Florian Bichir: “Imperiul ăsta de lângă noi, indiferent cum s-a numit el, Ţarist, URSS, Federația Rusă, e un balaur care dacă nu mănâncă, moare. Așa se numește în diplomație obsesia rusească.”

Publicat de gabrielasaksa, 19 februarie 2024, 16:34

Cristian Dumitrașcu: Domnule profesor Florian Bichir, bine ați venit la „Interviul săptămânii”!

Florian Bichir: Vă mulțumesc din suflet de invitație! Sunt onorat!

Cristian Dumitrașcu: Am avut multe discuții în direct, la radio, la „Jurnal militar”, la Radio România Actualități. Am vorbit mereu despre acest pericol care vine de la est, iată, care în ultimii ani s-a și confirmat, pericolul pe care îl prevedeați în urmă cu câțiva ani. Este un subiect de interes pentru opinia publică românească și nu numai ce se va întâmpla de acum încolo, în funcție și de ce se întâmplă în Ucraina, evident, dar dincolo de emoția generală, cred că dumneavoastră puteți avea o perspectivă un pic mai rece, un pic mai calmă a istoricului care a mai văzut așa ceva. Și de aceea v-aș propune să începem printr-o paralelă cu ceea ce se întâmplă acum, dacă ea există și știm că există, relația noastră mereu periculoasă, tensionată, cu Rusia.

Florian Bichir: Istoria ne-a obligat, domnule Dumitrașcu, la așa ceva. Imperiul ăsta de lângă noi, indiferent cum s-a numit el, Ţarist, URSS, Federația Rusă, e un balaur care dacă nu mănâncă, moare. Așa se numește în diplomație obsesia rusească. Dacă nu înghite ca rechinul se sufocă, moare. Obsesia asta vine în istoria românească de la 1700-1701, când un mare om de cultură, primul european român, putem spune, Dimitrie Cantemir, cel care înființează Academia Germană, după care Academia, iată, făcută tot de un român, cea de la Sankt Petersburg, academia rușilor, îl aduce pe Petru cel Mare, devenim vecini cu ei. De atunci, întreaga ecuație, dacă îmi permiteți termenul, a istoriei românești e legată de acest colos rus de lângă noi. Pentru că tot îl aminteam pe Petru cel Mare, legendarul lui testament, ţelul ar fi să cucerească Constantinopolul, să fie împărăția acestei lumi şi, iată, că ne lovim cu ei de la Cuza, că tot l-am sărbătorit recent, când Convențiunea de la Paris spunea, fiți atent ce interesant, despre cele două țări, provincii dunărene erau numite, Moldova și Valahia. De atunci e implicarea rusească în tot factorul ăsta și dacă e să fiu și mai scurt, avem istoriografic notat 12 invazii rusești. Că le spune sovietice, țariste, cum le spune. Alţii zic 13 acum dacă fac așa o…, dacă pui și decembrie ’89. Nu avem cum să nu ne împiedicăm de acest colos și să nu privim la care-i geostrategia lui, pentru că nu putem fi aici o țară ca Elveția, să fim neutrii, să fim bine cu toată lumea. Nu avem cum să fim bine. Putem să avem respect, dar ce se întâmplă cu Ucraina, iată, de doi ani e o agresiune fără precedent. Federația Rusă a recunoscut și granițele teritoriale ale Ucraina în 1991. Între timp s-au răzgândit, a luat Crimeea. Acum iar s-au răzgândit, au zis că e denazificare şi pentru a nu fi oprobiu public, deși există probe, ei îi spun operațiune specială. E o agresiune, iată, de doi ani. Eu vă spun cu sinceritate, că nu sunt o ”mama omida”. Am crezut că va cădea mult mai repede. E fabulos că au rezistat doi ani de zile. Nimeni nu se aștepta la efortul ăsta colosal. Și da, ca să vă răspund direct întrebării dumneavoastră, sociologic se măsoară necesitatea de pace a oamenilor. Oamenii vor pace, să spună băi, pe primul loc vor pace și zic lasă. Ne mai taie salarii, ne mai dau, ne mai asta, bă, dar să fie pace. E una din principalele condiții ale existenței umane, pacea.

Cristian Dumitrașcu: Dar nu pace cu orice preț.

Florian Bichir: Nu. Şi spunea un lord, un amiral britanic: „dacă vrei pace, pregătește-te de război”. E o chestie care se învață elementar şi în școli militare, şi în istorie. Se numește și descurajare, lucru pe care l-au făcut și americanii între timp. Îți arăt că sunt atât de puternic, încât nu are rost să te iei de mine. Pace în ce sens? Nu vedeţi că oferă Ucrainei cică pace, pace, dar în ce condiții pace? O treime din teritoriu e ocupat.

Cristian Dumitrașcu: Tot din perspectiva de istoric, credeți că în 2024 România, sub această umbrelă extraordinară de securitate, este în cea mai bună situație comparativ cu ce a fost până acum?

Florian Bichir: Da, de-a lungul anilor, pentru că suntem contemporani, am văzut și atâta lume ce ne trebuie nouă în NATO, ce cutărică. Iată, războiul din Ucraina. Încă o dată spun, de agresiune a Federației Ruse, demonstrează că România e cel mai puternic și în cea mai bună formă vreodată din condiţia ei. Niciodată nu am avut un partener de-a lungul istoriei atât de puternic, de hotărât și alături de noi. Niciodată România nu a dus-o mai bine din punct de vedere strategic şi militar ca în prezent. Şi lumea, mă bucur că populația a înțeles când a văzut ce pățește Ucraina și toți își fac cruce şi zic uite la ce a fost bun NATO. Dar trebuie să facem şi noi, trebuie să spunem sacrificiile noastre în privința înzestrării armate. O spun cu tărie, chit că sunt la dumneavoastră, că capacitatea de militari români este extraordinară. Ne batem de legal la legal cu americanii, ne lipsește tehnica. România de-a lungul istoriei a avut tot timpul o problemă de vitregiri. Au fost regimuri întregi care au căzut și când a ajuns cuţitul la os, de ce n-ați înzestrat armata? Heirupismul… așa trebuie, făcute toate echilibrat, încet, pentru că, iată, pericolul există. Suntem a doua generaţie post-război,  World War II, da, și credeam că totul e stabilit, totul e… Iată nu. Încă o dată vă spun, nu sunt o Casandra, dar când mi-am dat al doilea doctorat în științe politice şi am avut o secție, am dat-o cu generalul Ionescu și îmi propusesem alt subiect și-am zis nu, vreau să fac pe spaţiul rusesc.

