-o frică perpetuă. Dar, la București s-a spus foarte clar, pentru prima dată, că Balcanii de Vest și regiunea Mării Negre sunt zone de importanță strategică pentru NATO.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Important.

Ştefan Ciochinaru: Sigur că da, foarte important. S-a spus că NATO nu va recunoaște niciodată anexările ilegale ale Rusiei, care încalcă flagrant dreptul internațional și Carta ONU. De asemenea, s-a mai spus un lucru foarte important, dacă-mi îngăduiţi, și anume că toți cei responsabili pentru crime de război trebuie să fie trași la răspundere și vor fi trași la răspundere.

Sprijinul pentru Ucraina rămâne ferm  indiferent de durata războiului. Se vor adopta planuri concrete în cazul unui atac rusesc împotriva vreunei țări NATO – şi aici e contribuția României, ştim foarte bine că președintele României a cerut aceste măsuri concrete. S-a stabilit, de asemenea, extrem de important că nu este un adversar China. China este o competitoare, există o rivalitate sistemică, dar nu este un …

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Inamic.

Ştefan Ciochinaru: … adversar pentru NATO. De asemenea, așa cum spuneam, Ucraina trebuie să rămână un stat suveran, ca să devină membru NATO. Dar, foarte important, cel puțin pentru noi, pentru români, s-a desprins o lecție războiului de până acum, și anume că țări precum Moldova, Georgia și Bosnia-Herțegovina trebuie sprijinite acum.

Nu mai trebuie amânat. Trebuie luate toate măsurile pentru ca aceste țări să fie la adăpost de mâna lungă a Moscovei, care acționează uneori direct și uneori prin țări prietene. Și dați-mi voie să nu le amintesc, că le știm foarte bine cu toții, chiar dacă vorbim aici de Belgrad și de Budapesta.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Pentru că ați amintit despre Republica Moldova, era chiar ultima întrebare pe care voiam să v-o adresez. S-a amintit aici, în declarația lui Jens Stoltenberg, despre întâlnirea cu Maia Sandu și despre faptul că se respectă statutul neutru al țării și al faptului că nu este o țară care aspiră la aderarea la NATO. Un pic complicat pentru Moldova.

Ştefan Ciochinaru: E foarte complicat acest statut de neutralitate, care a apărut o soluție în anii ’90, creează niște dificultăți securitare în momentul de față. Ceea ce este însă absolut salutar este faptul că Uniunea Europeană, și, iată, acum și NATO, dar în această ordine, întâi Uniunea Europeană și apoi NATO, în pofida acestui statut de neutralitate, au înțeles că trebuie să sprijine acest al doilea mic stat românesc, să reziste în fața presiunilor.

Pentru că, domnule Dumitrașcu, să fim cinstiți, în aceste zile are loc un război hibrid împotriva Moldovei, Rusia deschizând practic în Moldova un al doilea front, după cel din Ucraina. Numai că de data aceasta aicea, războiul se poartă doar cu instrumentele conflictului hibrid.

Dar asistăm la un veritabil asalt asupra statalității și asupra independenței și asupra guvernului pro-european de la Chișinău. Și evident că acest guvern trebuie sprijinit prin toate mijloacele, la fel ca de altfel și cel din Georgia, și la fel ca și cel din Bosnia-Herțegovina, care de asemenea trece prin momente foarte grele. Victoria acestor forte revanșarde și conservatoare, retrograde, aș spune, grupate în jurul Moscovei, nu ar duce la nimic bun pe continentul european.

Și tot ce speră Moscova, care este punctul strategic al acestei ofensive împotriva Europei și a lumii libere, este să ne facă să ne săturăm de război, să ne fie foarte greu, să ne fie frig, să fim exasperați de scumpirea alimentelor, a energiei. Iarna oricum nu e un anotim care să dea foarte mult optimism multora dintre noi și atunci, săturându-ne, să punem o presiune pe guverne, astfel încât să abandonăm lupta pentru libertate, pentru democrație, pentru valorile în care credem și abandonând această luptă, să lăsăm cale liberă Moscovei și aliaților săi.

Ei bine, asta nu se va întâmpla. Este deja eșuat acest program al lui Putin și, indiferent de preț, lumea democratică, lumea liberă va continua să rămână unită împotriva acestui marasm înfiorător care a pornit și este în continuare întreținut de la Moscova.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc foarte mult și pentru că spuneați, înainte de a încheia, pentru că aminteați despre acel al doilea front de război hibrid, de data asta care e deschis în Republica Moldova. Dumneavoastră nu sunteți departe de instituția Radio România, care, știți bine, are postul Radio România Chișinău, care, slavă Domnului, poate să reprezinte un pilon important, o contrapartidă a atacurilor hibride, informaționale care vin dinspre Rusia.

Ştefan Ciochinaru: La fel cum Radio România, radioul național, radioul tuturor românilor, a fost întotdeauna în istorie alături de valorile supreme ale națiunii.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la Subiectul săptămânii a fost profesorul de relații internaționale, Ștefan Ciochinaru. Domnule Ciochinaru, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio!

Ştefan Ciochinaru: Cu drag! O zi bună!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică):  O zi bună!

Convorbire telefonică în sistem videoconferință între ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr și secretarul apărării al SUA, Lloyd J. Austin

Publicat de Gabriel Stan, 5 decembrie 2022, 13:27

Sonia Raicu (realizator rubrică): Marți, 29 noiembrie, ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, a avut o convorbire telefonică, în sistem videoconferință, cu secretarul apărării al Statelor Unite ale Americii, Lloyd Austin.

Discuțiile au vizat evoluțiile recente ale situației de securitate din regiunea Mării Negre, pe fondul războiului declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei.

Cei doi oficiali au discutat și despre stadiul și perspectivele cooperării în domeniul apărării, în special prezența forțelor Statelor Unite ale Americii în România, programele de achiziții de echipamente militare, precum și modalități de consolidare a posturii de descurajare și apărare a Alianței Nord-Atlantice, inclusiv eforturile și proiectele aliate din România.

Adrian Vascu: Industria militară a fost cea care a avut de câștigat din această perioadă prin care trecem, pentru că foarte multe țări și-au direcționat parte din bugete înspre aceasta. E cinic, pentru că am început din nou să investim, să facem arme, să le folosim

Publicat de Gabriel Stan, 28 noiembrie 2022, 15:31

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): La interviul tradițional de la Subiectul Săptămânii, invitat a fost jurnalistul și analistul economic Adrian Vascu, realizatorul emisiunii „Veridice” de la Digi24, emisiune premiată săptămâna aceasta în gala Ziarului Financiar – 24 de ani.

Interviul vizează o temă arzătoare, aceea de folosire a energiei ca armă într-un adevărat război neconvențional, un șantaj la scară largă, ca parte a războiului hibrid purtat de Federația Rusă împotriva Vestului.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule Vascu, bine ați venit la „Jurnal militar.”

Adrian Vascu: Vă mulțumesc pentru invitație!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Și felicitări pentru premiul pe care l-ați primit din partea Ziarului Financiar. Este o recunoaștere a ceea ce faceți și a faptului că este…

Adrian Vascu: De fapt, a fost o contribuție a noastră, alături de Ziarul Financiar, noi activând mult în domeniul evaluărilor, la „Top 100 cele mai valoroase companii din România” care s-a lansat aseară, și am contribuit la estimarea valorilor din acest top, valori ale companiilor românești.

Pe primul loc a fost, uite că se leagă de subiectul nostru, „Hidroelectrica”, o companie din domeniul energiei, evaluată la vreo 63 de miliarde de lei, și „Nuclearelectrica” cred că era în top 10 ultima, iar ieri, în timpul galei, și cred că în această perioadă s-a vorbit și se vorbește extrem de mult de două lucruri.

Unu e legat de criza asta a energiei și unul dintre factorii care o determină este războiul din proximitatea noastră, din nefericire. Iar al doilea element, s-a vorbit despre acest lucru, și despre faptul că industria militară a fost cea care a avut de câștigat din această perioadă prin care trecem, pentru că foarte multe țări și-au direcționat parte din bugete înspre industria militară, pe care o lăsaseră mai la urmă până atunci.

E cinic, pentru că am început din nou să investim, să facem arme, să le folosim. Una este să fii pregătit pentru absolut orice și alta este să trăim aceste vremuri în care vedem că merge înainte un război, victime și o distrugere de țară care va necesita ani și bani și oameni să ajungă vreodată acolo unde am mai spus.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Din păcate, noi nu avem soluții ca țară dintr-o alianță puternică, o alianță care ne asigură nouă securitatea, şi e un dicton vechi care spune: dacă vrei să ai o pace lungă trebuie să te pregătești de război.

Și aici aș merge cu un citat din Maia Sandu, președintele Republicii Moldova, care spunea: „Nu putem avea încredere într-un regim care ne lasă pe întuneric și frig, care ucide intenționat oameni din simpla dorință de a ține alte popoare în sărăcie și în umilință. Oricât de greu ar fi acum, singurul nostru drum, calea de viitor a Republicii Moldova, trebuie să rămână spre lumea liberă”.

Cum comentați din punctul de vedere al omului specialist în asigurarea, să zicem, în asigurarea energiei, care este un punct vital în funcționarea unei țări şi sigur că da, treaba asta ține până la urmă de securitate, de securitatea țării.

Adrian Vascu: Da, discursul doamnei Maia Sandu este unul corect, atât politic, cât și uman, până la urmă. Am apreciat de mai multe ori această calitate a discursurilor domniei sale bune. Spune bine.

Pe de altă parte, am luat și eu legătura cu prietenii și chiar avem o sucursală la Chișinău, iar momentul în care s-a luat curentul, săptămâna trecută, a fost unul de speriat cumva acolo, adică nu li s-a mai întâmplat chiar așa, să se întâmple în Chișinău. Imaginează-ţi că s-au oprit troleibuzele prin stații, prin intersecții, lifturile prin casele scărilor, adică surprize pe care nu le aveau.

Chiar mă gândeam că poate vom schimba niște reguli și în zona rezidențialelor de peste tot și să fie niște condiții de generatoare, ca măcar să nu rămână oamenii în lift cu orele sau cine știe ce să pățească în aceste momente. Revenind la Chișinău și la Republica Moldova, atunci când ei au fost un capăt de linie cumva..

Că sunt înspre Europa sunt un capăt de linie și aderă și ea, speră să intre în această direcție, cu noi și frumos ar fi să se întâmple odată sau a fost un capăt de linie și dinspre Moscova și n-au investit în capacități de producție, astfel încât nu au o asemenea independență și este foarte dificil să faci peste noapte capacități care să producă energie și să asiguri un asemenea deficit brusc, cum se întâmplă în Ucraina acum, când ați văzut sau am văzut, voi mai bine, pentru că sunteți în domeniul militar și puteți analiza și strategic și cu experiența pe care o aveți, dar ce vedem noi din afară este că în prag de iarnă cinismul s-a dus la maxim când, de fapt, atacurile sunt exact în zona acestor puncte extrem de nevralgice și extrem de esențiale, până la urmă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ultima întrebare. Cum comentați pregătirile pe care le fac unele armate, cum ar fi armata austriacă, care iată, a avut și câteva aplicații, câteva simulări în caz de rămân fără curent?

Adrian Vascu: Mi se pare absolut corect să simuleze niște lucruri care sunt, după cum le vedem, aplicabile în viața de fiecare zi.

Noi privim războiul pentru că deja pentru civili e destul de lung și ni s-a părut zilele astea că e și blurat oarecum din cauza campionatului mondial de fotbal.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cu siguranță.

Adrian Vascu: În sensul că lumea a zis: lasă, lăsăm puțin războiul deoparte, că acum trebuie să ne uităm la meci, că joacă cine cu nu știu cine. Dar, în realitate pregătirile se fac, apropo de aceste pregătiri, că se va lua curentul, este una, dar s-au făcut pregătiri ce se va întâmpla în cazul unui atac nuclear?

Iar în acest caz deja rezultatul e cu virgulă pentru oricine, pentru că orice pregătire ai face, am văzut că s-au făcut în diverse zone din lume, ba au făcut americanii cu aliații, ba au făcut rușii exerciții.

Ele par deja în zona aia de filme, deși partea realistă din noi ne spune că n-am crezut că vom mai prinde război în 2022 și uite că se întâmplă și atunci nu mai spunem chiar cu toată gura: domnule, nu o fi nebun cineva să dea drumul la butonul nuclear. Rămânem optimiști în continuare și sperăm să nu se ajungă sub nicio formă la un asemenea demers.

Pe de altă parte, din biografia lui Putin, lucrurile care au fost scrise și sunt publice, spunea la un moment dat că el a urmărit, a avut o copilărie, mă rog, mai săracă într-un fel și avea o bătălie cu șobolanii.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da, da, da, ne e cunoscută povestea. Da.

Adrian Vascu: Da, e cunoscută povestea și spune că întotdeauna șobolanul când este prins la colț va ataca și atunci nu contează cum. Sperăm că nu este cazul.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc!

Adrian Vascu: Cu mare drag.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la subiectul săptămânii a fost jurnalistul Adrian Vascu, realizatorul pastilei economice „Veridice” de la Digi24. Domnule Vascu, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio.

Adrian Vascu: Cu mare drag, și să fie în pace și să fim sănătoși.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mulțumesc.

Peste 30 de mine marine au fost neutralizate în bazinul vestic al Mării Negre

Publicat de Gabriel Stan, 28 noiembrie 2022, 13:45

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Peste 30 de mine marine au fost neutralizate în bazinul vestic al Mării Negre de către forțele navale din România, Turcia, Bulgaria și Ucraina – a declarat șeful statului major al Forțelor Navale, contraamiralul Mihai Panait, în cadrul întâlnirii anuale cu atașații militari străini acreditați în țara noastră.

Șeful Forțelor Navale Române a evidențiat activitățile de instruire bilaterală pe care marina militară le desfășoară împreună cu alți parteneri în Marea Neagră și în Marea Mediterană, precum și contribuția la asigurarea securității aliate în regiune, pe fondul războiului purtat de Federația Rusă în Ucraina.

Bugetul alocat Forțelor Navale Române în ultimii ani a permis derularea unor programe importante de reparații și modernizări la mai multe tipuri de nave din compunerea flotei și a flotilei fluviale.

Programe de achiziții de tehnică nouă sau derulat la Centrul de Scafandri – Regimentul 307 Infanterie Marină, grupul de elicoptere și Academia Navală.

Ștefan Ciochinaru: Când se va termina acest război, rolul ONU și al dreptului internațional vor trebui revizuite. Va trebui să preia în custodie centralele nucleare, care sunt o amenințare pentru toată lumea

Publicat de Gabriel Stan, 21 noiembrie 2022, 14:53

La „Subiectul săptămânii” a fost realizată o analiză a situației geopolitice internaționale, cu accent pe războiul ruso-ucrainean. Cristian Dumitrașcu a realizat interviul cu profesorul de relații internaționale, Ștefan Ciochinaru.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Domnule profesor, bun venit la „Jurnal militar”!

Ștefan Ciochinaru: Bine v-am găsit!

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Nu ne-am mai auzit de ceva vreme, dar, iacătă, avem motive destule să discutăm despre ce se întâmplă pe scena internațională. Aș spune, chiar de la început, una caldă, una rece.

Să spunem că întâlnirea dintre Biden și liderul chinez se poate trece la cea caldă, iar apoi, criza ucraineană continuă. Avem și cele două rachete căzute în Polonia.

Ștefan Ciochinaru: Să începem cu cea caldă – și este de o importanță extraordinară. Constat că sunteți singurii în mass-media care ar fi decelat corect importanța întâlnirii dintre președintele Biden și președintele Xi, care s-a soldat cu, aș zice, un pas mic în relațiile bilaterale, dar un pas uriaș în cele internaționale.

Pentru că la sfârșitul acestei întâlniri, președintele Chinei, Xi Jinping, a declarat – și vă citez aproape cu ghilimele: „China nu caută să schimbe ordinea internațională actuală”. Și închid aici acest citat de o importanță uriașă, pentru că practic, președintele Xi Jinping a semnalat în felul acesta că țara sa, China, iese din acea alianță revizionistă care s-a ambiționat să schimbe ordinea lumii, o ordine bazată pe reguli și care era compusă din Rusia, Iran, Coreea de Nord și – se presupunea – și China.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Da, foarte important. Iată că s-a tot vorbit în presa internațională despre eliminarea, practic, din cursa asta geopolitică mondială a Rusiei, de fapt.

Ștefan Ciochinaru: Da, pentru că s-a mai convenit acolo ceva și anume, s-a convenit să se renunțe la orice amenințare nucleară în relațiile internaționale.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Ăsta cred că este un pas foarte mare pe care l-a făcut America, pe de o parte, și, iată, China a acquiesat.

Ștefan Ciochinaru: Și, iată, și China și asta conferă lumii o gură de oxigen, o liniște de care era foarte mare nevoie în relațiile internaționale.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Interesant, de asemenea, felul în care s-a poziționat..

Ștefan Ciochinaru: Erdogan…

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): … pentru că se pare că a avut iar o poziție diferită.

Ștefan Ciochinaru: Da, președintele Turciei face un balet diplomatic, aș zice, extrem de interesant, maximizând la maximum situația geopolitică a țării sale și încercând să intermedieze între lumea liberă și Rusia, între țările din Asia Centrală, Orient și Occident.

Nu este surprinzător, este un curs politic pe care președintele Erdogan l-a adoptat de la începutul acestui conflict și în felul acesta reușind să capitalizeze în planul politicii internaționale foarte mult.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Întorcându-ne la Ucraina noastră cea de toate zilele, iată că se fac în curând nouă luni.

Ștefan Ciochinaru: Se fac nouă luni, nouă luni în care am strâns foarte multe întrebări. Sunt sunt numeroase interogațiile, domnule Dumitrașcu, pe care le ridică acest mare război din secolul 21. Sunt numeroase.

De ce sunt bombardate școlile și spitalele? De ce sunt bombardate cartierele de locuințe, de ce sunt amenințate centralele nucleare și barajele de acumulare, de ce sunt detonate silozurile alimentare, de ce NATO interzice Ucrainei bombardarea în adâncime a pozițiilor rusești, dar Rusia poate bombarda până la granița cu NATO, și, iată, prin accident și dincolo de ea.

Eu cred că atunci când se va termina acest război, pentru că se va termina, rolul ONU și al dreptului internațional vor trebui revizuite. Și vă dau un singur exemplu: de ce, de exemplu, în conflictele viitorului, ONU să nu preia în custodie centralele nucleare, care sunt o amenințare pentru toată lumea, nu doar pentru cei care se află în dispută pe front?

De ce în astfel de situații nu s-ar putea institui o zonă de interdicție, o fâșie de 100 de kilometri la frontiera cu țările nebeligerante? Atunci, astfel de accidente, cum a fost cel al căderii rachetei în Polonia, nu ar mai fi posibile. Deci primejdia de escaladare a războiului ar fi înlăturată. Și sunt numeroase astfel de probleme pe care acest război le ridică.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Către finalul interviului, după toate cele care s-au întâmplat în această săptămână – și iată, a fost și întâlnirea miniștrilor apărării din NATO la Bruxelles – lucrurile par a se îndrepta către o rezolvare, către un final. Sau încă nu vedem luminița de la capătul tunelului?

Ştefan Ciochinaru: Părerea mea este că în acest moment nu se mai joacă pe front, ci se joacă pe frontul din interiorul Rusiei, de la Moscova.

Acolo s-a constituit, de fapt, în ultima lună, luna octombrie, s-a constituit așa, pe nesimțite, o troică, un nou centru de putere rusesc, format din bucătarul Prigojin, generalul terorist Surovikin și aventurierul Kadîrov.

Acești trei oameni, dintre care doi au armate particulare, atenție, au intrat în dispută directă cu armata rusă, cu ministrul apărării, Șoigu, care încă este susținut de Vladimir Putin. În momentul de față are loc o luptă pentru putere fără niciun fel de menajamente înăuntrul Rusiei. Acolo este, cred eu, adevăratul front în momentul de față, cu toate că, sigur, ce se întâmplă în Ucraina continuă să îmbrace culori dramatice. Recentul bombardament…

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Teribil.

Ştefan Ciochinaru: Aproape 100 de rachete Kalibr a însemnat o desfășurare de mare forță și, din câte am înțeles de la specialiștii militari, rușii ar mai avea aproape cam tot 100 de rachete Kalibr în rezervă, dar ar fi ultimele.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Da, ceea ce cumva, logistic, s-ar putea ca aici să se…

Ştefan Ciochinaru: Ceea ce cumva conturează răspunsul la întrebarea dumneavoastră. Așa este.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc tare mult. Interesantă perspectiva asta. Am mai văzut așa ceva în 1917 în Rusia.

Ştefan Ciochinaru: Este, observația dumneavoastră este extrem de pertinentă. Retrăim acea perioadă. Se apropie cu pas vertiginos o perioadă revoluționară în Rusia, poate chiar insurecțională, poate chiar de război civil.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc tare mult pentru momentele, pentru minutele acordate.

Sunt convins că erați așteptat de mulți ascultători care de fiecare dată ne-au dat semnale că vă mai vor aici, la „Jurnal militar”, cu analizele dumneavoastră.

Ne mai auzim aici, la Radio România Actualități și în toate posturile teritoriale ale Radio România. Vă mulțumesc și ne mai auzim la radio.

Ştefan Ciochinaru: Cu multă plăcere și un îndemn pentru ascultătorii dumneavoastră: să țină aproape un aparat de radio cu tranzistor pentru a asculta Radio România în caz de Doamne ferește.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc! O zi bună!

Ştefan Ciochinaru: O zi bună!

Marius Gheorghescu: Ucrainienii beneficiază de un sprijin de informații destul de consistent fiind principalul factor care a făcut diferența în acest război

Publicat de Gabriel Stan, 14 noiembrie 2022, 16:08

Cristian Dumitrașcu (realizator): Prezent la Babadag în această săptămână am stat de vorbă, pe îndelete, cum se spune, cu comandantul Regimentului 307 Infanterie Marină, colonelul Marius Gheorghescu.

