Poeta Mihaela Birescu din Bătania

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 18 octombrie 2020, 06:28

O nouă cărticică de poezii pentru copii

Recent a văzut lumina tiparului o cărticică de poezii pentru copiii de grădiniță. Volumul a apărut în îngrijirea educatoarei Mihaela Birescu, de la grădinița românească din Bătania, care este și autoarea poezioarelor. Volumul se numește „Carte de poezii mici, texte, jocuri” și a fost editată la Editura Mirador din Arad, cu sprijin de editare din partea sponsorilor.

Cum a luat naștere acest volum și cum poate fi procurat? O să aflăm mai multe din interviul realizat cu doamna educatoare.

– Cum a luat naștere această cărticică? Are o poveste acest volum de poezii?
– Are într-adevăr o poveste chiar foarte lungă. Cu mulți ani în urmă, căutând poezii pentru diverse teme săptămânale de la grădiniță, găseam doar poezii foarte lungi și grele, rar găseam o poezioară scurtă și cu cuvinte simple. Poeziile românești sunt foarte frumoase, însă pentru copiii noștri sunt puțin greoaie. Atunci am văzut că-mi vine ușor să scriu și de multe ori le scriam eu. Le-am adunat și cu încurajări din partea propriilor mei copii și cu multe desene de la copilașii grădiniței am reușit să scoatem o carte.
– Desenele provin numai de la copiii de la grădinița din Bătania?
– Sunt două sau trei desene de la copiii mei, care și ei au fost tot aici la grădiniță, restul desenelor sunt de la copiii grupei de anul trecut.

– Sunt desene foarte frumoase. Copiii știau că desenele lor vor fi pentru o carte?
– Da, și am să-ți mărturisesc cum am făcut. I-am întrebat dacă vor să mă ajute, că tot trebuia să desenăm o zi pe săptămână dimineața, și am luat mai multe astfel de zile. Și i-am întrebat: vreți să mă ajutați? Şi vă și plătesc, și mai mult decât atât vă trec în carte, de autori ai desenelor, bineînțeles. Au fost foarte bucuroși, nu neapărat că au apărut în carte, ci pentru că am plătit în ouă de ciocolată.
– Cartea este foarte îngrijită. Cine a editat această broșură de poezii?
– Am întrebat în stânga, în dreapta, cine ar fi interesat, se pare că aceste cărți pentru copii sunt în topul celor mai căutate, și nu a fost chiar așa de greu să o tipărim. Cartea a fost tipărită la Arad și sperăm să putem să o reedităm, pentru că mai sunt cereri și m-aș bucura să ajungă la toți cei care și-o doresc.
– Cine poate să ajungă la această carte?
– O să-i fac o mică promovare pe Facebook, promovare în sensul că o să explic câteva dintre poezii, o să arăt câteva dintre desene și o să întreb, o să fac un mic sondaj ca să știu cine și-ar mai dori ca să știm câte să mai reedităm.
– Cum a fost primită cartea?

– Chiar mai bine decât mă așteptam. Toată lumea s-a bucurat, copiii mei s-au bucurat foarte tare. Nu este prima mea carte, dar e prima pentru copii, și când am venit la grădiniță, a trebuit să stau de vreo două-trei ori să citesc poeziile și să le explic desenele colegilor lor, care au plecat deja la școală. Acum așteptăm să vedem cum reușim cu pandemia aceasta, cu pericolul ei. Mi-aș dori să ajung cu cartea și cu câțiva copii aici la școală la clasa întâi, pentru că mulți care au realizat desenele sunt școlari.
– Pentru că ai amintit pandemia, să vorbim puțin și despre această problemă. Cum a început anul nou școlar, după vacanța prelungită și în condițiile pe care le cunoaștem?
– Pe de-o parte greu, pentru că sunt multe măsuri de respectat, măsuri pe care adulții nu le înțeleg de multe ori și nu le respectă, d-apoi copiii. Ei vin la tine, te îmbrățișează, tușesc pe tine, nu neapărat cu vreun virus, dar asta este. Pe de altă parte este foarte frumos, pentru că ne-am revăzut după mult timp. Noi ne-am mai revăzut din 25 mai, într-o formulă puțin mai restrânsă, dar ne-a fost dor unii de alții. Este și ușor și greu, dar încercăm să avem grijă. Noi, adulții ne dezinfectăm, pe copii i-am învățat, deja știu să se spele pe mâini tot timpul, folosesc batistuța de hârtie…
– Nu se poate compara educația de la grădiniță și statul acasă?
– Eu zic că nu. Noi am încercat să compensăm un pic lipsa noastră, am avut și pagină specială pentru grupa noastră, dar totuși contactul uman este foarte important pentru socializare. Grădinița, până la grupa mare cel puțin, despre asta este.
– Ce fel de măsuri speciale a trebuit să introduceți la grădiniță?
– Împreună cu directoarele și cu toate colegele am încercat să venim cu idei cât mai simple, dar cât mai utile, și doamnele directoare le-au pus într-un protocol, pe care încercăm să-l respectăm. Acest protocol este făcut după sugestiile ministerului educaţiei, deci încercăm și noi să respectăm ce respectă toată lumea, ca de exemplu: luatul copiilor de la poartă, măsurarea temperaturii, spălarea mâinilor, dezinfectarea lucrurilor și a obiectelor pe care le atingem, cât de des putem, distanța pe cât se poate, că este destul de greu la grădiniță cu distanța, dar încercăm și copii știu cu distanța puțin să aibă grijă.
Ștefan Crâsta

Interlocutor: Mihaela Birescu, educatoare la Grădinița românească Lucian Magdu din Bătania
Reporter: Ștefan Crâsta, redactor MTVA, Emisiunile în limba română

Foto: Foaia românească

A consemnat: Anca Becan, redactor MTVA, Emisiunile în limba română

Andrea Szenes, distinsă cu premiul „Pro Cultura Minoritatum Hungariae”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 10 octombrie 2020, 08:48

„Eu încerc tot timpul să descopăr talentele elevilor…”

Interviu cu profesoara Andrea Szenes, distinsă cu premiul „Pro Cultura Minoritatum Hungariae”

 Pe 24 septembrie, au fost decernate la Budapesta premiile „Pro Cultura Minoritatum Hungariae”, pe anul 2020. Distincţia „Pro Cultura Minoritatum Hungariae” pe anul 2020, din partea comunităţii româneşti, a fost acordată profesoarei de muzică Andreea Szenes de la Şcoala Generală „Lucian Magdu” din Bătania, „pentru activitatea merituoasă depusă în vederea popularizării şi transmiterii tezaurului folcloric muzical român şi maghiar”. Cu ocazia aceasta, am stat de vorbă cu doamna profesoară întrebând-o despre sentimentele ei după preluarea acestui premiu, dar bineînţeles şi despre şcoala din Bătania, despre elevi şi despre muzică.

 – Vă felicit, doamna profesoară, pentru distincția „Pro Minoritatum Hungariae”. Ce credeți, pentru ce ați meritat acest premiu?

– În primul rând, vreau să spun că eu provin dintr-o familie modestă, părinții mei au fost oameni simpli, dar harnici. Cred că eu am învățat foarte multe de la ei, în primul rând hărnicia, să muncesc mult. Și cred că așa am reușit să ajung aici, unde sunt acum.

– Aici, la școala din Bătania predați cânt și muzică. Știu cum este privită această materie, această disciplină, pentru că nu toată lumea o ia în serios, dar dumneavoastră ați avut capacitatea ca să faceți din această disciplină una foarte importantă în această școală. Cum ați reușit?

– Copiii iubesc muzica, doresc să cânte în continuu. Am reușit, în primul rând, prin dragostea pentru copii, care este foarte importantă, și trebuie și să știi cum să predai muzica. Am introdus și instrumentul pe care l-am învățat de mică și anume, vioara. Am adus-o de multe ori la clasă și pentru ei a fost un lucru foarte mare. Dar nu numai vioara, ci am adus de multe ori şi chitara la oră și cântăm împreună, ascultăm muzica pe care și-o doresc și ne ascultăm reciproc. Așa, încetul cu încetul, s-a făcut un lucru minunat.

– Credeți că și dragostea dumneavoastră față de muzică se lipește de copii?

– Categoric că da, mai ales că eu încerc tot timpul să descopăr talentele elevilor și când văd că un elev are un auz muzical bun, însoțit de talent și ambiție, încerc să lucrez mai mult cu acel copil şi separat. Așa am reușit să organizez concursurile pe care le cunoaștem, pentru că sunt copii talentați.

– Copiii se comportă foarte degajat în fața publicului și cântă foarte natural…

– Bineînțeles, dacă cântă din ce în ce mai des în casă individual, ca solist, că așa am obișnuit să le spun și le place acest lucru, îl aplaudăm de fiecare dată. La noi așa decurg orele. Şi fiind stăpân pe el se degajează și cântă fără nici o problemă.

– Care este cea mai mare realizare pe care ați petrecut-o în această școală?

– Multe lucruri sunt minunate aici, lucruri la care nici nu m-am gândit când am ajuns în școala aceasta și am început să predau, dar cred că realizarea cea mai mare pe care am avut-o aici este concursul „Vocea de aur”, concurs pe care l-am organizat cu ajutorul fostei directoare Iulia Olteanu. Ea întotdeauna m-a încurajat și dacă am venit cu o propunere dânsa a spus „Andreea, fă!”, a avut încredere în mine și asta a contat pentru mine foarte mult.

– Acest lucru îl vedem și prin manifestarea copiilor, că au primit foarte bine această inițiativă a dumneavoastră, că altfel se predă muzica. Cum vă ajută colegii?

– Categoric că singură nu aș fi putut să fac toate aceste lucruri. Colegii sunt alături de mine, oricând am avut nevoie în organizare de ceva, m-au ajutat imediat. Chiar singură niciodată nu poți să faci totul. Aici există o echipă bună, cu care facem multe, multe lucruri frumoase împreună.

 Interlocutor: Andrea Szenes, profesor de muzică al Școala românească Lucian Magdu din Bătania

Reporter: Ștefan Crâsta, redactor MTVA, Emisiunile în limba română

Foto: Foaia românească

Fototext:

Cu ocazia Zilei Internaţionale a Muzicii, 1 octombrie, profesoara Andreea Szenes a oferit un mini-concert fiecărei clase de la şcoala românească din Bătania

 A consemnat: Anca Becan, redactor MTVA, Emisiunile în limba română

Patru decenii în slujba ascultătorului

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 26 iulie 2020, 22:01

Pe 26 iulie se împlinesc 40 de ani de la pornirea emisiunilor în limba română la Radiodifuziunea Maghiară. Prima emisiune a fost difuzată într-o zi de sâmbătă, pe 26 iulie 1980, din studioul din Solnoc, realizatorul emisiunii fiind Ştefan Frătean.

Alte minorităţi din ţară au avut mai devreme emisiuni radiofonice. De exemplu, redacţia slovacă a început să emită la 1 aprilie 1974. În primele 9 luni, programul de radio s-a prezentat din două în două săptămâni, sâmbătă dimineaţa, în 30 de minute, pe undele ultrascurte ale Radiodifuziunii Maghiare.

Prima emisiune românească a fost introdusă cu următoarele cuvinte: „Aici Radiodifuziunea Ungară, postul de radio Solnoc. (…) De la microfon Ştefan Frătean vă zice bun găsit. În primele minute ale programului vom vorbi despre ţelurile, sarcinile emisiunii în limba română, după care Petru Silaghi, secretar general al Uniunii Democratice a Românilor din Ungaria va rosti un cuvânt de salut. În continuare ştiri, informaţii, reportaje alături de revista presei. Din prima emisiune în limba română nu va lipsi nici muzica. (…) Vă dorim distracţie plăcută.” Primele 30 de minute în limba română la Radiodifuziunea Maghiară au mai conţinut două reportaje. Unul despre tabăra de lectură din Jula, iar celălalt despre festivalul pionierilor de la Bichişciaba.

Când a fost ales studioul din Solnoc ca sediu al redacţiei româneşti, conducerea radioului a considerat acesta un loc potrivit, pentru că era studioul cel mai apropiat de comunităţile locale româneşti şi de frontiera cu România. Deşi la Solnoc niciodată nu au trăit români în număr considerabil.

Cei care l-au ajutat la începuturi pe singurul redactor român, angajat al Radiodifuziunii Maghiare, au fost mai ales ziariştii săptămânalului românesc „Foaia Noastră” din Jula (Ioan Sz. Kiss, Vasile Martin, Edda Illyés, Tiberiu Herdean, Vasile Roxin, Alexandru Hoţopan). Caracterele primelor emisiuni româneşti au fost influenţate de aşteptările politicii ţării de la începutul anilor 1980.

*

Date importante din istoria emisiunii radio în limba română.

– 28 martie 1981: Programul românesc se prezintă în sistem săptămânal, la aceeaşi oră şi în acelaşi loc ca mai înainte: în fiecare sâmbătă dimineaţa, o jumătate de oră, pe programul III al Radiodifuziunii Maghiare.

– 1 ianuarie 1986: Din studioul de radio din Solnoc s-au transmis săptămânal două emisiuni în limba română: câte 30 de minute, joi seara (între orele 18.30–19.00) şi sâmbătă dimineaţa (între orele 7.00–7.30).

– 1 iulie 1987: La Seghedin se înfiinţează studioul regional al Radiodifuziunii Maghiare. Odată cu acest eveniment, emisiunile româneşti au fost transferate de la Solnoc la Seghedin. Locul şi undele de difuzare au rămas neschimbate. Transferarea redacţiei la Seghedin s-a dovedit a fi benefică, fiindcă în oraşul de pe malul Tisei exista un centru spiritual românesc, care s-a format în jurul Catedrei de Română a Facultăţii Pedagogice. Odată cu această mutare s-a modificat şi cercul colaboratorilor.

– 1989: În acest an, conţinutul programelor devine tot mai puţin politizat, apar primele emisiuni religioase. Prima emisiune religioasă s-a ocupat cu viaţa comunităţii baptiste din Micherechi, iar al doilea program a fost realizat în biserica ortodoxă din Micherechi. Pornirea emisiunilor religioase se leagă de numele lui Tiberiu Boca. (Prima astfel de emisiune a fost difuzată la 29 ianuarie 1989.)

– 1990: La 10 ani după pornirea emisiunilor româneşti radiofonice, a crescut timpul de difuzare. Cu excepţia zilei de luni, programul se prezintă în fiecare zi, în câte 20 de minute. Acum intră pe post al doilea angajat al redacţiei, Ştefan Crâsta. În toamna anului 1990, Ştefan Frătean părăseşte redacţia, fiind înlocuit de Petru Cîmpian, profesorul Catedrei de Română de la Şcoala Superioară „Juhász Gyula” din Seghedin.