Florian Bichir: Nu, păi Rusia e prietenă cu Occidentul. Deocamdată e prietenă, eu cred că balaurul se va întoarce. Și iată cum după 10 ani…

Cristian Dumitrașcu: Așa a fost, precum spuneați.

Florian Bichir: …am avut dreptate. Atunci se putea sta cu ISIS-ul și toți făceau pe frății musulmane. Și eu am zis:” nu, domnule, lasă-mă, pentru că presimt eu așa, din istoria mea, că e ceva ciclic și cred că o să mai avem toate de făcut cu Rusia – care era în momentul acela în genunchi. După Elțîn și după Putin, primele mandate, părea o țară căzută în genunchi. Erau cele patru puncte ale președintelui Putin: natalitate, investiții, tehnologie și părea că…. da, uite că agresiune asta dovedește că nu e Rusia care era odată sau marea sperietoare. Iată de doi ani, Ucraina ține piept cu orice preț, dar balaurul nu e mort.

Cristian Dumitrașcu: Domnule profesor Florian Bichir, după o lungă pauză – atunci când s-a început a moderniza și a se înzestra armata – nu ai cum să faci într-o zi chestia asta.

Florian Bichir: O să fiu foarte brutal și o să spun că Armata României merge foarte bine, dar a avut la începutul anilor ’90 niște sincope. Sper că vă aduceți aminte, România iese din Tratatul de la Vașovia în 1991. Până la aderarea la NATO, la această formidabilă Alianță – cea mai mare alianță militară din lume construită vreodată – Armata Română a suferit. Practic ca dumneavoastră, ofițerii, cadrele militare care sunt, războinicii care sunt…. ori, ei nu mai aveau niciun inamic, niciun scop, niciun nimic. A fost o zonă gri. Erau trimiși oameni pe loc, acasă. La ce ne trebuie armată? S-a făcut pace. Vedeți că astea sunt ciclice.

Cristian Dumitrașcu: Așa e.

Florian Bichir: Odată intrați în NATO, și măsurându-ne valoarea cu partenerii noștri, ne-am dat seama că e nevoie. Și încet-încet, eu zic că suntem pe făgașul cel bun. Și acum, o paranteză – o spun pentru așa-ziși analiști – chiar e război la granițe. Ei nu știu să citească o hartă. România are graniță cu Federația Rusă. Chit că maritimă, prin ocuparea Crimeei, avem. Deci, ce să vă spun? Și o să vedeți ce pățim în Marea Neagră, în acest lac rusesc când vor începe să bombardeze navele ucrainiene. Nu sunt o Casandra, dar vedeți că războiul chiar e la graniță. Adică nu e invenție, că e departe, mai e Ucraina între noi, că lumea a început încet-încet să se obișnuiască. Da, ne-a trezit pin sperieturi, inclusiv pe politicieni. Dacă știam, vă aduceam să vedeți – că nu vreau să fac politică – discusul: „Nu ne mai trebuie armată, nu ne mai trebuie nimic”. Când s-a născut balaurul ăsta, se băteau în Parlament și ziceau:” Ce F-16, domnule? Să luăm F-35″. Întrebam și eu pe cineva într-o emisiune: „băi, dar știi cât costă, ai?” A zis atunci: „hai că îți vindem și acelea F-16”. Deci nu se trezesc decât la astfel de inițiative. Armata, oricum, e pe numărul 1, ca încredere. Și vedeți că psihologic zici: „bă, dacă e ceva, intervine armata”, armata fiind singurul instrument de putere a statului care rămâne ultima fisură, ultima graniță. N-ați văzut că mulți dintre ei într-o schizofrenie de-astea poze … ziceau: „În cine aveți încredere? În armată. Dar, ai vrea să faci armata? Nu. Vine incediu, să vină armata. Vine inundația, să vină armata. Vine să ne apere că de aceea îi plătim pe ăia. Lumea știe că, știți că era și bancul ăla că: „cel mai bun vin e vinul gratis și degeaba. Cel mai prost e: vin ruși”, adică a rămas obsesia asta națională a noastră, să fim serioși.

Cristian Dumitrașcu: La Universitatea Națională de Apărare – fiind acolo conferențiar – din experiența de acolo, s-au schimbat bine lucrurile?

Florian Bichir: Să știți că eu cred că vin militari foarte bine pregătiți și sunt mulțumit de ceea ce facem. S-a schimbat mentalitatea. Înțeleg că și mulți participă în teatre de operațiuni, și îi felicit. Asta e o altă marotă rusească: că România nu se apăra niciodată în afară. Și când le spun „băi copii, noi am câștigat independența la Plevna – Plevna e în Ungaria. De aceea, am mers și în Afganistan. E o altă marotă rusească, asta: „bă nu, n-am părăsit, ne-am apărat pe aici. Nu, domnule, mă duc până în … . Calitatea e superioară dintre oameni foarte bine pregătiți, care vin și din liceele militare. Armata merge mult mai bine decât statul român, pentru că, prin aceste licee militare, recrutează cea mai bună formă. Nu există altă instituție care poate să facă ceva pentru oamenii care sunt niște genii. Dar sunt zone defavorizate, să zicem, rurale, mai sărace, mai cutărică…. Prin aceste licee militare iei niște oameni de excepție, dacă îi și înarmezi, le pui tehnică din asta, cred că nu vom fi în batalion acum, nu dau într-un imperialism românesc, dar cred că avem un viitor strălucit în ce privește siguranța națională. Da, și sunt foarte mândru de calitatea umană. Să vedeți cum încep să ne explice multi-rol, cum explică, cu multe variațiuni, cum facem jointuri cu parteneri străini. Vedem că sunt egali ca noi, de fapt. Nu din punct de vedere al armamentului. Dar, a crescut și mândria în ei. Te întorci din jumătate de operațiuni, în care zici că: „am reușit ce-au făcut americani, englezii”. Nu mai suntem..