Dacă vă mai amintiți, domnia sa a realizat analizele foarte tehnice cu privire la războiul din Ucraina, una la vreo două luni după momentul 24 februarie, una prin vară şi, iată, acum, spre final de an, o a treia analiză pe care vă invit să o ascultați.

Invitat la Interviu Săptămânii, comandantul de Infanterie marină din Babadag. Domnule colonel, bună dimineaţa şi bine aţi venit la Radio!

Marius Gheorghescu: Bună dimineața dumneavoastră și ascultătorilor dumneavoastră!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Așteptate analizele dumneavoastră ca ofițer activ, comandant de mare unitate, aici, la granița de est, cea mai complicată după părerea specialiștilor, analizele despre războiul din Ucraina au fost foarte apreciate, cu atât mai mult cu cât, în afara faptului că sunteți în meserie, ca să spun așa, sunteți foarte informat, intrați pe toate site-urile și toate sursele posibile, aşa că se cuvine acum, în săptămâna aceasta de noiembrie, să analizăm ce se mai întâmplă în războiul din Ucraina, așa cum am vorbit noi de la început, pe la mijlocul perioadei, și iată acum este o acalmie, cum spuneaţi un pic mai devreme.

Marius Gheorghescu: Într-adevăr, sunt destul de atent la faza tactică, la partea de acțiuni militare de nivel tactic, care sunt, din punctul meu de vedere, cele mai relevante. Da, într-adevăr, războiul a intrat într-o fază de stagnare sau stalemate, cum e termenul britanic sau american.

Rușii își consolidează cucerirea, aliniamentul atins, concomitent cu mobilizarea care recent s-a încheiat, anumite unități cel mai probabil își vor reface, dacă nu total, măcar parțial sau mare parte din capacitatea de luptă; forțele armate ale ucrainienilor rămân în continuare în ofensivă pentru recucerirea teritoriilor anexate și a obiectivelor din zona de contact. Frontul pare ușor stabilizat, asta nu înseamnă că nu lasă loc de surprize.

Avem retragerea și evacuarea populației în zona Herson, care pare să incite opiniile multor specialiști aici – fie că se datorează succesuluiimilitar al forțelor ucrainene, fie ne putem aștepta și la o surpriză din partea armatei ruse, un procedeu numit capcană, dar la un nivel mult mai mare.

De asemenea, în Luhansk succesul forțelor ucrainene este mult mai vizibil. Cred că toată lumea așteaptă iarna, ca de obicei rușii sunt specialiști în a folosi conjunctura iernii în favoarea acțiunilor lor.

Mobilizarea, chiar dacă va da un impuls acţiunilor militare ale rușilor, nu cred că vor fi consemnate succese notabile, poate izolate, locale, vom vedea. Din punctul meu de vedere, pare-se că vor să consolideze.

După părerea mea, obiectivul militar al forțelor ruse este să consolideze și să mențină podul terestru către peninsula Crimeea, unde sunt mai multe obiective: alimentarea cu apă, șoselele.

A fost atacul sau lovitura forțelor ucrainene din portul Sevastopol, în care au lovit o fregată din clasa Amiral Grigorovici, au lovit un remorcher, din nou cu inovații tehnice și tactice ale forțelor ucrainene, au folosit drone aeriene pentru inducerea în eroare a apărării antiaeriene a echipajelor, a navelor din Marea Neagră, iar în port, în gura portului, în golf, au lovit navele cu drone submarine, USV se numesc – vehicule submarine fără pilot, comandate de la distanță.

Iată o inovație, ele existau pe piață, dar cred că este prima punere în scenă sau testare operațională cu succes, reușind să facă victime sau să creeze o problemă de protecție a navelor mari. Lovirea navei amiral, cea care a rămas, nava amiral a Flotei ruse din Marea Neagră, pare și acesta un succes. E adevărat că a fost lovită, nu a fost scufundată, dar aceasta reprezintă un semn și un mesaj, cel puțin operațional destul de clar din partea forțelor ucrainene.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Cred că e foarte interesant pentru dumneavoastră, ca specialist, să vedeți lucruri care, iată, se întâmplă în premieră în istoria militară, şi asta poate fi o chestiune care, sigur că da, se va preda la școală în viitor.

Marius Gheorghescu: După cum suneau specialiștii acum câțiva ani, revoluția în afacerile militare va consta mult în tehnologizare și digitalizarea războiului. Iată că asistăm la testarea operațională a multor sisteme de armament, de senzori, armament. Războiul reprezintă, chiar dacă este în apropierea țării noastre, reprezintă și o oportunitate pentru testarea multor sisteme de lovire și de senzori.

Dacă în bătălia aero-terestră aveam o combinație între aviație și tancuri sau între infanterie mecanizată și aviație, iată că se conturează noi cupluri, să spunem, pe câmpul de luptă între drona aeriană și forță terestră sau între dronă aeriană-dronă submarină.

Iată că apar niște inovații tehnice cu aplicabilitate tactică și operațională care au avut un succes chiar dacă el poate fi doar local sau de oportunitate, dar iată că aceasta a creat – și mă întorc din nou la exemplul loviturii din Portul Sevastopol, a fost mai mult succesul sau surpriza utilizării dronei sumarine sau lipsa măsurilor de protecție a forței în zona portuară Sevastopol?

Ca să poți lovi inamicul trebuie să-i exploatezi vulnerabilotaţile. Cu siguranță forțele ucrainene au avut informații asupra măsurilor de securitate, de protecție a forței portuară a navelor și atunci au reușit să creeze probleme flotei ruse.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Aş vrea să revenim la acest punct fierbinte al frontului de est, Herson, acolo unde spuneaţi mai devreme, şi este o idee vehiculată de mulţi specialişti că poate fi o capcană, iar dvs aţi spus că poate fi o capcană la un nivel mare. Dacă am putea să le explicăm ascultătorilolr această capcană, ce urmăresc ruşii, dacă este adevărat, prin această retragere deliberată.

Marius Gheorghescu: Păi în primul rând mă gândesc la o menţinere a contactului de foc, a contactuluui de luptă între forţele ruse şi forţele ucrainene la un nivel minim, ruşii menţin o forţă minală şi simulează o retragere pentru a atrage o mare parte sau un mare nucleu sau forţele principale ale Ucrainei să le atragă într-o zonă care este relativ închisă. Dacă vă uitaţi, este zonă fluvială a Niprului, este o zonă cu mobilitate destul de problematică.

Îi atragi într-o zonă închisă, de mici dimensiuni, după care îi loveşti sau îi încercuieşti şi îi nimiceşti sau îi obligi să se predea. Este o capcană, atragi… Hersonul este o zonă urbanizată, destul de dezvoltată, este un punct fierbinte şi este un obiectiv, bineînţeles, principal al forţelor ucrainene, pe care vor să-l reocupe, chiar dacă ruşii au creat capul de pod pe malul drept al Niprului, acolo, dar este o zonă în care îi pot atrage pe ucraineni şi le pot neutraliza o mare parte din forţele… având în vedere că şi ucrainenii au concentrate forţe, au forţe aeropurtate acolo, au infanterie marină, au forţe motorizate, adică un nucleu destul de consistent al forţei.

Vedeți, luptele sunt în Lugansk și în Herson, sunt în două zone destul de bine adunate, nu auzim decât de focuri sporadice pe alte sectoare ale liniei de contact. Cu siguranță așteptăm și 15 noiembrie, când se întrunesc G20 şi când cred că se vor lua… liderii principalelor puteri economice industrializate, cu siguranță se vor lua și niște decizii privitoare la războiul din Ucraina.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vorbeaţi despre această posibilitate, să fie o capcană acolo a rușilor, în Herson. Cu siguranță este vorba despre un război informațional, pentru că și ucrainienii presupun că au informații și că au aflat, cred, despre această intenție a rușilor.

Marius Gheorghescu: Întotdeauna când ataci, atacator sau apărător, îți faci niște calcule și, pe baza informațiilor obținute, încerci să deduci sau să conturezi cât mai precis un curs de acțiune al inamicului.

În mod sigur ucrainienii a luat în calcul și această… și în mod sigur și-au generat soluţii pentru a preveni, pentru a combate o eventuală capcană. Să nu uităm totuși că ucrainienii beneficiază de un sprijin de informații destul de consistent și care, din punctul meu de vedere, a fost principalul factor care a făcut diferența în acest război, cel puțin până în această etapă.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Cu britanicii…

Marius Gheorghescu: Prin informațional britanic, american sprijin NATO, sunt o serie de sisteme care le furnizează informații și cred că a contat foarte mult, fie și în succes, în manevră, în toate celelalte funcțiuni ale luptei, dar cât mai ales în pregătirea acțiunilor în zonele în care rușii au avut vulnerabilități.

Observați că toate loviturile ucrainiene, dincolo de cele susținute de media, totuși, au avut un succes în teren. E adevărat că propaganda de război și de o parte și de alta își face treaba și că prima victimă în război este adevărul, dar printre rânduri putem citi că… să nu credeți că ucrainenii nu au pierderi, au și ei pierderi consistente.

Că nu apar cifre sau că sunt controversate, sunt din tot felul de surse de informații, dar să nu uităm că nici armata rusă nu este acolo total nepregătită. A, că au mobilizat rezerviști, că-s mai puțin pregătiţi, da, dar vedeți că atacurile cu rachete și cu drone continuă și s-au mutat mult în partea de vest și lovesc infrastructura ucraineană., lovesc… Probabil că mizează și pe o reacție a populației civile vizavi de decizia politică, ei exploatează foarte mult această parte a războiului. E totuși un război hibrid. În ce măsură putem să spunem?

Deja suntem în etapa de război convențional, militară, din toate punctele de vedere, dar creează și o presiune pe populația civilă, care, la rândul ei, să pună presiune pe decizia politico-militară ucraineană.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la „Interviul săptămânii”, colonelul Marius Gheorghescu, comandantul Regimentului 307 Infanterie Marină de la Babadag „Heracleea”. Vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio.

Marius Gheorghescu: Şi eu vă mulțumesc.

Vasile Dîncu: Prin aceste prezențe în România a trupelor din SUA, Portugalia, Polonia, Belgia, Olanda și cu tehnica cea mai modernă, suntem din ce în ce mai apăraţi și mai implicați în interoperabilitatea cu întreg sistemul NATO

Publicat de Gabriel Stan, 17 octombrie 2022, 14:51

Săptămâna trecută a avut loc la Bruxelles o nouă reuniune a miniştrilor apărării în ţările membre NATO. Dincolo de ce a afirmat Jens Stoltenberg, secretarul general al Alianţei, în declaraţia de final a reuniunii, avem și alte decizii importante care s-au luat acolo, la Cartierul General al NATO, multe dintre ele care privesc în mod direct și România.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la „Subiectul săptămânii”, ministrul apărării naționale, domnul Vasile Dîncu. Domnule ministru, bun venit la Radio, la „Jurnal militar” și la „Subiectul săptămânii”.

Vasile Dîncu: Bună ziua! Mă bucur foarte mult să comunicăm de aici, de la Bruxelles, unde sunt, într-adevăr, discuții interesante din domeniul militar, din domeniul politicii militare, a apărării. Au fost două zile foarte pline, foarte condensate, în care am avut chiar discuţii istorice. De fapt, sunt două elemente care configurează importanța acestui summit al NATO.

În primul rând, este cel al asigurării implementării deciziilor aliate de la Summitul de la Madrid, din iunie 2022. Este foarte important. S-a făcut o revizie în cele două sesiuni, de exemplu, ale Consiliului Nord-Atlantic, am discutat, am aprobat şi andosat o serie de documente care sunt importante şi care privesc direcţiile politice privind directiva politică pe 2023, evident, pentru planificarea apărării şi evident că am vorbit și despre pregătirea Summitului NATO de la Vilnius, din 2023, pentru că direcţiile le-am trasat astăzi.

Deci, din perspectiva elementelor de strategie şi a elementelor executive, aș putea să spun că astăzi, temele principale ale celor două sesiuni ale Consiliului Nord-Atlantic au fost raportul ministerial de dimensiunea de descurajare şi apărare.

Aici, sigur că noul model de structuri de forţe, am discutat despre implementarea politicilor NATO în domeniul spațial, evaluarea rezilienţei, viziunea transformării digitale, de asemenea, despre planuri de implementare pentru armament în întărirea posturii de descurajare. Au fost elemente, să spunem, care au fost calde şi care țin de zona executivă și asta a fost foarte important pentru astăzi.

De asemenea, tot în această discuţie am avut o importantă sesiune în ceea ce privește direcţiile de fond care au privit adaptarea posturii de descurajare şi apărare, mai ales acest context al modificării situației din Ucraina, trecerea într-o fază nouă a războiului, la ameninţarea nucleară a statului terorist care a devenit Rusia în aceste zile. Au fost lucruri foarte importante.

Am avut o sesiune specială în ceea ce priveşte grupul Framework Nations Concept, grup condus de Germania, care a prezentat al şaselea raport și unde România are o contribuție foarte importantă. Am avut, de asemenea, semnarea unei scrisori de intenţii pentru o iniţiativă legată de un viitor scut antibalistic pentru Europa, o iniţiativă condusă, de asemenea, de Germania și care va fi în viitor configurată, în funcție de nevoile noastre, după un studiu concept la care lucrează câteva țări în acest moment, o iniţiativă la care s-au înscris, din prima, 14 ţări.

Europa va deveni o forţă şi în domeniul industriei şi în domeniul producţiei de infrastructură, a protecţiei infrastructurilor, pentru că o altă discuţie a fost legată de protecţia de infrastructură fizică, având în vedere ceea ce s-a întâmplat în zona nordică, în sabotarea conductelor Nord Stream.

Cu siguranţă că am discutat aici, fiind şi prima sesiune la care au participat Finlanda și Suedia. Am discutat aici și despre cererea Ucrainei privind accesul în NATO, invitarea inițială a Ucrainei, care s-a luat la București, în 2008. În Summitul de la București, noi, România susţinem un traseu pentru integrarea Ucrainei, care a demonstrat de facto că este o ţară care…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Îşi merită locul.

Vasile Dîncu: Nu există aici un consens. Aici sunt unele ţări care vorbesc despre un traseu mai lung. Dincolo de traseu, dincolo de viteza cu care se va desfășura acest lucru, noi, în mod principial, suntem susţinători ai Ucrainei pentru această postură. Am avut, în același timp, şi o bilaterală cu Canada.

Este un prieten al României. Avem un parteneriat important cu Canada. Au fost prezenți în acțiunile de poliție aeriană în România. Am stabilit să intensificăm relațiile, să facem un acord mai complet privind colaborarea cu această țară importantă. România a fost prezentă nu numai în evenimentele de care spuneam.

Ca subiect, am discutat în cadrul sesiunii privind descurajare şi apărare, am discutat și despre stadiul pregătirii battle group-ului care are Franţa ca lead nation în România. Aici am prezentat cu satisfacție modul în care am avansat la Cincu, împreună cu camarazii noștri, cu partenerii noștri din Franța, Olanda și Belgia în construcția de la Cincu. Am primit cu satisfacție și am mulțumit Franței pentru anunțul de a aduce noul echipament, în tancuri și transportoare blindate în România.

I-am mulțumit ministrului Lecornu, prietenul meu, pentru că a făcut un anunț legat de faptul că în această primăvară să sperăm că vom reuși nu numai să operaționalizăm battle group-ul, dar să ajungem în anul viitor și la operaționalizarea la nivel de brigadă.

Deci se va intensifica prezența franceză în România și acest lucru nu poate decât să ne bucure. România continuă să fie și își întărește poziția de furnizor de securitate în această zonă, în care întărim Flancul estic și echilibrăm zona sudică, să spunem, zona Mării Negre, cu Marea Baltică, acolo fiind mult mai dezvoltată la un moment dat prezența de descurajare a forțelor NATO.

Acum, prin aceste prezențe în România, am mulțumit Statelor Unite, Portugaliei, Poloniei, Belgiei, Olandei, tuturor celor care sunt în acest moment cu trupe pe teritoriul nostru – și nu numai cu trupe, și cu tehnica cea mai modernă. Asta înseamnă că suntem din ce în ce mai apăraţi și din ce în ce mai implicați în interoperabilitatea cu întreg sistemul NATO.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitatul de la „Subiectul săptămânii” de astăzi a fost ministrul apărării naționale, domnul Vasile Dîncu. Domnule ministru, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la Radio!

Vasile Dîncu: La revedere, cu drag!

Alexandru Buzică: Oamenii stau la coadă pentru un bidon de apă potabilă!

Publicat de Gabriel Stan, 10 octombrie 2022, 16:30

La inedit am pregătit de această dată un interviu cu Alexandru Buzică, reporterul Radio România Actualități ce a revenit de curând din Ucraina și a adus noutăți despre situația oamenilor din zonele bombardate de către Federația Rusă.

Prezent în emisiunea Vești de Acasă, moderată de Gabriel Stan, de la Radio România Internațional, Alexandru Buzică ne-a vorbit despre criza apei potabile din Ucraina, despre migrarea populației din zonele bombardate către restul țării și despre reacția oamenilor la aflarea veștii anexării anumitor zone de către Federația Rusă.

Ajutoare primite din partea Crucii Roșii

Se stă la coadă pentru apă potabilă în anumite zone din Ucraina

Imagini din regiunea orașului Mikolayiv – Cartierul Korabilni. Se află la 10 km de lini frontului dinspre Herson. 

Foto și video: Alexandru Buzică, reporter Radio România Actualități

Cătălin Tomescu: Arsenalul nuclear a fost creat ca să asigure o balanță strategică între marile puteri la vremea respectivă. Este suficient de mare să distrugem planeta de vreo două ori și atunci cât de tâmpit să fii, lider politic sau conducător de țară cu capabilități nucleare, să îți dorești așa ceva?

Publicat de Gabriel Stan, 10 octombrie 2022, 15:29

În ediția de astăzi avem un interviu cu generalul-locotenent în rezervă Cătălin Tomescu, fost comandant al Comandamentului Multinațional de Sud-Est al NATO de la Sibiu și a avut ca temă de discuție pericolul unui posibil atac nuclear al Rusiei.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule general, bun venit la „Jurnal militar” din nou.

Cătălin Tomescu: Bine v-am găsit. Mulțumesc de invitație.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Nu ne-am mai auzit de câteva luni, undeva prin iulie, pe la jumătate, am mai vorbit. Era războiul în toi în Ucraina. Acum lucrurile au mai avansat. Iată, ucrainienii au avansat foarte mult, au spart frontul acolo, însă ne lovim acum de un alt pericol, de pericolul nuclear.

Cătălin Tomescu: Să le amintim ascultătorilor că folosirea armelor nucleare nu e în primul rând o decizie militară, e o decizie politică, pentru că deja schimbă, face trecerea de la războiul convențional, care e una și se desfășoară cu anumite reguli, la atac nuclear.

Arma nucleară a fost folosită o singură dată, dar atunci a fost ca o surpriză, la sfârșitul celui al Doilea Război Mondial, de către americani cu japonezii, care japonezii nu voiau să capituleze. Germania fusese înfrântă și așa mai departe şi ei nu voiau, datorită mentalității și onoarei și spiritul de samurai și așa mai departe. Și atunci ei au scos arma.

Bine, toată lumea, Stalin, britanicii, toate forțele beligerante bănuiau că americanii au făcut o armă super puternică, dar nu o văzuseră. Atunci s-a ccu dat prima, a doua. Ulterior, împăratul a hotărât să capituleze.

A fost probabil prima dată când împăratul s-a adresat națiunii japoneze la radio și a spus, trebuie să capitulăm. Acum, Putin, în varianta a treia, ar putea să dea ordinul de întrebuințare, dar e o decizie politică majoră, schimbă datele problemei. Nu mi-aș dori sub nici o formă acest lucru.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Despre această anexare, sigur că este cinică, este ilegală din punctul tuturor de vedere, din punctul de vedere al alianței, să spunem, și al lumii civilizate, nu este cumva prima anexare din istorie care se face nu în urma unui succes militar? El a anexat aceste republici fără măcar să le fi cucerit.

Cătălin Tomescu: Păi Crimea n-a fost un exemplu? Nu aş zice primul. Păi găndiţi-vă la Crimeea, Crimeea, în 2014, a fost anexată în două săptămâni. Şi acolo nici n-a fost război oficial, au fost întrebuințate mecanismele războiului hibrid.

Bine, s-au purtat și acțiuni militare, dar numai că s-au suportat acțiuni militare de militari care nu aveau pe uniformă steagul Federației, care nu erau recunoscuți, care Moscova spunea cine, noi? Noi noi ne-am atacat cu nimeni.

Cred că ăsta a fost un exemplu clar de anexarea unui teritoriu printr-un referendum. Ele acum, nimeni nu stă… ştiți, mulți comentator spun, domnule, că au fost măsluite și așa mai departe. Păi acum dacă aplica regula lui Stalin, ştiţi, era o vorbă că nu contează…

Cristian Dumitrașcu (realizator): Cine numără…

Cătălin Tomescu: Sigur, nu contează cine şi ce votează, contează cine le numără. Asta contează mai puțin. Ceea ce important este că el le-a declarat ale lui. În mentalitatea lor și în conștiința lidershipului de la Kremlin şi chiar a poporului rus, partea care îl susține pe Putin spune, nu, astea-s ale noastre acum. Şi spunea cineva, dar n-o să-l recunoască nimeni.

Păi dar ce, pe Crimeea sunt vreo zece țări care au recunoscut Crimeea, sateliții Moscovei, și în rest n-a recunoscut-o nimeni. Şi ce folos? Păi nu e tot a lor? E e greu să le-o iei. Ştiți, odată declarat, înseamnă, trebuie cineva să se ducă să se bată cu Federația Rusă ca să le ia înapoi, dacă nu poţi să le iei prin ,negocieri care, clar, ei nu le vor da. Corect.