– 1 ianuarie 1991: spaţiul emisiunilor a crescut la 30 de minute, şi au devenit zilnice, fiind difuzate de luni până duminică.

– 1991: La iniţiativa lui Petru Cîmpian, a fost înregistrat la radio materialul sonor al primului CD cu muzică populară românească din Ungaria, cu titlul „Asară-n grădină”, în interpretarea lui Svetozar Unc din Cenadul Unguresc.

– 1993: O etapă cu totul nouă în istoria emisiunilor radiofonice în limba română. Numărul redactorilor angajaţi creşte la 5, iar timpul emisiunilor creşte la două ore zilnic. Redactorii angajaţi ai emisiunii au fost: Gyöngyi Mocan, Ana Cioca, Adam Bauer, Vasile Gurzău şi Petru Cîmpian. Mai târziu, s-au alăturat echipei Eva Iova, Iulia Kaupert şi Anamaria Brad. Programele care sînt transmise în întreaga ţară, pe undele ultrascurte ale programului Kossuth, FM1, bandă estică.

– 1999: Redacţia radio de la Seghedin iniţiază pornirea unui radio-şcoală la Liceul „N. Bălcescu” din Jula.

– 2007: Odată cu pensionarea redactorului şef Petru Cîmpian, efectivul redacţiei scade la trei redactori. Conducerea redacţiei în revine Iuliei Kaupert, redactori: Adam Bauer şi Anamaria Brad.

– 15 martie 2015: Se înfiinţează Medimedia SRL, care preia difuzarea emisiunilor de naţionalitate ale Radiodifuziunii şi Televiziunii Maghiare. Redacţiile radio şi tv româneşti au fost comasate, funcţionând în acelaşi sediu, în Seghedin.

Azi emisiunea radio „O voce românească” poate fi ascultată zilnic între orele 16.00–18.00, pe canalul MR4 al Radiodifuziunii Maghiare sau pe pagina de internet http://www.mediaklikk.hu/musor/roman. Emisiunile sunt arhivate pentru 60 de zile şi pot fi ascultate în arhiva sonoră de pe pagina de internet.

 A consemnat: Eva Iova-Șimon, redactor-șef, Foaia românească

Preluarea premiului de excelenţă al Radiodifuziunii Maghiare, în 27 aprilie 2000

Redacţia românească radio în anul 2010

Redactorii redacţiilor radio şi tv comasate în vara anului 2019

Cred că dacă m-aș naște încă o dată, tot profesoară m-aș face

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 27 iunie 2020, 10:51

Profesoara Iulia Olteanu, directorul Școlii Generale „Lucian Magdu” din Bătania, este în prag de pensionare,după o lungă carieră închinată limbii române, școlii și elevilor. Doamna Iulia s-a născut în anul 1955, dintr-o familie de români din Chitighaz. A făcut școala primară la Chitighaz. A terminat apoi Liceul românesc „Nicoale Bălcescu” din Jula, după care s-a specializat ca profesor de limba română la Facultatea de Filologie a Universității din București. În primii 13 ani de carieră a predat la Liceul românesc din Jula, după care a fost timp de 5 ani referent în probleme de învățământ la UCRU, a mai lucrat 13 ani pe un semipost la Institutul Pedagogic Național. Un an și jumătate a predat la Insitultul Pedagogic din Bichișciaba, iar din anul 1999 este directorul școlii generale din Bătania.

Despre instituția de învățământ doamna Iulia Olteanu ne-a mărturisit, că școala românească din Bătania a fost prima școală din Ungaria preluată de către Autoguvernarea pe Țară a Românilor din Ungaria, în anul 2011. În anul 2006 vechea școală pe care a luat-o în primire în anul 1999 a fost restaurată și acolo funcționează grădinița românească, renovată total la ora actuală. În luna februarie a anului 2008 au început lucrările de construcție la noua școală, iar în septembrie același an a și fost dată în folosință. În anul 2016 a fost terminată și mansarda școlii cu noi săli de clasă și cabinete.

După peste 40 de ani de carieră profesorală, doamna Iulia Olteanu va ieși la pensie în luna iulie, iar o dată cu încheierea anului școlar, ne povestește cu mare bucurie, cu emoție, dar și cu ușoară timiditate, despre anii petrecuți la catedră, despre greutățile cu care a preluat în urmă cu 20 de ani conducerea școlii românești din Bătania, despre satisfacții și realizări, dar și despre cum va preda școala generațiilor viitoare.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească 

***

La 17 februarie 2020 la Ambasada României din Budapesta a avut loc festivitatea decernării unor distincții  conferite de Președintele României Klaus Werner Iohannis, între care Ordinul „Meritul  Cultural” în grad de Cavaler acordat Şcolii „Lucian Magdu” din Bătania, reprezentată de doamna Iulia Olteanu, directoarea școlii.

Bibliotecă ”ambulantă” la Micherechi

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 6 iunie 2020, 08:26 / actualizat: 6 iunie 2020, 10:33

Criza cauzată de pandemia de coronavirus a afectat, între multe altele și viața culturală a oamenilor, ceea ce pe unii i-a făcut mai creativi, mai inventivi.

Cum am aflat din Foaia românească, aşa s-a întâmplat şi la Micherechi, unde biblioteca satului, bogată în volume în limba maghiară și română, în loc să fie închisă în aceste vremuri, s-a apropiat mai mult ca oricând de cititori, transformându-se în bibliotecă „ambulantă”, care merge acasă la cititor.

Interlocutorul nostru este bibliotecara Maria Condoroş Petruşan.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – Emisiunile în limba română

Foto: Biblioteca din Micherechi

Borcaniada 2020

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 25 mai 2020, 09:28

Coperţile numărului de faţă sunt ilustrate de graficile Adelei Kiss, originară din Jula. Artista româncă trăieşte în Budapesta şi din locuinţa ei de lângă malul Dunării şi-a îmbucurat fanii de pe reţeaua de socializare aproape zilnic cu desene inspirate de pandemia de coronavirus. Adela ne împărtăşeşte gândurile şi impresiile sale în următorul interviu. 

– Care a fost primul desen pe tema noului coronavirus şi care ţi-au fost atunci primele gânduri legate de această pandemie?

– Primul desen l-am realizat de 8 Martie, de Ziua Femeilor, pentru că atunci deja se simţea că o să urmeze o perioadă mai neobişnuită. Atunci deja se vorbea la ştiri că se apropie o pandemie şi va fi necesar să ne autoizolăm. Cred că atunci mulţi am fost în panică, pentru că nu ştiam ce va urma, ce ne aşteaptă.

– Te-ai gândit atunci că vei face un serial pe această temă?

– Nu, categoric nu. La serial absolut nu m-am gândit, doar aşa instinctual am simţit nevoia ca să desenez, să aştern pe hârtie sentimentele din perioada pe care o trăim acum.

– De ce ai continuat şi chiar în ultima perioadă ai realizat zilnic câte un desen spre bucuria fanilor tăi de pe Facebook?

– Eu nu am vrut să fac un serial din aceste desene, dar toţi mă întrebau pe Facebook diferite lucruri: când iese fetiţa din borcan? ce va urma? Asta mi-a făcut şi mie chef ca să continui şi oricum am avut deja multe idei în minte. Nu a fost un mare sacrificiu să mai desenez şi să-i mulţumesc pe cei ce urmăreau soarta fetiţei din borcan. O singură frică am avut: ca să nu devin plictisitoare. Interesul prietenilor mei însă m-a convins să continui.

– În primul desen, fetiţa încă este în afară, stă lângă o masă, iar borcanul este pe masă cu nişte pensule. Cum ai ajuns la ideea borcanului?

– Foarte simplu. Atunci când s-a prevăzut deja că va trebui să stăm cu toţii acasă în carantină, iar magazinele vor fi închise, cu toate că eu lucrez de acasă, m-am stresat puţin că voi rămâne fără mijloacele necesare, că nu voi avea destulă hârtie sau vopsea, ca să pot să lucrez liniştit o perioadă mai lungă. Am fost puţin panicată ca, înainte să se închidă tot oraşul, să pot să ajung să-mi cumpăr materiale pentru o lună sau două. Atunci mi-a venit ideea borcanului, când auzind la ştiri că se introduc tot mai multe restricţii, va trebui să trăim cât mai izolaţi, vor avea o viaţă parcă sigilată. Aşa am simţit atunci că mă aflu într-o stare de parcă aş fi închisă într-un borcan sigilat total.

– Eşti un artist independent, care lucrează cel mai mult de acasă, deci home office-ul nu ţi-a schimbat foarte mult viaţa de zi cu zi. Ce ţi-a lipsit cel mai mult în perioada asta a statului obligatoriu acasă?

– Ulterior pot să spun că aproape că nu mi-a lipsit nimic, pentru că de ieşit pe stradă eu am ieşit în fiecare zi, altfel nu aş fi rezistat. Eu sunt obişnuită cu mişcarea, ca să mă plimb sau să alerg măcar o oră în fiecare zi în aer liber. La început a fost o singură zi când nu am ieşit, dar atunci mi-am zis că eu aşa nu pot, mai bine să mă ia virusul. Mi-au lipsit şi prietenii, dar cu ei oricum ţin legătura prin telefon, prin internet.

– Fiecare om reacţionează altfel la situaţiile de criză. Pe tine te inhibă sau te inspiră astfel de situaţii?

Pe mine m-a inspirat foarte tare, pentru că este o situaţie nouă, ştiu nu prea fericită, pentru că atunci când mor oameni nu poţi să te bucuri, dar situaţia în sine m-a inspirat, au venit lucruri noi în viaţa noastră.

– Până când continui serialul cu fata din borcan?

– Până acum am realizat 25 de desene pe tema pandemiei de coronavirus. Nu am plănuit să desenez aşa lung, dar deocamdată mă inspiră situaţia şi mai am idei.

A consemnat: Eva Șimon, redactor-șef, Foaia românească

 Desene: graficiana Adela Kiss

Balul Panglicii şi sărbătoarea majoratului la Liceul „N. Bălcescu” din Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 5 martie 2020, 08:31 / actualizat: 5 martie 2020, 9:40

Un număr record – 750 – de participanţi s-au întrunit sâmbătă seara, pe 8 februarie, la serbarea majoratului, cunoscut la noi cu numele de Balul Panglicii, la Centrul Cultural Român din Jula. Absolvenţii celor două clase terminale ale Liceului „N. Bălcescu” din Jula, alături de diriginţii, profesorii, colegii şi foarte mulţi invitaţi ai lor au sărbătorit un moment important din viaţa şcolară: încheierea studiilor medii şi apropierea primului şi celui mai important examen din viaţa lor, bacalaureatul.

Inclusiv numărul absolvenţilor este unul record în viaţa liceului românesc. Cei 58 de elevi îi au ca diriginţi pe profesorii Teodor Martin şi Marta Selejan Bordaş, care i-au condus în cei patru ani de liceu şi îi ajută nu doar în trecerea cu bine a primului hop din viaţă, examenul de bacalaureat, dar le dau şi sfaturi bune pentru continuarea studiilor şi pentru o viaţă cu succes.

În cuvântul său festiv, rostit în limbile română şi maghiară, directoarea instituţiei, dr. Maria Gurzău Czeglédi a adresat gânduri şi sfaturi utile în primul rând elevilor absolvenţi, dar şi părinţilor lor, care îi ajută pe tineri să-şi găsească rostul şi locul în viaţă. I-a îndemnat pe tineri să nu uite niciodată de unde au plecat, satul sau oraşul natal, părinţii, familia, rădăcinile, să nu uite niciodată de prieteniile legate în anii de liceu, pentru că toate acestea pot fi o bază bună pentru o viaţă reuşită şi fericită. La rândul său, şi Gheorghe Cozma, președintele Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria, s-a adresat tinerilor urându-le mult succes în viitor, atât la examenele ce îi aşteaptă cât şi în viaţă.

A urmat apoi programul cultural al celor 58 de elevi ai claselor a 12-a, care a început cu prezentarea unor fotografii din copilăria absolvenţilor, la care au adăugat poze actuale şi, în mod foarte haios, imagini (realizate cu ajutorul unor programe speciale) despre cum vor arăta ei când vor fi bătrâni. După aceste momente emoţionante şi vesele, tinerii au prezentat pe scenă un montaj literar-artistic, cu poezii şi cântece în limbile română şi maghiară. Apoi, aşa cum este scenariul tradiţional, colegii din clasele a 11-a au prins la pieptul fiecărui absolvent panglica cu anii 2016–2020 şi cu chipul lui Nicolae Bălcescu. Tinerii vor purta la piept această panglică până la serbarea de adio din luna mai.

După câteva momente de pauză, tinerii au aparut în sală îmbrăcaţi în haine de gală, oferind oaspeţilor un spectacol care a stors lacrimi din ochii multor părinţi şi bunici: fetele şi băieţii din ambele clase au dansat valsuri pe baza unor coregrafii elegante. Momentul s-a încheiat cu un vals cu părinţii: băieţii şi-au invitat la dans mamele, iar fetele au fost dansate de taţii lor.

Serbarea de la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Jula a fost onorată de prezenţa numeroaselor oficialităţi atât din Ungaria cât şi din România.

 A consemnat: Eva Şimon, redactor-șef, Foaia românească

Foto: Foaia românească

 Interlocutori: Maria Gurzău, directoarea liceului; Teodor Martin și Marta Selejan, diriginți; Martin Orban, Antonia Daria Jivan, Reka Hanzecz, absolvenți

 Reporter: Ștefan Crâsta

„Ianuarie românesc la Jula”, eveniment aniversar dedicat Unirii Principatelor Române şi Zilei Culturii Române

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 februarie 2020, 12:47

Sub genericul „Ianuarie românesc la Jula” a avut loc pe 29 ianuarie, la sediul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria, un eveniment cultural artistic dedicat Unirii Principatelor, Zilei Culturii Române şi aniversării a 69 de ani de la apariţia revistei „Foaia românească”. Organizatorii şi gazdele întâlnirii, care a reunit români din Ungaria de la Jula, Micherechi, Aletea şi din România de la Arad, Oradea şi Chişineu-Criş, au fost Florin Vasiloni, consul general al României la Jula şi Marius Maghiaru, preşedinte UCRU. Manifestarea culturală s-a organizat anul acesta în colaborare cu săptămânalul „Foaia românească”, Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad şi şcolile generale bilingve din Jula şi Micherechi.

După cuvintele de salut ale organizatorilor, a adresat un mesaj de salut din partea conducerii universităţii arădene şi doamna decan Alina Pădurean, care a lansat şi două volume în limba română şi engleză, apărute la Editura „Presa Universitară Clujeană”, intitulate: „Europa: Tradiţie, cultură şi administraţie”, ce cuprind referatele prezentate la o conferinţă internaţională de la Arad, organizată în colaborare cu Consulatul General al României la Jula.