Cristian Dumitrașcu: Ușor, ușor este și din punctul de vedere al armamentului.

Florian Bichir: Eu zic că a fost extraordinar, pentru că am rulat aproape toată armată în Afganistan. În 20 de ani, n-aveam unde merge să ne antrenăm. Una e să meargă în antrenament, în asta, și alta e să participe la un război.Eu cred că a dat o șansă fabuloasă Armatei Române. Și cei care au fost teatrele deoperațiuni în Irak Afganistan, Angola, sau în astea, sunt conștienți. Au venit și cu knowledge de acolo. Zice:” uite-mă, asta e, practica, așa fac ăia. De la cine să învăț? Vrei să jucăm noi doi numai dacii și romanii și să ne batem pe rând: o dată tu, o dată eu. Participi la teatre reale și atunci normal că știu că orice procedură au ăia „uite, cu armament, cum imediat mă raportez la partener,” astea sunt lucruri fabuloase. Dacă am avea și o clasă unică înțeaptă, nu doar acum cât e, că imediat o să le treacă asta. Se termină războiul din Ucraina și o să zică:” gata, nu mai avem nevoie de armată, am rezolvat și pe asta”. Iar ne bagă cu capul la …, iar pensii nesimțite.

Cristian Dumitrașcu: Spuneam despre studenții pe care îi aveți la Universitatea de Apărare.

Florian Bichir: Sunt foarte mândru de ei.

Cristian Dumitrașcu: Dacă le-ați împărtășit din experiențele rusești pe care le-ați avut. Cunoașteți bine spațiu de acolo. Ați fost în mai multe, să spunem, pelerinaje la cimitirele eroilor români.

Florian Bichir: Am fost şi la cimitire… Păi eu le spun, dar în funcție de curs, vedeți. Eu n-aș vrea să intru în zona militară, ca să nu supăr colegii. Eu predau geopolitică, relații internaționale și istoria…

Cristian Dumitrașcu: Dar sigur mai aveți discuții cu ei.

Florian Bichir: Da, discuții, dar în limita asta, nu, nu… Pe competențe militare, sunt niște colegi foarte bine pregătiți. Ei participă direct așa, dar ca geopolitică le spun, din experimentele mele, chiar și la fața locului, ca istorie predau foarte bine. Ce am păţit noi cu vecinii. N-avem niciun vecin bun, decât Marea Neagră, deși și-ăia ne mai rade faleza. Vorba lui Gheorghe Brătianu, enormul, care zice că noi suntem paraşutaţi. Ştiţi că ungurii ne trimit la sud de Dunăre, bulgarii încolo, ăştia încolo, păi e un miracol, noi suntem paraşutaţi din cer. Ăsta e miracolul. Le spun pe parcursul istoriei, uite, că nu ne-a vrut nimeni binele, uite cam care-i marota lor și fiecare stat, și mai ales ăsta rus, pe care îl cunosc ca istorie și zic eu, ca şi civilizaţie foarte, foarte bine, are niște clişee, înțelegeți, cum e politica americană. Fiecare stat are și devine predictibil. Visul lor e tot la gurile Dunării. Orice ne-ar spune, oricum s-ar numi de la Rasputin la Putin. Păi după abdicarea lui Cuza, în aprilie, ruşii dau o lovitură la Iași, da, ca să rupă unirea. E numit un prinț fantomă și se declară sucesiunea. Adică nu mai e unirea evidentă. Toți erau oamenii rușilor. Vorbesc de poporul moldovean, presa internațională, că armata a tras în oameni, minoritatea moldovenească. Deci practic sunt chestiunile astea de sute de ani. Deci ne-au lovit de la unire în permanență. Unire, 1907, o să vorbim, poate date… că, iarăși, sunt nişte…

Cristian Dumitrașcu: Şi acolo a fost…

Florian Bichir: Şi acolo. Înafară de tulburarea reală a țăranilor, au fost niște iconari, niște agenți ruși care au venit să-i instinge și explicau: bă, voi să n-aveți drepturi. Știți cum e dincolo la noi, în Basarabia? Ţarul face mâncare, țarina spală ismenele. Adică au fost niște provocări. Sunt specialist pe provocările astea ruse. Le-am învățat. Tatarbunar, dup-aia de-abia se formează România Mare, intră și fac primul război hibrid împotriva noastră. În 20 ne aruncă Senatul în aer. Lucrurile astea eu nu le pot uita din istorie. Nu le-am zis până în ’89 nu că nu avem o școală istoriografică extraordinară, dar nu puteai să scrii în manualele de istorie că marele frate URSS ne-a pus, ne-a prins, ne-a ciocănit de ne-a omorât. Dacă ştii să-i cauți, nu cum i-au șters din cărțile istorice. Scoteai rusu, ştii, scoteai rusul pe unde e rus şi hai, că-i dăm un pic de-o parte şi după vezi cum e, poporul a fost bun, ne-au ajutat, dar ei au greşit. Documentele rusești arată și acuma că dacă aveau o concepție corectă față de România, noi poate erau niște parteneri loiali. Independenţa o luăm şi cu ajutorul lor. Trebuie să o spun, am căutat telegrama aia… dar dacă nu ne întorceau spatele, după 400 de ani de turci păreau că sunt umani, creştini, ortodocşi ca noi, oastea creştină, făceau nişte, dar ei tot timpul ne-au văzut ca o gubernie, ca un spațiu pe care vor să-l înghită, nedându-ne nouă dreptul de a fi și noi drepți, în picioare, facem patria noastră, România, Dacia cum a fost la un moment dat provocarea să-i spunem Dacia, dar tot pașoptiștii au zis: România să vină de la Roma.