Cine poate să facă treaba asta? Vă spun, e un singur stat, dar nu vrem să nominalizăm, că nu ăsta e subiectul discuției. Dar, rest, nimeni n-are puterea asta, chiar așa cum e ea slăbită și așa. De ce?

Pentru că arsenalul nuclear e încă acolo. Arsenalul nuclear, inițial, să fac o paranteză, el nici măcar nu a fost creat ca să fie întrebuințat. Arsenalul a fost creat ca să asigure o balanță strategică între marile puteri la vremea respectivă.

Bine, de atunci a mai evoluat, mai sunt țări cum e Coreea de Nord și altele, mă rog, care acum dețin arme nucleare. Dar inițial ăsta a fost conceptul, nu ca să-l întrebuințezi, pentru că nici n-ai cum să-ți faci o doctrină de întrebuințare datorită faptului că la capabilitatea de distrugere a arsenalului nuclear existent pe planetă, este suficient de mare să distrugem planeta de vreo două ori și atunci cât de tâmpit să fii, lider politic sau conducător de țară cu capabilități nucleare, să îți dorești așa ceva?

Și aici, în cazul nostru, am văzut acum, se vehiculează, domnule, că dacă dă cu bomba? Sau, nu pot să știu eu dacă dă cu bomba, vă dați seama că nu mă întreabă pe mine, bă, ești de acord sau nu ești de acord?

Dar ce pot să spun e asta, pentru ascultătorii dumneavoastră: din punct de vedere al artei militare, strategiei militare, nu se justifică. Este total aiurea, împotrivă, să fac un test în Marea Neagră. Păi, ce să faci cu el, mă, ce să demonstrezi? Surpriza a fost o singură dată, la Hiroshima. Atât. Toată lumea știe.

Spuneam eu undeva, ei, știi cum e, ai avea o mașină din aia Maybach sau un bogătan din ăsta, să-ți faci poze cu ea, să le pui pe Facebook. Băi, băiețaș, ai înnebunit? Toată lumea știe că o ai, lasă-ne-n pace cu pozele. Cam așa e. Să faci un test ca să demonstrezi ce? Păi cui să demonstrezi și ce? Toată lumea știe.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Toată lumea știe cât de mare e, sigur.

Cristian Tomescu: Toată lumea… Să nu uităm că primele filme cu efectele armei nucleare au fost făcute de ruși. Eu am intrat în școala militară de tancuri în 1982, la orele de instrucție NBC, cum era, mă refer aici la armele de distrugere în masă – chimice, bacteriologice sau radiologice – și la instrucția arme nucleare, ne uitam la filme, lectorii care ne predau la vremea respectivă ne predau pe filme făcute de sovietici, cu efectele lor, ca să ne arate ce poate să facă sarin și așa mai departe, cum erau la armele chimice sau o armă nucleară de nu știu câte kilotone, nu mai îmi amintesc. Deci toată lumea știe.

Ce să demonstrezi cu ea? Să o folosești pe teritoriul Ucrainei? Păi să vă spun ceva, odată dată chiar aia tactică – există tactice și strategice -, chiar cea tactică, deci nu mai poți folosi teritoriul ăla pentru ani. Trupele de tancuri sunt singurele care pot să treacă datorită blindajului și a mijloacelor de protecție să treacă prin zonă contaminată, dar nu să ducă lupte și să stea permanent.

Stai numai în cutia aia, ai trecut, ai traversat și după aia te duci să-ți atingi obiectivul, misiunea, mă rog, oricare ar fi ea. În rest, nimeni nu poate să facă… Ce să faci cu ea? Ţi-ai anexat un teritoriu, păi tu dai cu bomba acum, ca să ce? Plus că produci victime colaterale uriașe, unde poți să-i omori și pe ai tăi, adică proruși.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Mi se pare că nu-l prea interesează asta, după cum am văzut așa…

Cristian Tomescu: Păi, pe ei nu i-a interesat niciodată… Știți, una din diferențele majore între concepția de ducere a acțiunilor de lupte a URSS-ului, a sovieticilor, cum era, și a NATO constă în – la NATO când ai de un punct tare al inamicului, îl fixezi și manevrezi, îl încercuiești. continui misiunea și îl lași, ca la asediile din epoca medievală, și o turezi continuu și-l lași acolo, îl bombardezi, îl ții cu capul în jos, nu-l lași să iasă din încercuire până să predă și te duci la misiunea finală. La sovietici nu-i așa.

Ei, doctrinar, forțele lui se concentrează să distrugă forțele principale ale inamicului. De ce? Ei spun așa, dacă i-ai distrus centrul de greutate și principale forțe de manevră și de lovire ale inamicului, practic i-ai distrus toată puterea și atunci scade voința de a lupta, se duce moralul și așa mai departe.

Problema e că tu îți obții obiectivul cu zeci mii de morți sau cu un număr semnificativ de pierderi umane, ceea ce la NATO nu era voie din punct de vedere politic și în orice societate democratică nu se vrea, adică se vrea obținerea succesului, dar fără pierderi, pe când la ei așa ceva nu s-a numărat niciodată. Colaterale într-o acțiune militară la ei n-au contat, la NATO e punct.

Deci, în procesul de lovire, „targeting” în engleză, lovire pe românește, când se identifică țintele principale și se stabilește cu ce vector de lovire, că-i aviație, că e tun, că e tanc, că e rachetă și așa mai departe, când se stabilesc aceste elemente în procesul de lovire a forţelor inamice, se calculează gradul de pericol de a avea sau efectele în victime colaterale, ce înseamnă civili, clădiri, obiective.

Unele sunt și interzise. Vă aduceți aminte, în Irak, când a fost lovit… a început războiul, s-a stabilit de la început: nu se lovesc moschei. De ce? Ca să nu afecteze sentimentul de apartenenţă religioasă al populației irakiene.

Deci, revenind la NATO, există punct distinct în procesul de aprobare al țintelor și dacă numărul victimelor colaterale depășește numărul aprobat la nivelul organizației, la vârf, la Cartierul General de la Mons, la SHAPE, nu-l mai lovește, pentru că aprobarea să face de față cu un political adviser și un legal adviser, cu un jurist şi juristul nu-ți va semna niciodată hârtia dacă ieși din schema asta matematică. Bine, rău, asta e. Deci așa se explică treaba.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost generalul în rezervă Cătălin Tomescu. Domnule general, vă mulțumim și vă mai aștep la radio.

Cătălin Tomescu: Şi eu vă mulțumesc. Salut toți ascultătorii! Sănătate și pace!

Petre Otu: Dacă Putin ar utiliza arma nucleară ar fi un precedent extrem de periculos, care ar arunca omenirea într-o altă criză, cu o altă dimensiune

Publicat de Gabriel Stan, 3 octombrie 2022, 16:02

Invitatul lui Paul Palencsar la „Subiectul săptămânii” este Petre Otu, istoric, profesor universitar și colonel în retragere. O discuție despre recentele referendumuri ilegale organizate de Federația Rusă în teritoriile ocupate din Ucraina.

S-a discutat și despre probabilitatea ca Vladimir Putin să ordone un atac nuclear, dar și despre valul de nemulțumire pe care mobilizarea parțială l-a cauzat în rândul cetăţenilor Federaţiei Ruse

Paul Palencsar (realizator rubrică): Domnule profesor, în contextul referendumurilor ilegale din teritoriile ocupate de către Rusia în Ucraina, credeți că Vladimir Putin va lansa un atac nuclear, invocând ca pretext că de acum înainte armata Ucrainei atacă, lovește teritoriul Federației Ruse?

Petre Otu: E greu de spus, e greu de spus ce poate să facă Kremlinul şi liderul acestuia, Putin, e posibil să utilizeze arma nucleară, dar ar fi un precedent extrem de periculos care ar arunca omenirea într-o altă criză, cu o altă dimensiune.

Oricum nu trebuie exclusă o asemenea variantă a folosirii armelor nucleare, chiar dacă tactice, dar impactul ar fi devastator asupra relațiilor internaționale. Nu trebuie să expunem o asemenea ipoteză, având în vedere evoluțiile de pe front, nefavorabile, în mare măsură, Federației Ruse.

Paul Palencsar (realizator rubrică): Care credeți că ar fi reacția NATO dacă Vladimir Putin foloseşte totuşi arma nucleară în Ucraina?

Petre Otu: Există probabil convorbiri între Statele Unite și Federația Rusă, dar potrivit Tratatului Nord-Atlantic, Articolului 5, teritoriul Ucrainei nu este protejat de către NATO militar, vorbind. Nu știm care va fi reacția SUA, ce planuri au.

Așa că e greu să glosăm și să facem scenarii care pot să fie infirmate a doua zi cum a fost, de exemplu, ideea că Putin nu va ataca Ucraina la 24 februarie 2022 – e greu de spus – dar poate rațiunea, dacă există un sâmbure de rațiune într-un război, să prevaleze și aceste arme tactice nucleare să nu fie folosite.

Prezența forțelor aliate în România, a grupurilor de luptă NATO, a aliaţilor, partenerului strategic american este foarte importantă pentru descurajarea intențiilor Federației Ruse, Federație Rusă, care este implicat într-o act de agresiune împotriva Ucrainei, un vecin, fără îndoială, și care a creat o criză internațională extraordinar de complexă, poate cea mai gravă criză de după al Doilea Război Mondial.

Hai să nu spunem că poate după al Doilea Război Mondial, dar oricum, după criza rachetelor din Cuba, din 1962, este cea mai gravă criză internațională care deocamdată nu știm cum se va încheia.

Putin a ameninţat cu folosirea armelor nucleare tactice, ceea ce ar fi o premieră postbelică după cele două bombartamente atomice de la Hiroșima şi Nagasaki, care s-au făcut într-un anumit context istoric, la finalul celui de-al Doilea Război Mondial.

Noi sperăm să nu se ajungă la așa ceva, dar, fără îndoială, tensiunea este maximă în raportul internațional, iar România este o țară de frontieră pentru NATO. Aici se termină frontiera NATO. Și, desigur, prezența noastră în NATO este o garanție de securitate în actualul context politico-strategic.

Paul Palencsar (realizator rubrică): Recenta mobilizare parțială pe care președintele Vladimir Putin a decretat-o în Rusia a stârnit un val de revoltă și chiar proteste de stradă în rândul rușilor de rând. Credeți că este acesta momentul cheie care va declanșa răsturnarea regimului Putin de la putere?

Petre Otu: Nu, nu cred. Fără îndoială, societatea rusă conștientizează dimensiunile tragice ale deciziei din 24 februarie. Vor fi în continuare revolte, pentru că nimeni… și nemulțumiri profunde ale societății ruse, care, fără îndoială, nu dorește să-și vadă tineretul afectat de război.

Dar eu nu cred că se va ajunge la o implozie a societăţii ruse, implozie care nu ştim ce efecte va avea. Eu personal nu cred că aceste nemulțumiri la nivelul societății ruse vor duce la o implozie a regimului Putin. Şi acolo sunt diverse scenarii, dar e greu de prevăzut așa ceva.

Paul Palencsar (realizator rubrică): Ambasada Statelor Unite la Moscova, cât și cea a României își sfătuiesc cetățenii să părăsească urgent teritoriul Federației Ruse. Ce trebuie să înțelegem din asta?

Petre Otu: Să părăsim teritoriul Federației Ruse – ăsta e mesajul. Trebuie ascultat mesajul autorităților române și autorităților americane. Probabil că există informații care dovedesc o escaladare a crizei, iar una din această escaladare a crizei – am mai discutat în cadrul interviului dvs – ar fi folosirea armelor nucleare tactice.

Paul Palencsar (realizator rubrică): Când și mai ales cum credeți că se va termina războiul din Ucraina?

Petre Otu: O observaţie, ca istoric, sunt foarte prudent cu viitorul, cu proiectarea viitorului întrucât există evenimente care pot da peste cap toate scenariile posibile. Războiul se va termina într-un fel, fie că va fi un război înghețat, fie că va fi un război cât de cât prelungit, să spunem așa.

Speranța mea ca istoric ar fi aceea ca Occidentul să dovedească mai multă unitate în relaţia cu Federaţia Rusă și să nu ajungă la compromisuri de genul celor care au fost în istorie.

Paul Palencsar (realizator rubrică): Domnule profesor, vă mulțumesc și vă mai așteptăm!

Petre Otu: Mulțumesc și eu!

Ştefan Ciochinaru: Rusia, în momentul de față, nu este în condiția de a deschide un al doilea front, de a ataca un teritoriu NATO. Abia reușește să facă față în Donbas, unde a avut nevoie de două luni ca să traverseze un râu și după două luni și jertfe uriaşe a pierdut în două zile tot teritoriul

Publicat de Gabriel Stan, 26 septembrie 2022, 11:00

În această săptămână, invitat la rubrica tradițională a fost analistul profesor de relații internaționale Ștefan Ciochinaru. Alături de Cristian Dumitrașcu au încercat să întoarcă pe toate părțile declarația lui Vladimir Putin și mobilizarea generală din Rusia.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule Ştefan Ciochinaru, bine ați venit la Radio!

Ştefan Ciochinaru: Bine v-am găsit!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Ne-am auzit în urmă cu ceva timp, în plină criză a Taiwan-ului, ați afirmat niște lucruri atunci care s-au confirmat. Nu credeam atunci că vom ajunge în momentul în care, iată, în Rusia s-a dat, ca să spunem așa, colocvial, mobilizare generală.

Deși în mediile diplomatice acest lucru era de așteptat, cum o vedeți acum, la doar câteva zile de la discursul lui Vladimir Putin?

Ştefan Ciochinaru: Putin a fost îmbrâncit să treacă Rubiconul. E recunoașterea faptului cu operațiunea specială, cum a numit-o el, a eșuat și acum trebuie să recunoască că poartă un război împotriva Ucrainei, că resursele pe care le-a avut pentru operațiunea specială sunt epuizate și că este nevoie de carne de tun, pentru că, sigur, el a vorbit despre o mobilizare parțială doar a rezerviștilor, însă din sursele aflate la fața locului am putut afla în cursul zilei de astăzi că de fapt are loc o mobilizare generală a tuturor celor între 18 și 65 de ani.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vom mai reveni la simbolistica acestei mobilizări parțiale, dar de fapt, generale. S-a mai întâmplat un lucru important pe frontul de est: acest schimb de prizonieri, printre care eroii de la Azovstal, care au fost trimiși în Turcia, am înțeles.

Ştefan Ciochinaru: Da, știm foarte bine că rușii nu fac cadouri niciodată, deci dacă au eliberat acești prizonieri înseamnă că prizonierii pe care îi vor elibera ucrainenii sunt cel puțin la fel de importanți.

Dar aici nu trebuie omis nici meritul medierii turce, a președintelui Erdogan în particular, care a reușit să convingă Moscova că e bine, e umanitar, e până la urmă normal în astfel de condiții să se petreacă acest schimb de prizonieri.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Revenind la discursul lui Vladimir Putin, sigur, lumea se așteaptă de la noi, de la redacția Ora Armatei, de la emisiunea Jurnal Militar, să vorbim lucrurile în cel mai tehnic, dar și cel mai adevărat stil posibil.

Suntem cu toții îngrijorați în momentul în care, iată, se vehiculează din nou amenințarea nucleară, mai ales că au fost nominalizate și țări europene, printre care și România. Cum o priviți? Este o schemă mai mult diplomatică sau este cumva Vladimir Putin scăpat de sub control?

Ştefan Ciochinaru: Sunt două paliere aici. O dată este pentru uzul intern, pentru că, dacă vă amintiți, Putin a evocat pericolul la care este expusă Rusia.

Rusia este amenințată de către Occident, este amenințată independența și suveranitatea Rusiei și atunci rușii au arme și nu glumesc, sunt gata să le folosească pentru a se apăra. Este o ficțiune totală. Nimeni nu a amenințat Rusia.

Dimpotrivă, Rusia este cea care a invadat o țară suverană, membră a Organizației Națiunilor Unite, încălcând în felul acesta principiile de bază ale ONU. Rusia este cea care a amenințat Occidentul cu folosirea armei nucleare. Aduceți-vă aminte de de ditirambele care spuneau că Londra va fi înecată…

Cristian Dumitrașcu (realizator): Așa e.

Ştefan Ciochinaru: Că Bonn-ul va fi distrus, că Parisul nu va mai exista. Cât despre Polonia, România, țările baltice, ce să spunem? Nici nu se mai puneau la socoteală în această distrugere generală.

Ei bine, acum Putin inversează discursul. El spune că trebuie să se apere, deși nu-l atacă nimeni, deși nici măcar Ucraina nu a atacat Rusia. Și se feresc în continuare ucrainenii să lovească pe teritoriul rus, cu excepția unor depozite de materiale militare de la granița cu Ucraina.

Și acolo vorbim de necesități militare stricte. Putin ce face? Putin mobilizează, bun, poate să mobilizeze milioane de soldați. Rămâne de văzut dacă va reuși, pentru că milioanele astea deocamdată fug peste graniță.

Dar cum o să-i antreneze, cu ce o să-i echipeze, ce fel de arme le va pune în mână? Pentru că Rusia nu mai are nimic din toate astea.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Din punctul nostru de vedere, al românilor, este limpede că militar stăm cel mai bine din toată istoria, nu doar istoria recentă, că avem grupuri de luptă, că avem apărare antirachetă la Deveselu, dar, iată, și sistemul franțuzesc de la Kogălniceanu.

Cum vedeți dumneavoastră, în afară de latura militară, diplomația statului român cu privire la această situație? Suntem în pericol?

Ştefan Ciochinaru: Domnule Dumitraşcu, eu cred că statul român face exact ceea ce trebuie să facă și se comportă exact așa cum trebuie să se comporte un bun aliat înăuntrul unei organizații, unei alianțe militare. Nici mai mult, nici mai puțin.

Pe de altă parte, nici Armata Română nu mai este ceea ce era în 1990, când vorbeam de o armată pe bază de recrutare, de civili. Vorbim de o armată profesionistă, de o armată dotată în momentul de față mult mai bine decât altădată.

Dumneavoastră sunteți specialist militar, dar dacă nu mă înșel, cred că avem un număr dublu sau triplu de Himars față de Ucraina și vedem ce face Ucraina cu un număr mai mic de Himars.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Aşa este!

Ştefan Ciochinaru: Nu am avea niciun fel de emoții cu privire la vreun pericol rus, cu atât mai mult cu cât cred că Rusia, în momentul de față, nu este în condiția de a deschide un al doilea front, nu este în condiția de a ataca un teritoriu NATO.

Ea abia reușește să facă față acolo, în Donbas, unde, vă aduceți aminte, a avut nevoie de două luni ca să traverseze un râu și după două luni și jertfe uriaşe, iată, a pierdut în două zile tot teritoriul.

Noi am fost victimele unei formidabile mașinării de propagandă, care ne-a prezentat permanent armata rusă ca pe cea mai puternică, mă rog, a doua cea mai puternică armată din lume, o forță formidabilă, care în două ore, aduceți-vă aminte, în două ore e la București.

Toate astea nu făceau altceva decât să născocească o fantasmă militară, a cărei victimă a căzut însuşi Putin. Putin a ajuns să creadă că el chiar are o astfel de armată, Putin a ajuns să creadă că el va fi primit cu flori în Ucraina, Putin a ajuns să creadă că la Kiev nu e vorba de un regim legitim al ucrainenilor, ci de niște neonaziști.

Și atunci a luat niște decizii aberante, s-a trezit într-o capcană din care acum nu mai poate să iasă și a ajuns exact ca Hitler. Din bârlogului de la Kremlin, Putin, acum, dă ordine directă generalilor ruși de pe front. Este aberant, inutil să spun că acești ofițeri ruși de pe front sunt profund nemulțumiți de deciziile care le sunt impuse de la Kremlin.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Așa stând lucrurile, să sperăm că finalul e aproape, că finalul rușilor, că finalul lui Vladimir Putin este mai aproape decât ne închipuim. Mulțumim tare mult!

Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost profesorul de relații internaționale Ștefan Ciochinaru. Domnule Ciochinaru, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio!

Ştefan Ciochinaru: Cu multă plăcere! O zi bună!

Cristian Dumitrașcu (realizator): O zi bună!

Marius Gheorghescu: Federația Rusă dorește tergiversarea războiului, cel puțin până la iarnă. Va fi un test, nu numai economic, pentru lumea civilizată care depinde de resurse energetice, dar va fi și un test al anduranței militare al celor doi beligeranți

Publicat de Gabriel Stan, 19 septembrie 2022, 16:15

Subiectul săptămânii a fost realizat de Cristian Dumitrașcu la Babadag, la sediul Regimentului 307 Infanterie Marină Heracleea, cu comandantul unității acesteia de elită a armatei, la granița de est a NATO. Colonelul Marius Gheorghescu a vorbit despre contraofensivă armatei ucrainiene din ultima săptămână.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule colonel bine ați venit la Jurnal Militar.

Marius Gheorghescu: Bună ziua.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Am ținut foarte mult să venim la Babadag. Iată, după aproximativ şase luni de la începutul războiului, noi am făcut o retrospectivă a primelor două luni și de atunci lucrurile s-au mai schimbat.

Nu am mai avut de atunci parte de o analiză a unui militar activ, a unui comandant de unitate, chiar aici, la granița de est a NATO. Așadar, în ziarul Observatorul Militar se titrează foarte clar: armata rusă, pusă pe fugă de contraofensiva ucraineană.

Asta în ciuda multor voci de analiști care spun că n-ar fi chiar așa, că această contraofensivă nu este chiar așa cum arată ea la televizor.

Marius Gheorghescu: Da, e adevărat că în răstimpul scurs de la ultima analiză, operația militară specială, cum a denumit-o partea rusă, a progresat, dar și apărarea ucraineană a devenit mult mai rezistentă, mult mai eficientă.