La eveniment, doamna Eva Șimon, redactor şef la „Foaia românească” a vorbit pe scurt despre trecutul de 69 de ani ai revistei românilor din Ungaria, înfiinţată pe 15 ianuarie 1951 şi a prezentat publicaţia anuală „Calendarul Românesc 2020”.

Celebrarea Unirii Principatelor Române, moment de însemnătate istorică petrecut la 1859, a fost marcat printr-o prezentare despre Unirea Principatelor Române şi contextul realizării ei, despre Revoluţia de la 1848, Generaţia paşoptistă şi despre reformele lui Alexandru Ioan Cuza, oferită publicului de către Robert Sălăjan, profesor de istorie la Liceul „N. Bălcescu” din Jula.

Luceafărul poeziei româneşti a fost elogiat printr-un montaj literar-artistic de poezii şi cântece, în interpretarea directoarei Ana Ruja şi a elevilor de la Şcoala Generală Românească din Micherechi, îndrumaţi de către profesoara Mihaela Baicu, urmaţi apoi de un program al elevilor de la Şcoala Generală „Nicolae Bălcescu” din Jula, sub coordonarea profesoarelor Beata Condoroș, Maria Sucigan și Livia Stăvaru.

Serata s-a încheiat cu un recital muzical susţinut de tânărul Alexandru Ticula, de la Colegiul Naţional de Artă „Ion Vidu” din Timişoara, care a încununat manifestarea culturală.

La eveniment au participat zeci de reprezentanţi şi conducători ai comunităţii româneşti din Ungaria, şi oaspeţi de seamă din România, între care s-au numărat PS Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, Daniel Banu, consulul general al României la Seghedin, Gheorghe Cozma, președintele AŢRU, Vasile Sucigan, președintele Autoguvernării Românești din Jula, Maria Gurzău Czegledi, directorul Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula, Bogdan Geană, reprezentantul ICR Budapesta, filiala Seghedin, Ligia Mirișan, directorul Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai” din Oradea, Viorica Cherteș, președinta Asociației Femeilor Ortodoxe Române din Oradea, Amelia Palcu, directorul Liceului „Mihai Veliciu” din Chișineu-Criș, Margareta Tat, primarul comunei Micherechi, Gheorghe Sălăjan, primarul comunei Aletea şi alţi reprezentanţi ai instituţiilor de învăţământ şi de presă.

Serata s-a încheiat cu o recepţie oferită de către Consulatul General al României la Jula, unde participanţii de aici şi de dincolo de graniţă au continuat discuţiile într-o atmosferă de prietenie.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Cupa de şah „Foaia românească”, ediţia a XI-a

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 4 februarie 2020, 00:05 / actualizat: 4 februarie 2020, 1:09

În dimineaţa zilei de sâmbătă, 25 ianuarie, în faţa sediului din Jula al Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria era plin de maşini, majoritatea cu număr de România, dar şi câteva maşini de Ungaria. Aproape 50 de iubitori ai şahului au venit la Jula în această zi pentru a participa la cea de-a XI-a ediţie a Concursului de şah „Foaia românească”, organizat de Asociaţia de Şah a Românilor din Ungaria (preşedinte: Ioan Cozma).

Sediul a fost arhiplin, deoarece alături de cei 46 de concurenţi au sosit şi părinţi (în cazul copiilor mai mici) şi susţinători. De această dată, componenţa celor 46 de jucători a fost: 26 au sosit din Arad, 9 din Pecica, 8 din Jula și 3 din Bichişciaba, 13 adulți, 33 copii, 10 fete, 36 băieți.

Invitaţii de onoare ai evenimentului au fost: Florin Vasiloni, consulul general al României la Jula, Gheorghe Cozma, preşedintele Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, Vasile Sucigan şi Beata Condoroş-Szöllősi, preşedintele şi vicepreşedintele Autoguvernării Româneşti din Jula, şi Eva Şimon, redactor-şef al săptămânalului „Foaia românească”.

Am adunat câteva păreri de la participanţi:

Beata Condoroş Szöllősi: – Vai de mine, ce mulți s au adunat!

Gheorghe Cozma, preşedinte AȚRU: – Cred că nu întâmplător s-au adunat așa de mulți și la competiția aceasta. Felicitări organizatorilor! Păcat că nu e mai mare sala.

Vasile Sucigan: – Felicitări organizatorilor. Se vede că fiecare jucător se simte bine aici, dar cred că și părinții.

Crișan Elena, Palatul Copiilor, Arad: – Și de data asta ne am simțit bine la dumneavoastră. Mă bucur că acum și jocul a mers mai bine pentru noi.

Rezultatele concursului:

Categoria „A”

1. Samu Sorin, Oradea
2. Bányai István, Jula
3. Alin Câmpeanu, Arad

Categoria „B”

1. Sida Flavius, Palatul Copiilor Arad
2. Hălmăjan Iulian, Palatul Copiilor Arad
3. Guiu Lorena, Palatul Copiilor Arad

Categoria „C”

1. Sida Flavia, Palatul Copiilor Arad
2. Hălmăjan Fabian, Palatul Copiilor Arad
3. Ponta Andrei, Șahistul Pecica

Categoria „D”

1. Petru Czapos, Jula
2. Nicolae Luțai, Jula
3. Lăpăduț Florin, Șahistul Pecica

Categoria „E”

1. Oláh Krisztián, Bichişciaba
2. Moldovan Răzvan, Palatul Copiilor Arad
3. Crișan Cristina, Palatul Copiilor Arad

Categoria „F”

1. Vaszkó Szabolcs, Bichişciaba
2. Giurgiu Vlad, Palatul Copiilor Arad
3. Gyenge Gergő, Jula

S-au mai acordat două diplome. Diplomă pentru cel mai bătrân jucător a primit Gheorghe Cozma, 68 ani, din Bichişciaba. Diplomă pentru cel mai tânăr jucător a primit Vîț Gabriel, 6 ani din Arad, jucător la Palatul Copiilor Arad.

Următoarea cupă de şah de la Jula, cea de-a XI-a ediție a Cupei Internaționale de Șah „Alexandru Hoțopan”, se va desfășura în 6 iunie 2020.

A consemnat pentru Foaia românească: Ioan Cozma, preşedintele Asociaţiei de Șah a Românilor din Ungaria

Foto: Foaia românească

Interlocutori: Ioan Cozma, preşedintele Asociaţiei de Șah a Românilor din Ungaria, organizator; Mitică Cozma, Palatul Copiilor din Arad; elevii Răzvan Moldovan și Flavia Sida de la Palatul Copiilor din Arad; Gabriel Gheorghiu de la Clubul Șahistul din Pecica; profesorul Nicolae Luțai din Jula

Reporter: Ștefan Crâsta

Poetul Mihai Eminescu sărbătorit de copiii din Ungaria

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 28 ianuarie 2020, 09:40 / actualizat: 28 ianuarie 2020, 10:46

Pe 15 ianuarie, la Şcoala generală „Lucian Magdu” din Bătania a avut loc un program cultural dedicat marelui poet naţional şi universal Mihai Eminescu, susţinut de elevii clasei a şasea. Sub genericul „Eminescu şi operele sale”, elevii clasei a şasea s-au angajat să prezinte în faţa colegilor basmul „Făt Frumos din lacrimă”, printr-un spectacol de marionete pregătit de către ei împreună cu doamna profesoară Anca Stan. Atât scena, cât şi marionetele au fost concepute de ei, iar spectacolul a fost prezentat colegilor şi cadrelor didactice în aula şcolii. Conform informaţiilor primite de la profesoara Anca Stan, în acea zi toate orele de limba română au fost dedicate poetului Mihai Eminescu. Elevii clasei a 4-a au găsit citate despre poet, au confecţionat o broşură cu viaţa lui Eminescu şi au învăţat poezia „Somnoroase păsărele”. Clasele 7 şi 8 au avut o prezentare despre viaţa şi opera lui Mihai Eminescu şi au învăţat poeziile „Revedere” şi „Sara pe deal”.

Elevii şcolii generale din Apateu, instituţie în care limba română se predă ca obiect de studiu, au susţinut pe 15 ianuarie un moment poetic şi au depus coroane de flori la bustul lui Mihai Eminescu, aflat în curtea bisericii ortodoxe din Apateu.

În perioada 13–17 ianuarie, Şcoala românească din Chitighaz a dedicat poeziei eminesciene şi în general operelor marelui poet naţional Mihai Eminescu toate orele de limba şi literatura română. Astfel, elevii claselor 5–8 au ascultat prelegeri despre viaţa şi activitatea poetului, au recitat din creaţiile lui Eminescu şi s-au întrecut în cadrul concursurilor la nivel de clasă având variate tematici, ne-a informat profesoara Iuliana Moldovan.

Elevii şcolii româneşti din Jula îl vor sărbători pe Eminescu în ziua de 29 ianuarie, la o mică serbare organizată în cadrul instituţiei de învăţământ.

„Eminescu văzut prin ochi de copii”

Aşa s-a intitulat proiectul tematic săptămânal organizat pe 15 ianuarie, la grădiniţa din Bătania, unde grupa Bambi împreună cu educatoarea Adelina Sturza Olteanu au sărbătorit Ziua Culturii Române şi şi-au amintit prin mai multe activităţi de poetul naţional Mihai Eminescu. Au desenat, au colorat, au ascultat poezii spuse de doamna educatoare şi prezentări  despre viaţa lui Eminescu.

Serbare literară de Ziua Culturii Române, la Micherechi

Ziua de 15 ianuarie, data la care sărbătorim Ziua Culturii Române şi naşterea poetului naţional Mihai Eminescu, făuritorul limbii literare şi Luceafărul culturii româneşti, a fost marcată şi de elevii şi cadrele didactice de la şcoala generală română din Micherechi, prin activităţi dedicate poetului nepereche. Îi salutăm pe această cale pe profesorii care, în ciuda tuturor problemelor cotidiene, îşi respectă statutul şi meseria şi îi implică pe elevi în acţiuni menite să-i apropie de vers, de poezie şi de frumos.

Cu această ocazie, şcoala din Micherechi a pregătit şi o mică serbare pentru a onora această zi memorabilă. Profesoara de limba română Mihaela Baicu a prezentat elevilor claselor 5–8 aspecte esenţiale din viaţa şi opera lui Mihai Eminescu, după care trei elevi ai şcolii au recitat poeziile „Numai poetul”, „La mijloc de codru” şi „Somnoroase păsărele”, iar doi elevi au interpretat melodii pe versuri eminesciene. În cadrul evenimentului, elevii au avut ocazia să-şi amintească despre poeziile reprezentative ale operei eminesciene, să-şi îmbogăţească cunoştinţele de limbă şi literatură şi să aprecieze mai mult poezia în sine, văzând că ea poate fi transpusă cu succes şi în acorduri muzicale. La final, elevii susţinători ai programului cultural au primit din partea directoarei Ana Ruja diplome de recunoaştere a meritelor lor, că şi-au dat silinţa să înveţe poeziile şi să se prezinte în faţa colegilor şi cadrelor didactice.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Serată în amintirea profesorului şi coregrafului Ioan Ruja, „Domnul Mitică”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 20 ianuarie 2020, 08:25 / actualizat: 20 ianuarie 2020, 9:38

Plecarea din această lume a unui om lasă în urmă multă durere, un gol care nu mai poate fi umplut de nimeni. Moartea timpurie a unei persoane active într-o comunitate mică produce un gol şi mai mare. Ani de zile ne doare să vorbim despre lipsa lui, dar odată cu trecerea timpului durerea se transformă într-o dulce amintire, care nu mai doare aşa de tare.

Au trebuit să treacă mai bine de 11 ani de la moartea domnului profesor Ioan Ruja, pe care toată lumea îl cunoştea cu numele de „Domnul Mitică”, cel care a fost învăţător şi profesor la şcoala din Micherechi, apoi la Jula, şi instructorul de dansuri populare româneşti al multor generaţii de copii din diferite localităţi populate şi de români în Ungaria.

În seara zilei de vineri, 13 decembrie, conducerea Liceului şi Şcolii Generale „Nicolae Bălcescu” din Jula a organizat o serată în amintirea fostului coleg. Faţă de alte astfel de programe comemorative această serată a fost una plină de momente vesele, de culori şi de oameni zâmbitori – exact aşa cum a fost cât a trăit printre noi domnul Mitică.

În deschiderea programului, în calitate de gazdă şi organizator, doamna Maria Gurzău Czeglédi, directoarea Liceului „Bălcescu” a salutat publicul şi, în special, membrii familiei lui Ioan Ruja, pe văduva Irina Ruja, învăţătoare în pensie, pe fiica Irina Ruja, tot profesoară şi pe soţul acesteia, medicul pediatru dr. Tóth Gyula, şi pe fiul regretatului domn Mitică, dr. Zoltán Ruja, medic cardiolog renumit în ţară. Soţii Ruja au predat mulţi ani de zile la şcoala din Jula, iar ambii lor copii şi-au terminat aici studiile elementare şi liceale. În primele rânduri a stat şi sora domnului Ioan Ruja, doamna Maria Oros, împreună cu soţul său. Dar sala mare a Centrului Cultural Românesc a fost plină de foşti colegi, elevi şi dansatori ai domnului Mitică.

„Ioan Ruja a fost un om deosebit. S-a manifestat ca un învăţător cu multă dăruire şi vocaţie. Ca un coregraf adevărat, simţea în adâncul sufletului său dorinţa de transmitere a tradiţiei dansului strămoşilor. Dar i-a plăcut şi să picteze. A lucrat enorm de mult toată viaţa lui. A fost un om bun, credincios, lucrător şi foarte creativ”, i-a conturat portretul doamna director fostului său coleg, care a dat citire şi unei scrieri de Ana Varga din care am aflat de când i s-a zis „Mitică” domnului Ioan Ruja.

În timp ce pe o pânză mare din spatele scenei rulau imagini vechi din viaţa domnului Ruja, personalitatea lui a fost evocată de un fost elev, Tiberiu Boca, redactor al emisiunilor în limba română a Televiziunii Maghiare.

Ioan Ruja s-a născut la Micherechi într-o familie de români. De mic copil a îndrăgit dansurile şi cântecele româneşti, fiind un foarte bun cunoscător al tradiţiilor populare româneşti. A fost dascăl la şcolile din Apateu, Săcal, Vecherd, Micherechi şi Jula. Pe lângă predarea în clasele inferioare, a obţinut şi diploma de profesor de fizică şi coregraf. După pensionare, timp de şase ani a mai predat în şcolile din Otlaca-Pustă, Bătania, Aletea, Medgyesegyháza, Leucuşhaz şi Dombegyháza. În timpul său liber, el a pictat tablouri bogate în culori şi icoane, care i-au arătat puterea sufletului şi dragostea de Dumnezeu. A fost instructorul de dansuri populare al multor generaţii de şcolari din Ungaria.