Cristian Dumitrașcu: Aș vrea să vă rog să le spuneți așa, din minte și din inimă, ce credeți dvs. că se va întâmpla? Sigur, nu sunteți, precum ați spus…

Florian Bichir: Nu sunt vreo ”mama omida”…

Cristian Dumitrașcu: Însă aveți experiență, puteți să faceți conexiuni.

Florian Bichir: Nu știm ce vom vedea, dar să știți că, cât va exista pământul, omenirea, națiunile astea, prietenia cu monstrul ăsta de lângă noi nu ne e benefică. Suntem mici. Şi dacă nu ne apără, într-adevăr, NATO e greu. Războiul e greu. Nu se face din filme. Să te duci acolo, să vezi suferință, lipsă de apă, lipsă… Păi ucrainenii au nevoie de 30-40 de ani să-şi reconstruiască țara. E pisată, e făcută praf. Nu știu, sunt întrebări la care nu vă pot răspunde, nu sunt futurolog, sunt istoric. Eu folosesc trecutul și de multe ori e dezagreabilă meseria mea, că îți aduc aminte de ce erori am făcut noi. Istoricii nu tot timpul sunt bine văzuți. Apelezi la ei, la astea, la sărbători. Ia zi-ne de Cuza, bag-o pe aia cu Carol, ce băiat deştept eşti, du-te acasă.

Cristian Dumitrașcu:  Domnule profesor Florian Bichir, vă mulțumesc mult pentru interviu!

Florian Bichir: Eu vă mulțumesc din suflet și ştiu că aveți un public select şi de-aia mi-am și permis să vin să vorbesc mai direct camarazilor, oamenilor care slujesc cu devotament România și în fața cărora mă înclin. Mulțumesc!

Florian Bichir: Când sunt slabi își aduc aminte de Hristos, care, bineînțeles, în mintea lor e rus și când nu vor, nu e nici Paşte, nici nimic. Imperialismul sovietic are aceleaşi componente de-a lungul istoriei

Publicat de Gabriel Stan, 9 ianuarie 2023, 14:59

Subiectul Săptămânii a fost realizat cu profesorul Florian Bichir, jurnalist și profesor la Universitatea Național de Apărare. Alături de el s-a discutat despre comunicatul de presă al Kremlinului, citat de presa rusă. Vladimir Putin a ordonat Ministerului rus al Apărării să oprească toate ostilitățile, începând de vineri de la prânz, până duminică seara.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Sunt multe lucruri de vorbit aici, dar m-am gândit că cel mai potrivit dintre interlocutori este chiar domnul Florian Bichir, fiind și teolog și profesor la Universitatea Națională de Apărare.

Domnule Bichir, bună dimineața și ‘La mulți ani’!

Florian Bichir: Bună dimineața și ‘La mulți ani’! Dați-mi voie să spun și ‘La mulți ani’ celor două milioane de români care sărbătoresc azi Sfântul Ioan, Ion, Ioana.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ioni neapărat pozitivi.

Florian Bichir: Pozitivi, întotdeauna pozitivi.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Așa. Dumneavoastră, ca teolog, cum ați privit știrea asta, să îi spunem, de la Kremlin?

Florian Bichir: Domnule Dumitraşcu, într-o primă citire a știrii, cu gânduri de pace, de bucurie, irenice, cum le numim noi, teologii. Din păcate, e o altă marotă rusească. Dați-mi voie să vă corectez, armistiţiul propus de președintele Vladimir Putin și asumat de Gherasimov, șeful Statului Major, și de Șoigu, e până diseară la 24:00.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Până diseară la 24:00, da, corect.

Florian Bichir: 24:00, pentru că astăzi conform Calendarului iulian, lumea slavă și ale calendare ortodoxe serbează Crăciunul. Noi avem Sfântul Ioan, ei au Crăciunul…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Crăcinul, da.

Florian Bichir: …urmând să aibă Anul Nou pe 13 ianuarie, diferenţă de 13 zile între Calendarul gregorian și cel iulian. De ce spun că e o mică marotă? Dați-mi voie să vă amintesc că suntem în a 318 zi de război, nu operațiune specială, cum spun rușii, și de cea mai mare sărbătoare a creștinătății, care rămâne totuși Învierea da?, nu nașterea, Învierea de Paște, acordul cerut de către  ucraineni a fost respins de către Rusia. Adică o dată…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): O dată așa, o dată așa.

Florian Bichir: … nu suntem creştini? Vă spun exact: pe 23 aprilie, deci cu o zi dinaintea Paştelui, Kievul, autoritățile ucrainene au cerut un armistiţiu pe motiv de Paște, e și normal, Învie Iisus Hristos, nu? – cea mai mare sărbătoare creştină. Cererea a fost respinsă cu cinism de către Rusia, care a spus că va da timp luptătorilor să se înarmeze. Vedeți, de data asta Rusia cere, tocmai că va câștiga timp şi face un gest așa de mare complezență, de PR, dacă doriți, când de fapt e o propagandă, de a cere acest armistiţiu.

De data asta a fost rândul Kievului să respingă aceste gânduri de pace, pentru că într-adevăr armata s-a împotmolit acolo și datele pe care le am eu, nu știu dacă le aveţi și dumneavoastră, este că în februarie, martie urmează un ultim asalt rusesc.

Deci la prima vedere, ca un creştin ce zic eu că sunt, m-am bucurat, iată, totuși, că de sfintele sărbători, dar fiind și istoric și având o memorie, zic eu, destul de bună, mi-am adus aminte că Paştele a fost refuzat, iar Kievul și poporul ucrainean, care este agresat, a făcut Paștele, cea mai frumoasă, repet, sărbătoare a creştinismului, Învierea, sub bombe, sub atac.

Cred că cererea și armistiţiul ăsta de 38 de ore, 36, nu le-am socotit, făcut de președintele Putin, în frunte cu armata, este o ipocrizie și de un cinism crunt.