Se vede din orice unghi sprijinul de informații, sprijin logistic și mai ales, și accentuez aici, pe sprijinul occidental pe partea de sisteme de armament. Dar ceea ce remarcă cel mai bine la armata ucraineană este tactica aplicată și modul de abordare al operației. Se vede clar că operează un concept al rezistenței, a luptei întregului popor, cum îl denumeam în trecut în România, cu insurgență, cu multe poziții urbane, cu manevra pe grupuri mici, dotarea cu sisteme de armament și inovațiile tactice, combinația aceasta de drone…

Termenul englez este Loitering Munitions, dar în noi muniții kamikadze, muniţii care se auto-distrug, își găsesc ținta și se auto-distrug, pe care partea ucraineană pare să le aplice cu succes, cel puțin în părți locale.

Noi suntem, evident, mai mult aplecaţi spre domeniul tactic sau pe nivelul tactic în teren al operaţiilor, mai puțin pe nivelul strategic, fiind adecvat nouă. Se pare că partea ucraineană luptă foarte bine cu sub-unități mici, cu grupuri mici, cu tactici de tip roi, cu atacuri locale, cum a fost și cel din zona Izium-Harkov, zona de nord-est a Ucrainei, unde acest tip de tactică a avut succes.

Nu am date privind organizarea apărării ruse pe aliniamentul pe care l-au atins și se pare totuși că nu a fost o apărare consolidată. Știți că și în luna iunie luna iulie s-au retras dintr-un sector nord-estic, armata rusă, probabil deliberat, probabil că nu, nu este în zona lor de interes.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Spuneați acum câteva luni când am vorbit ultima dată la subiectul săptămânii că probabil epoca armei tancuri a apus, având în vedere că atunci racheta Javelin făcea prăpăd în tancurile rusești. Mai sunteți de aceeași părere, acum?

Marius Gheorghescu: O părere rezervată. Cred că marii fabricanți de tancuri și-au învățat lecțiile și cu siguranță vor găsi sisteme tehnice ca și contramăsuri pentru protecția tancurilor. Tancul rămâne în continuare o armă redutabilă, destinată operațiilor militare de anvergură mare.

Este adevărat că tancurile rusești sunt un pic rămase în urmă, cel puțin din nivel tehnologic, față cele cererile de producție occidentală. Folosirea unor tactici, a unor muniții inovative, a unor sisteme de armament inovative sau unor combinații spre exemplu dronele de lovire Bayraktar, munițiile kamikadze folosirea sistemelor portative de lansare a rachetelor antitanc, folosite într-o manieră tactică inovativă, au reușit să facă față tancurilor și să distrugă o cantitate apreciabilă din vehicule blindate ruse.

E adevărat că rușii poate au făcut și mari erori tactice în folosirea blindatelor. Ne aducem aminte de, cel puțin în prima parte a războiului, când au aglomerat unități și mari unități de tancuri pe căi de comunicație, le-au agregat într-o formă care permitea apărătorului ucrainean să le lovească fără probleme.

Vestitele coloane de blindate, de aprovizionare, de 60 de kilometri, toate aglomerate pe șosele. Or, după cum știm, vedem eroarea comandanților ruși. Nu aglomerezi și cu tancuri nu ataci pe căi de comunicații amenajate, ataci pe zone largi, zone care permit dispersia forțelor pentru a le putea apăra împotrivă… și niciodată să nu ataci cu tancurile neînsoțite de infanterie. Ori rușii au atacat cu ele.

Din punctul meu de vedere au făcut erori de parcă s-ar fi nu… refuz să cred că ăsta este nivelul de pregătire al comandanților unităților de tancuri rusești. Ei singuri, prin tacticile aplicate, le-au expus focului sistemelor antitanc „Javelin”, NLAW sau alte sisteme pe care le-au folosit. Lupta se dă încă la baionetă, dacă observați.

Ați văzut că în ultimele acțiuni de contraofensivă din ultimele zile și ucrainienii au folosit niște inovații tactice? De exemplu, grupuri de luptă formate dintr-un tanc însoțit de vehicule ușoare, de camionete, de vehicule civile pe care erau montate diverse sisteme de armament și au practicat un soi de tactici de atac în roi, în cascadă, astfel încât s-a și văzut că rușii nu au rumegat acest tip de tactică. Probabil că e una din cheile succesului contraofensivei ucrainiene.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Considerați că intrarea în război a dispozitivelor de artilerie HIMARS poartă această diferență?

Marius Gheorghescu: Deci este, cel puțin până în în această etapă a războiului, par să fie regina balului sistemele HIMARS. Cred că cea mai mare parte din țintele importante de mare valoare ale rușilor au fost lovite cu HIMARS. Evident, fără a supraestima nivelul tehnologic, precizia și modul de întrebuințare, mobilitatea, este pricipala caracteristică. Corect, putem vorbi de sisteme de artilerie, de rachete că principala lor putere este cea de lovire, și precizia.

Dar mobilitatea este un multiplicator de forță al sistemului HIMARS și cred că el avut un mare efect moral asupra trupelor ruse. Incapacitatea de a le detecta, de a le anihila, de a le neutraliza înainte de a ocupa poziții și de a trage, efectul psihologic asupra trupelor prin care au distrus țintele din dispozitivul rus le-au făcut o armă redutabilă și mă simt mândru ca român că am achiziționat.

Din punctul meu de vedere este o armă testată. O putem considera o armă testată în luptă reală și este o bună achiziție pentru Armata Română. Poate că ele au mai fost testate în Afganistan, în Irak, pe lupte, dar știți, în mediu de contra-insurgență, nu te lupți cu armată regulată, nu e un conflict de tip convențional prin care să atești cu toată inima, să certifici valoarea unui sistem de armament. Ei, în acest război, HIMARS-ul cred că și-a susținut teza de doctorat, masterul. Ce putem să-i spunem?

Cristian Dumitrașcu (realizator): Da. La final sigur că nu puteți să ghiciți nimic. Nu sunteți un prezicător, însă din informațiile pe care le aveți și din felul în care dumneavoastră puteți disemina informațiile care sunt și de o parte și de alta, uneori neadevărate, pentru că așa e la război, puteți să estimați, încă o dată spun, cu datele pe care le aveți și cu experiența dumneavoastră de comandant militar într-o zonă complicată, cam cât credeți că ar mai putea să dureze acest conflict?

Marius Gheorghescu: Din punctul meu de vedere, pare-se că partea rusă dorește tergiversarea războiului, prelungirea lui, cel puțin până la iarnă, prin care puterea politică poate obține efecte. Mă refer la Federația Rusă, cum spunea marele Clausewitz: războiul este destinat să servească unui scop politic, întotdeauna, și economic, evident.

Cred că războiul va mai dura probabil câteva luni bune, cel puțin vom vedea. Iarna va fi un test, nu numai economic, pentru țările care depind sau pentru lumea civilizată care depinde de resurse energetice, dar va fi și un test al anduranței militare al celor doi beligeranți.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost colonelul Marius Gheorghescu, comandantul Regimentului de Infanterie Marină „Heracleea” din Babadag. Domnule colonel, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio.

Marius Gheorghescu: Și eu vă mulțumesc, cu toată plăcerea, ori de câte ori mă invitați!

Hari Bucur Marcu: Amândouă au intrat în același timp în NATO, tocmai pentru ca să nu existe nici cea mai mică suspiciune că Occidentul ar ține cu una împotriva celeilalte. Atât Turcia cât și Grecia știu foarte bine că nu vor găsi aliați în interiorul NATO, în cazul unui conflict între ele

Publicat de Gabriel Stan, 12 septembrie 2022, 17:31

La „Subiectul săptămânii”, invitatul lui Paul Palencsar este Hari Bucur Marcu, expert internațional în politici de apărare. Cei doi au discutat despre contraofensiva armatei ucrainene pe frontul războiului cu Rusia, despre situația centralei nucleare de la Zaporojjie și despre recentele tensiuni dintre Turcia și Grecia.

Paul Palencsar: Domnule Bucur Marcu, vă mulțumesc mult că, iată, ați acceptat să stăm de vorbă.

Hari Bucur Marcu: Mulțumesc pentru invitaţie!

Paul Palencsar: Ne atrage atenția războiul din Ucraina, contraofensiva armatei Ucraina acolo, situația centralei nucleare de la Zaporojjie, dar și tensiunile, iată, mai nou, între Turcia și Grecia.

Cu voia dumneavoastră, o să începem prin a vorbit despre contraofensiva armatei ucrainene pe frontul războiului cu Rusia. E această contraofensivă începutul sfârșitului acestui război?

Hari Bucur Marcu: Nu, sub nicio formă. Deci, războiul acesta a pornit în mod iraţional din punct de vedere al ştiinţei militare, ca să spun așa. Nu are un scop politic, ca urmare nu are nicio viziune de pace, nici agresorul, mai ales.

Rusia a declanșat această agresiune militară într-o manieră din care rezultă că ei nu-și propun o pace anume, ei îşi propun doar să distrugă, să-i distrugă tactic, adică pe teren, să distrugă clădiri, locuințe și așa mai departe şi să distrugă un stat, să îi anihileze. Au cuceriri teritoriale pe care pot să le piardă ulterior, că nu le pot apăra, pustiesc anumite zone, chiar oraşe.

Ce pot să facă ucrainenii e să le dezică acest obiectiv strategic de a disrupe viața cotidiană, de a le disrupe viața economică sau socială. Vă daţi seama, sunt milioane de ucraineni care încă sunt dislocaţi intern sau chiar refugiați.

În asemenea condiţii, acţiunile de teatru propriu-zise, cum au fost cele pe care le-au evocat săptămâna asta, în care ucrainenii au început să emită acţiuni, contraatacuri, mai bine zis, sau contralovituri, în cel mai bun caz, dar nu sunt chiar contralovituri, nu putem vorbi încă de contraofensivă sub nicio formă, ei bine, asemenea contraatacuri au scopul tot tactic, adică de a eliebra un sat, de a opri o acţiune ofensivă a inamicului, ceva în genul acesta, dar în niciun caz nu pot în momentul de faţă să joace vreun rol în ecuaţia finală, pentru că războiul se termină cu pacea, asta este foarte important.

Paul Palencsar: Cât mai poate înainta armata ucraineană și cât timp a reușit să păstreze ce a recuperat, pentru că și asta e foarte important?

Hari Bucur Marcu: Dacă îi întrebaţi pe ucraineni, ei vor spune că ei sunt capabili să ducă războiul şi pe timpul anului viitor fără niciun fel de problemă. Nu se predau, nu renunţă, din punctul ăsta de vedere.

Apoi, din alte considerente, cum ar fi cele ale capacităților de luptă pe care le au şi pe care le pot angaja într-o eventuală contraoensivă care, încă o dată, nu a început, nu sunt semne că ar fi început, contează foarte mult ajutorul nostru, al Occidetului, prin care îi dăm sprjin nu numai politic şi umanitar, ci şi sprijin militar.

În momentul în care vor avea suficient de multe forțe ofensive, vorbim în special de blindate mari, vor trece la acţiuni ofensive, este clar ca vor fi tot acţiuni din acestea punctuale, să nu ajungă în est Rusia să deţină controlul militar asupra întregii regiuni Donbas, iar în sud să nu se poată consolida.

Paul Palencsar: Centrala nucleară de la Zaporojjie e, iarăși, un element fierbinte în acest război, bombardamentele continuă în jurul centralei, fiecare dintre părțile combatante acuzându-se reciproc.

Singurul reactor activ a fost decuplat de la rețeaua de distribuție a energiei electrice. În ce situație ne aflăm? E un pericol real ce se întâmplă acolo?

Hari Bucur Marcu: Categoric este un pericol real de la început, doar că săptămâna asta am beneficiat de prezența inspectorilor ONU la locația respectivă, în interiorul centralei.

Ei au putut să vadă ce fac militarii ruşi acolo, care sunt încărcăturile pe care le au camioanele acelea pe care le-am văzut cu toţii în interiorul centralei, chiar foate aproape de reactoare, lucru care ar fi un pas în direcţia ca ruşii să părăsească militar centrala, să demilitarizeze instalaţiile respective, astfel încât să nu mai fie niciun fel de motiv de bombardamente sau de lovituri cu artileria sau chiar lupte, dacă ar fi cazul.

Singura justificare militară pe care ar putea să o aibă prezența trupelor rusești în zonă și chiar în interiorul centralei ar fi fost dacă ar fi existat cea mai mică suspiciune că centrala este folosită în scopuri militare de către ucraineni, cum ar fi, de exemplu, să-și refacă arsenalul nuclear militar.

Acum este clar, de când au apărut inspectorii ONU, că așa ceva nu este cazul. Deci, practic, rușii nu mai au nici cea mai mică justificare, nici măcar, așa, iluzorie sau teoretică, de a avea prezență militară acolo, deci vor trebui să plece.

Paul Palencsar: Vladimir Putin pare că folosește centrala nucleară de la Zaporojjie ca un cuțit pus la gâtul NATO, cel puțin, așa cum spuneți și dumneavoastră, nu mai are niciun fel de justificare pentru a-și ține trupele acolo.

Și ne gândim cu toții la dezastrul de la Cernobîl, la norul acel radioactiv care a făcut multe victime în anii ’80 și ’90. Sperăm că nu vom trăi, retrăi, aceeași situație. Un punct fierbinte este săptămâna aceasta relația tensionată dintre Turcia și Grecia.

Președintele turc Recep Erdogan a făcut declarații publice care ne dau fiori, într-un tablou deja dramatic, acel al războiului din Ucraina, conturând un eventual război între Turcia și Grecia. Ce se întâmplă acolo, de fapt?

Hari Bucur Marcu: Nu sunt semne de război, să știți. Sunt semne de retorică beligerantă din partea Turciei, care are acest moment istoric în care este importantă în ecuația securității Mării Negre, în eliberarea unor căi de navigație existente pentru grânele ucrainene, care să iasă din porturile ucrainene prin Marea Neagră.

Pe urmă, indivizibilitatea NATO, care este obligatorie, e consensul care guvernează NATO și care este obligatorie pentru ca NATO să fie într-adevăr o forță credibilă în apărarea Europei, mai ales și în asemenea condiții, își folosește acest argument, în retorica electorală pe care, ei deja au început să se pregătească pentru alegerile de anul viitor și folosește această retorică.

Sigur că da, ne așteptăm ca, așa cum a fost în cazul discuției despre lărgirea NATO cu cele două state din nord, Finlanda și Suedia, ne așteptăm ca și aici, retorica aceasta să se calmeze la un moment dat.

Paul Palencsar: Sigur că ne sperie și doar ideea ca două țări NATO să aibă un conflict militar una împotriva celeilalte. E președintele turc Recep Erdogan capabil să renunțe la orgolii de dragul stabilității și unității NATO, acum, când pericolul real și concret este Rusia?

Hari Bucur Marcu: Cu orgoliile este o chestie de asta, e o metaforă. Nu există orgolii în materie de securitate națională și internațională. Aici sunt numai interese. Sunt elemente din acestea de putere care se activează. Orgoliul nu este un element de putere și nici justificare pentru acţiuni internaționale.

Sigur că da, noi ne-am obișnuit de pe timpul Războiului Rece – și s-a preluat această idee, mai ales recent, de când cu comportamentul internațional huliganic al Federației Ruse conduse de președintele lor, Putin, ne-am obișnuit să vorbim despre menajarea unor orgolii.

Dar, una peste alta, nu, în relații internaționale, nimeni nu-și face un plan de menajare de orgolii sau de exacerbare de orgolii din partea cealaltă. Vorbim, într-adevăr, despre două state membre NATO. Amândouă au intrat în același timp în NATO, tocmai pentru ca să nu existe nici cea mai mică suspiciune că Occidentul ar ține cu una împotriva celeilalte. Deci știe Turcia foarte bine și Grecia la fel de bine că nu vor găsi aliați în interiorul NATO, în cazul unui conflict între ele.

Conflictul va fi, categoric, doar la maniera aceasta incidentă, că o insulă din aceasta, cum e la noi Insula Șerpilor, pustie, nelocuită, în Marea Egee, care era considerată ca aparținând unui stat, a fost „cucerită”, între ghilimele, de celălalt stat, temporar, până când s-au dus la masa negocierilor și au stabilit cui aparține insula.

De fapt, despre așa ceva era vorba și ultima dată când Erdogan a evocat ideea că pe neașteptate să îi pedepsească pe greci pentru că iluminează avioanele care zboară pe acolo. Ei bine, cam aici stăm. Deci nu, nu sunt semne că s-ar escalada un conflict. Ar fi trebuit, de partea cealaltă, Grecia să evoce motive pentru care face treaba asta. Ori, Grecia neagă și prezența militară pe o anumită insulă, și faptul că ar fi ţintit avioanele turcești cu sistemele antiaeriene pe care le au ei.

Aici suntem, la maniera asta. Sigur că da, toată lumea are nervii întinși de războiul acesta din Ucraina, complet irațional, cum spuneam, dar este și ilegal şi imoral, în acelaşi timp. Ei bine, fiecare gest contează, fiecare vorbă spusă de cineva care ar putea să aibă o consecință în acest conflict contează, dar între vorbe și gesturi, întotdeauna este o mică diferență de care trebuie să ținem seama. Turcia, comportamental, este la nivelul așteptărilor ca stat membru NATO, este de partea Occidentului, este în favoarea rezolvării conflictului, astfel încât Rusia agresoare să fie pusă la punct din punct de vedere al dreptului internațional, deci, cam aici suntem.

Paul Palencsar: Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost Hari Bucur Marcu, expert internațional în politici de apărare. Mulțumesc mult!

Hari Bucur Marcu: Vă mulțumesc frumos de invitaţie încă o dată.

Reuniunea informală a miniștrilor apărării din statele membre UE de la Praga

Publicat de Gabriel Stan, 5 septembrie 2022, 14:44

Adrian Gâtman (realizator rubrică): Ministrul apărării naționale Vasile Dîncu a participat la reuniunea informală a miniştrilor apărării din statele membre ale Uniunii Europene, desfășurată la Praga, la începutul săptămânii.

Reuniunea a debutat cu o dezbatere pe tema impactului global și a consecințelor invaziei Federației Ruse în Ucraina.

Ministrul Dîncu a spus-o omologilor europeni că războiul a schimbat modul în care securitatea și apărarea sunt percepute la nivel european și că acum este importantă consolidarea parteneriatelor, în contextul reconfigurării arhitecturii de securitate din regiunea Mării Negre.

O sesiune specială a fost dedicată acoperirii deficitelor de investiții în domeniul apărării la nivelul Uniunii Europene.

A fost discutată propunerea avansată de Comisia Europeană privind stabilirea unui program de consolidare a industriei de apărare prin intermediul achizițiilor colaborative.

Programul vizează înființarea unui grup operativ pentru achiziții comune.

Miniștrii apărării din țările Uniunii Europene au vorbit și despre perspectivele angajamentului în sprijinul Ucrainei în ceea ce privește securitatea și apărarea.

Remus Cernea: Ucraina ține piept cu succes Rusiei, armata rusă s-a împotmolit și de luni bune nu a mai înregistrat avansuri considerabile

Publicat de Gabriel Stan, 29 august 2022, 14:59

Miercuri, 24 august, a fost Ziua Națională a Ucrainei, iar colegul nostru, Paul Palencsar, a realizat un interviu video cu jurnalistul și corespondentul de război, Remus Cernea, aflat în această periadă în țara vecină, interviu ce a fost difuzat la Subiectul Săptămânii.

Varianta integrală o puteți asculta pe pagina noastră de Facebook, Jurnal Militar by Ora Armatei.

Paul Palencsar: Alături de mine, de la Kiev, din capitala Ucrainei, Remus Cernea. Remus, îți mulțumesc, bun venit!

Remus Cernea: Salut, Paul, mă bucur să ne revedem, să ne reauzim, și vă salut pe toți din Kiev, capitala Ucrainei, unde astăzi, de Ziua Independenței – vedeți în jurul meu, sunt mii de oameni, de fapt, imaginea nu-i acoperă pe toți, desigur – mii de oameni care au venit să vadă sau să revadă această paradă, între ghilimele, atacurilor rusești. Sunt singurele tancuri rusești care au ajuns la Kiev.

Paul Palencsar: Vladimir Putin și-a dorit ca după trei zile tancurile sale să mărșăluiască prin Kiev. Iată că ele sunt acolo, dar după șase luni și ca pradă de război, nu ca armată triumfătoare.

Remus Cernea: Exact. Sunt tancuri distruse de ucraineni, sunt tancuri capturate de ucraineni, unele într-o stare extrem de proastă, altele într-o stare relativ bună.

Paul Palencsar: Remus, e 24 august, Ziua Națională a Ucrainei, prima zi națională serbată când Ucraina este în plin război. Care este starea de spirit acolo, a celor din jurul tău?

Remus Cernea: Oamenii sunt foarte încrezători. Atmosfera aici este relaxată  în Kiev. Sigur că orașul nu e atacat des. Poate ați văzut la știri, o dată la 10 zile, la două săptămâni Kievul este lovit de rachete rusești.

Dar situația nu e la fel de dramatică precum în est. În Harkov, de exemplu, unde, când am fost în luna iunie, bombardamentele erau zilnice și erau zeci de lovituri, mai alea de artilerie de câmp, ca să zic așa.

Kievul e lovit cu rachete trimise din Marea Neagră, Harkovul e lovit însă cu artilerie relativ obișnuită, dar care are o rază de 10-15-20 de km, Harkovul fiind la 12-14 km de linia frontului. Și unde voi și merge, de altfel, mâine. Mâine voi pleca din Kiev spre Harkov.

Astăzi îți spun că a sunat alarma aici, la Kiev, de vreo trei ori, și am primit și alerte pe telefonul mobil, pentru că primești astfel de alerte atunci când există un risc. Deci oamenii sunt avertizați, însă, în același timp, ucrainenii ne-au impresionat pe toți, au impresionat întreaga lume democratică prin curajul lor.

Nu se lasă intimidați, își asumă și aceste riscuri, însă viața merge mai departe și ucrainenii au ales să și iasă pe străzi și să își celebreze Ziua Națională, nu să stea în buncăre sau în spații special amenajate pentru bombardamente.