Programul cultural al serii a început cu un dans-surpriză, nouă foste eleve de-ale domnului Mitică au reînvăţat dansul „Jiana” şi l-au pus din nou în scenă după mulţi-mulţi ani prezentându-l publicului cu multă emoţie.

Merită amintite pe nume aceste foste eleve, azi femei mature, unele chiar deja bunici, pentru curajul şi însufleţirea cu care s-au pregătit de evocarea amintirii fostului lor profesor de dans: dr. Beata Budai, Maria Bordaş-Hegedűs, Ana Gurzău-Ciotea, Maria Gurzău-Novac, Maria Rocsin-Bányai, Ilenuţa Netea-Benye, Eva Gurzău-Cserháti, Ana Radici-Repisky şi Mariana Oros-Martin.

Au urmat apoi câteva secvenţe filmate despre coregraful Ioan Ruja şi dansurile instrute de dânsul, după care scena a fost cucerită de dansatorii din Micherechi şi invitaţii lor din Győr, Echipa de dansuri populare „Lippentő”, condusă de coregraful Fitos Dezső, care au pus în scenă rând pe rând, apoi şi împreună, dansuri populare româneşti din Micherechi. Energie multă, bucurie nemărginită şi însufleţire s-a văzut atât la dansatorii maghiari din Győr cât şi la românii din Micherechi. Evoluţia echipei păstrătorilor de tradiţii din Micherechi, condusă de muzicantul Ioan Kovács, a ridicat în picioare sutele de oameni din public şi au primit aplauze nesfârşite.

În încheierea programului, au urcat pe scenă membrii familiei Ruja, fiica Irina şi fiul Zoltán, care au mulţumit conducerii liceului pentru această seară minunată în care a fost evocată în mod foarte demn amintirea tatălui lor şi au anunţat, totodată, că doresc să înfiinţeze un premiu, care să se acorde la fiecare sfârşit de an şcolar celui mai bun elev păstrător de tradiţii româneşti de la Liceul „N. Bălcescu” din Jula. Cu multe emoţii, dar cu mare bucurie pentru aceste momente a urcat pe scenă şi doamna învăţătoare Irina Ruja, care a fost foarte încântată pentru faptul că amintirea regretatului său soţ, profesorul Ioan Ruja, trăieşte încă şi azi atât de vie în memoria urmaşilor.

Evenimentul s-a încheiat cu o cină comună, cu multe-multe amintiri şi emoţii ale sutelor de participanţi la serata organizată în amintirea domnului Mitică.

 A consemnat: Eva Şimon, redactor-șef Foaia românească

Foto: Foaia românească

 Interlocutori Maria Gurzău Czeglédi, directoarea Școlii generale și a Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula și Irina Ruja, soţia domnului Mitică

Reporter: Tiberiu Boca, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

Daruri de la micherecheni pentru 143 de familii nevoiaşe din Ungaria şi România

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 ianuarie 2020, 16:29 / actualizat: 12 ianuarie 2020, 17:39

Evenimentul caritativ-social al membrilor Asociaţiei „Miruna” din Micherechi a avut loc şi anul acesta în zilele de 14 şi 23 decembrie, în pragul sărbătorilor de iarnă, o acţiune caritabilă prin care se oferă daruri mai multor familii sărace din Ungaria şi România. Pe 14 decembrie au fost ajutate familii din Ungaria, în special familii cu mulţi copii, tineri nevoiaşi şi bătrâni.

Conform celor spuse de către preşedintele asociaţiei, Robert Ruja din Micherechi, acţiunea a avut loc în localităţile Micherechi, Şercad, Crâstor, Zsadány, Kötegyán, Geszt, Mezőgyán, Újszalonta şi Körösnagyharsány.

Pe 23 decembrie, caravana cu donaţii a pornit cu mai multe maşini în România, în sate din Mitropolia Banatului, acţiune pentru care membrii Asociaţiei „Miruna” au primit binecuvântarea Înaltpreasfințitului Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului. La acţiunea caritativă din România, grupul de voluntari a fost însoţit şi de către PS Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, pr. protosingel Visarion Tuderici, Secretarul Eparhial al Episcopiei din Ungaria şi arhidiaconul Emanuel Văduva, de la Catedrala Episcopală din Jula. Acţiunea de împărţire a darurilor a fost susţinută şi de către pr. Cristian Pavel, președintele Fundației „Filantropia” Timișoara. Împreună cu preoții parohi din localitățile vizitate au fost identificate concret familiile care au fost ajutate, zeci de familii din localităţile:

Stamora Germană, Dolaci, Banloc, Livezile și Partoș.

Ajutoarele din acest an au avut în total 13 tone, dintre care 5 tone de alimente, iar restul îmbrăcăminte, încălţăminte, jucării şi 350 de pachete de Crăciun pentru copii.

Conform celor spuse de către preşedintele organizaţiei de binefacere din Micherechi, membrii asociaţiei, cu ajutorul fondurilor şi al donaţiilor primite de la oameni care vor ca şi cei săraci să simtă bucuria sărbătorilor de Crăciun au reuşit să facă fericiţi măcar pentru câteva clipe 143 de familii din Ungaria şi România.

Activitățile social-caritative ale tinerilor și credincioșilor din Micherechi au început acum 12 ani și s-au dezvoltat mult, de la an la an, implicând tot mai multă lume.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Jurnalistul Petru Cîmpian, distins cu Premiul pentru Naţionalităţi pe anul 2019

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 24 decembrie 2019, 16:40 / actualizat: 24 decembrie 2019, 17:52

Marţi, 17 decembrie, în Parlamentul din Budapesta s-a sărbătorit Ziua Naţionalităţilor.

În cadrul unei gale au fost decernate Premiile pentru Naţionalităţi  pe anul 2019. La festivitatea de premiere au luat parte vicepremierul Semjén Zsolt, responsabil cu problemele naţionalităţilor şi Soltész Miklós, secretar de stat pentru nationalităţi şi culte din cadrul Cancelariei Primului Ministru.Vicepremierul a spus la festivitate că „naţionalităţile băştinaşe sunt părţi integrante ale naţiunii maghiare, iar sarcina statului maghiar este să asigure condiţiile pentru dezvoltarea, îmbogăţirea şi păstrarea valorilor acestora”. Iar responsabilitatea naţionalităţilor din Ungaria este „păstrarea acelei culturi valoroase pe care numai ei o pot dărui universului”.

Din partea comunităţii româneşti din Ungaria cea mai înaltă distincţie naţională acordată pentru naţionalităţi pe anul 2019 i-a fost înmânată jurnalistului în pensie Petru Cîmpian, fost redactor-șef al Redacţiei Româneşti a Radiodifuziunii Ungare,care o perioadă a fost şi adjunctul studioului de Radio Seghedin.

Prin emisiunile despre viaţa, tradiţiile etnografice şi istoria românilor din Ungaria, Petru Cîmpian a contribuit la întărirea identităţii culturale a naţionalităţii române. Activitatea lui a fost recunoscută cu mai multe premii individuale şi colective. Emisiunea euroregională „Pe undele Europei”, pe care a redactat-o împreună cu colegii de la RadioTimişoara, a fost difuzată în 600 de ediţii. Atmosfera festivă a Zilei Naţionalităţilor a fost completată prin evoluţia formaţiei Vujicsics şi prin a echipei de dansuri Leőwey a germanilor din Pécs.

Text: Foaia românească

Interlocutor: Petru Cîmpian. Reporter: Adam Bauer

Foto: Váli Miklós

Cel de-al XXIX-lea simpozion al Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 16 noiembrie 2019, 15:23 / actualizat: 16 noiembrie 2019, 16:43

Întâlnirea anuală a cercetătorilor români din Ungaria, simpozionul ştiinţific, de această dată a fost organizat doar o singură zi, pe 9 noiembrie, la Jula, în sediul Uniunii Culturale. Cea de-a XXIX-a ediţie a cuprins, ca în anii anterori, prelegeri pe teme de istorie, cultură, lingvistică, etnografie românească, s-au lansat publicaţiile anuale ale Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria (ICRU) şi cel mai nou volum al scriitoarei şi cercetătoarei dr. Maria Berényi, cu titlul „Familii şi personalităţi macedoromâne din Pesta (secolele XVIII–XIX)”. Evenimentul şi editarea publicaţiilor s-a realizat cu sprijinul obţinut prin proiect de la Fondul Bethlen Gábor din Budapesta.

Trăim în societăți dominate de confuzia valorilor

Întâlnirea a fost deschisă de directoarea ICRU, dr. Maria Berényi, care greu îşi putea stăpâni emoţiile provocate de actuala întâlnire cu publicul, căruia i-a dezvăluit că se apropie vremuri care vor aduce schimbări şi în viaţa Institutului de Cercetări şi a tradiţionalului simpozion. Domnia sa şi-a început discursul cu o analiză a zilelor de azi, când în societatea noastră domină o confuzie a valorilor.

„Institutul nostru în urmă cu 26 de ani s-a constituit cu dorinţa, dar şi cu ambiţia, de a reflecta prin munca noastră istoria, cultura şi viaţa tradiţională a comunităţii româneşti din Ungaria, în toate aspectele ei, în care poate fi reconstituită şi valorificată. Cu o oareșcare tristețe trebuie să observăm că asimilarea e din ce în ce mai accelerată.

Mi se pare că aparţinem unei societăţi dominate de o tot mai amplă şi iresponsabilă confuzie a valorilor. Nu ne punem întrebări, nu ne interesează să aflăm adevărul despre un episod sau altul, nu vrem sau nu avem capacitatea să ne aducem aminte, să facem conexiuni şi să analizăm cu luciditate, ceea ce se întâmplă cu noi şi cu lumea în care trăim. Ne scufundăm în uitare şi ne complacem, să ştergem din memorie, cu bună ştiinţă, ceea ce nu ne convine sau ceea ce ar afecta imaginea, pe care vrem să o acredităm, la un moment dat, despre un personaj sau altul. Suferim, cu alte cuvinte, de o ciudată amnezie selectivă, care se manifestă, în grade diferite. Războiul împotriva memoriei este, tocmai de aceea, unul permanent şi aproape generalizat. Unii chiar se înfurie teribil când cineva îndrăzneşte să recurgă la memorie, să „dezgroape“ urmele trecutului şi să afirme că împăratul e gol sau, dimpotrivă, să readucă în centrul atenţiei figuri sau episoade de real curaj, marginalizate în timp. Senzaţia pe care o poate avea cineva, care ne priveşte din afară, este că ne complacem într-o comedie a erorilor de percepţie, care a generat, în ultimii douăzeci și cinci de ani, o amplă reconstrucţie a identităţilor publice.

Nu parcurgem vremuri obişnuite. Ne mişcăm într-un univers al iţelor confuze, al ţesăturilor indescifrabile. Legile sunt încurcate şi se tot încurcă, relaţiile dintre oameni sunt complicate, pline de dedesubturi şi de manevre interesate, instituţiile se încurcă unele pe altele, gesturile simple şi nevoile curente se exprimă şi se rezolvă pe căi întortocheate.

Trăind într-o lume traversată de conflicte interetnice şi de crize identitare, trebuie să spun, că, de-a lungul anilor, provocarea a existat mereu şi ea a fost cea care ne-a disciplinat şi ne-a întărit, pentru a merge mai departe. Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria a făcut eforturi eroice, uneori chiar disperate, pentru a se menţine pe linia de plutire, ca să supravieţuiască. Este unul din rarele exemple, când fapta a mers înaintea vorbelor, menţinându-şi pe parcursul anilor rolul pe care şi l-a asumat, nobil, dar deloc simplu.

Este enorm de greu a articula proiecte valabile, pentru vremurile, pe care le parcurgem. Lupta intelectualului nu este o luptă pentru putere, ci o luptă pentru exprimare.”

Identitatea minorităţilor se afirmă prin cultură, artă şi literatură

Maria Berényi a vorbit şi despre rolul intelectualilor din rândurile minorităţilor în aceste vremuri deloc uşoare: „Este cert că supravieţuirea unei naţiuni, a unei etnii, ca şi confirmarea succesiunii sale istorice, se va judeca pe măsura creaţiei sale spirituale. Trebuie să ne căutăm caracteristicile comune. Identitatea minorităţilor, din pricina lipsei adevăratelor forţe istorico-politice, se afirmă prin cultură, artă şi literatură. Aspiraţia spre autodefinire este deosebit de sugestiv dublată de nevoia de a i se recunoaşte propriul specific, originalitatea şi excepţionalitatea. Particularităţile etnice şi naţionale trebuie ocrotite, conservate şi păstrate pentru generaţiile viitoare.

Îndeosebi ca oameni ai cuvântului, avem o datorie a întreţinerii, a cultivării memoriei, a consemnării amintirilor. Pierderea istoriei individuale, ca şi a istoriei naţionale, înseamnă în fapt pierderea conştiinţei de sine şi, deci, pierderea identitară. Patrimoniul identitar reprezintă suma valorilor istorice, spirituale, morale, creatoare, tradiţionale. (…)

Pentru un minoritar limba maternă nu este doar un instrument, ea îi determină structura lăuntrică, îl plasează într-un spaţiu, este felul lui propriu de a gîndi şi a simţi, este casa, tradiţia – limba este memoria.

Ştim, acum, în acest moment din viaţa noastră comunitară, că şi Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria este pus, din nou, la noi încercări. Dacă posibilităţile îi vor permite, va depune eforturi mai mari ca oricând, pentru o reuşită revitalizare a comunităţii noastre. De o bucată de vreme, comunitatea noastră mi se pare că a intrat într-un tunel istoric. Lucru trist, dar deocamdată nu mi se întrezărește nici o luminiţă care pâlpâie la capătul tunelului. Complexitatea socială crescândă creează o nevoie nouă: interesele private trebuie reconciliate cu interesul public, dacă o comunitate doreşte să se menţină. Fragmentarea comunității noastre şi rupturile în imaginarul colectiv şi al identităţii s-au instalat la nivel structural.

Pe parcursul celor 26 de ani, Institutul nostru și-a păstrat autonomia și independența. Viața liberă și neconstrânsă de factorii politici și grupurile de presiune trebuie să rămână suprema garanție pentru funcționarea lui. Îndeplinirea misiunii principale de cercetare se realizează prin cultivarea virtuților, a valorilor și a încrederii. Spiritul de libertate ne conduce în acțiunile noastre. Între modalitățile de cultivare a virtuților și valorilor, dialogul devine fundamental. Acest dialog colegial înseamnă și polemici cordiale, înseamnă dreptul la opinia liberă, la acel schimb de idei, benefic pentru comunitate. Am încercat să devenim o instituție apărătoare și cultivatoare ale identității naționale, bazată pe limbă, origine, confesiune, cultură, tradiții etc.