Îmi pare rău că o spun, ca și creştin, şi mai ales, vezi Doamne, că de data asta președintele Putin a ascultat de sfatul patriarhului Chiril, același Chiril care spunea că e un lucru foarte bun, o să ajungi în Rai dacă îi ucizi pe ucraineni. Una e propaganda, alta-i creștinismul. Deci pun față în față cele două gesturi: când au cerut și ucrainenii cam același timp de răgaz – repet, 23 aprilie, de Sfintele Paști – lucrul a fost refuzat de către ruși. Atunci nu era Paște! E, de data asta și-au adus aminte că e Crăciun! Dați-mi voie să-l privesc cu cirscumspecţie.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): În concluzie, confirmă și marile agenții de presă internaționale nu a fost nicio încetare a focului și nici nu avea cum să fie, pentru că, exact cum spuneați dumneavoastră, atunci când au vrut cei din cealaltă parte, nu s-a putut.

Florian Bichir: Da, când sunt slabi își aduc aminte de Hristos, care, bineînțeles, în mintea lor e rus și când nu vor, nu e nici Paşte, nici nimic. Imperialismul sovietic, ţarist, rusesc, spuneţi-i cum doriţi, are aceleaşi componente de-a lungul istoriei.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule Bichir, sunteți un om care cunoașteţi mai bine decât mulți din România spațiul ex-sovietic. Ați urmat aşa și un traseu istoric al multor cimitire ale eroilor din spațiul acela, de la Staringrad până la toată…

Florian Bichir: Până în Caucaz.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): … până în Caucaz. Și aș fi venit cu o întrebare la care nu avem deocamdată răspuns – ce spuneți despre această paradă scandaloasă din Bacău? Sigur că e o chestiune care e încă sub ancheta poliției. Oamenii s-au costumat în ruși și au defilat în maşini cu litera „Z”.

Florian Bichir: Da. Stimate domnule Dumnitraşcu, la fel le-am luat, le-am studiat cu capacitatea mea de profesor. La prima vedere, dacă vreți să o spunem așa, noi avem colinde, obiceiuri de iarnă, cu „Steaua”, cu „Capra”, cu „Pluguşorul”, printre care e și unul extraordinar de frumos, „Irozii”, adică cum ar fi cei care l-au trădat pe Hristos, urmându-l să-l omoare. „Irozii” la plural e o formă de teatru popular, dacă doriţi, practicată în Moldova, unde chiar aşa se numesc, „Irozi”, „Vicleim în Transilvania, prin Muntenia.

De-a lungul timpului, în obiceurile noastre, în tradiția noastră, irozii trebuiau înrtruchipaţi ca cel mai vizibil inamic.

Şi au fost de-a lungul vremurilor otomani, turci, tătari. Din punctul ăsta de vedere, am putea zice: domne, cel mai mare inamic acum ar fi ăștia cu războiul, ar fi, hai să-i spunem, rușii cu Putin în frunte, deci se adaptează.

Vă reamintesc că, de exemplu, avem în Capela Militară de la Timișoara, printre draci, pictat şi bin Laden. Deci, l-am asimilat la un moment dat pe drac… a fost otoman, după aia a fost bin Laden.

E, de fapt, asta… chipul dracului în mentalitatea populară, să spunem, aparține, cu scuzele de rigoare, preşedintelui Putin, președintelui Federaţiei Ruse. Deci, la o primă vedere pare – ce să spun? – un obicei normal, tradițional, updatat, să spunem, da? Pe mine m-au îngrozit imaginile, pentru că am văzut acolo o logistică care nu știu cât de populară e.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Păi asta spuneam, că nu e populară.

Florian Bichir: În momentul în care vii cu aproape tehnică militară și o organizare care nu aparține chiar așa comunităților săteşti, îmi ridică semne de întrebare.

Bineînțeles că nu e datoria mea, ci a autorităților statului, să vadă ce s-a întâmplat acolo. Au mai fost evenimente în Bacău de genul ăsta, e o zonă predilectă de, ce să spun, de spionaj de-a dreptul rusesc.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Elemente de război hibrid.

Florian Bichir: Un război hibrid la primă vedere. Numai în Bacău sunt filmate gările, numai pe acolo trec americanii. E o zonă care, bănuiesc…. le place foarte mult..

Deci, încă o dată, îmbrăcat inteligent sub cultura românească, apar băieții ăştia, plus discursurile pe care le au, numai a irozi nu aduc, dimpotrivă, e incitare destul de agresivă. Dar nu e datoria mea, datoria noastră e doar să analizăm, ci a autorităţilor statului.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da. Vă mulţumesc foarte mult, domnule Florian Bichir! Vă urez un An Nou cu sănătate, să aveți împliniri!

Florian Bichir: La fel şi dumneavoastră şi ascultătorilor.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi ne mai auzim aici, la „Jurnal militar”. Numai bine!

Florian Bichir: Întotdeauna!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): A fost cu noi profesorul și jurnalistul Florian Bichir.

Florian Bichir: E o blasfemie pentru ruși ca Ucraina să intre în NATO!

Publicat de Gabriel Stan, 3 martie 2022, 12:24

Prezent telefonic în emisiunea Jurnal Militar Timișoara, prezentată de Larisa Vasile, Florian Bichir, istoric, analist și publicist, a analizat situația dintre Federația Rusă și Ucraina și războiul pe care cele două îl duc în această perioadă. Vă invităm să ascultați interviul integral!

Larisa Vasile: Alături de noi se află istoricul, analistul și publicistul Iulian Bichir. Bună seara, domnule profesor!

Iulian Bichir: Bună seara dumnevostră și ascultătorilor dumneavoastră. Ați văzut și dumneavoastră și evident și ascultătorii noștri că Ucraina a avut o cere să intre în Uniunea Europeană și în NATO.

Moment în care au cerut să intre în NATO au început acele războaie hibride, Crimeea a fost recâștigată de către Federația Rusă… Din punct de vedere militar are loc un război preventiv, așa cum a spus și președintele Putin “Vrem să-i demilitarizăm”, practic să promită să nu intre în NATO.

Rușii nu vor accepta nicioadată ca orașul Kiev să nu fie socotit rusesc, să fie cel puțin sub influența lor. Acolo s-a născut poporul rus, de partea cealaltă a Niprului, iar a spune acolo că intră și în NATO este un afront la imagologia rusească.