Paul Palencsar: E o Zi Națională când ucrainenii simt sau văd dincolo de, să spunem, steaguri care flutură în vânt, ca în fiecare an, și chiar simt că țara lor e singurul pământ pe care îl au și pentru care trebuie, iată, din nefericire acum, mulți dintre ei să moară pe câmpul de luptă.

Remus Cernea: Da, și ucrainenii, trebuie spus asta, ei ne oferă o lecție extraordinară. Noi, și în România, și în alte țări democratice, suntem, în mod natural, prinși de vâltorile disputelor uzuale, politice sau pe teme sociale, intrăm, desigur, cu pasiune în multe teme, în multe polemici, însă aici, în Ucraina, se joacă de fapt rădăcina celor mai importante valori. Valori democratice și valori morale.

Aici se joacă libertatea, aici se joacă tăria de caracter, aici mizele sunt maxime, sunt maximale. Și ne privesc pe toți. Pentru că unii, probabil ai văzut și tu, unii spun: dar nu e războiul nostru, nu e războiul meu, ce mă interesează pe mine Ucraina? Mă interesează România, mă interesează poporul român.

Sigur că ne interesează România, ne interesează poporul român, suntem implicați în multe teme, sau dispute, sau polemici, sau campanii, sau acțiuni care vizează România, dar ceea ce se întâmplă acum în Ucraina ne privește indirect și pe noi…

Paul Palencsar: Și măcar pentru că riscăm să obținem o nouă graniță de sute de km cu Rusia. Și măcar din punctul ăsta de vedere ar trebui să ne pese.

Remus Cernea: Da, ne pasă și pentru că dacă Ucraina ar ceda sau dacă ar fi învinsă, eu nu cred că mai poate fi învinsă, pentru că spiritul extraordinar de care au dat dovadă ucrainenii este spiritul unor oameni care vor învinge, e spiritul unor învingători, care nu se vor lăsa striviți, nu se vor lăsa învinși, sub nicio formă.

Însă, și în scenariul în care Ucraina s-ar fi prăbușit, să zicem, da, ar fi fost o problemă, că Rusia ar fi ajuns la gurile Dunării, ar fi ajuns lângă România și ar fi pus o presiune teribilă pe Republica Moldova, asta e foarte ușor de înțeles.

Dar și în scenariul în care Ucraina ține piept, și iată că asta se întâmplă acum, Ucraina ține piept cu succes Rusiei, Rusia s-a împotmolit în Ucraina, armata rusă, de luni bune, nu a mai înregistrat avansuri considerabile, e practic blocată, e ținută pe loc, ei bine, iată că în acest scenariu în care ucrainenii rezistă, de fapt ei luptă și mizele care sunt aici ne privesc pe toți.

Pentru că e vorba de curaj, e vorba de determinare pentru a face sacrificiile terifiante, teribile pe care acum le face Ucraina pentru a scăpa…

Paul Palencsar: Deja sunt mii de morți, peste 10 milioane de ucraineni dislocați de la casele lor, conform raportului ONU, copiii, zeci de mii, sute de mii de copii efectiv răpiți, duși în Rusia… Și încă nu cunoaștem cu siguranță toate poveștile horror, de groază, pe care cu siguranță le vom afla după război.

Mulțumim, Remus Cernea, te urmărim, să știi, rămânem cu tine, rămâi și tu cu noi, o să fii pe frontul de est acolo, Ucraina. Te așteptăm oricând. Îți dorim mult succes, să ai grijă de tine, să vii teafăr acasă, e cel mai important!

Remus Cernea: Da, îți mulțumesc foarte mult, Paul, oricum în câteva zile ne reauzim de la Harkov.

Paul Palencsar: Sigur, mulțumim! O zi bună acolo!

Remus Cernea: O zi bună!

Reportaj: Războiul din Ucraina: Normalitatea este atunci când nu cade vreo rachetă pe casă sau peste tine

Publicat de Gabriel Stan, 15 august 2022, 13:18

Jurnaliștii Radio România Actualități, Mario Balint și Alexandru Buzică sunt prezenți din nou, în această perioadă în Ucraina pentru a aduce ultimele informații despre situația de acolo.

Aflați în orașul Odesa, cei doi reporteri au intrat în direct în emisiunea Vești de Acasă, de la Radio România Internațional, de vineri 12 august 2022 și ne-au împărtășit din experinețele trăite în aceste zile.

Cei doi ne-au prezentat situația critică a populației din Ucraina și au adus argumente la știrile care apar atât de des în mass-media din România.

Vă invit să ascultați mărturiile celor doi în legătură cu situația din Ucraina.

Situaţia umanitară în sudul Ucrainei, la Mikolaiv, se degradează pe zi ce trece. Orașul, care avea o populație de 450.000 de locuitori înainte de război, acum are cu 60% mai puțin, pentru că majoritatea au ales să fugă din cauza bombardamentelor neîncetate care afectează regiunea.

Ştefan Ciochinaru: China nu va ataca, dar joacă această carte, pentru că încearcă să împiedice ceea ce crede că ar fi o afirmare a independenţei Taiwanului. De facto sunt două state: de jure, statul succesor al Republicii Chineze, declarat în 1912, este Republica China din Taiwan

Publicat de Gabriel Stan, 8 august 2022, 15:20

Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost analistul militar, profesor de relații internaționale, Ștefan Ciochinaru. Acesta a făcut o analiză a celor trei crize mondiale, din Ucraina, Balcani și Taiwan.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule Ciochinaru, această situație fără precedent, sunt deja trei puncte fierbinți pe planetă. Să vorbim despre războiul din Ucraina, iată, și Balcanii sunt pe cale să ia foc, și mai ales zona China-Taiwan. Pornim de la Ucraina?

Ștefan Ciochinaru: Cu care doriţi dumneavoastră, pornind de la Ucraina, cu atât mai mult cu cât ascultătorii dumneavoastră sunt privilegiaţi.

Noi am anticipat că după Ucraina vom asista la tensionarea a încă două zone și indicam atunci și Strâmtoarea Taiwanului și zona Balcanilor ca fiind cele mai predispuse la apăsarea butoanelor de către Moscova, pentru a se crea tensiuni.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Pentru că, fără îndoială, este vorba despre butoanele Moscovei aici, în Balcani.

Ștefan Ciochinaru: Sigur că da, iar dincolo este vorba de alianţa strategică dintre Xi Jinping și Vladimir Putin.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cum vedeți dumneavoastră războiul din Ucraina? Cum stau ucrainenii față de, să zicem, acum o lună?

Ștefan Ciochinaru: Faţă de acum o lună stau mai bine, pentru că acum o lună dacă vă amintiţi a început acea ofensivă în Donbas, o ofensivă bazată pe tehnicile mongole, pe tehnicile vehilor lor stăpâni, şi anume /pustiirea/ totală.

Au fost executate bombardamente masive cu artileria rusă, acolo ruşii stau foarte bine la piesele de artilerie, au distrus absolut totul şi după ce au distrus, au înaintat câţiva kilometri. Asta a fost marea ofensiva din Donbas.

Din fericire, s-au oprit, pentru că sunt epuizaţi, pentru că pierderile rușilor au fost uriașe și între timp Ucraina a dezvoltat acțiuni de contraatac în sud, în regiunea Hersonului, obligând ruşii să se deplaseze, după cum vedem în ultimele 48 de ore, să deplaseze trupe acolo pentru a putea să menţină linia frontului, care se clatină foarte puternic sub loviturile ucrainene. Suntem, însă, departe de un contraatac semnificativ, așa cum am noi am mai discutat, domnule Dumitraşcu.

Este nevoie ca armamentul venit din partea a ţărilor NATO și a Statelor Unite să fie asimilat de către armata ucraineană. Specialiştii spun că asta se va întâmpla undeva la sfârşitul lunii august, începutul lunii septembrie. Deci, până atunci sunt, ca să zic așa, acțiuni de pregătire a viitoarei cofruntări.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vorbeaţi mai devreme despre atacurile de artilerie. Specialiștii militari, chiar din armata română, vorbesc despre o schimbare de paradigmă, despre faptul că între timp, o dată cu acest conflict între Rusia și Ucraina, artileria devine, iată, o armă principală, nu mai este doar o armă de suport, prin aceste tiruri neîntrerupte și acestei distrugeri extraordinare pe care le-au provocat.

Ștefan Ciochinaru: Cu tot respectul, dar nu m-aş grăbi să fac o astfel de afirmație. Asta s-a întâmplat în contextul specific al frontului din Donbas, unde ruşii nu s-au confruntat cu o forţă pe măsura lor. Imaginaţi-vă că ar fi avut în faţă o armată NATO, artileria lor nu ar mai fi făcut doi lei atunci, pentru că ar fi existat o ripostă pe măsura.

Ucrainenii nu au, însă, nici artileria şi nici artileria reactivă, nu au rachetele cu care să distrugă aceste baraje de artilerie. De aceea, a apărut acum ca o floricică artileria rusă. Să fim serioşi, armata secolului 21 e cu totul altceva decât ceea ce a fost la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial. Ruşii se confruntă acolo, în Ucraina, cu o armată care de-abia de acum încolo se va pune pe picioare.

Nu se confruntă cu forţe militare de talia lor, pentru că atunci lucrurile ar sta cu totul altfel. Aureola lor de mari învingători vine din Cecenia, unde, de asemenea, au distrus totul, vine din Siria, unde, de asemenea, au distrus totul. O armată învingătoare cu adevărat nu e armata care distruge totul. Ştim asta foarte bine din istorie.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă propun să trecem la Balcani, acest butoi cu pulbere al Europei și al lumii. Este zona asta una care să ne dea fiori, așa ca acum 25 de ani?

Ştefan Ciochinaru: Fiori nu, dar este o zonă care ne poate îngrijora, în mod special pe noi, românii, care suntem aici în Europa de Sud-Est. Balcanii sunt complicaţi, ştim foarte bine. Sunt complicaţi, pentru că Rusia, indiferent că a fost comunistă, că a fost ţaristă, că este acum autocrat capitalistă, Rusia a avut în permanenţă aceeaşi politică imperialistă.

Încă de acum 200 de ani şi-a aţintit ochii spre Balcani ca zonă de expansiune şi a mizat pentru asta mai întâi pe greci, după care s-a despărţit repede de partizanatul grecesc, în special după Al Doilea Război Mondial, şi după aceea pe bulgari, pe sârbi, pe diverse complicităţi regionale.

Ei bine, astăzi au mai rămas sârbii, cu care sunt într-o alianţă strategică, am putea spune, chiar dacă nu e declarată ca atare, dar din punct de vedere politic şi militar, acolo este foarte limpede că există o colaborare foarte puternică şi tocmai datorită acestei colaborări vedem tensionarea care are loc în Kosovo şi Bosnia, de altfel, să ştiţi, pentru că întâi s-a încercat în Bosnia, apoi a trecut la Kosovo.

Se încearcă în permanenţă detonarea unor conflicte îngheţate şi aici se vede, încă o dată, ce rol dăunător au aceste conflicte îngheţate. Detonarea acestor conflicte îngheţate, pur şi simplu, pentru a crea probleme în rândul Uniunii Europene şi în rândul ţărilor NATO, în rândul alianţei occidetantale, în ansamblul său, pentru că asta este politica declarată, de altfel, a Moscovei.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Confirm ceea ce aţi spus despre Bosnia. Sunt ani de zile de când militarii noștri, care se află în misiune de menținere a păcii în EUFOR, la Sarajevo, trag semnale de alarmă și spun că situația se tensionează de pe o zi pe alta. Să sperăm că alianţa NATO va şti să gestioneze acest butoi cu pulbere, precum spuneam. Vă propun să trecem la al treilea…

Ştefan Ciochinaru: Un singur cuvânt, dacă mai îmi permiteţi. Ar fi, totuşi, de sperat ca Belgradul să se trezească din aceste vise de preamărire balcanică şi să înţeleagă că viitorul Serbiei este înainte de orice în Europa şi, mai ales, alături de ţările vecine.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Trecând în zona Pacificului, foarte mulți europeni și oameni care trăiesc sub această umbrelă a NATO au venit în ultimele zile cu retorică interesantă, de altfel, justificată, dacă în această situație în care Taiwanul este înconjurat și în care izbucnește un război între NATO și China, dacă nu cumva NATO va fi mai îndreptată și mai atentă către acea zonă, lăsând descoperită Europa?

Ştefan Ciochinaru: Dacă îmi permiteţi, domnule Dumitraşcu, eu cred că este un ‘iepure’ fals. NATO îşi va vedea de treabă în Europa, iar acolo, în Asia, acolo vorbim de cu totul alte forţe.

În eventualitatea în care eu nu cred – şi am s-o explic, dacă rămâne timp – în eventualitatea în care China ar ataca Taiwanul, atunci, spre deosebire de ce se întâmplă în Ucraina, acolo sunt câteva ţări care ar interveni direct.

În primul rând, Statele Unite. Statele Unite în Ucraina nu au intervenit direct. Acolo ar interveni direct. Japonia ar interveni direct. Coreea de Sud ar interveni direct.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Chiar şi Taiwanul.

Ştefan Ciochinaru: Şi chiar şi Taiwanul.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Care are o armată.

Ştefan Ciochinaru: Nu e deloc de neglijat. Este o ţară cu o înaltă tehnologoe, cu o armată foarte bine înzestrată şi foarte bine instruită, iar China nu este Rusia, să ştiţi. China nu are o armată atât de performantă. Vedem că nici Rusia nu o are, dar China mai are mult până să ajungă la nivelul economiei sale din punct de vedere militar.

China nu îşi poate permite în acest moment o confruntare armată. Ceea ce vedem, însă, acolo, şi de aceea am spus că eu nu cred că se va ajunge la o escaladare militară, ceea ce vedem acolo este o politică tradiţională chineză.

Vă rog să vă amintiţi că în timpul confruntării dintre China şi URSS, chinezii dădeau al 820-lea ultimatum sever Uniunii Sovietice. Un ultimatum se dă o singură dată. Ei erau deja la al 820-lea ultimatum, deci ei tensionează şi discursul, ei fac aceste demonstraţii de forţă, atrag atenţia.

Este un anumit tip de ‘retorică’, între ghilimele, dacă vreţi, specific Chinei, dar China nu va ataca. Aduceţi-vă aminte, când a atacat China vreodată pe cineva? Niciodată. Niciodată în istorie.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Adevărat!

Ştefan Ciochinaru: China nu va ataca. China joacă, însă, această carte, pentru că încearcă să împiedice ceea ce crede că ar fi o afirmare a independenţei Taiwanului, pentru că din punct de vedere – ştiţi, de facto sunt două state: de jure, statul succesor al Republicii Chineze, declarat în 1912, este Republica China din Taiwan.

Republica Populară Chineză este rezultatul victoriei în războiul civil pe care l-au obținut-o comuniștii lui Mao Zedong împotriva lui Chiang Kai-shek, care s-a refugiat, împreună cu Partidul Naționalist și cu aparatul de stat, în insula Formosa, mă rog, Taiwan. Îi îndemn la calm, domnule Dumitraşcu, mult calm, multă atenție, și nu o să facem noi ce ne revine nouă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost Ștefan Ciochinaru, profesor de studii internaționale, analist geopolitic. Vă mulțumesc tare mult și ne mai auzim la radio.

Ștefan Ciochinaru: O zi bună!

Mircea Geoană: Anul viitor vom avea noua generație de planificare militară NATO, de apărare și descurajare pentru întreg spațiul euroatlantic. Mă bucur foarte mult că pentru ţara mea, România, avem astăzi garanții de securitate autentice, cum nu am avut niciodată în istorie

Publicat de Gabriel Stan, 1 august 2022, 11:18

Secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, s-a întâlnit miercuri, la Târgu Mureș, cu reprezentanții conducerii Comandamentului Forțelor pentru Operații Speciale și cu operatori din Batalionul 51 Operații Speciale din localitate.

Mircea Geoană a fost însoțit de șeful Statului Major al Apărării, generalul Daniel Petrescu. Discuțiile s-au axat pe capabilitățile Forțelor pentru Operații Speciale în actualul context de securitate.

Au fost, de asemenea, prezentate standuri cu armament, echipamente și tehnică militară și un scurt moment tactic,specific Forțelor pentru Operații Speciale. La finalul vizitei, secretarul general al NATO, Mircea Geoană, a avut și o scurtă întâlnire cu presa.

Mircea Geoană: Am răspuns cu mare bucurie invitației șefului Apărării, domnul general Petrescu ,și a conducerii Comandamentului Forțelor Speciale de la Târgu Mureș pentru a vizita această unitate de elită a Armatei Române și a Alianței Nord-Atlantice. Ați văzut cu toții profesioniști desăvârșiți români, portughezi, britanici, americani, francezi.

Este pe scară mai redusă spiritul și rațiunea de a exista a Alianței Nord-Atlantice, unul pentru toți și toți pentru unul. Evident, când vizitezi o unitate de un astfel de specific, care sunt în toate armatele de pe planetă și cu atât mai mult în armatele NATO, topul de excelență, sofisticarea riscul și profesionalismul pe care le necesită pentru a putea să operezi operații speciale.

Vedem tot mai multe integrarea domeniilor terestru, naval, aerian, spațial și cibernetic. De asemenea, sunt foarte încurajat de modul în care acest comandament de elită anticipează schimbările care urmează să se producă în continuare pe flancul estic, în contextul de securitate cunoscut prin războiul declanșat de Rusia. Salut, de asemenea, colaborarea la nivel multiregional.

Acest corp de elită are relații privilegiate și conduce anumite operațiuni specifice în regiunea noastră, iar în logica de apărare și descurajare pe flancul estic, inclusiv în România, acest vârf de lance reprezintă un punct de sprijin esențial pentru credibilitatea și eficacitatea apărării noastre aliate și sper ca mulți tineri și tinere să fie atraşi către o profesie de elită, care este plină de riscuri, dar este și plină de provocări interesante.

Sunt îmbărbătat văzând acest spirit național, acest spirit patriotic, acest spirit aliat traversând generațiile și traversând specializările militare, fie că sunt Ministerul Apărării, că sunt Ministerul de Interne, că sunt serviciile de informații și încă o dată, aicea, la Comandamentul Forțelor Speciale văd acest element multinațional, mă bucură enorm de mult.

Chiar am întâlnit un militar portughez, care vorbea într-o românească perfectă, cu uşor accent moldovenesc şi îmi spune: „Domnule secretar general adjunct, eu sunt militar portughez, dar sunt din Moldova, am plecat în Portugalia și acuma sunt militar NATO la Târgu Mureș”. Mi se pare o poveste plină de tâlc.

Anca Făgăraș (reporter): Pe lângă amănuntele legate de întâlnirea cu operatorii pentru operații speciale din Târgu Mureș, secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, a răspuns și altor întrebări ale ziariștilor prezenți legate de situația actuală de securitate, dar și despre cum vede actuala desfășurare a războiului din Ucraina.

Mircea Geoană: Summitul de la Madrid a luat decizii istorice cu privire la modificarea profundă a modului în care imaginăm apărarea și descurajarea. De la prezența avansată trecem la apărarea avansată.

Anul viitor vom avea noua generație de planificare militară NATO, care devine operațională – planul de apărare și descurajare pentru întreg spațiul euroatlantic. Vom avea în România și în Polonia și pe flancul estic această dimensiune holistică, dacă vreți, a apărării, inclusiv echipamente prepoziționate, elemente legate asset-uri spațiale, asalturi cibernetice. Deci este o altă generaţie a modului în care imaginăm apărarea şi descurajarea şi mă bucur foarte mult că pentru ţara mea, România, avem astăzi garanții de securitate autentice, cum nu a avut țara aceasta niciodată în istoria noastră.

Noi am făcut mod deliberat o diviziune a muncii între NATO, ca organizație, și care susține Ucraina și la Madrid liderii noștri au aprobat un nou pachet cuprinzător de asistență pentru Ucraina, dar non-letal, ceea ce înseamnă pregătire, drone, comunicații, combaterea dezinformării, care este masivă, protecție împotriva atacurilor cibernetice și, foarte important, pregătirea tranziției la echipamente din era postsovietică pentru armata ucraineană.

Sunt lucrurile pe care NATO le va face. Dar în mod deliberat, pentru a evita un risc de escaladare al unui război deja complicat între Ucraina și Rusia, între Rusia și Ucraina, un război între NATO și Rusia, aliații au decis ca NATO să facă lucrurile care sunt non-letale, care nu sunt direct implicate într-un conflict de natură militară, iar aliții, în mod național, individual, împreună cu partenerii, să facă acest efort de a sprijini cu echipamente militare adecvate acestui moment al războiului partenerii din Ucraina.

Mi se pare și ni se pare, la nivelul conducerii NATO, că este o diviziune corectă a muncii. NATO ajută ca organizație Ucraina, iar NATO, ca ecosistem de alianță, ajută de asemenea Ucraina și vom continua să ajutăm pentru că merită, este și interesul nostru și credem că bravura și sacrificiul ucrainenilor vor primi din partea noastră sprijin militar, financiar, economic, moral, politic, așa cum se întâmplă de-o manieră ireproșabilă în acest moment.

Armata Federației Ruse este în continuare o armată de tip postsovietic, cu tot ce înseamnă echipamente, comandă și control, doctrina militară și filozofie militară, în timp ce armata ucraineană, cu sprijinul nostru, după 2014, după invazia şi anexarea ilegală a Crimeii, este o armată modernă, de tip occidental, de tip NATO, de unde şi diferenţa de calitate a modului în care execută operaţii de război cele două părţi.

Asta nu înseamnă că Federaţia Rusă nu are în continuare capabilităţi importante, nu are în continuare elemente care să fie preocupante pentru Ucraina şi pentru noi. Dar dacă ne uităm la modul în care cele două tipuri de sisteme militare funcţionează, Ucraina este mult mai agilă, este mult mai suplă, este mult mai adaptată războiului modern.