Fiecare generaţie, fără îndoială, se simte chemată să schimbe lumea. A mea ştie, totuşi, că nu o va schimba. Dar misiunea ei este, poate, mai mare. Aceasta constă în a împiedica disoluţia comunităţii din care facem parte.

În această situaţie cum poate proceda Institutul nostru până mai există? Dați-ne amintirea dumneavoastră și noi o vom da mai departe istoriei! Prin cercetări şi cărţi.”

Acestea au fost gândurile cu care au fost deschise lucrările simpozionului din acest an.

Prelegeri despre limbă, istorie, etnografie

Publicul evenimentului a fost alcătuit din profesori din Jula, Micherechi, Bătania, fiind prezent şi noul preşedinte al Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, Gheorghe Cozma, şi noul preşedinte al Autoguvernării Româneşti din Jula, dr. Vasile Sucigan. Printre conferenţiari de această dată au fost doar trei invitaţi din România: etnologul Elena Rodica Colta din Arad şi doamnele lingviste Iulia Mărgărit şi Maria Marin din Bucureşti.

În cadrul simpozionului, publicul a putut asculta prelegeri pe mai multe teme: etnologie, folclor, literatură, istorie etc. Titlurile prelegerilor din acest an au fost: Elena Rodica Colta (Arad) – Serviciul de sănătate al statului și mentalitatea țărănească; Iulia Mărgărit (Bucureşti): – Valoarea sapiențial-lingvistică a unor formații paremiologice (pe baza unui material din județul Bichiș); Maria Marin, Daniela Răuțu, Carmen Radu (București) – „Grai și suflet”. Despre vorbirea românilor din Micherechi; Ana Borbély (Budapesta) – Individ, comunitate, societate: peisaj lingvistic în şcoala bilingvă din Micherechi; Stella Nikula (Jula) – Dansul – o modalitate de comunicare nonverbală; Emilia Martin (Jula) – Cultura populară în secolul 21; Grigore Poiendan (Micherechi) – Compararea cântecelor populare române și maghiare adunate la Nyíradony; Maria Berényi (Budapesta) – 100 de ani de la moartea renumitului bibliofil român, Iuliu Todorescu, mare donator al Bibliotecii Széchényi din Budapesta.

ICRU se află în prag de schimbări

În ultima parte a simpozionului au fost lansate publicaţiile nou apărute, „Simpozion”, „Izvorul” şi „Lumina” pe anul 2019.

„Orice început are şi un sfârşit. Numărul actual, numărul 40, este ultimul din acest serial”, scrie în introducerea celui mai nou număr al revistei de etnografie şi folclor, „Izvorul”, redactoarea publicaţiei Emilia Martin. Domnia sa a prezentat publicului de la simpozion primul număr, apărut în anul 1982, care a fost redactat de Alexandru Hoţopan. Ea a preluat ştafeta redactării începând cu numărul 14, apărut în anul 1994. Numărul actual, cel al 40-lea, publică cuprinsul şi coperta celor 39 de „Izvoare” apărute până acum, iar pe ultima pagină scrie: „Sfârşit…” „Renunţăm la forma aceasta a revistei, pentru că poate tocmai de asta este nevoie ca să se nască o nouă revistă românească, care să cuprindă istorie, etnografie, artă, etc.”, a spus cu mult optimism Emilia Martin.

Celelalte două publicaţii au fost prezentate de Maria Berényi, care a spus şi ea la rândul ei că acestea acum apar ultima dată în forma tipărită. Volumul „Simpozion” cuprinde comunicările sesiunii ştiinţifice de anul trecut, iar revista „Lumina” oferă cititorilor scrieri pe subiecte actuale pentru românii din Ungaria: împlinirea a 25 de ani de la a doua apariţie a revistei Lumina; primul deceniu (din cele şapte) al existenţei Catedrei de Română din Seghedin; 70 de ani de la înfiinţarea Liceului Românesc din Jula; evocarea personalităţilor lui Teodor Oltean şi a lui Petru Silaghi.

Pe site-ul Institutului de Cercetări (www.romanintezet.hu) apar în formă digitizată toate cele trei publicaţii, alături de numerele din anii trecuţi şi de alte cărţi şi volume editate de ICRU.

Maria Berényi şi-a prezentat şi ultimul său volum, cu titlul „Familii şi personalităţi macedoromâne din Pesta (secolele XVIII–XIX)”, la care a lucrat de ani de zile şi cuprinde studii despre familiile Grabovsky, Mocioni, Nako, Sina, Dumba şi personalităţi ca de ex. Zaharia Carcalechi sau Emanuil Gojdu. (Despre acest volum vom reveni cu amănunte într-un număr viitor.)

Va mai fi un singur simpozion, după care urmează altceva

Maria Berényi a spus în încheierea simpozionului, că Institutul de Cercetări se află în prag de schimbări. După încetarea apariţiei publicaţiilor, şi simpozionul doar o singură dată se va mai organiza. „Institutul trebuie să se adapteze vremurilor noi”, a spus doamna Berényi, care a anunţat de pe acum că s-a stabilit data următorului şi, totodată, ultimului simpozion, cel cu numărul XXX, care va avea loc anul viitor, în zilele de 28–29 aprilie, la Budapesta, şi va fi dedicat comemorării a 150 de ani de la moartea lui Emanuil Gojdu.

În locul publicaţiilor de până acum, ICRU plănuieşte editarea unui Anuar, care să cuprindă scrieri pe teme de istorie, limbă, cultură, etnografie, etc. Iar locul simpozionul va fi preluat, conform planurilor, de forumuri şi workshopuri prin care să fie mai activi şi alţi membri ai comunităţii.

Înainte de încheierea simpozionului, au avut loc nişte discuţii foarte interesante, pe marginea cărora vom reveni în numărul următor.

În final, atmosfera a devenit una de sărbătoare, pentru că la simpozion a devenit deja o tradiţie să fie felicitate persoanele care au împlinit recent o vârstă rotundă. Sărbătoritele anului 2019 au fost Emilia Martin şi Maria Berényi.

A consemnat: Eva Șimon,redactor-șef, Foaia românească

Foto: Foaia românească

  Interviu cu Maria Berenyi

 Interlocutor dr. Maria Berényi, director, Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria

Reporter: Ștefan Crâsta, redactor MTVA, Emisiunile în limba română

Concurs de poezie românească şi desen la Bătania

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 29 octombrie 2019, 11:35 / actualizat: 29 octombrie 2019, 12:41

La Şcoala bilingvă „Lucian Magdu” din Bătania s-a desfăşurat vineri, 18 octombrie 2019, o nouă ediţie a concursului de recitare, dedicat memoriei poetului şi regizorului român din Bătania, Lucian Magdu (1937–1968). Concursul a reunit copii de clasele 1–12 din mai multe şcoli din Ungaria în care se învaţă limba română, iar anul acesta au intrat în concurs într-o categorie separată şi elevi de la Liceul „N. Bălcescu” din Jula. Elevii participanţi au concurat nu doar pe categorii de vârstă, ci şi în funcţie de profilul şcolilor de care aparţin: bilingve sau în care limba română se predă ca obiect de studiu. Fiecare dintre concurenţi au recitat câte două poezii, una obligatoriu de la poetul Lucian Magdu şi una la liberă alegere din literatura română sau de la alţi poeţi români din Ungaria.

Concursul se organizează la Bătania din doi în doi ani şi este o ocazie de a ne onora poeţii, de a reînvia tradiţiile orale, cum ar fi recitalurile de poezie, de a promova lectura, de a întări legătura dintre poezie şi alte arte, cum ar fi teatru, dansul, muzica şi pictura.

Instituţia şi-a primit oaspeţii şi concurenţii cu un frumos decor de toamnă, cu tineri îmbrăcaţi în port popular, iar în aula şcolii, unde s-a desfăşurat concursul, mai multe panouri au fost îmbrăcate în desene despre Lucian Magdu şi poeziile sale, lucrări jurizate de către Iulianna Stella Machhour, profesor de desen la şcoala din Bătania.

Participanţii la acest eveniment au beneficiat şi de un program cultural cu cântece şi teatru, organizat de instituţia gazdă şi oaspeţi de la Arad.

Evenimentul a adus multă bucurie în sufletul elevilor şi a tuturor participanţilor şi s-a constituit într-un prilej de cinstire, adus şi în acest an, poetului, regizorului şi medicului român Lucian Magdu, din Bătania. La întâlnire a fost prezent şi Traian Kreszta, purtător de cuvânt al minorităţii române în Parlamentul de la Budapesta, reprezentanţi de la Ambasada României la Budapesta, Consulatul General al României la Jula, reprezentanţi ai Episcopiei Ortodoxe Române în Ungaria, noul primar al oraşului Bătania, precum şi cadre didactice şi alţi reprezentanţi de instituţii şi organizaţii româneşti din Ungaria. Sponsori ai evenimentului au fost: Fondul Bethlen Gábor din cadrul Cancelariei Primului Ministru, Secretariatul pentru Culte și Naționalități, Fundația Lucian Magdu şi Traian Kreszta, purtător de cuvânt în Parlament.

Rezultatele concursului de recitare

Liceul românesc din Jula

Locul I: Carmen Toma, Daniella Stella Sztrein

Locul II: Viviana Luminiţa Sarca

Locul III: Estera Réthelyi

Menţiune: Leticia Denuţa

Şcoli generale, clasele 5–8 (categoria în care limba română se predă ca obiect de studiu)

Locul I: Greta Farkas, Leucuşhaz

Locul II: Jázmin Borsi, Leucuşhaz

Locul III: Linett Torma, Leucuşhaz

Școli generale bilingve, clasele 5-6

Locul I: Olivér Lenárdt, Bătania

Locul II: Mara Stăvaru, Jula

Locul III: Agnes Puha, Micherechi

Menţiune: Bálint Zsíros, Bedeu

Școli generale bilingve, clasele 7-8

Locul I: Hunor Szabó, Jula

Locul II: Estera Iurasoc, Micherechi şi Vladimir Putin, Bătania

Locul III: Loredana Bali, Aletea şi Patricia Spulnyik, Săcal

Menţiune: Gergő Kürti, Chitighaz şi Fanni Balogh, Bedeu

Menţiunile au fost oferite de către AŢRU.

Rezultatele concursului de desen

Liceul românesc din Jula

Locul I: Victoria Szabó

Locul II: Rebeca Toth

Locul III: Estera Réthelyi

Menţiune: Kinga Alexandra Rauff

Premiul special AȚRU: Victoria Szabó

Școli generale, clasele 5-8

Locul I: Reca Misik

Locul II: Patrícia Denisa Spulnyik

Locul III: Aida Stan

Menţiune: Carina Romina Băncilă

Premiul special AȚRU: Csenge Mák

Premiul special oferit de către Colegiul Naţional Preparandia, Dimitrie Țichindeal din Arad: Zsuzsanna Feczkó

Şcoli generale, clasele 1–4

Locul I: Darius Bulz

Locul II: Noemi Dohányos

Locul III:. Liliana Bíró

Menţiune: Zsófia Morvai

Premiul special AȚRU: Simon Lucian Olteanu

Premiul special oferit de către Colegiul Naţional Preparandia, Dimitrie Țichindeal din Arad: Roland Irhás

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Interlocutori: Anca Stan, învățătoare; Vladimir Putin, elev cl. a VII-a

Reporter: Ștefan Crâsta

Românii şi-au ales noii deputaţi în autoguvernările locale, teritoriale şi în AŢRU

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 16 octombrie 2019, 16:13 / actualizat: 16 octombrie 2019, 22:06

La alegerile de autoguvernări locale şi minoritare din duminica trecută, 13 octombrie 2019, au fost aleşi, pe lângă primarii şi consilierii locali, şi deputaţii în autoguvernările româneşti din Ungaria. Aceştia au fost aleşi pentru o perioadă de cinci ani.

În localităţile cu o însemnată populaţie de naţionalitate română au câştigat luptele electorale următorii primari: La Micherechi îşi va putea începe al treilea ciclu de primar în fruntea satului Margareta Tat (Fidesz).

Foto: Votare la Micherechi

La Otlaca-Pustă va rămâne primăriţă Elvira Ardelean-Pál (Fidesz). La Chitighaz a fost aleasă o nouă primăriţă în persoana doamnei dr. Emese Tripon-Rákóczi (independent), iar la Aletea noul primar ales este Gheorghe Szelezsan (independent).

Foto: votare la  Chitighaz

La Bătania a fost ales în funcţia de primar Boros Csaba (independent). În oraşul Jula a rămas primar şi pentru următorii cinci ani dr. Görgényi Ernő (Fidesz).

Foto: votare la Jula

Alegeri de autoguvernări româneşti s-au ţinut în 70 de locuri din ţară: în 19 sectoare budapestane şi 51 de localităţi. În 2 locuri (sectorul XXIII şi la Kecskemét) alegerile nu au valide.

Noile autoguvernări îşi vor ţine şedinţele de constituire în termen de 15 zile (cele locale şi teritoriale) sau în 30 de zile (cele pe ţară).

AŢRU: 9-5-1

La nivel naţional, la alegerile de autoguvernări de naţionalitate s-au înscris 15.000 de candidaţi. În registrul naţionalităţilor au fost înscrişi în total 318 mii de alegători. Numărul românilor înscrişi în registrul naţionalităţii române a fost de 7290 de cetăţeni cu drept de vot.

În lupta electorală de la români au participat 5 asociaţii de desemnare a candidaţilor: Alianţa pentru Românii din Ungaria (ARU), Asociaţia Românilor din Micherechi (ARU), Asociaţia Română din Budapesta (ARB), Uniunea Democratică Maghiaro-Română (UDMR) şi Asociaţia Românilor din Aletea (ARA).

Noua Autoguvernare pe Ţară a Românilor din Ungaria, la fel ca în ciclul anterior, va fi formată din 15 membri. Până la încheierea ediţiei noastre (marţi, 15 octombrie, ora 16.00), conform datelor prelucrate în 86%, AŢRU va fi alcătuită din 9 deputaţi din partea Alianţei pentru Românii din Ungaria, 5 din partea Asociaţiei Românilor din Micherechi şi 1 deputat din partea Asociaţiei Române din Budapesta.

Voturi pentru listele teritoriale

Listele câştigătorilor la alegerile de autoguvernări româneşti teritoriale însă sunt finalizate. Astfel, în noua Autoguvernare Românească pe Capitală, Asociaţia Română din Budapesta va avea 4 deputaţi (207 voturi), iar Uniunea Democratică Maghiaro-Română 3 deputaţi (186 voturi).

În judeţul Bichiş, Alianţa pentru Românii din Ungaria a obţinut 1705 voturi intrând în autoguvernarea judeţeană 4 deputaţi, iar lista Asociaţiei Românilor din Micherechi are 1187 de voturi şi a intrat cu 3 membri.