Consecințele se vor întinde pe minim 2-3 ani după acest război cu Rusia în dreptul Ucrainei. Războiul e crunt, oamenii nu vor avea unde să se întoarcă, va urma și o criză, mai ales că rușii vor scumpii gazele. Slavă lui Dumnezeu că noi nu avem nevoie decât de vreo 40%, restul îl producem noi.

Florian Bichir: “Pentru noi nu vor fi nici un fel de implicaţii. Implicaţii vor fi pentru Federația Rusă, care e foarte grijulie cu ce înseamnă export de petrol şi de gaze, pentru că ei stăpânesc, de fapt, piaţa Kazahstanului”

Publicat de Gabriel Stan, 10 ianuarie 2022, 13:03

Cristian Dumitrașcu, de la Jurnal Militar Radio România Actualități, a realizat un interviu cu profesorul, jurnalistul și scriitorul Florian Bichir, profesor de istorie la Universitatea Națională de Apărare.

Cei doi au discutat despre situația din Kazahstan și implicațiile Rusiei în confruntările violente ce s-au petrecut în ultima săptămână.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule Florian Bichir, „La mulţi ani!” Bună dimineața! Bine aţi venit la „Radiojurnal militar”.

Florian Bichir: La mulţi! Bună dimineaţa! Şi sunt foarte onorat să fiu invitatul dumneavoastră.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Suntem la fel de onorați că sunteţi cu noi în direct. Vă mulțumim pentru că ați acceptat să intrați cu noi în această oră, mică, deocamdată, pentru că e sâmbătă, dar lucrurile se rostogolesc, așa, pe scena politică internațională. Sunteţi un analist fin al lucrurilor care se întâmplă în estul Europei şi chiar și mai departe, un cunoscător al spațiului ex-sovietic până acum.

În finalul lui 2021 ne întrebam ce se va întâmpla, cu toţii ne întrebam ce se va întâmpla în această criză de la graniţa Federaţiei Ruse cu Ucraina. Acum, iată, avem și această criză în Kazahstan. Ce spuneţi despre cum evoluează lucrurile?

Florian Bichir: Lucrurile eu cred că încep să se tempereze, pentru că reacţia Kremlinului a fost promptă şi conform noilor doctrine ale Federaţiei Ruse, dure şi rapide. Încă de anul trecut, preşedintele Putin a anunţat că Rusia nu va permite să treacă anumite linii roşii şi având procedurile astea, au intervenit extrem de dur şi rapid.

Iată, două brigăzi de forţe speciale aeropurtate, 45 şi 31, speciale, împreună cu o divizie, tot aeroputată, au intervenit scurt în Kazahstan, unde a fost o criză, hai să spunem, mai mult economică. Dacă îmi permiteţi să detaliez două secunde.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Sigur!

Florian Bichir: Kazahstanul, care este cel mai mare producător de petrol şi gaze din Asia Centrală, are o mare problemă. Vedeţi, aici apare dihotomia, tocmai cu gazele. Ei exportă gaze în Federaţia Rusă şi importă 90% din ce înseammnă doar automobile. În Kazahstan merg cu gaz de-ăsta, lichefiat, cu GPL. Ei, bine, a crescut preţul.

Pe 5 au izbuncnit nişte conflicte, mai ales în zona din vest, care s-au transformat în ciocniri de-a dreptul. Populaţia, super revoltată. Vă daţi seama, pe 4 să crească preţurile. Ei au gaz, au petrol, exportă în Rusia şi importă de patru ori mai scump, cum ar veni, cel lichefiat; Rusia îl lichefiază. Având în vedere criza asta la care s-a ajuns, de care vorbeaţi şi dumnevoastră, domnule colonel, cu Ucraina şi tensiunea pe care ori n-o vor, o simt cei de la Moscova, li s-a părut că un astfel de conflict, dacă se extinde, duce şi la slăbirea negocierilor pe care încearcă să le producă, plus la o slăbiciune a zonei lor de influenţă şi au intervenit foarte, foarte dur şi rapid.

Deja s-au pacificat acolo, ar trebui să spunem, lucrurile, dar în stil sovietic. Pacificat, în ce sens: preşedintele, al doilea preşedinte al Kazahstanului, Tokaiev, a dat ordin armatei să tragă fără somaţii. Şi s-au alăturat şi ruşii şi eu cred că se rezolvă repede, nu, într-un stil democratic.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Păi nu într-un stil democratic. Aici voiam să ajungem.

Florian Bichir: Vă uitaţi că Kazahstanul face parte din Organizaţia Trattaului de Securitate Colectivă. OSTC, pentru cei care cunosc, e un fel de urmaş al Tratatului de la Varşovia şi tratatul care se opune NATO şi atunci, în cazul acestui tratat, au intervenit, iată, au trimis, v-am spus, o divizie şi două brigăzi aeropurtate.

E foarte clar că e intervenţie, oameni cu experienţă în teatrul de război în Kazahstan, tocmai să nu aibă nicio problemă. S-a tras direct, scurt. Şi factorul extern care mă deranjează de câteva zile – mă deranjează – teoria asta post-sovietică, rusească, care încă dăinuie, că preşedintele a anunţat fără să dea detalii, nu avem detalii de la faţa locului, că a fost o implicaţie străină, ceea ce mi se pare cam mult.

Oamenii ăia sunt obişnuiţi să mai şi revolte implicaţiei străine. Probabil că psihoza asta de a slăbi, de a nu provoca un nou Belarus, de o mână a Occidentului, a democraţiei asta nenorocite, cum zic ei, care vor să încercuiască Rusia, a dus la modul ăsta de reacţii, cum să spun, super dur, rapid.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Da, este un model periculos. Seamănă cumva şi cu ce s-a întâmplat la noi, în ’89. Seamănă mai mult, iată, cu Primăvara de la Praga.

Florian Bichir: Normal că seamănă.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Drepturile omului sunt încălcate total.