Şi mai este un lucru care depăşeşte tipul de armament, tipul de muniţie, cât de precis loveşte artileria unei părţi sau a celeilalte părţi: este elementul intangibil al moralului trupelor şi al moralului populaţiei şi într-un fel îţi aperi ţara şi te lupţi pentru ţara ta şi într-un alt fel te duci într-o aventură militară într-o ţară în care nu înţelegi de ce ai fost trimis acolo.

Deci diferenţa de moral al trupelor ruseşti şi al celor ucrainene este absolut zdrobitoare în favoarea ucrainenilor. Dar asta nu înseamnă că războiul nu este complicat, că nu este de durată şi c nu vedem deocamdată elemente politice care să indice terminarea prea rapidă, aşa cum ne-am dori, a acestui război.

Importanța Insulei Șerpilor în războiul dintre Ucraina și Federația Rusă

Publicat de Gabriel Stan, 27 iunie 2022, 15:10

La începutul săptămânii, Insula Șerpilor a revenit în prim-planul războiului din Ucraina printr-o serie de atacuri aeriene lansate de armata ucraineană.

Aceste atacuri reprezintă poate cea mai importantă contraofensivă de la începutul războiului din data de 24 februarie, atunci când Insula Șerpilor a fost capturată de armata Federației Ruse.

Pentru că Insula Șerpilor reprezintă un punct strategic în imediata apropiere de apele noastre teritoriale, la circa 45 km de țărmul românesc, este evident că se impun măsuri excepționale de contracarare a eventualelor pericole.

De aceea, în Aula Universității Naționale de Apărare „Carol I” din București s-a desfășurat un seminar organizat de Comandamentul Forțelor Întrunite, în cadrul căruia au fost dezbătute teme majore legate de controlul asupra Insulei Șerpilor și de situația de securitate de la Marea Neagră. Un reportaj realizat de Gabriel Stan și Cristian Dumitrașcu.

General maior Dorin Ioniţă comandantul Comandamentului Forțelor Întrunite: Insula Șerpilor are o istorie care pornește din antichitate, are o istorie în care apartenența acestei insule a diferit de la perioadă la perioadă.

Este o stâncă ce poate oferi dezvoltarea unor capabilități militare, dar care, prin poziționare, angajează spațiu economic disputat în aceeași măsură de trei state – vorbim de Rusia, Ucraina și România -, spațiu care se dovedește a fi unul foarte generos în ceea ce înseamnă rezervele de hidrocarburi.

Federația Rusă deține controlul acestui spațiu. Se încadrează întru un mediu de securitate cu continue trăsături esențiale ale cadrului geopolitic global, și vorbim aici despre entități regionale.

Ne afectează pentru că se încadrează în dimensiunile finite de spațiu de dezvoltare, ne afectează pentru că pe această insulă deja sunt dezvoltate capabilități militare de cercetare în primul rând, dar și de lovire, care micșorează limitele de siguranță ale statului nostru, ale României.

Cristian Dumitrașcu: O dezbatere despre Insula Șerpilor și despre situația geopolitică de lângă țara noastră era necesară. Foarte mulți oameni s-au gândit, și-au pus speranțe în reacția noastră, a statului român, dar mai cu seamă a armatei și a forțelor navale, pentru că Insula Șerpilor este cucerită de Federația Rusă din 24 februarie.

Domnule contraamiral Marian Săvulescu, cum ați gândit această dezbatere, de ce era necesară pentru coagularea câtorva segmente și a unor lideri militari care pot să facă ceva în sensul ăsta?

Contraamiral Marian Săvulescu: Așa cum aţi amintit, 24 februarie – Insula Șerpilor schimbă stăpânul. Federația Rusă, la începutul ostilităților, cucerește insula și, mai mult, la nord de Paralela 45, grade 21 de minute, impune o blocadă maritimă.

La timpul respectiv am făcut conexiune cu procesul pe care România l-a intentat Ucrainei la Haga, la Curtea internațională de justiție, proces care a avut loc între anii 2004 – 2009 și după care decizia Curții a fost de atribuire a unei suprafețe aproximativ de 80% din ceea ce am solicitat noi vizavi de zona economică exclusivă și platoul continental.

Reprezentantul militar al României la Haga a fost domnul coontraamiral în retragere Laurian Eugen. L-am contactat, cu rugămintea de a veni şi a ne împărtăși ceea ce a însemnat pentru noi acest proces cu Ucraina şi, de ce nu, să lansăm o provocare viitorilor lideri militari, astăzi masteranzi de anul I la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”.

Provocarea constă în a-i atrage într-o discuție vizavi de riscuri şi amenințări la Marea Neagră, la nord de Paralela 45 – 21 vizavi de o posibilă extindere a Federației Ruse până în nordul fluviului Dunărea, la nord de Insula Șerpilor.

Cristian Dumitrașcu: Ce ar trebui să știe oamenii de acasă care ascultă la radio despre ceea ce îmi spuneați mie mai devreme, despre acea conștiință maritimă? Şi asta nu întâmplător vă întreb, pentru că ați fost și comandantul Fregatei Regele Ferdinand și cunoașteți poate mai bine ca oricine ce înseamnă Marea Neagră pentru România.

Contraamiral Marian Săvulescu: Marea Neagră nu este interesantă numai din iunie până la mijlocul lui septembrie, ci Marea Neagră este poarta noastră de ieșire la oceanul planetar, acolo unde nu demult aveam 328 de nave maritime.

Avem de la linia coastei, la 220 mile către est, o responsabilitate privind apele teritoriale, zona contiguă şi zona economică. Acolo sunt resurse de hrană, acolo sunt resurse energetice și uitați-vă ce se întâmplă când lunar plătim mai mult pe gaz metan, și noi îl avem aici, în apropiere, pe petrol la pompă, și noi îl avem aici, în apropiere.

Momentan, capacități de exploatare nu sunt, dar asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm. Redeschiderea interesului nației române către est, către Marea Neagră, adică platformă de foraj marin, o infrastructură de transport a acestei importante resurse, nave comerciale, nave de pescuit oceanic la Marea Neagră și oceanul planetar, așa cum România a avut anterior.

Contraamiral Eugen Laurian: Numele meu este Eugen Laurian, contraamiral doctor în retragere, ofițer de marină în Forțele Navale 10 ani, în Universitatea Națională de Apărare alţi10 ani și ultimii 15 ani în structurile centrale ale Ministerului Apărării Naționale.

Acea rocă, noi o numim insulă, nu are niciun fel de viață economică. N-a avut și nu are, pentru că nu are nici un fel de industrie, nici un fel de agricultură. Viața nu se poate autosusține acolo, ea depinde sută la sută de ceea ce i se aduce de pe țărm, de la rezervele de hrană, rezervele de apă și celelalte elemente necesare traiului omenesc acolo.

Dar este importantă datorită rezervelor de hidrocarburi din marea teritorială din jurul Insulei Șerpilor și este o suprafață, acel cerc de 12 mile marine determină o suprafață de aproximativ 1.600 de kilometri pătrați și dacă în zona respectivă sunt rezerve de hidrocarburi, şi sunt convins că sunt, acelea pot fi exploatate, pentru că sunt exploatabile, și de aici mărește prețul zonei respective.

Iar din punct de vedere militar, cum spuneam, sau strategic, are o importanță mai mare decât importanța economică, pentru că insula fiind un punct îndepărtat de Crimeea, de exemplu, poate fi realizată o bază goniometrică foarte relevantă între insulă, cu stațiile care se poziționează, și alte state din Crimeea sau din altă zonă a Rusiei și, pe baza respectivă, pot descoperi ce se comunică în spațiu invizibil până în toată Marea Mediterană.

Ileana Rotaru: Aceste tehnici de dezinformare și de manipulare în masă au vizat în special chestiuni care țin de psihologie cognitivă, iar lucrurile acestea nu vin dintr-odată ci este o campanie de lungă durată

Publicat de Gabriel Stan, 13 iunie 2022, 14:06

Constantin Herţeanu: Bun găsit și bine ați revenit în emisiunea Jurnal Militar!

Ileana Rotaru: Mulțumesc frumos pentru invitație! Şi eu mă bucur că am revenit în studioul dumneavoastră și în cadrul emisiunii Jurnal Militar.

Constantin Herţeanu: De ce este important, pentru cei care sunt pe recepție, să facem aceste analize, să știe care este percepția publicului larg asupra unor subiecte sensibile cum este acesta privind războiul din Ucraina?

Ileana Rotaru: Este foarte important pentru fiecare dintre noi într-o formă sau alta să știe cam în ce zonă, în ce val de cunoaștere se regăsește vizavi de problemele cu care se confruntă la modul personal sau la modul societății, la modul general, la nivel societal. 

Războiul din Ucraina într-adevăr este un subiect foarte sensibil, ne-a surprins pe toți, așa cum ne-a surprins acum doi ani pandemia, dar mai mult decât atât, desfășurându-se la granițele de est ale României, plus valul de refugiați și tot ce s-a întâmplat acolo și se întâmplă în continuare din păcate, gradul de îngrijorare al populației a fost unul extrem de important.

Deci prin urmare s-a conturat o problemă la nivelul societății, vizavi de autorități, de statul român de cum reacționează fiecare sau cum şi-ar dori fiecare dintre cetățenii României să reacționeze în această situație. Este foarte important de menționat că aceste sondaje, iată cel de față, a fost comandat de către o organizație nonguvernamentală.

Constantin Herţeanu: New Strategy Center.

Ileana Rotaru: Exact, New Strategy Center care este unul dintre think tankurile din România care are ca obiect principal de interes promovarea unei culturi de securitate la nivelul cetățenilor din România; desfășoară o serie de activități legate de securitatea României și relațiile externe ale României, în special în zona bazinului Mării Negre, dar și în Balcani.

În urma cercetării realizate de INSCOP, este iarăși un lucru foarte important pe care l-am remarcat când m-am uitat și eu peste aceste date, faptul că așa cum știm, în perioada dinaintea declanșării războiului în Ucraina, la nivelul spațiului public online românesc și nu numai, existau o serie de tendințe să spun, sau niște atitudini favorabile proruse.

Constantin Herţeanu: Plecând și de la știrile false și de la acțiunile concertate ale Rusiei în ceea ce privește media din România și nu numai, media din Uniunea Europeană.

Ileana Rotaru: Acum că aţi deschis acest subiect, această propagandă sau aceste tehnici de dezinformare și de manipulare în masă au vizat în special chestiuni care țin de psihosociologie, de psihologie cognitivă iar lucrurile acestea nu vin dintr-odată ci este o campanie de lungă durată care a încercat să sedimenteze în mentalul colectiv o anumită atitudine și anumite comportamente.

Acest sondaj – și de ce spun că este important și ne furnizează niște date extrem de interesante, este legat de faptul că a fost derulat în timp. Este o cercetare de tip panel și putem să observăm anumite tendințe legate de modul în care a evoluat, de la declanșarea conflictului în Ucraina până în data de 21 mai…

Constantin Herţeanu: Şi ne arată exact trecerea și schimbarea de opinie a cetățenilor.

Ileana Rotaru: Pe anumite dimensiuni, da, se pot remarca unele modificări care au fost aduse, dar în același timp altele care au fost întărite și care confirmă de fapt pentru marea majoritate a românilor că nu sunt singuri. Şi că sunt şi alţii care gândesc și simt la fel și că anumite mituri – că era și acea emisiune la un moment dat pe un program de știri, documentarul acela cu…

Constantin Herţeanu: În cinci zile, ruşii sunt la Berlin sau la București sau unde vor ei.

Ileana Rotaru: Exact. Şi, de fapt, totul a fost un balon de săpun până la urmă, desigur, cu mari sacrificii și cu pierderi de vieți omenești și cu tot ceea ce se întâmplă în continuare în Ucraina și cu milioanele de refugiați care au părăsit teritoriul Ucrainei, dar, practic, a demonstrat că Marele Urs de la Răsărit nu este chiar atât de mare și nu este nici chiar atât de înfricoșător.

Constantin Herţeanu: 65% dintre români au o părere bună despre faptul că NATO și SUA trimit mai multe trupe în România, deoarece ne pot apăra de Rusia, în creștere față de februarie 2022, când procentul era mai mic.

Ileana Rotaru: Da, pentru că forța exemplului a fost și este în continuare covârșitoare. Oamenii au observat că este mult mai bine să fii, de fapt, în NATO și să fie o întreagă structură extrem de importantă de state, de la cele mai mici până la cele mai mari, care vin să te sprijine, au început să înțeleagă ce înseamnă acel Articol 5 – „Toți pentru unul, unul pentru toți”.

Constantin Herţeanu: Şi astăzi, doar 11,9% dintre respondenți cred că România ar trebui să iasă din NATO.

Ileana Rotaru: Atenţie, acest sondaj a fost realizat pe o populație reprezentativă la nivelul României, deci acum să ne înțelegem că vorbim doar despre o anumită categorie de persoane din perspectiva vârstei. Deci este un sondaj reprezentativ național. Lucrurile acum sunt un pic mai clare, dar nevoia te-a învățat ca să înțelegi un lucru pe care alții ţi-l spuneau înainte.

Constantin Herţeanu: Peste 70% dintre români cred că Rusia este vinovată pentru războiul din Ucraina, iar mai mult de jumătate cred că Ucraina va ieși câștigătoare.

Ileana Rotaru: Şi mai mult decât atât, este încă un item care a fost dezbătut în acest sondaj. Se referă la faptul că liderii ruși ar trebui să plătească pentru crimele de război din Ucraina și este iarăși o proporție covârșitoare – de 87%.

Da, cum am spus, din păcate, cu prețul a ceea ce s-a întâmplat în Ucraina, oamenii, de fapt, au înțeles că totuși o agresiune a unui stat frate, cum i se spunea, este cu totul și cu totul inacceptabilă, pierderea de vieți omenești, pierderea de copii, pierderea de persoane vulnerabile care au rămas, nu au putut să plece şi au rămas în diferite orașe și au fost bombardaţi nu este acceptabilă și că orice formă de genul acesta de război nejustificat este ceva care nu poate să fie trecut cu vederea.

Opinia se schimbă foarte ușor sau destul de ușor, în funcție de diferite variabile, de diferite cauze. Este un moment, este un semnal, este o tendință care sperăm să se manifeste și mai departe, să fie o lecție învățată și, desigur, sperăm ca și acest război să se termine și cu câștigul din partea celor care au dreptate și care sunt mai buni.

Constantin Herţeanu: A fost alături de noi doamna conf. univ. dr. Ileana Rotaru, de la Universitatea de Vest din Timișoara. Vă mulțumim!

Ileana Rotaru: Vă mulţumesc şi eu frumos pentru invitație și mult succes în tot ceea ce faceți! Şi, de asemenea, să fie pace!

Întâlnirea miniștrilor apărării din România și Republica Moldova, la sediul MapN

Publicat de Gabriel Stan, 13 iunie 2022, 13:09

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Miniștrii apărării ai României și Republicii Moldova, Vasile Dîncu și Anatolie Nosatîi, s-au întâlnit miercuri la București unde au discutat despre mediul de securitate regional pe fondul agresiunii militare a Federației Ruse împotriva Ucrainei.

Ministrul Dîncu a reafirmat susținerea pe care România o acordă Republicii Moldova în parcursul de integrare europeană și a exprimat disponibilitatea pentru dezvoltarea cooperării militare bilaterale.

Vasile Dîncu: Am evidențiat faptul că parteneriatul nostru strategic necesită o coordonare continuă pentru o gamă largă de subiecte și implică, de asemenea, un dialog și o abordare strategică a aspectelor de interes comun./csimion/

România își exprimă ferm disponibilitatea și interesul de a dezvolta cooperarea cu Armata Națională a Republicii Moldova pentru beneficiu reciproc și pentru a sprijini eforturile acesteia privind modernizarea, creșterea capacității operaționale și a nivelului de interoperabilitate.

Adrian Gîtman (realizator rubrică):  Ministrul Anatolie Nosatîi a apreciat că experiența Armatei Române și cooperarea în domeniu ar fi utile în procesul de modernizare a Armatei Naționale a Republicii Moldova.

Anatolie Nosatîi: Am discutat despre modalitățile prin care România ar putea să disemineze experiența valoroasă pe care o deține la implementarea inițiativelor și proiectelor internaționale de reformare a sectorului de apărare.

Expertiza colegilor români ne-ar putea fi utilă în procesul de transformare a Armatei Naționale într-o instituție modernă, mobilă, bine echipată și dotată, capabilă să își îndeplinească misiunile constituționale.

Teodor Incicaş: Avem nevoie de îmbunătățirea capacităților tehnice pentru acțiunea forțelor navale la Marea Neagră. Achiziția rachetelor de coastă este doar un prim-pas, astfel încât să avem o capacitate mult mai crescută de apărare și descurajare

Publicat de Gabriel Stan, 30 mai 2022, 17:40

Săptămâna trecută a avut loc în București o nouă ediție a Expoziției internaționale dedicate a industriei aeronautice și de apărare, la care au fost prezente peste 400 de companii din 35 de țări.

Discuția pe care v-o propunem în continuare este una despre înzestrarea Armatei Române și despre importanța domeniului, mai ales în contextul conflictului din Ucraina, care ne-a arătat o nouă față a războiului, dată de tehnologie și de tehnică militară modernă, care au făcut ca Ucraina să reziste atât de mult unei confruntări cu una dintre cele mai puternice și numeroase armate ale lumii.

Invitatul de la „Subiectul săptămânii” a fost șeful Direcției Generale pentru Armamente din Ministerul Apărării, generalul maior Teodor Incicaş.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general, am onoarea.

Teodor Incicaş: Bună ziua! Vă mulțumesc pentru invitație!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică):  BSDA, acest târg internaţional de tehnică militară, s-a ținut iar, după patru ani.

Teodor Incicaş: Este un târg expozițional care se țină din doi în doi ani în România, cel mai mare din partea aceasta a Europei. Au fost 415 firme cu standuri. Pe lângă acestea, au fost alte, între 50 și 100, fără standuri.

Direcţia Generală pentru Armamente este structura care coordonează, în numele Ministerul Apărării Naționale, realizarea acestui târg expozițional. Vorbim de dimensiunea structurilor, să zic așa, tehnice, ale Armatei României, pe de o parte, iar pe de altă parte, în ceea ce privește industria de apărare din Armata României, au fost componente care au fost în cadrul Ministerului Apărării Naționale, dar destul de multe dintre întreprinderile pe care le-am avut au fost în cadrul altor ministere, cum ar fi Ministerul Construcțiilor de Mașini.

Sigur că România, în anul 1990, era pe dimensiunea ei, la nivelul tehnologic al anilor ’90, o țară care își producea bună parte din necesarul de tehnică militară, 90 ceva la sută din necesarul de muniții și rachete, lucru care nu e de ici, de colea.

Având în vedere perioada mai grea prin care a trecut țara în anii ’90 și începutul anilor 2000, au fost o serie de decizii, pe care nu le voi comenta, de natură politică sau economică, care au făcut ca aceste componente industriale, foarte importante pentru armata țării și pentru asigurarea capacității operaționale și de refacere a stocurilor de luptă ale Armatei României, să fie afectate.

Noi, cei care lucrăm în înzestrarea Armatei României, avem ca primă prioritate înzestrarea Armatei României cu acele capacități care să contribuie la realizarea unor capabilități în măsură să furnizeze misiunile esențiale pe care le avem noi și pentru care dăm socoteală în fața țării și a poporului român: apărarea și descurajarea. De aceea avem nevoie de elemente tehnologice de vârf.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cum ar fi?

Teodor Incicaș: Cum ar fi Patriotul, cum ar fi HIMARSUL, HIMARSUL fiind un sistem – pentru ascultătorii dumneavoastră – de rachete sol-sol, Patriotul sistem de apărare sol-aer de la distanţe mari.

Există foarte puține echipamente care să furnizeze în același timp și capacitatea de apărare, și mai ales cea de descurajare, pentru că orice potențial inamic ai avea, în clipa în care ești dotat cu anumite tipuri de echipamente, se va gândi de nu știu câte ori înainte de a efectua o manevră de atac împotriva ta. Iar a doua este, pe cât posibil, sprijinirea industriei naționale de apărare.

Avem achiziția de transportoare blindate Piranha V. Achiziţia acestor transportoare blindate s-a făcut cu cerința privind transferul de tehnologie. Sigur că a fost, pentru că vreau să fiu foarte sincer, o anumită întârziere la început, ceea ce nu știe publicul larg, e pentru că noi avem o anumită confidențialitate în relația cu beneficiarii noștri, care sunt categoriile de forțe, ca acea întârzire s-a datorat faptului că noi am insistat ca softul de comandă și control să fie unul românesc.

Dacă în prima parte am avut un anumit grad de integrare, producție a unor componente care a privit atât, să spun, partenerul de bază a firmei străine în România, care e Uzina Mecanică București, dar și o serie de alți agenți economici majoritar privat, în al doilea contract subsecvent, lucrurile se amplifică și trecem inclusiv la fabricarea carcasei blindate în România, fapt care face ca, să spun eu, 70 % din vehicul să fie și fabricat în România, pe lângă integrarea sa.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică):  Înseamnă mult, înseamnă locuri de muncă, înseamnă…

Teodor Incicaș: Înseamnă mult. Să vă dau un exemplu: doar pentru faptul că se realizează carcasa blindată în România ai nevoie, doar aici, de 32 de sudori, pe lângă celelalte beneficii care sunt aduse, desigur, de profitul oferit sau avantajul, venitul oferit.

Anul trecut, noi am semnat contracte cu companii din România, în jur de 3 miliarde și ceva de lei. Dintre acestea, vreo 800 de milioane au fost cu companii străine, dar care nu știm cât alocă subcontractorilor români, iar restul, doar cu firme românești.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Venind către subiectul fierbinte al planetei, avem, iată, trei luni de când este un război lângă noi și de când eu sunt convins că mai ales în domeniul dumneavoastră a fost cumva, așa, o sursă de lecții învățate.

Iată cât de importantă devine această dotare despre care aţi spus dumneavoastră, această descurajare la început, dar și potență a statului de a avea o gamă de armament, tehnologie care să fie eficientă.