În judeţul Ciongrad, Alianţa pentru Românii din Ungaria are 5 câştigători (313 voturi), iar Asociaţia Românilor din Micherechi 2 deputaţi (129 voturi).

În judeţul Bihor doar Alianţa pentru Românii din Ungaria a avut listă teritorială, astfel toţi cei 7 deputaţi sunt din partea acestei asociaţii de desemnare. Pentru aceasta a votat 671 de cetăţeni înscrişi în registrul românesc.

În judeţul Pesta doar Asociaţia Română din Budapesta a avut candidaţi, primii şapte de pe listă au fost aleşi cu 79 de voturi.

A consemnat: Eva Şimon, redactor-șef, Foaia românească

 Foto: Eva Șimon, Szögi Lackó

Prima conferinţă naţională a viitorilor pedagogi bursieri de naţionalitate

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 28 septembrie 2019, 07:36

Parlamentarul naţionalităţii germane din Ungaria, Ritter Imre, Autoguvernarea pe Ţară a Germanilor din Ungaria, în colaborare cu Oficiul Primului-Ministru a organizat, pe 19 septembrie, în Parlamentul din Budapesta, prima conferinţă naţională a viitorilor pedagogi de naţionalitate, care începând din anul trecut primesc o bursă de studiu ce se acordă numai pentru naţionalităţi. Întâlnirea a avut ca scop dezbaterea experienţelor de funcţionare a sistemului de burse şi deschiderea noii sesiuni pentru bursele pe anul şcolar 2019/2020. S-a anunţat şi termenul înaintării cererilor pentru bursele pe anul şcolar actual, care este data de 9 octombrie 2019.

Autoguvernarea pe Ţară a Germanilor, împreună cu autoguvernările pe ţară ale slovacilor, românilor, croaţilor, sârbilor, slovenilor şi ţiganilor, a înfiinţat în decembrie 2018 o bursă de studiu pentru studenţii de naţionalitate, care învaţă în anul întâi la facultăţile pedagogice pentru educatori. În aprilie 2019, cercul studenţilor bursieri a fost extins şi la ceilalţi ani de studiu, precum şi pentru studenţii din anul întâi care învaţă de învăţători şi profesori de naţionalitate. Sursele financiare pentru acordarea acestei burse sunt asigurate de către Oficiul Primului-Ministru prin Fondul Bethlen Gábor. Scopul principal al acordării bursei de studiu este asigurarea viitorului grădiniţelor şi şcolilor de naţionalitate şi desfiinţarea lipsei de cadre didactice în instituţiile de învăţământ ale naţionalităţilor din Ungaria.

La conferinţă, românii din Ungaria au fost reprezentaţi de Gheorghe Cozma, şeful Oficiului Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, iar din domeniul învăţământului românesc au participat dr. Mihaela Bucin, şefa Catedrei de română a Facultăţii Pedagogice din cadrul Universităţii din Seghedin şi Anamaria Brad, referent pentru învăţământul românesc în cadrul Oficiului Naţional pentru Învăţământ.

Întâlnirea a cuprins două subiecte importante: parlamentarul german Ritter Imre a împărtăşit experienţele de până acum în legătură cu programul de burse, iar specialişti în învăţământul de naţionalitate au prezentat probleme cu care se confruntă şcolile naţionalităţilor, printre care una dintre cele mai arzătoare este lipsa cadrelor didactice. Dr. Manz Adelheid, profesor german la Facultatea Eötvös József din Baja a anunţat că, facultatea pe care o reprezintă, a pornit din toamna acestui an pregătirea educatorilor pentru creşele de naţionalitate germană, ceea ce a lipsit în totalitate până acum din sistemul învăţământului de naţionalitate.

Institutul Pedagogic al Nemţilor din Ungaria (UDPI) a efectuat în 2018 o cercetare despre lipsa pedagogilor în grădiniţele de naţionalitate. Printre planurile de anul viitor ale UDPI figurează extinderea acestor cercetări şi la şcolile generale şi liceele naţionalităţilor. Preşedinta Autoguvernării pe Ţară a Germanilor, doamna Englenderné Hock Ibolya a făcut o prezentare a programului de bursă pentru naţionalităţi şi a dat detalii în privinţa obţinerii burselor pe anul şcolar 2019/2020. Pot concura pentru această bursă studenţi de cetăţenie maghiară, care învaţă la cursurile la zi sau la fără frecvenţă la secţiile „pedagog de naţionalitate pentru grădiniţă”, „învăţător sau profesor de naţionalitate” şi „profesor de naţionalitate pentru liceu”. În primul semestru fiecare bursier primeşte aceeaşi sumă, 60.000 Ft pe lună în cazul studenţilor la zi şi 40.000 Ft pe lună pentru studenţii la fără frecvenţă. În semestrele următoare, suma bursei va depinde de rezultatele la învăţământ: în cazul studenţilor la zi suma va fi între 25.000 şi 75.000 Ft, iar la fără frecvenţă între 15.000 şi 50.000 Ft. Anunţul concursului de burse şi informaţii despre obţinerea acesteia se pot găsi pe site-ul Autoguvernării pe Ţară a Germanilor (www.ldu.hu) şi pe pagina Institutului Pedagogic al Germanilor din Ungaria (www.udpi.hu). Termenul înaintării cererilor pentru burse este 9 octombrie 2019.

Participând la conferinţă, vicepremierul pentru politică naţională, culte şi naţionalităţi, Semjén Zsolt a subliniat că resursele acordate pentru naţionalităţile din ţară au crescut în mod deosebit în ultimii ani. Vicepremierul a explicat: în timp ce în anul 2012 doar 12 instituţii de învăţământ şi educaţie erau în administrarea autoguvernărilor locale ale naţionalităţilor, anul acesta numărul lor a crescut la 91, iar numărul total al elevilor care învaţă în acestea este de 15 mii. Necesitatea ca alte instituţii să beneficieze de astfel de suport este foarte mare, iar guvernul ungar sprijină acest lucru, a declarat Semjén Zsolt. A mai amintit că în acest an sporul salarial pentru pedagogii minoritari a crescut cu 30 de procente, iar până în anul 2020 se preconizează o creştere de 40 de procente.

Alături de vicepremierul Semjén, la conferinţă au mai participat Soltész Miklós, secretar de stat pentru culte şi naţionalităţi în cadrul Oficiului Primului-Ministru şi Maruzsa Zoltán, secretar de stat adjunct pentru învăţământul public din Ungaria.

Conferinţa naţionalităţilor din Parlament s-a încheiat cu un program cultural oferit de elevii şcolilor de naţionalitate din ţară.

 A consemnat: Eva Şimon, redactor-șef, Foaia românească

Sursa fotografiilor: AŢRU, LdU, Ferenc Sütő

Festival Gastronomic Românesc lângă Cetatea din Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 23 septembrie 2019, 03:22

Sâmbăta trecută, pe 14 septembrie, la Jula s-a organizat cea de-a XV-a ediţie a Festivalului Gastronomic Românesc pe Ţară. Organizatorii evenimentului, Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria şi Centrul de Documentare şi Informare al AŢRU au invitat la festivalul gastronomic echipe din Ungaria, în primul rând membri ai autoguvernărilor româneşti locale, dar şi oaspeţi şi prieteni din România.

Cu toate că în centrul concursului de gătit au stat ceaunele în care se ferbeau diferite tocăni, festivalul a oferit şi bucate tradiţionale româneşti, cum ar ciorba de perişoare, mititeii, mămăliga cu brânză, răchişe, gogoşi cu dulceaţă etc. Ne-am bucurat să vedem că o singură echipă, cea din Micherechi, s-a gândit şi la faptul că în acea zi, 14 septembrie, era sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, zi de post pentru credincioşii ortodocşi, gătind o mâncare tradiţională de post din satul lor (coade de laboş). Atmosfera de prietenie şi simpatie dintre cele 40 de echipe participante la concurs şi sutele de participanţi a fost presărată cu muzică populară românească, oferită de muzicanţi din Arad.

„Acest concurs de gătit a început în curtea sediului AŢRU, după care ne-am mutat la Campingul Marc, apoi la Campingul Thermal, iar de câţiva ani l-am ţinut în curtea Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula. De această dată am cerut ajutorul şi acordul primarului oraşului, Görgényi Ernő, ca să ţinem acest festival aici, în parcul cetăţii. Ne-am bucurat mult că răspunsul domnului primar a fost pozitiv”, a spus în deschiderea evenimentului Traian Kreszta, purtătorul de cuvânt al românilor în Parlamentul de la Budapesta, care nu a omis nici faptul să vorbească despre campania electorală în care ne aflăm înainte de alegerile de autoguvernări minoritare din 13 octombrie 2019.

La deschiderea oficială au mai luat cuvântul deputatul parlamentar dr. Kovács József, precum şi primarul dr. Görgényi Ernő. Edilul oraşului a spus că s-ar bucura dacă în viitor toate ediţiile festivalului gastronomic ar avea loc pe platoul din faţa cetăţii, demonstrând şi prin asta buna convieţuire dintre naţionalităţile conlocuitoare în oraş. Consulul general al României la Jula, Florin Trandafir Vasiloni, a subliniat la fel cât este de important ca într-un oraş turistic cum este Jula, şi naţionalitatea română să fie vizibilă, salutând ideea organizării evenimentului în acest loc frumos din faţa cetăţii medievale. Din partea organizatorilor a vorbit Gheorghe Cozma, şeful Oficiului AŢRU, care a vorbit despre importanţa unităţii din comunitate şi a mulţumit conducerii oraşului pentru oportunitatea de a organiza acest eveniment pe platoul din faţa cetăţii. Apoi, preotul ortodox Florin Olteanu, paroh la Chitighaz a binecuvântat evenimentul şi a spus rugăciunile dinainte de masa de prânz.

Scena a fost ocupată apoi de dansatorii Echipei păstrătorilor de tradiţii, coordonată de Centrul de Documentare şi Informare al AŢRU, şi de Echipa păstrătorilor de tradiţii româneşti din Micherechi, care, alături de cântăreaţa Lioara Boşcu şi formaţia sa din Arad, a invitat publicul la dans şi voie bună, încingându-se o horă românească în faţa cetăţii din Jula.

Concursul de gătit a avut un juriu compus din: Gaál Tibor – preşedinte, Csáki Béláné, László Lászlóné, Tulván Zsolt şi Susánszki Erika.

În acest an, premiul I al concursului i-a revenit Asociaţiei pentru Tradiţiile şi Cultura din Micherechi, care au gătit la ceaun friptură de miel, grătare, coade de laboş (tradiţionala mâncare de post din satul lor) şi, bineînţeles, salată de castraveţi.

Pe locul II s-a clasat Autoguvernarea Românească din Jula, iar pe locul III Autoguvernarea Românească din Mezősas.

S-au mai acordat multe premii speciale din partea doamnei László Lászlóné (10 premii) şi doamna Susánszki Erika, din partea Centrului Social şi de Protecţia Copilului din Jula.

La final, o singură observaţie constructivă pentru organizatorii viitoarelor ediţii: deoarece Jula este un oraş turistic şi chiar şi în weekendul trecut zona cetăţii a fost plină cu turişti români, maghiari sau din alte părţi, mulţi se întrebau oare ce eveniment este acesta. Deci, la viitoarele ediţii ar fi bine să afişăm pe un banner uriaş şi numele manifestării.

A consemnat: Eva Șimon, redactor/șef Foaia româneascăFoto: Foaia românească 

Un reportaj realizat de Adam Bauer, redactor MTVA, Emisiunile în limba română

Liceul „Bălcescu” din Jula, centru iradiant al intelectualităţii româneşti din Ungaria

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 13 septembrie 2019, 10:58

Început de nou an şcolar şi inaugurarea lucrărilor de renovare la şcoala din Jula

În prima zi a noului an şcolar, 2 septembrie, porţile liceului şi ale şcolii româneşti din Jula s-au deschis larg nu doar în faţa celor 450 de elevi şi profesorilor lor, ci şi în faţa a numeroşi invitaţi – autorităţi din Ungaria şi România, părinţi şi reprezentanţi ai mass-media – care au sosit pentru inaugurarea clădirii renovate a şcolii, căminului de elevi şi a Centrului Cultural Românesc. Ultima şi cea mai urgentă renovare a fost la tavanul Centrului Cultural, care a devenit pericol public, în urma mişcărilor de teren din acea zonă. Pentru aceste lucrări, Secretariatul de Stat pentru Relaţia cu Cultele şi Naţionalităţile din cadrul Cancelariei Primului Ministru al Ungariei a asigurat un sprijin de 50 de milioane de forinţi.

Sărbătoare multiplă

Festivitatea a început cu intonarea imnurilor Ungariei şi României şi cu recitarea în limbile română şi maghiară a poeziei „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga, în interpretarea elevilor Ana Szántó şi Martin Orbán.

În cuvântul său de deschidere, directoarea instituţiei, Maria Gurzău Czeglédi a făcut trei urări de bine. A amintit că exact în aceste zile se împlinesc 70 de ani de la înfiinţarea Liceului Românesc din Jula, care şi-a deschis prima dată porţile în anul şcolar 1949–1950. Acest liceu a oferit „posibilitatea de ridicare spirituală şi existenţială a tinerilor români de pe aceste meleaguri. Doresc din suflet să trăiască şi să prospere şcoala noastră. La mulţi ani, alma mater!”, a spus doamna director. A doua urare de bine s-a referit la recenta sărbătoare a tuturor românilor, Ziua Limbii Române, care este cinstită în fiecare an pe 31 august. Iar în ultima urare de bine, doamna director a dorit un an nou şcolar plin cu succese pentru toţi elevii şi profesorii şcolii.

Tuturor acestora li s-a adăugat la festivitatea de luni, 2 septembrie, bucuria încheierii unor lucrări de renovare importante la clădirea Centrului Cultural Românesc, care adăposteşte şi internatul de elevi. Invitaţii de onoare ai evenimentului au fost: Soltész Miklós, secretar de stat pentru relaţia cu cultele şi naţionalităţile din cadrul Cancelariei Primului Ministru, PS Siluan, episcopul românilor ortodocşi din Ungaria, Florin Trandafir Vasiloni, consulul general al României la Jula, Görgényi Ernő, primarul oraşului Jula, dr. Kovács József, deputat parlamentar, Traian Kreszta, purtătorul de cuvânt al românilor din Ungaria în Parlamentul de la Budapesta, Tolnai Péter, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Bichiş, Tircsi Richárd, şef de departament la Secretariatul de stat pentru relaţia cu cultele şi naţionalităţile din cadrul Cancelariei Primului Ministru. La festivitate au participat şi reprezentanţi ai Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria şi ai altor autoguvernări şi instituţii româneşti din Ungaria.