Florian Bichir: Nu vorbim de drepturile în Kazahstan, care e o dictatură, au al doilea preşedinte, care şi ăsta e pe viaţă, dar modelul, ce să spun, Timişoarei, foarte bun ce a spus domnul colonel. A fost o revoltă, până la urmă, din datele pe care le am eu şi pe care le avem, spontană. Vă daţi seama, foamete.

Cum au ieşit muncitorii în timpul regimului comunist la Braşov, pentru salarii au ieşit la Timişoara şi au ieşit pentru nu-și permiteau 100 de lei sau 20 de lei şi dup-aia s-au transformat în terorişti. Cam aşa şi acolo, în momentul în care au văzut pe 5 ianuarie, când au început în Vest zona spre ieşire a Caspicii, că maşina pe care o alimenta cu gaz, cu butelii, cum se poartă şi pe la noi, deodată plăteşte de patru ori mai mult, a început revolta. Iar la centru se vorbeşte de terorism, mână străină şi uite, a apărut şi ajutorul frăţesc, rusesc, de data asta, nu sovietic.

Seamănă, într-adevăr, ziceţi dumneavoastră, dar probabil că nervii sunt întinşi la maxim la Kremlin şi când au auzit de aşa ceva, imediat, reacţia lor… Nu te duci împotriva unor cetăţeni ai altei republici şi vorbeşti de atacuri, de cetăţeni străini, imediat se felicită între ei, i-a felicitat şi China. Asta pare, aşa, la nivelul putinist, deja un erou, că a pacificat ţara. S-a tras cu glonţ. Şi fără să mai întrebe pe nimeni.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Da, iată care este diferenţa între cele două sisteme. Şi, spre finalul interviului, ce părere aveți, cum se cum se va finaliza  și ce implicații credeţi că vor fi pentru noi?

Florian Bichir: Pentru noi nu vor fi nici un fel de implicaţii. Implicaţii vor fi pentru Federația Rusă, care vedeţi că e foarte grijulie cu ce înseamnă export de petrol şi de gaze, pentru că ei stăpânesc, de fapt, piaţa Kazahstanului, nu are rost să ne păcălim.

Criza s-a terminat, pentru că ei au rezolvat-o în stil foarte bine arhicunoscut din istorie. Deja, cred că s-a lichidat tot ce a însemnat acolo. E o slăbiciune, totuşi, a acestui colos, câteodată, cu picioarele de lut. Nu cred că va mai continua şi altceva, din moment ce au trimis forţe extraordinar de importante.

Din datele mele, peste 35.000 de militari cu experienţă în teatrele de operaţiuni ruseşti alocaţi în decurs de, iată, nici o zi jumate, două, în Kazahstan. Deci treaba s-a pacificat. S-a pacificat în stil rusesc, nu mai mişcă nimeni.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Mulțumesc foarte mult. Vom fi cu ochii pe aceste evenimente. Ne interesează, pentru că suntem foarte aproape, să zicem, de această zonă. Domnule profesor Florian Bichir, vă mulțumesc tare mult. Week-end plăcut!

Florian Bichir: Eu vă mulţumesc din suflet şi să dea Dumnezeu să fie pace!

Sursa foto: France 24.

Florian Bichir: „Viaţa actuală ne împiedică uneori să ne gândim şi la strămoşii noştri, la coloana vertebrală a acestui popor, la oasele pe care chiar România e zidită şi pe care noi am moştenit-o astăzi”

Publicat de Gabriel Stan, 17 iunie 2021, 12:01

Joi, 10 iunie a fost Ziua Eroilor. Smnificaţia acestei zile atât de importante pentru orice naţiune a fost unctul de plecare al interviului acordat de conferenţiarul universitar doctor Florian Bichir, de la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” din Bucureşti, colegului nostru Cristian Dumitraşcu.

Cristian Dumitraşcu (reporter): Domnule profesor, bine aţi venit la „Subiectul săptămânii”!

Florian Bichir: Vă mulţumesc din suflet de invitaţie, sunt chiar onorat.

Cristian Dumitraşcu (reporter): Este o dată în an Ziua Eroilor, Înălţarea. Este o meteahnă a poporului român că îşi aminteşte doar o dată în an de eroi?

Florian Bichir: Probabil că e o meteahnă, dar nu cred că o au doar românii. Viaţa actuală, care e foarte agitată, ne împiedică uneori să ne gândim şi la strămoşii noştri, la coloana vertebrală a acestui popor, la oasele pe care – nu folosesc o figură de stil, nu sunt poet – chiar România e zidită şi pe care noi am moştenit-o astăzi.

E ca și cum ţi-ai uita bunicul, bunicii. Cred că avem o moștenire culturală și mai ales militară de apreciat și de respectat totodată, pentru că – dacă îmi permiteţi, că sunt istoric – pacea după Primul Război Mondial, se vorbește de România Mare, Tratatul de la Versaille obligă din punct de vedere militar, iată că suntem la „Jurnal Militar”, ţările semnatare să aibe grijă de osemintele celor căzuți, indiferent de naționalitate.

România a fost prima care a recunoscut acest lucru și a pus în aplicare din 1919, înfiinţând cultul eroilor, că în mod normal, aţi văzut, sunt şi categorii de arme. Te gândeai la un războinic, la un balaur, la Sfântul Corneliu – da? – soldat, la Sfântul Gheorghe, la cutărică.

Dar iată ce simbolistică frumoasă aleasă de noi – da? – de autoritățile vremii de atunci, care eu zic că erau destul de competente, şi au zis: nu, domnule, Ziua Eorilor să fie odată cu Înlţarea, că te ridici la cer. Mi se pare superb.

Cristian Dumitraşcu (reporter): Aţi vorbit despre Primul Război Mondial şi întrebarea este una retorică fără doar și poate, gândindu-mă la scena de la Mărășești, scena de luptă teribilă, în care militarii germani ai lui Mackensen, și apoi prin mărturia viitorului general Rommel, au fost de-a dreptul înspăimântați de ai noștri, care erau mult mai prost dotați, și de aici aș vrea să pornesc și să vă întreb: credeți că au fost eroii noștri, cei care au luptat și au scăpat sau cei care au luptat și au murit, oameni sub vremuri sau eroi de vocație?