Teodor Incicaș: Ca să fiu foarte sincer, o sursă de lecții identificate, știți. Vom vedea, în funcţie de măsurile pe care le luăm şi de modul în care ne vom dirija concepţiile, planurile, în mod eficace, dacă am şi învăţat lecţiile, că de identificat le putem identifica.

Majoritatea lecţiilor vin din zona operaţională, însă zona operațională este dublată şi de ceea ce vedem din punct de vedere tehnologic și din ceea ce vedem și din punct de vedere al sprijinului logistic, discutând acum din fosta mea poziție de locţiitor al şefului Apărării pentru resurse.

Pe de o parte, am văzut cum tehnica de vârf poate să dea peste cap întregul ritm de ofensivă a unei armatei mai mari și bazată pe echipamente învechite sau bazată pe echipamente care vin din echipamentele învechite.

Aceasta ar fi o primă chestiune identificată și probabil e cea mai accentuată. Am văzut cât de importantă a fost pentru armata ucraineană prezența echipamentelor portabile fie antitanc, fie antiaeriene, care, sigur, nu sunt atât de sofisticate ca un lansator de rachete antitanc sau un lansator de rachete antiaeriene la bătăi mai mari, medii sau…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Dar cu eficientă în lupta urbană.

Teodor Incicaș: Dar eficienţa, foarte importantă şi datorită superiorităţii sale tehnologice vizavi de vectorul de atac al inamicului, pe de o parte.

Pe de altă parte, nu vreau să spun că au fost acestea cele mai importante, pentru că am văzut, cea mai importantă a fost artă operativă, strategia, tactica pe care au ales-o subunitățile, unitățiile, marile unități ucrainene, precum și determinarea unui întreg popor de a-şi apăra ţara.

Probabil că această determinare a poporului ucrainean este principala lecție identificată, pe care ar trebui să o luăm la cel mai important nivel al nostru, la nivelul strategic, dincolo de nivelul militar și anume, nivelul strategic, vorbesc de conducerea statului, pentru că vorbim de război și războiul – campania militară este doar o parte a războiului.

Însă cea mai importantă lecție pe care am identificat-o este că avem nevoie de un ritm susținut a reînnoirii capacităților noastre militare. Dacă stăm și ne uităm la ultimii ani, vorbim de rachetele antiaeriene Patriot, vorbim despre rachetele sol-sol HIMARS, vorbim de contractul privind sistemul de apărare de coastă bazat pe rachetele NSM.

Sigur că vorbim despre avioanele F-16, unde aș vrea să subliniez, tocmai pentru ascultătorii dumneavoastră, care nu reflectă sută la sută activitatea. Însă eu aș vrea să subliniez încă o dată că Armata României a luat decizia să se înarmeze cu F16 ca un sistem tranzitoriu spre avioane de generația a cincea, iar că aceste avioane F16 pe care le-am cumpărat sau le cumpărăm, într-adevăr, în uz sunt supuse unui proces de modernizare.

Acestea sunt deplin operaționale și moderne din punct de vedere avionic și după acest proces de modernizare, ele au o performanță extrem de bună și când le cumpărăm. Nu cumpărăm niște avioane pe care le aducem aici fără să fie funcționale, din contră, sunt deplin operaționale când le luăm de la partenerii noștri.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Nu sunt undeva într-un cimitir de avioane?

Teodor Incicaș: Nu, nu, ele sunt deplin operaționale, urmând ca din această deplinătate operațională a lor să le trecem la un alt sistem de modernizare, lucrând mai profund în avionic, pe de-o parte, pe de altă parte, decidenții noștri au explicat public ce se întâmplă.

Noi suntem hotărâți să trecem la avioanele de generația a cincea, dar în fapt, achiziția unui avion de generația a cincea și în condițiile în care se solicită cât de cât o implicare a industriei, dacă va fi cazul, vom vedea în funcție de capacitatea ei, înseamnă linie bugetară solidă, pe mai mulți ani.

În același timp, platformele aeriene de generația a cincea nu fac doar ceea ce fac platformele de generația a patra, a patra și jumătate, cele care asigură capacitatea de luptă, capacitatea de lovire, într-adevăr, foarte modernă, pe lângă aceasta, platformele de generația cincea au rol foarte important în ceea ce privește comanda și controlul.

Ele vorbesc, ca să mă exprim așa, cu platforme aeriene fără pilot de lângă ele, cu platformele navale, cu sau fără pilot, care sunt pe mare, cu platformele terestre, că vorbim de transportoare, că vorbim de puncte de comandă, cu puncte de comunicații. Lucrul acesta se face într-un mod automat. Deci, trebuie o sinergie tehnologică.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Exact!

Teodor Incicaș: În această sinergie tehnologică, mai are un pic până se realizează, ca atare, mai este timp pentru generația a cincea și atunci s-a luat în considerare, în prioritizarea vis-a-vis de avioanele de generația a cincea, ca undeva spre sfârșitul acestui deceniu să începem sau la începutul deceniului viitor să începem achiziția lor propriu-zisă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Se vehiculează prin piață faptul că cea care a rămas în urmă de o categorie de forță, un fel de cenușăreasa armatei, ar fi fost forțele navale. E adevărat?

Teodor Incicaș: Nu este adevărat, nu este adevărat la nivel de preocupare, pentru că atât conducerea politică a Ministerul Apărării, nemaidiscutând despre conducerea militară, șeful Statului Major al Apărării, șeful Statului Major al Forțelor Navale, au acest lucru ca primă prioritate.

La fel, în același sens, aceeași prioritate principală există și la noi, pentru că avem nevoie de îmbunătățirea capacităților tehnice pentru acțiunea forțelor navale la Marea Neagră.

Ceea ce vă spuneam și anume, achiziția rachetelor de coastă este doar un prim-pas. Noi suntem orientați spre realizarea capacităților navale și capacităților de lovire la Marea Neagră, astfel încât să avem o capacitate mult mai crescută de apărare și descurajare la mare.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ea constând în…?

Teodor Incicaș: Constând în diverse platforme, inclusiv în ceea ce privește programul corvete multifuncționale.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică):  Este un subiect mult discutat, pe care abia așteptăm să-l vedem concretizat.

Teodor Incicaș: Fără doar și poate, în acest an va exista o evoluție în ceea ce privește platformele maritime pe care le vom achiziționa.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general-maior Incicaș, putem termina într-o notă optimistă, suntem mai în siguranță noi, ca armată, noi, ca popor, cu ceea ce am luat până acum, cu ceea ce am implementat până acum?

Teodor Incicaș: O, da! Asta este fără doar și poate. Tot ceea ce s-a cumpărat până acum a întărit, poate chiar a multiplicat capacitatea de apărare.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la „Subiectul săptămânii”, la „Jurnalul Militar”, Șeful Direcției Generale pentru Armamente, generalul-maior Teodor Incicaș. Domnule general, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio!

Teodor Incicaș: Cu plăcere! Sper să ne mai auzim, vedem și să mai discutăm.

Războiul din Ucraina în imagini și cuvinte

Publicat de Gabriel Stan, 21 mai 2022, 20:20

Războiul din Ucraina a șocat pe toată lumea, implicit generațiile care nu au prins conflictele anterioare îngropate adânc în istorie.

Atunci când nimeni nu creadea că așa ceva va mai fi posibil în această eră, iată că ne-am înșelat cu toți amarnic, iar violența pură afișată în fața ochilor noștri nu lasă loc de prea multe comentarii.

Conflictul dintre Federația Rusă și Ucraina a făcut victime și pagube incomensurabile, iar toate aceste fapte vor rămâne înrădăcinate în istorie.

Jurnalistul Radio România Actualități, Alexandru Buzică, a fost reporterul special trimis în această perioadă în Ucraina, de unde a transmis cele mai noi informații și a relatat faptele reale petrecute în țara vecină.

Acesta a bifat în Ucraina 70 din cele 86 de zile din câte au trecut de când a început războiul. A străbătut 8 orașe, printre care Izmail, Odessa, Cernăuți, Lvov, Ivano Frankivsk, Jitomir Rivne (granița cu Belarus) și Kiev.

Revenit de curând din capitala Ucrainei, Alexandru Buzică a onorat invitația redacției Jurnal Militar de a vorbi despre cele întâmplate în această perioadă în țara vecină, în ediția de vineri, 20 mai 2022 a emisiunii Vești de Acasă, de la Radio România Internațional.

Vă invităm în cele ce urmează să ascultați interviul realizat de Gabriel Stan, de la Radio România Actualități cu Alexandru Buzică.

Alexandru Buzică: Există multe cadavre ale animalelor sub dărâmături, oricând fiind posibil să izbucnească o epidemie în zonă. 

În Borodianka există o criză a apei potabile, iar oamenii făceau cozi interminabile la apă și provizii. Nu am văzut niciodată așa ceva!

Înmormântarea unui soldat ucrainean la Kiev, pe Maidan, bulevardul central.

Imaginile au fost realizat de către reporterul Alexandru Buzică în Kiev, Borodianka și Irpin.

Dragoș Schuller: Pentru populaţia civilă, cele mai importante măsuri fizice sunt de a nu sta în câmp sau în teren descoperit. Să stea în casele proprii, cu geamurile închise! Vor trebui utilizate mijloace de protecie CBRN, adică măşti contra gazelor, care asigură protecţia împotriva substanţelor chimice, inclusiv împotriva substantelor radioactive în situaţia utilizării unor arme nucleare

Publicat de Gabriel Stan, 21 mai 2022, 18:58

În contextul amenințărilor nucleare care vin dinspre Federația Rusă, dar și pentru că în zona de excluziune de la Cernobîl a avut loc zilele trecute un incendiu de vegetație existând posibilitatea deplasării unui nor radioactiv, am realizat un interviu cu maiorul Dragoș Schuller de la Batalionului 72 Apărare CBRN „Negru Vodă”.

Veți afla şi ce înseamnă CBRN şi veți afla că există măsuri în cazul unui incident nuclear, măsuri care se pot lua și care sunt foarte eficiente.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule maior, vă mulţumesc că ne-aţi primit la Sighișoara. Este un subiect de interes domeniul dumneavoastră: apărare nucleară, bacteriologică şi chimică.

Cum ar trebui să se comporte în cazul unui incident să-i spunem, unui incident nuclear sau chimic, pentru că, din câte am înțeles, cel biologic este puţin probabil şî oricum foarte greu de gestionat.

Dragoș Schuller: La momentul actual ameninţarea chimică şi nucleară, având în vedere situaţia de securitate din Ucraina, este la un nivel mediu la momentul actual. Din punct de vedere chimic, conform informaţiilor oficiale care există în acest moment, Federaţia Rusă oficial nu deţine armament chimic.

Federaţia Rusă face parte dintr-o convenţie internaţională pentru interzicerea utilizării armamentului chimic şi, bineînţeles, pentru distrugerea muniţiilor chimice, iar la momentul actual, toată muniţia chimică de pe teritoriul Federaţiei Ruse este distrusă, oficial.

Însă apreciem că există posibilitatea şi facilităţile producerii acestor muniţii chimice şi apreciem că, totuşi, există posibilitatea şi probabilittea ca să deţină şi să utilizeze muniţie cu conţinut chimic.

Din punct de vedere nuclear nu detaliem, pentru că ştim realitatea armamentului nuclear al Federaţiei Ruse.

Ce ar trebui să facă populaţia civilă în situaţia ameninţării iminente privind un atac cu muniţie chimică sau lovituri nucleare – autoritţile centrale, locale şi inclusiv structurile militare CBRN de pe teritoriul României vor cunoaşte cel mai probabil că ameninţarea va fi iminentă şi se vor lua măsurile din punct de vedere militar de avertizare a populaţiei, în primul rând, şi de pregătire a structurilor militare CBRN pentru acţiune în situaţia producerii unui incident.

Pentru populaţia civilă, cele mai importante măsuri fizice, este de protecţie fizică, adică de a nu sta în câmp sau în teren descoperit, să îşi ia măsurile de a sta în casele proprii, în apartamente, cu geamurile închise, sau în zone care sunt protejate fizic de acţiunea substanţelor chimice.

Mă refer aici la beciuri, la zone care oferă o protecţie ridicată faţă de locaţiile unde îşi defăşoară activitatea de zi cu zi. Ce trebuie să facă populaţia civilă în situaţia utilizării armamentului chimic, vor trebui luate măsuri de protecţie fizică a fiecărei persoane în parte, adică utilizarea unor mijloace de protecie CBRN, dacă există în dotarea fiecărei persoane, măsti de protecţie CBRN, măşti contra gazelor care se găsesc şi la nivel comercial, care asigură protecţia împotriva substanţelor chimice, inclusiv împotriva substantelor radioactive în situaţia utilizării unor arme nucleare.

Şi există şi complete de protecţie, de la modulul cât mai simplu la un modul mai complex, în funcţie de posibilităţile fiecăruia există aceste complete de protecţie care pot fi achiziţionate de la dievrşi comercianţi din România.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Chiar dacă oamenii respectă recomandările de a sta în casă, în beci, înăuntru, este nevoie să poarte aceste costume?

Dragoș Schuller: Bineînţeles că depinde de mai mulţi factori. Un factor ar fi în ce zonă se află localizată locuinţa persoanei faţă de locaţia incidentului.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Să zicem că este într-o zonă cu foarte mare pericol, într-o zonă apropiată.

Dragoș Schuller: Dacă este obligatoriu şi nu mai există timpul necesar ca acea persoană să fie evacuată, bineînţeles că recomandarea este atât protecţia fizică prin clătuire şî utilizarea spaţiilor clădirii, dar suplimentar este recomandată şi utilizarea acestor echipamente de protecţie CBRN.

Deci ce trebuie să facă populaţia civilă pe timpul utilizării armamentelor de distrugere în masă chimice şi nucleare, structurile militare specializate CBRN au misiunea de a asigura sprijinul pentru populaţia civilă care se află în locaţia acelui incident prin structurile de cercetare chimică şi nucleară care asigură că acea zonă este contaminată şi avertizează populaţia că trebuie să părăsească acea zonă dacă este posibil; marchează acele zone contaminate atfel încât populaţia care doreşte să traverseze acea zonă să cunoască că acea zonă este contaminată şi, totodată, structurile de decontaminare CBRN care vor asigura decontaminarea imediată, finală şi totală a personalului care s-a aflat şi iese din acea zonă contaminată.

Aici mă refer o dată la decontaminarea persoanelor, a personalului, decontaminarea terenului, tehnicii şi echipamentelor. În plus, structurile de decontaminare CBRN pot asigura şi decontaminarea persoanelor rănite, în special a răniţilor sau victimelor care au rezultat în urma acestor incidente chimice şi nucleare.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Trecem la aria dvs de responsabilitate, la ceea ce faceţi în fiecare zi.

Dragoș Schuller: În principal misiuni de detecţie, identificare, monitorizare care, cu structurile de cercetare CBRN, asigurăm detecţia unui incident CBRN, identificarea a ceea ce există în teren ca substanţă care contaminează zona şi monitorizare prin echipamentele de specialitate a acelor incidente CBRN în măsura în care va trebui să avertizăm populaţia civilă că acel nor chimic sau nor radioactiv se deplaseaza pe o anumită direcţie astfel încât şi populaţia şî forţele militare să cunoască că acele substanţe se deplasează într-o anumită zonă ca să ne luăm măsurile de protecţie adecvate pentru evitarea producerii unor pierderi in personal, tehnică și echipamente.

Următoarea misiune este de avertizare și raportare – avertizarea forțelor militare dintr-o anumită zonă de operații privind atacul CBRN şi direcția de deplasare a contaminării radioactive sau chimice, raportare pe toate nivelurile încât comandanții să ia în calcul aceste incidente în măsura în care se vor planifica și conduce anumite operații militare pe o anumită zonă de operații.

Următorul pas este sprijinul şi contramăsurile medicale – decontaminarea personalului, a tehnicii, a echipamentelor și decontaminarea terenului.

Cunoaștem că nivelul de ameninţare la momentul actual este destul de mic de a se produce astfel de incidente chimice și nucleare, de asta vreau să asigur că aceste inidente sunt puțin probabil să se petreacă, însă în situaţia în care aceste incidente se vor produce, structurile militare militare de specialitate CBRN ale Armatei României sunt pregătite, şi de asta ne instruim zi de zi, să asigure sprijinul populaţiei civile ca să limităm foarte mult efectele acestor arme chimice sau nucleare.

La nivelul României sunt mai multe structuri din sistemul naţional de apărare, care au ca sarcină să asigure sprijinul specializat CBRN pentru populaţia civilă şi pentru structurile care acţionează într-o anumită zonă de operaţii.

Colegi din cadrul stucturilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, care, prin inspectoratele de situaţii de urgenţă, au stucturi specializatre CBRN destinate producerii unui incident de urgenţă civilă – discutăm la momentul actual ce se întâmplă de zi cu zi.

Din fericire pentru noi chiar am avut şi avem o experienţă de a coopera cu dânşii în anumite situaţii, chiar executăm şi exerciţii anual în situaţii de urgenţe civile şi ne-am axat aceste exerciţii pe incidente CBRN.

Avem o cooperare foarte bună şi considerăm că la momentul actual structurile din sistemul naţional de apărare, prin forţele specializate CBRN, pot să asigure limitarea efectelor unor inidentele CBRN pe teritoriul României astfel încât suntem pregătiţi să le asigurăm tot sprijinul şi tot suportul specializat de care o să aibă nevoie.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la ‘Subiectul săptămânii’,. a fost maiorul Dragoș Schuller din Batalionul 72 Apărare CBRN „Negru Vodă” din Sighişoara. Domnule maior, vă mulţumesc şi vă mai aşteptăm.

Dragoș Schuller: Mulţumesc şi eu tare mult.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la subiectul săptămânii a fost maiorul, Dragoș Schuller, din Batalionul 72 Apărare CBRN Negru Vodă, din Sighișoara. Domnule maior, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la Radio!

Dragoș Schuller: Mulțumesc și eu tare mult!

Constituire a Grupului de Luptă al NATO

Publicat de Gabriel Stan, 21 mai 2022, 18:15

Alexandru Dina (realizator rubrică): Începând cu această lună, se va constitui grupul de luptă al NATO din România, prin transformarea elementelor multinaționale aliate din cadrul Forței de Răspuns a NATO, iar Franța va prelua rolul de națiune cadru.

Batalionul francez va forma Grupul de luptă al NATO pe teritoriul României, integrând rotaţional efective ale Belgiei și Ţărilor de Jos. Forțele principale vor fi dispuse în Centrul Național de Instruire Întrunită din Cincu, unde vor executa misiuni și activități de instrucție alături de structuri ale Armatei României.

Totodată, Franța va disloca un detașament de apărare antiaeriană în Centrul Național de Instruire pentru Apărare Antiaeriană din Capu Midia.

Lt.col. Adrien Chantrel, locțiitorul comandantului Batalionului 27 Vânători de Munte din Forțele Terestre ale Republicii Franceze: Am reuşit să clădim parteneriate cu diferite unități din România, în primul rând cu cei de la Brigada Multinațională din Craiova, deoarece ne subordonăm acesteia, dar și cu Brigada 2 din Brașov și Brigada 61 din Miercurea Ciuc, deoarece și noi suntem vânători de munte, iar instruirile comune și schimbul de experiență sunt eficiente pentru dezvoltarea abilităților de luptă și pentru o bună coeziune.

Alexandru Dina (realizator rubrică): Constituirea grupurilor de luptă reprezintă o parte din măsurile adoptate de NATO pentru consolidarea posturii de descurajare și apărare pe termen mediu și lung ca urmare a conflictului militar declanșat de Federația Rusă în Ucraina.

Reuniunea Consiliului Afaceri Externe în formatul miniștrilor apărării din statele membre ale UE

Publicat de Gabriel Stan, 21 mai 2022, 18:07

Alexandru Dina (realizator rubrică): Ministrul apărării naționale, Vasile Dîncu, a participat la reuniunea Consiliului Afacerilor Externe în formatul miniștrilor apărării din statele membre ale Uniunii Europene, desfășurată marți, 17 mai, la Bruxelles.

Pe lângă stadiul implementării Busolei Strategice, la reuniune a fost abordată și situația de securitate din Ucraina. Tot din agenda ministrului român al apărării, Vasile Dîncu s-a întâlnit joi cu omologul portughez, Helena Carreiras, cu care a semnat la București acordul între guvernele României și Republicii Portugheze privind cooperarea în domeniul apărării.

Ministrul Helena Carreiras, împreună cu premierul portughez Antonio Costa, au vizitat Batalionul 1 Instrucție din Caracal, unde s-au întâlnit cu președintele României, Klaus Iohannis.

Klaus Iohannis: Românii apreciază solidaritatea de care dați dovadă, prin angajamentul de a vă alătura militarilor noștri și celorlalţi aliați din cadrul Brigăzii Multinaționale Sud-Est.

Războiul Federației Rusiei împotriva Ucrainei ne-a pus în fața unei noi realități strategice. Am reacționat şi vom continua să reacționăm unitar, curajos și hotărât în cadrul NATO prin întărirea posturii de descurajare și apărare pe flancul estic, în special în regiunea Mării Negre.

Forumul internațional pe tema evoluției războiului din Ucraina

Publicat de Gabriel Stan, 9 mai 2022, 16:11

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Cum poate diplomația să încheie un război? Este întrebarea la care au încercat să răspundă miercuri, la Constanța, participanții la Forumul internațional pe tema evoluției războiului din Ucraina.

La eveniment au fost prezenți şefi ai misiunilor diplomatice și atașați ai apărării din state aliate și partenere, acreditați în țara noastră, dar și oficiali guvernamentali români.

Secretarul de stat în Ministerul Apărării Naționale, Simona Cojocaru, a reiterat sprijinul României pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, condamnând agresiunea militară nejustificată a Federației Ruse.

Simona Cojocaru: Trebuie să judecăm Rusia după faptele ei, nu după cuvintele ei. Războiul din Ucraina este un șoc al unei întregi generații, iar rolul dumneavoastră ca diplomați sau experţi în apărare și securitate este foarte important.