Soltész îndeamnă la colaborare şi unitate

Secretarul de stat Soltész Miklós a spus că pentru el fiecare început de nou an şcolar este o perioadă plină de emoţii, de când este tată trăind alături de copiii lui aceste sentimente. „Şcoala nu doar ne învaţă, ci formează comunităţi. Şi acest lucru se poate spune şi despre Liceul Bălcescu, pentru că ştim ce sentiment puternic de comunitate există aici. Toţi copiii sunt nişte comori. Şi copiii buni, şi cei mai puţin buni. Să nu lăsăm doar în sarcina şcolii educarea copiilor noştri, pentru că e mare nevoie şi de ajutorul părinţilor. Părinţii trebuie să aibă încredere şi să dea ajutorul maxim pentru pedagogi. Numai în acest fel vom putea creşte generaţii de copii sănătoşi şi educaţi.” Soltész a mai amintit că în 91 de instituţii de naţionalitate a început acum noul an şcolar, iar în acestea – grădiniţe, şcoli generale şi licee – învaţă aproape 15.000 de copii.

Secretarul de stat a vorbit apoi despre situaţia periculoasă în care s-a aflat tavanul Centrului Cultural, şi care a putut fi reparat într-un timp relativ scurt susţinerii financiare din partea Secretariatului de Stat, dar şi colaborării bune cu conducerea şcolii, cu Autoguvernarea pe Ţară şi cu conducerea oraşului Jula. „Unde este unitate, prin colaborare se pot face multe lucruri frumoase”, a conchis secretarul de stat Soltész Miklós, care nu a ratat să amintească şi despre apropiatele alegeri de autoguvernări de naţionalitate, din toamna acestui an, unde la fel va fi nevoie de unitate şi în rândurile românilor din Ungaria.

Liceul „Bălcescu” din Jula, centru iradiant al intelectualităţii româneşti din Ungaria

Parlamentarul Kovács József a subliniat rolul incontestabil al Liceului „Nicolae Bălcescu” în formarea intelectualităţii române din Ungaria, inclusiv a numeroşilor medici de origine română care lucrează la Spitalul din Jula. Totodată a accentuat că în menţinerea unei comunităţi minoritare cele mai importante sarcini le au cele două instituţii de bază: şcoala şi biserica.

Primarul Görgényi Ernő este de părere că Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria, care a preluat şcoala din Jula în anul 2013, este o gazdă bună a acestei instituţii, AŢRU având alături ca parteneri Guvernul Ungariei şi Primăria oraşului Jula. „Puteţi să vă bazaţi oricând pe noi, deoarece dezvoltarea comunităţii româneşti din Jula este şi dezvoltarea oraşului nostru, succesele lor sunt şi succesele noastre, visele lor sunt vise comune ale noastre”, a subliniat Görgényi.

Traian Kreszta a accentuat că în ultimii cinci ani, de la primele alegeri de purtători de cuvânt ai naţionalităţilor în Parlament, a crescut semnificativ finanţarea instituţiilor administrate de AŢRU, iar datorită condiţiilor tot mai bune la şcolile româneşti creşte an de an şi numărul elevilor care învaţă în acestea.

După cuvântările festive, programul a continuat cu prezentarea unor dansuri populare ungureşti şi româneşti în interpretarea Echipei Păstrătorilor de Tradiţii, formaţie susţinută de către Centrul de Documentare şi Informare al AŢRU.

Îmbunătăţiri realizate şi planuri noi

Directoarea Maria Gurzău Czeglédi a făcut apoi o prezentare a necesităţii renovărilor din ultima perioada. Ea a reamintit că internatul şcolii a fost luat în folosinţă în anul 1999 şi cu toate că această clădire este mai nouă decât cea a liceului, în care s-au mutat în anul 1984, datorită faptului că aici a fost o zonă mlăştinoasă, clădirea s-a mişcat şi unele elemente de construcţie au slăbit rezistenţa imobilului. Tavanul vechi a fost schimbat cu o structură nouă de oţel, s-au făcut îmbunătăţiri la sistemul electric şi la reţeaua de alimentare cu apă. „Ne dorim ca pentru copiii noştri aceasta să fie ca a doua casă”, a subliniat doamna director, care a mai spus că începând din anul 2013 s-au făcut renovări şi reconstrucţii la clădirea şcolii în valoare de 227 de milioane de forinţi, din care 146 de milioane au fost sprijin de la stat, iar 81 de milioane fonduri proprii (provenite din chiria sălii festive pentru conferinţe sau nunţi, închirierea camerelor pentru oaspeţi, etc.). Şcoala va mai primi alte 25 de milioane de forinţi pentru renovări în toamna acestui an.

Raportul despre lucrările de renovare a fost urmat apoi de prezentarea unor realizări spirituale, de conţinut, în viaţa şcolii, directoarea vorbind despre excursia din această vacanţă de vară a profesorilor la mănăstirile din Bucovina, amintind şi despre posibilitatea asigurată de România pentru elevii români din Ungaria să participe în tabere în ţara-mamă.

Fiecare septembrie este un nou început

Scena a fost ocupată apoi de cei mai noi elevi ai şcolii generale şi ai liceului, conduşi de diriginţii lor. Au fost prezentaţi cu numele şi au primit nişte cadouri semnificative cei 34 de copii din clasele întâi A şi B, după care au urcat pe scenă şi cei 46 de boboci ai liceului.

Directoarea Maria Gurzău Czeglédi a evocat apoi amintirea profesorului dr. Florea Olteanu, decedat chiar cu o săptămână în urmă, care a fost pedagog şi profesor la această şcoală timp de patru decenii. Toţi cei prezenţi au ţinut un moment de reculegere pentru fostul profesor.

La finalul vorbirii sale legate de începutul noului an şcolar, doamna director a prezentat două noi cadre didactice, pe Ana Gurzău Baktai, profesoară de educaţie fizică care de acum ocupă post întreg la această şcoală şi tânăra Diana Bogdan, care abia acum trei ani a absolvit Liceul „N. Bălcescu” şi se întoarce după trei ani de studii la Facultatea de Litere a Universităţii Oradea, ocupând post de pedagog la căminul de elevi.

Festivitatea s-a încheiat cu o slujbă de „Te Deum” la deschiderea noului an de învățământ, săvârşită de PS Episcop Siluan, care a binecuvântat, prin stropire cu apă sfințită, lucrările de renovare efectuate la şcoala din Jula.

A consemnat: Eva Şimon, redactor șef, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Interviu cu directoarea Școlii generale și a Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula, dr. Maria Gurzău Czeglédi, Reporter: Ștefan Crâsta

Micherechenii au sărbătorit la ziua satului, Festivalul Castraveţilor

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 18 august 2019, 12:50

Primăria comunei Micherechi a organizat, în zilele de 27–28 iulie, ediţia a XVII-a a Festivalului Castraveţilor. Au fost două zile însemnate pentru locuitorii satului, zile care a reunit familii, a adus acasă prietenii şi neamurile, dar şi mulţi români din satele învecinate atât din Ungaria, cât şi din România. Festivalul a fost organizat anul acesta de Primărie, finanţat în cadrul proiectului RO-HU 267 „People to people – Partenership for Our Common Future”, din programul Interreg V-A România Ungaria, realizat în parteneriat de comuna Micherechi cu „Festivalul Castraveţilor” şi comuna Mădăras cu „Festivalul brutarilor”, proiectul având un buget de peste 60.000 de euro.

Ca în fiecare an, „Festivalul Castraveţilor” de la Micherechi se constituie într-o mare sărbătoare a localităţii, deja renumită la nivelul ţării, dar şi peste hotare, pentru cantităţile mari de legume pe care le produc localnicii în cele peste 300 de sere care există în sat, dar mai ales renumiţi în recoltele de castraveţi.

Cele două primării partenere, mai sus amintite, se bucură de un parteneriat de foarte mulţi ani. „Într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat aceste graniţe care ne despart vor dispărea şi vor rămâne doar legăturile interumane, legături create în urma unor proiecte, precum acesta”, a precizat consilierul local Dan Păcală din Mădăras, care a venit la Micherechi cu peste o sută de localnici şi cu ansamblul de dansuri populare „Cununiţa” din Mădăras, localitate care a avut festivalul brutarilor pe 29–30 iunie.

Scenă cucerită de copiii satului

Programul de sâmbătă al festivalului a cuprins concerte de muzică uşoară pentru tineret şi s-a încheiat cu discotecă. Nu a lipsit de la eveniment nici castraveţii, o expoziţie retro, concurs gastronomic, la care s-au întrecut la gătit tocăniţe şi ciorbe gustoase cei mai talentaţi bucătari şi bucătărese din sat.

Cu o seară înainte de a se da startul festivalului, scena în aer liber a fost cucerită de copiii satului. Nu mai puţin de 50 de tineri de toate vârstele, care au participat la tabăra de dansuri populare din localitate, au oferit un program cultural la gala de încheiere a taberei de vineri, 27 iulie.

Un moment aşteptat de către micherecheni: concertul Fuego

Timpul nefavorabil din cea de-a doua zi a festivalului a distrus scena, decorul, şi i-a trimis acasă pe foarte mulţi localnici îngrijoraţi să nu cumva să aibă pagube la serele cu legume, în urma furtunii teribile care s-a abătut peste sat. Însă cu toate acestea, organizatorii nu s-au dat bătuţi, doamna primar Margareta Tat a oficiat deschiderea festivalului, după care au adus voie bună pe feţele sătenilor tinerii de la Ansamblul de păstrare a tradiţiilor „Gheorghe Nistor” din Micherechi, condus de Vasile Pap.

După furtună a ieşit iar soarele şi s-au străduit foarte mulţi să fie prezenţi pentru a nu rata concertul artistului lor preferat, Fuego.

Paul Surugiu – Fuego s-a lansat în urmă cu 25 de ani, în anul 1993, la Festivalul de la Mamaia. De atunci și până în prezent a lansat 31 de albume de studio, a înregistrat peste 600 de cântece, ce i-au adus cinci discuri de aur și două de platină. Are în palmaresul său numeroase certificate ale iubirii și ale aprecierii muncii sale, fiind unul dintre cei mai iubiți artiști independenți ai României. Aflat pentru prima dată la un concert în Ungaria, Fuego ne-a mărturisit următoarele: „Întâlnirea cu publicul român de peste tot din lumea aceasta, pentru mine înseamnă o imensă bucurie. Nu este uşor să trăieşti peste graniţele României, unii dintre ei foarte departe, în altă lume să zic aşa. Aici ne aflăm la doar câţiva km de graniţă şi poate ne este puţin mai uşor, însă la cei care trăiesc foarte departe, dorul de casă este foarte pregnant şi important. Ei trăiesc pentru tot ce este românesc şi autentic. Am descoperit astăzi la Micherechi un public special. Oameni care m-au aşteptat cu drag, care au cântat cu mine, care şi-au adus aminte refrene de acum 5–7 ani de când sunt pe scena românească… Am fost întâmpinat cu bunătăţi culinare, cu reţete pe care nu le ştiam, cu salate pregătite din ceea ce cultivă românii aici, gospodari despre care a mers vestea peste hotare. Am venit de la românii din întreaga lume cu amintiri foarte frumoase pe care nu poate să mi le distrugă din sufletul acesta nimeni. Mă bucur că am ajuns azi aici în Ungaria, la mica noastră comunitate din Micherechi. O să le spun românilor din ţară că românii de aici se împacă foarte bine cu maghiarii. Şi asta se întâmpla şi la noi în Transilvania, când mama ieşea în casa scărilor şi nu putea să-şi bea cafeaua fără Ildiko, care era vecină cu noi, şi care avea un băiat şi o fată, cu care am copilărit eu. Vreau să vă spun că şi acum ţinem legătura, ei s-au mutat la Budapesta, însă acele amintiri ale copilăriei când luam masa împreună şi ne jucam sunt de neuitat… Important este să fii om, să te sprijini la nevoie, şi noi asta am făcut în Transilvania. Noi am trăit într-o comunitate frumoasă şi am fost o mare familie acolo. De aceea, când am primit invitaţia la Festivalul Castraveţilor de aici, am răspuns cu mare bucurie, deşi am făcut sute de km, deoarece vin de la mare, sunt în plin turneu pe litoralul românesc. Dar atâta de frumos mi-a vorbit doamna primar Margareta Tat în româneşte, şi doamnele de la primărie, încât am vrut să vin personal să-i cunosc pe micherecheni…”

Premii şi distincţii

În seara zilei de duminică, Primăria satului Micherechi a felicitat acele cupluri care în acest an şi-au aniversat nunta de argint, adică 25 de ani de căsnicie şi care au sărbătorit nunta de aur, 50 de ani de căsnicie. Au sărbătorit 25 de ani de căsnicie: Maria Şipoş şi Teodor Ruja, Ana Judea şi Teodor Rocsin, Clara Nagy şi Vasile Iovan, Margit Rozalia Otlăcan şi Alexandru Petruşan, Ana Poiendan şi Gheorghe Cioca, Anica Iova şi Lajos Szekeres.

Patru perechi au sărbătorit 50 de ani de căsnicie: Maria Ruja şi Ioan Ruja, Floarea Ruja şi Vasile Bordaş, Florentina Mihuţ şi Teodor Duma, Marta Maria Oros şi Vasile Cozma.

Conducerea satului i-a felicitat şi pe alţi localnici care au sprijinit acţiunile localităţii, s-au îngrijit de predarea în limba română la şcoala din localitate, la promovarea tradiţiilor, la siguranţa satului şi au susţinut alte ramuri culturale sau sportive.

Primăriţa Margareta Tat a înmânat distincţia „Pentru comuna Micherechi” consilierului Mihai Nistor, Attila Bondar, sponsor.

Premiul „Pentru Educaţie” a fost înmânat doamnei profesor pensionar Anamaria Dulău Cozma, iar premiul „Pentru Cultura localităţii Micherechi” l-a primit Vasile Gyalog. Premiul pentru sport le-a fost oferit domnilor Vasile Ruja şi Tamás Ruja.

După înmânarea distincţiilor, publicul s-a distrat pe melodiile cântăreţei maghiare Rúzsa Magdi, iar cei mai rezistenţi s-au veselit până în zori, împreună cu Dr. Mokán şi Dj.Széplucky.

Oaspeţi din România şi Ungaria

La cea de-a XVII-a ediţie a Festivalului Castraveţilor a onorat cu prezenţa domnul Florin Vasiloni, consul general la Consulatul General al României la Jula, PS Părinte Episcop Siluan, Dan Alexandru Tiurbe, primarul comunei Mădăras, dr. Kovács József, deputat parlamentar, Tolnai Péter, vicepreşedintele Consililui Judeţean Bichiş.