Florian Bichir: Eroi de vocație, dar să nu uităm că până la urmă gloria aparține ţăranului român. Deci, la noi a fost o mică burghezie și până la urmă la opinca, cum îi zice soldatul român a ţinuta asta. Disperarea, imaginea cutremurătoare pe care mi-aţi redat-o, cel puţin…

Cristian Dumitraşcu (reporter): Şi cu vestita scenă cu „cămăşile albe”.

Florian Bichir: „Cămășile albe”, ofensiva „cămășilor albe”. A fost disperarea unui popor, dar în afară de asta vreau să vă spun – ca istoric – a contat foarte mult.

Noi pierdusem o grămadă de bătălii, ne refugiasem în Moldova, nu a fost doar disperare, dar a fost și îndemnul Regelui Ferdinand sfătuit, unii spun, de Regina Maria, alții spun de alții, nici nu mai contează.

În ciuda conservatorilor, mulţi dintre ei care stăteau la Paris şi ne /îndemnau/ la rezistență, promisiunea că va da pământ țăranilor. Ori legătura asta sacră, nu știu dacă există la alte popoare, a ţăranului român cu pământul său l-a făcut de neînfrânt.

S-a gândit: bă, dacă tot mor, las la ai mei acasă un petic de pământ. Demnitatea lui, până la urmă, răscolită şi promisiunea regelui că va da pământ a schimbat soarta războiului. E triunghiul de aur de care ne amintim în Primul Război Mondial, cum să spun, ca o glorie, ceea ce foarte frumos.

Ne salvează triunghiul ăsta de aur, Mărăști-Mărășești-Oituz, unde într-adevăr imarginea asta e colosală pe care aţi evocat-o dumneavoastră. Strategia germană şi militară, care e foarte prusacă, era aranjată, au înnebunit când i-au văzut pe oameni mergând aproape kamikaze împotriva mitralierelor germane în cămăși, gest aproape suicidal.

Au zis: bă, ce e cu românii ăştia?, dincolo de, hai să spunem, şi de strategia militară, pentru că au fost şi ruşi acolo, trebuie să o spunem. Indiferent de condiţiile actuale, nu putem ocoli istoria. Am avut şi divizii foarte solide acolo ruseşti, dar conducerea a fost românească şi a fost excepţională. Rommel de care aţi amintit, el participă la aceste bătălii în Primul Război Mondial, după care urmând să cerceteze tancurile, să ajungă marele feldmareşal de mai tarziu.

Dar încă o dată spun, România a fost salvată de ţăranul ăsta fără identitate. Avem generali şi strategici nemaipomeniţi la Marele Cartier, că asta e denumirea pe timp de război, dar pană la urmă gloria aparţine soldatului, opincii româneşti.

Cristian Dumitraşcu (reporter): Aş vrea să facem, către finalul interviului, un arc peste timp pe jerfa țăranilor, ţăranului român, despre care aţi spus, s-a clădit această situație de securitate absolut fără precedent pe care o trăim astăzi și – cum vedeți – situația de astăzi sau dacă nu ar fi fost jerfa celor de atunci, dacă atunci România nu ar mai fi fost?

Florian Bichir: O paranteză, pentru că aţi vorbit de trupe de intervenție, eu predau cursul de istorie militară la /unul din ani/. Vreau să vă spun, în ciuda cârcotașilor de astăzi, că teoria asta băgată de niște băieți, așa, că România nu a dus războaie în afara graniţelor e prostească.

Daţi-mi voie să vă reamintesc că independența României a fost câștigată prin victoria de la Plevna. Cu scuzele de rigoare, Plevna e în Bulgaria. Cine întreabă și în zilele noastre ce am căutat în Afganistan, îi răspund acelaşi lucru: ne-am dus unde ne-a trimis ţara, și securitatea națională a ținut și de aceste lupte.

Sunt recunoscuți, cu scuzele de rigoare nu vreau să par polemic, nu ştiu dacă România are o politică externă atât de bine agregată, dar unde te duci, bănuiesc că aţi fost și dumneavoastră peste tot în capitalele lumii, mai ales la Washington. Când spui de Armata Română, se ridică toţi în picioare.

Cred că diplomație, până la urmă implicită, a făcut armata, care e la o cotă enorm de ridicată și, cel puţin ăia de la Washington, se ridică în picioare, adică nu avem ce discuta cu germani, cu alte trupe combatante, cu.

Nu, aş spune acum că, deci, repet încă o dată, independenţa României a fost la Plevna, a trebuit să ne ducem şi să ne câştigăm acolo prin sânge. Nu puteam, nici Carol, nici autorităţile, în demnitatea noastră, să aşteptăm ca ruşii să-i bată pe otomani şi poate la masa negocierilor să, aşa ca, cum îţi cade câte o ciosvârtă, să ne facă şi pe noi independenţi…

Cristian Dumitraşcu (reporter): Nemaivorbind despre episodul Budapesta 1919.

Florian Bichir: Budapesta e singura capitală europeană care a fost eliberată de bolşevici, de către armatele române, 4 august 1919. Poate Măldărăscu trebuia făcut şi el mareşal, dar şi atunci erau jocuri politice. Încă o dată spun, e o zi înlţătoare, ne gândim că sunt în ceruri, că şi-au lăsat osemintele, reprezintă, dacă vreţi, ca o fundaţie la o casă.

Florian Bichir: Noi stăm pe jertfa acestor eroi – și să nu uităm – deci, cea mai frumoasă creație și maxima acestui popor din punct de vedere administrativ-teritorial, România Mare, vă reamintesc că a durat 22 de ani: 1918 – dacă luăm, luăm 1920, juridic aşa – 1940, deci visul nostru a durat 20 de ani, cum nu ne poate lua nimeni Basarabia, care, cum zicea Vieru, e ca un bebeluș înfășurat cu sârmă ghimpată. Eu îi spun România de Răsărit.

Cristian Dumitraşcu (reporter): Vă mulțumesc foarte mult, domnule profesor.

Florian Bichir: Eu vă mulţumesc şi să dea Dumnezeu să îi odihnească şi să nu îi uităm.