Marius Gheorghescu: Una dintre surprizele plăcute a fost capacitatea armatei ucrainene care a fost estimată ca fiind mult inferioară forței agresoare. Forțele ucrainene se descurcă destul de bine în operaționalizarea unei doctrine a întregului popor, de rezistență destul de eficace

Publicat de Gabriel Stan, 11 aprilie 2022, 15:06

La mai bine de o lună de la începerea războiului din Ucraina, la „Subiectul săptămânii” vă propunem o analiză a ceea ce s-a întâmplat în acest timp cu un ofițer de comandă specializat în tactici și procedee de luptă.

Este vorba despre colonel Marius Gheorghescu, comandantul Regimentului 307 Infanterie Marină „Heracleea” din Babadag, care ne va explica situația din teren și care au fost avantajele folosite de armata ucraineană.

În interviul acesta veți afla lucruri despre care ați mai auzit, dar niciodată nu a fost explicate de un om de meserie, un om specializat și activ, militar activ.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule colonel, bună ziua și bine ați venit!

Col. Marius Gheorghescu: Bine v-am găsit!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Le mărturisesc ascultătorilor că trec de fiecare dată cu mare plăcere pe la dumneavoastră aici, la Babadag, în cea mai înaintată bază de…

Col. Marius Gheorghescu: Bază înaintată …

Cristian Dumitrașcu (realizator): Bază înaintată FOB pentru că de aici încolo este granița cu Ucraina și este din ce în ce mai complicat. Vorbeam chiar în decembrie, când am trecut pe aici și vă întrebam, bănuiam că să vină ceva.

Col. Marius Gheorghescu: Era oarecum previzibil pentru că toată acea aglomerare de forțe în jurul graniței nordice, estice, sudice a Ucrainei nu avea cum să nu ducă la acest război. Deja existau anumite mișcări și anumite pregătiri care ne veneau chiar prin sursele deschise pe media anumite pregătiri pentru război. Deci, ceea ce s-a întâmplat la 24 februarie nu era decât o consecință a estimărilor specialiștilor, militari, mai puțin militari sau ale strategilor.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Acum, la început de aprilie, puteți să trageți concluzie și să vă autoanalizați și să vedeți dacă va surprinz ceva din 24 februarie până acum. Militarii analizează și au altă reacție decât populația civilă.

Col. Marius Gheorghescu: Una dintre surprizele plăcute a fost capacitatea armatei ucrainene care înainte de începerea conflictului a fost estimată ca fiind mult inferioară forței agresoare. Militarii ucraineni, forțele ucrainene se descurcă destul de bine în operaționalizarea unei doctrine a întregului popor, unei  doctrine de rezistență destul de eficace, cel puțin până în momentul ăsta.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Această părere că Armata Ucrainei era mai slabă decât este…

Col. Marius Gheorghescu: Era cotată mai slab, atâta tot.

Cristian Dumitrașcu (realizator): … nu a fost alimentată de cei 6-7 ani de război de uzură după capturarea Crimeii?

Col. Marius Gheorghescu: Ucraina, după ruperea de Uniunea Sovietică a  fost și ea, ca toate statele foste comuniste, victima unei căderi economice, unei pierderi a credibilității instituțiilor, au avut și ei destule probleme cu corupția și probabil încă au.

Armata, ca instituție a statului, și probabil a fost supusă aceluiași proces de degradare a capabilităților militare, atât ca resursă umană, ca tehnologie, ca exercițiu și capacitate de ripostă.

O altă chestiune care m-a surprins a fost lipsa de informații din teren a Federației Ruse. Pare-se că nici nu a avut o pregătire de informații foarte bună sau a fost făcută pe niște baze false, pe niște baze…

Cristian Dumitrașcu (realizator): Este posibil să fi fost atât de naivi să aibă informații că ar putea să fie primiți cu flori acolo?

Col. Marius Gheorghescu: Este posibil, dacă se raportează la ceea ce au făcut cu Crimeea în 2014. Probabil că ei au estimat în boardul lor, acolo, că se va produce o tranziție sau o trecere fără luptă; cucerirea Ucrainei fără luptă sau fără conflicte, fără luptă majoră.

Ceea ce i-a surprins total. De aici a rezultat și mulțimea de pierderi în vieți umane, tehnică, diverse capabilități pe care le-au pierdut destul de repede.

Dacă debutul conflictului a fost relativ furtunos în favoarea Federației Ruse, prin loviturile cu rachete de croazieră, cu sisteme de cercetare-lovire de mare precizie care au lovit, au eliminat principalele ținte de pe teritoriul ucrainean, facilități de comandă-control, elementele de apărare antiaeriană, baze aeriene sau cele care puteau să pună în pericol eșaloanele înaintate ale armatei ruse, cu toate acestea, invazia sau înaintarea forțelor terestre a fost mult îngreunată, ucrainenii apelând la multe tactici și proceduri specifice unui nivel de jos, cu ambuscade, cu armament antitanc foarte precis, cu drone – pare-se că au folosit unele inovații în acțiunile de luptă folosind această combinație între infanterie mobilă, organizarea pe grupuri mici foarte mobile, pe principiul „trage și fugi”, ceea ce a surprins armata rusă.

Pe de altă parte, se pare că logistica, sistemul de sprijin logistic al armatei ruse a fost depășit şi a fost neutralizat, ceea ce a condus ulterior la încetinirea ritmului ofensivei cu mult sub ce așteptau.

Acum, ideea blitzkrieg-ului e o idee pe care o acreditează mulţi specialişti militari, chiar nu s-a putut desfăşura.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vorbeaţi despre inovaţie, despre faptul că lucrurile se întâmplă cu mai multe elemente de noutate. Dvs sunteţi specialist chiar în felul ăsta de luptă. Vi se pare că acest război de o lună și cât are el până acum poate reprezenta o schimbare de paradigmă a războiului modern, în care tancul, de exemplu, este un element de luptă perimat?

Col. Marius Gheorghescu: Cred că, cel puțin în această fază, războiul acesta ruso-ucrainean este oarecum apusul tancurilor; cel puțin până acum. Dacă nu apare vreo tehnologie care se bruieze sistemele de lansare portabile antitanc, cred că tancul și-a cam spus sfârșitul. Să nu ne grăbim totuși cu concluziile.

Şi tanchiștii au și ei surprizele lor pregătite. Cu toate acestea, dacă ne uităm prin filmări, vedem că totuși tancurile care au fost neutralizate, care au fost distruse, sunt totuși de generație veche: T-72… pe undeva pe aici; T-80, T-90. T-90 nu am sesizat în fotografii. T-90 se pare că era un tanc ceva mai evoluat, dar nu l-am văzut în multe ipostaze.

Dar combinația aceasta, utilizarea pe scară largă a dronelor pentru culegerea de informații și pentru lovirea diverselor ținte se pare că a fost … Bine, ea fost anticipată în războiul de anul trecut între Armenia și Azerbaidjan, în care dronele au făcut diferența.

Dar vom vedea în continuare. De asemenea, această organizare a apărării pe grupuri mici și mobile; dacă armata rusă a folosit ca element de bază de organizare grupurile de nivel batalion, la ucraineni am văzut grupuri mult mai mici de nivelul batalionului, deci grupuri…

Cred că pot să spun grupă, grup, pluton, pe undeva pe aici, dar dispuse pe principalele căi de comunicații, așteptând forțele ruse, supunându-le unor procedee de luptă de tip hărțuire, ambuscadă, pândă, capcană, care s-au dovedit foarte redutabile.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Ca să înțeleagă oamenii ceea ce spuneți: „de nivel batalion” la ce cifră ar fi și „de nivel pluton”, cum a făcut ucrainenii…?

Col. Marius Gheorghescu: Batalionul este în general o unitate tactică de bază care poate cuprinde între 400 și 600 de militari, dotați cu tehnică sau fără tehnică. Dar, în principiu, armata rusă este organizată pe batalioane motorizate.

Iar formulele de organizare de tip pluton înseamnă undeva între 15 și 30 de militari, variabil în funcție de genul de armă. Infanteria poate să aibă 25-30, iar forţele de cercetare, forțele speciale, ele umblă undeva între 15, 16 maxim 20 de militari.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Deci spuneați că ucrainenii au fost mai eficienți cu aceste grupuri mici, de nivel pluton, față de ruși, mult mai greoi, la sute de oameni și la tehnica pe care și-au expus-o.

Col. Marius Gheorghescu: Cel puţin în sectorul nordic al Ucrainei, unde este o zonă mlăștinoasă, care s-a dovedit a fi foarte eficientă în contramobilitate, în a frâna deplasarea coloanelor motorizate, Ucraina are o densitate a așezărilor, a localităților, mult mai mare decât România, ceea ce a permis micșorarea ritmului de înaintare.

Cristian Dumitrașcu (realizator): A transformat practic într-o luptă urbană, de fapt.

Col. Marius Gheorghescu: Coloanele forțelor ruse au fost obligate să vină pe șosele. Foarte puține au mers în afara drumurilor, pentru că fiind în iarnă-primăvară, unde era terenul ud, care punea mari probleme mobilității tancurilor – chiar dacă aveau şenile, chiar dacă au opt roţi sau au vehicule tactice cu mobilitate sporită, terenul umed, noroiul, mlaştina, face probleme oricărui mijloc de mobilitate.

Terenul este întotdeauna un aliat al apărătorului. Întotdeauna apărătorul este avantajat de mediul urban. Este un avantaj care trebuie fructificat.

Bogdan Roșca: Vă rog să tratați cu foarte mare rezervă orice știre care vine din gura unui personaj care stă confortabil într-un studio

Publicat de Gabriel Stan, 25 martie 2022, 15:00

În această săptămână avem un material de la Jurnal Militar Cluj, de la colegul nostru, Constantin Herțanu, care l-a intervievat pe managerul Radio Cluj, Bogdan Roșca.

Acesta a făcut o radiografie pertinentă a ceea ce se întâmplă astăzi în societate și cum vede rolul radioului clujean, care, săptămâna trecută a împlinit frumoasa vârstă de 68 de ani.

Totodată, domnia sa a scos în evidență noile provocări generate de războiul din Ucraina, în ceea ce privește fenomenul fake news, cum putem să îl combatem, dar și cum procedează jurnaliștii Radio Cluj pentru a informa corect ascultătorii.

Bogdan Roșca: Inclusiv la nivelul Radio România sunt monitorizate surse de informații de presă, inclusiv conturi de twitter, facebook și instagram, care sunt cât mai aproape de acest conflict. 

Vă rog să tratați cu foarte mare rezervă orice știre care vine din gura unui personaj care stă confortabil într-un studio. Cât aș fi de jurnalist, nu am cum să verific toate sursele de la Cluj, nu am legături acolo, nu cunosc oamenii, nu pot să intru informațional acolo.   

În partea a doua a interviului, Bogdan Roșca ne-a vorbit despre războiul din Ucraina și implicarea Radio Cluj la punctul de trecere a frontierei, Sighetul Marmației, dar și despre importanța radioului, modul în care poate acest mijloc de comunicare să adune comunități în jurul său, despre utilitatea sa dar și eficiența cu care ajunge la ascultători.

Bogdan Roșca: După ce am avut personal o experiență ca voluntar la o organizație ce își desfășoara activitatea în gara din Cluj, am zis că e momentul să facem o chemare la acțiune. 

Pur și simplu i-am rugat pe cei care ne ascultă și cei care au vrut să ne ajute a colecta alimente pentru migranții care trec zilnic prin gara Cluj, aproximativ 500 trec zilnic, fie rămân acolo, fie merg mai departe…

Vasile Dîncu: Se va întări încontinuu flancul estic de la Marea Baltică la Marea Neagră şi principala hotărâre este aceea a permanentizării prezenţei a unor battle group-uri, care să dea siguranţă

Publicat de Gabriel Stan, 21 martie 2022, 18:58

Ministrul apărării naţionale, Vasile Dîncu, a participat miercuri, 16 martie, la Cartierul general al NATO de la Bruxelles, la Reuniunea extraordinară a miniştrilor apărării din statele membre ale NATO, prezidată de secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, Stoltenberg.

Agenda evenimentului, pe fondul războiului declanşat de Federaţia Rusă împotriva Ucrainei, s-a concentrat pe evoluţiile conflictului armat şi pe implicaţiile acestuia la adresa Alianţei.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule ministru, vă mulţumim pentru că aţi acceptat să intraţi cu noi.

Vasile Dîncu: E o mare bucurie şi pentru mine să mă întâlnesc pe unde cu ascultătorii dumneavoastră.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Probabil că aţi observat şi dumneavoastră că în aceste zile, destule deja, se strâng destule zile de când a început războiul în Ucraina, oamenii se uită cu alţi ochi către armată, se uită cu mai multă speranţă, cu încrederea că lucrurile nu pot avansa mai mult decât se întâmplă la estul Alianţei şi, iată, dumneavoastră v-aţi deplasat la Bruxelles, la această întâlnire extraordinară a miniştrilor din Alianţă Nord-Atlantică, a miniştrilor apărării, la cald, pentru că de-abia aţi ieşit din prima rundă de întâlniri. Care sunt lucrurile care s-au discutat şi dacă vă dau speranţă aceste lucruri?

Vasile Dîncu: Da, astăzi am avut două sesiuni destul de complexe despre modul în care trebuie să ne organizăm ca pe viitor să nu mai avem surprize strategice, cum a fost acest atac al Rusiei în Europa, totuşi şi s-a discutat despre Ucraina.

A fost prezent ministrul apărării din Ucraina, Reznikov, printr-o teleconferinţă. Evident, au fost prezenţi, de asemenea, şi invitaţii, cei care nu sunt membri NATO, dar sunt partenerii noştri, cum este Finlanda, Suedia. A fost prezent, evident şi secretarul Austin, din partea Statelor Unite, din partea zonei militare a NATO, au fost şi din partea Uniunii Europene.

În această situaţie s-a reiterat sprijinul pentru Ucraina şi, evident, nevoia de a participa cât mai mult la sprijinul Ucrainei, a Republicii Moldova, Georgiei şi ţărilor de pe flancul estic. Rolul pe care ţări ca Polonia, România, Slovacia sau ţările baltice în au în această zonă, pentru a consolida flancul estic, pentru managementul fluxurilor de refugiaţi şi sprijinul de care au nevoie pentru ca să fie în continuare puternice, să aibă o rezilienţă destulă pentru a primi, a sprijini Ucraina şi a primi refugiaţi.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Este o figură foarte frumoasă pe care o face, iată, poporul român în această relaţie cu refugiaţii ucraineni. În acelaşi timp, opinia publică din România este foarte îngrijorată.

Sunt convins că dumneavoastră, dincolo de funcţia publică de ministru al apărării, aveţi oameni apropiaţi, aveţi oameni, poate, din familie care v-au întrebat cu aceeaşi înfrigurare cu care ne-au întrebat şi pe noi, ceilalţi, care mai avem legătură cu armata: vine sau nu vine războiul peste noi?

Care este pericolul real, dincolo de întâlniri, de documentele pe care le-aţi amintit mai devreme? În condiţiile în care vin trupe aliate din ce în ce mai multe – şi la Kogălniceanu şi în toate bazele militare. Suntem într-o situaţie de îngrijorare, dar nu de nesiguranţă, bănuiesc.

Vasile Dîncu: Este logică această nevoie a oamenilor de securitate, este logică neîncrederea în promisiunile pe care Rusia le face acum, că Ucraina este singura lor problemă. Este logic ca oamenii să se îngrijoreze cu privire la situaţia economică sau la situaţia de securitate a României.

Dar ceea ce am discutat la a doua sesiune a fost tocmai întărirea flancului estic, trecerea la o nouă postură NATO în această zonă. Se trece, evident, trecerea la postura de apărare, după ce a fost activată forţa de răspuns, înseamnă că flancul estic va fi întărit într-un mod accelerat. Era un proces care era pe termen mai lung, dar acum, aşa cum aţi văzut, avem deja un battle grup, un batalion de luptă care are Franţa ca naţiune cadru. S-a anunţat participarea Belgiei, Olandei, de asemenea.

Belgia şi Olanda au adus deja oameni în România. Portugalia ne-a anunţat că va contribui cu trupe, italienii au dublat numărul de avioane, forţa aeriană pentru poliţie aeriană, nemţii au adus Eurofighters în România, deja dublându-şi, de asemenea, prezenţa. Deci este o preocupare vie în a asigura securitatea României.

România nu este singură, România este parte a NATO şi a primit şi aici toate aprecierile pentru modul în care s-a pregătit pentru a primi trupe străine, pentru a face toate lucrurile ca trupele venite pe teritoriul nostru să intre continu în aplicaţii cu Armata României, să lucreze împreună la antrenamente.

Deci, totul se desfăşoară într-o dinamică extraordinară. Oamenii pot să stea liniştiţi din această perspectivă, nu există niciun semn că putea fi atacat un teritoriu NATO. Încă o dată, toate ţările NATO, Statele Unite, prezente aici prin secretarul Lloyd Austin al III-lea, au reiterat încă o dată hotărârea de a apăra orice centimetru dintr-o ţară NATO, aşa cum s-a vorbit şi înainte, dar noi nu suntem în această situaţie.

Sigur că ne îngrijorează faptul că avem un război, faptul că avem fluxuri de refugiaţi, care vor fi din ce în ce mai puternice, dar dincolo de aceste lucruri, vreau să spun că nu există niciun fel de informaţie sau nicio îndoială cu privire la faptul că NATO nu va intra în această perioadă într-un conflict militar cu Rusia, nu este în interesul nimănui să pornească al treilea război mondial, aşa încât sperăm că prin demersuri diplomatice se va opri şi acest conflict din Ucraina şi că va fi şi mai sigură această situaţie a noastră de securitate din zonă.

Se va întări încontinuu flancul estic de la Marea Baltică la Marea Neagră şi principala hotărâre care este pe cale de a se lua la viitorul summit, probabil, este aceea a permanentizării prezenţei pe teritoriile ţărilor de pe flancul estic a unor battle group-uri, a unor forţe multinaţionale care să dea siguranţă şi, în acelaşi timp, continuitate în ceea ce priveşte securitatea naţională şi apărarea în această zonă.

A fost dezminţită orice propagandă rusă care spunea că nimeni nu va ridica niciun deget pentru a apăra teritoriile din est. Se vede că solidaritatea este reală şi ceea ce s-a mai văzut şi astăzi, foarte multe ţări au anunţat deja creşterea procentului, ajungerea la 2% din PIB – noi, românii, am anunţat 2,5% din PIB, au mai fost şi alte ţări care au anunţat deja creşteri importante, pe lângă evenimentul major, care a fost anunţul Germaniei de a aduce o mare contribuţie, 2% din PIB-ul Germaniei pentru apărare colectivă.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vorbeaţi mai devreme, domnule ministru, despre diplomaţie, anticipând cumva ceea ce vroiam să vă rog să spuneţi la sfârşitul interviului. Acum ceva timp am vorbit, eraţi tot la o întrunire NATO foarte importantă şi spuneaţi atunci că dumneavoastră, dincolo de faptul că sunteţi pasionat de istorie, faceţi istorie chiar în momentul ăla, împreună cu colegi din Europa, istorici.

Iată că atunci era pace, acum este război. Credeţi că şi acum veţi face istorie împreună cu NATO prin stoparea acestui război şi prin permanentizarea securităţii mondiale, până la urmă?

Vasile Dîncu: Sigur că lumea nu va mai fi în viitor aşa cum a fost. Este o frază care se spune adesea, dar de data aceasta chiar aşa va fi. Suntem o schimbare de lume în acest moment. Acest război neaşteptat, pentru că, până la urmă, toată lumea a avut speranţa că se va ajunge la un consens şi nu se va ajunge la un război de asemenea amploare.

Din păcate, s-a întâmplat. Diplomaţia încă mai poate să facă minuni. Se caută pacea peste tot, până la urmă. Sperăm că această pace va aduce cu sine şi o nouă gândire despre viitor, o nouă gândire legată de securitate, o nouă gândire legată de descurajarea tuturor celor care ar putea, la un moment dat, să ameninţe pacea şi prosperitatea lumii.

O reinvestire umanistă, să spunem, a sistemelor noastre de dezvoltare socială, politică şi garanţii pe care întreg sistemul mondial trebuie să şi le ia că nu vom mai ajunge în această situaţie.

Mileniul al III-lea ar trebui să fie unul mai degrabă spiritual decât unul în care să avem aceste bătălii pentru spaţiul vital sau pentru împărţirea lumii, ceea ce credeam că a trecut demult. Vin dintr-un secol şi dintr-un mileniu care a apus, sperăm într-o nouă eră şi sperăm într-o eră a păcii şi aceasta ar fi adevărata istorie pe care am putea-o face.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vă mulţumesc foarte mult, domnule Vasile Dîncu. Invitat la subiectul săptămânii a fost ministrul apărării naţionale. Vă mai aşteptăm la Radio! Mulţumesc!

Vasile Dîncu: Mulţumesc foarte mult!

Întâlniri ale șefului Apărării din România cu oficiali din țările NATO

Publicat de Gabriel Stan, 14 martie 2022, 20:01

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Şeful Statului Major al Apărării, generalul Daniel Petrescu, a avut, în cursul săptămânii, o serie de întâlniri cu oficiali din țările care au trimis trupe în România pentru exerciții, misiuni de poliție aeriană sau în cadrul Forței de Răspuns a NATO.

Măsurile adaptate amenințărilor potențiale luate de statele aliate au demonstrat solidaritatea și angajamentul NATO pentru apărarea întregului teritoriu aliat – a fost mesajul reieșit din discuția cu președintele Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore din Armata Statelor Unite ale Americii, generalul Mark Miley în baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu.

Tot acolo, generalul Petrescu a discutat cu ministrul de externe al Canadei, Mélanie Joly, despre acțiunile de sprijin întreprinse de aliați pentru gestionarea crizei umanitare declanșate de războiul dus de Federația Rusă în Ucraina.