 A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

 Realizator: Ștefan Crâsta, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

Trei aniversări rotunde la românii din Seghedin

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 21 iulie 2019, 21:43

De câţiva ani, tradiţionala sărbătoare a românilor din Seghedin din luna iulie a primit titlul de „Ziua Culturii Române la Seghedin”. Manifestarea din vinerea trecută, 12 iulie 2019, a punctat de această dată trei aniversări rotunde: 20 de ani de la dezvelirea plăcii memoriale Kossuth-Bălcescu în piaţa Klauzál din Seghedin, 170 de ani de la semnarea Tratatului de împăciuire dintre români şi unguri, semnat de către Nicolae Bălcescu şi Kossuth Lajos, la Seghedin şi 200 de ani de la naşterea lui Nicolae Bălcescu.

Manifestarea a început, ca de obicei, în Piaţa Klauzal, la placa memorială Kossuth-Bălcescu, dezvelită exact acum 20 de ani, în memoria semnării Proiectului de împăciuire româno-ungar, la 14 iulie 1949, de către cei doi revoluţionari paşoptişti, românul Nicolae Bălcescu şi ungurul Kossuth Lajos. Înainte de depunerea de coroane, organizatorul evenimentului, prof. dr. Gheorghe Petruşan, preşedintele Autoguvernărilor Româneşti din Seghedin şi din judeţul Ciongrad a ţinut un discurs în limbile română şi maghiară, în care a vorbit despre pericolele naţionalismului extrem.

Actualitatea naţionalismului

„Concluzia la care a ajuns un președinte francez la sfârșitul carierei sale de politician a fost următoarea: Naționalismul înseamnă război. Președintele actual al Franței avertizează popoarele europene asupra pericolului pe care îl reprezintă separatismul național și cheamă la unitate, la toleranță, la colaborare. Aceste principii sunt și criteriile de integrare europeană, aplicarea lor ne poate apăra de conflicte, de războaie. Naționalismul duce la învrăjbire, la ură și face imposibilă conviețuirea pașnică, comunicarea și colaborarea între popoare, între majoritatea și minoritatea națională. Naționalistul vrea să domine, nu să colaboreze. Pe naționaliști nu-i interesează omul cu bucuriile și durerile sale, ei vor să domine asupra teritoriului cucerit și să profite din bunurile lui. Naționalistul este egoist, surd și orb. Naționalismul este o parte a răului din omul trezit la conștiință națională și se îndreaptă împotriva celuilalt. Este exclusivist și nu cooperativ. Este un deșeu al sentimentului național și nu are nimic comun cu patriotismul, fără de care însă nu există viață socială de calitate. (…)”

Miza zilelor noastre

„Noi, românii care trăim în aceste orașe frumoase ale Ungariei, de mai bine de două decenii vorbim în fața plăcii Kossuth-Bălcescu din Seghedin despre ravagiile pe care le-a făcut și le face naționalismul, extremitățile naționale. Nu la patriotism trebuie să renunțăm, ci la naționalism, care totdeauna este îndreptat împotriva cuiva. Cei care nu știu să facă deosebire între iubirea de patrie și popor și ura față de alte comunități naționale, au fost și vor fi manipulați și ușor de ridicat împotriva celuilalt. Trebuie însă știut că fără dezmeticirea cetățenilor intoxicați cu veninul naționalismului, prin educație sau falsificarea faptelor istorice, fără ținerea în frâu a extremităților etnice, nu va fi nici integrare europeană, nici bunăstare. Va fi însă izolare etnică și socială, vor fi conflicte de tot felul, vor fi state naționale fără forță de muncă calificată, colonii moderne ale statelor bogate. Aceasta-i miza zilelor noastre”, a spus Gheorghe Petruşan.

Au depus apoi coroane de flori reprezentanţi ai Primăriei Seghedin, ai Consulatului General al României la Seghedin, ai Catedrei de Română a Universităţii din Seghedin, ai Institutului Cultural Român, ai autoguvernărilor româneşti din Seghedin, Cenadul Unguresc, Micherechi, ai Universităţii şi ai Bibliotecii Judeţene din Oradea, ai comunităţilor româneşti din Salonta şi din Hódmezővásárhely.

 Prelegeri despre Bălcescu, Bolliac şi românii din Ungaria

A doua parte a manifestării a cuprins o conferinţă dedicată aniversării a 200 de ani de la nașterea lui Nicolae Bălcescu. Prima prelegere a fost ţinută de Gheorghe Petruşan având ca temă Bicentenarul Nicolae Bălcescu. Am aflat din această lucrare pe lângă cele mai importante date din viaţa lui Bălcescu şi despre reformele sociale ale vremii, precum şi despre luptele pentru unitate şi independenţă naţională de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Al doilea subiect a fost prezentat de Petronella Szojka, muzeolog şi istoric la Muzeul Orăşenesc din Bichiş, care a vorbit despre românii şi aromânii din localitatea Bichiş în secolul al XIX-lea, cei care ne-au lăsat moştenire celor de azi o foarte frumoasă biserică ortodoxă în centrul oraşului Bichiş, drept dovadă a bogăţiei de care au dispus familiile de comercianţi aromâni stabiliţi în acest oraş.

Istoricul Gabriel Moisa de la Oradea a încercat să desluşească „numărul românilor din Ungaria trianonică”, adică după anul 1920. El a constatat că numărul românilor rămaşi pe teritoriul Ungariei de azi, după trasarea graniţelor dintre Ungaria şi România, „a scăzut într-un ritm constant” până în anii 1960, când odată cu modificările legilor ce au privit învăţământul şi introducerea obligatorie a limbii maghiare în şcolile naţionalităţilor, numărul românul a scăzut în mod drastic, ajungând în 2001 la doar 7995 de suflete. Ce fel de „revoluţie” să se fi întâmplat în următorii ani, când la recensământul din 2011 s-au declarat de români peste 35.000 de cetăţeni maghiari, nu prea găseşte explicaţie istoricul orădean.

În analiza acestor date el s-a bazat foarte mult pe informaţiile publicate în Foaia românească, precum şi pe declaraţiile liderilor şi reprezentanţilor comunităţii româneşti din Ungaria.

Gabriela Elekes, doctorandă la Universitatea din Oradea a vorbit despre interferențe literare româno-maghiare, despre rolul Tipografiei din Buda şi a Societăţii Petru Maior în răspândirea culturii în limba română, precum şi despre József Sándor, primul traducător din română în maghiară al poeziilor lui Mihai Eminescu (în Kolozsvári Közlöny din 1885).

Profesoarele dr. Adriana Foltuţ de la Universitatea Emanuel din Oradea şi dr. Mihaela Bucin, şefa Catedrei de Română de la Universitatea din Seghedin s-au pregătit cu o prezentare despre al treilea personaj important la evenimentele din 14 iulie 1949, de la Seghedin, Cezar Bolliac, pe care îl vedem importalizat şi pe basorelieful lui Soós István (publicat pe coperta ziarului nostru) cu cei trei revoluţionari români şi maghiari, alături de Kossuth şi Bălcescu. A fost evidenţiat rolul lui Bolliac în revoluţia de la 1848-49, activitatea lui de poet şi jurnalist, dar au fost evocate şi câteva lucruri mai puţin ştiute despre Cezar Bolliac. Pentru a reda atmosfera acelor zile revoluţionare, Mihaela Bucin a citat un fragment dintr-o scrisoare a lui Bălcescu, scrisă la miezul nopții de 13 iulie spre 14 iulie 1849, Nicolae la Seghedin, către Ion Ghica: „În prezent, Seghedinul este capitala țării. Batthyány m’a poftit la dânsul spre a ne înțelege. Eram cam supărat pe dânsul când îl vedeam că-mi stă în cale ca să nu mă înțeleg d’adreptul cu Kossuth. În vremea aceasta a sosit aci Bolliac, Deivos, Manu și Vernescu. Am zis lui Bolliac să meargă la Kossuth. L’am dăscălit ce să zică. Kossuth l’a primit bine și i-a făgăduit că va împlini toate. Acestea s’a făcut ieri…”

Proiectul de pacificare româno-maghiar iniţiat de Bălcescu şi Kossuth, la Seghedin, a fost una dintre acţiunile politice ce ar fi putut schimba cursul unei istoriei comune, puterile politice de atunci însă au prevăzut o altă soartă acestor două popoare.

A consemnat: Eva Iova Şimon, redactor șef, Foaia românească

Foto: Foaia românească

 Discurs la placa Kossuth-Bălcescu și interviu cu dr. Gheorghe Petrușan, preşedintele Autoguvernărilor Româneşti din Seghedin şi din Judeţul Ciongrad. Reporter: Petru Câmpian, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

Ia şi costumul popular românesc, semne ale identităţii noastre

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 13 iulie 2019, 20:03

În ultimii 2–3 ani, ţi-e mai mare dragul să participi la unele serbări şcolare, evenimente culturale sau festivaluri din comunitatea noastră. După o lungă perioadă „neutră”, azi la aceste manifestări atât adulţii, cât mai ales copiii, din nou îmbracă cu mândrie frumosul port românesc, ii şi costume cu semne populare româneşti. În doar 2–3 ani am ajuns ca aproape 300 de copii de la grădiniţele şi şcolile în care se învaţă limba română în Ungaria să poarte costume cu semne populare româneşti. Iar acest lucru i se datorează incontestabil colegei noastre de la „Foaia românească”, Anca Becan, cea care a realizat toate aceste costume. O muncă enormă, dar făcută cu mare-mare dăruire spre binele comunităţii româneşti din Ungaria.

În preajma zilei de Sânziene, 24 iunie, când se sărbătoreşte şi Ziua Universală a Iei, am discutat în redacţie cu Anca dacă îşi mai aduce aminte, care a fost primul impuls pentru a realiza toate aceste ii şi haine populare.

Din discuţia noastră s-a născut această mărturisire: „Aşa ţin minte că a fost acum vreo cinci ani, după expoziţia mea de goblenuri, de la sediul Uniunii Culturale. Atunci, doamna directoare a liceului românesc, Maria Gurzău Czeglédi, m-a întrebat dacă nu aş avea timp şi chef să ţin cerc de cusut pentru elevele de la şcoala generală. Mi-a plăcut ideea şi repede m-am văzut înconjurată de nişte fetiţe dornice de a învăţa arta cusutului. Am făcut cu ele tot felul de lucruri, de la semne de carte cusute pe cruciuliţe până la mărţişoare cusute, brâuri tradiţionale, felicitări, tricouri personalizate, iar cu fetele mai dibace am reuşit chiar să coasem şorţuri cu modele populare şi alte obiecte tradiţionale cu modele mai complicate. M-a pasionat şi pe mine foarte mult noua mea ocupaţie. M-am bucurat că între timp am şi învăţat modele şi tehnici noi de cusut de la specialiste de la Bistriţa şi Tismana.

Primele »comenzi« pentru ii au venit tot de la directoarea şcolii din Jula, care şi-a dorit mult să vadă îmbrăcate în ii româneşti elevele din corul şcolii. Am început deci cu primele 30 de ii pentru cor, după care am mai făcut 80 de costume pentru elevii mici, atât pentru fete cât şi pentru băieţi. Următoarea solicitare a venit de la grădiniţa din Micherechi, unde la fel am realizat 10 costume pentru copiii de la grupa mare. La scurt timp, am fost rugată de conducerea grădiniţei româneşti din Jula ca să fac 30 de costume pentru copiii acestei instituţii şi încă 15 ii pentru doamnele educatoare. Astea toate le-am făcut până anul trecut, iar pentru acest an am solicitări de la şcolile din Aletea şi Bătania pentru 10–10 costume pentru copii şi, în plus, 20 de ii pentru corul de fete al şcolii din Bătania. Încerc să realizez pentru fiecare instituţie costume specifice zonei lor, de exemplu iile pentru şcoala din Bătania poartă în ele semne cusute bănăţene, cele de la Micherechi sunt cu motive specifice zonei Bihorului.

Mă bucur şi eu nespus de mult când văd rodul muncii mele cât de frumos împodobeşte o sărbătoare, o festivitate. Şi oricum, aceste motive cusute româneşti sunt semne ale identităţii noastre pe care e bine dacă cei mici le învaţă de la vârste cât mai fragede. E o mare bucurie să văd că fetiţele şi băieţii se simt bine în aceste haine şi le poartă cu mândrie. Dacă îi învăţăm de mici cu aceste lucruri, poate mai avem şanse să avem un viitor ca naţionalitate română în Ungaria.”

A consemnat: Eva Iova, redactor-șef, Foaia românească

Foto: Foaia românească

„România europeană”, eveniment cultural la Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 3 iulie 2019, 22:03

În contextul deţinerii de către România a preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2019, când România a exercitat primul său mandat la Preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene, Consulatul General al României la Jula a organizat un eveniment care a marcat sfârşitul mandatului României în fruntea Consiliului UE. În ziua de miercuri, 26 iunie, la sediul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria, sub patronajul consulului general al Românei la Jula, Florin Vasiloni, a avut loc manifestarea intitulată „România europeană”. Evenimentul a cuprins alocuţiuni despre realizările de succes ale României şi beneficiile avute în urma acestei preşedinţii. A fost deschisă o expoziţie documentară, urmată de un concert de cameră al Cvartetului de coarde al Filarmonicii de Stat din Arad.

Manifestarea a debutat cu intonarea imnurilor naţionale ale Ungariei, României şi Uniunii Europene de către Corul „Pro Musica” din Jula. Evenimentul a fost deschis prin cuvintele de bun venit ale domnului consulul general Florin Vasiloni şi ale doamnei Eva Şimon, în calitate de gazdă şi moderator al evenimentului, care au subliniat şi motivul organizării acestui eveniment: încheierea cu succes a mandatului de preşedinţie rotativă a Consilului UE şi, totodată, şi Ziua Drapelului Naţional al României, sărbătorită anual pe 26 iunie. Au urmat apoi alocuţiunile domnului consul general şi ale doamnei conf. univ. dr. Alina Stoica, de la Universitatea din Oradea, Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, despre importanţa deţinerii preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene de către România, au fost amintite câteva din realizările de succes şi punctele finalizate sau dezbătute în timpul preşedinţiei române la Consiliul UE, precum şi despre rolul asumat de România în contextul european. Au fost prezentate câteva date importante despre cele peste 90 de dosare încheiate şi probleme rezolvate de către România în acest mandat, dar şi date din istoria celor 12 ani de când România a

devenit membră cu drepturi depline a Uniunii Europene.

Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai” din Oradeaa venit la acest eveniment cu o expoziţie de carte şi panouri intitulată „Uniunea Europeană – România.Deschidere, cooperare, dialog”, vernisată de către Ligia Mirişan, directorul bibliotecii judeţene.

Manifestarea a continuat cu un program artistic, de muzică clasică, oferit de Florin Gherghel, Natalia Gorceacova, Doru Orban, directorul Filarmonicii de Stat Arad şi Romeo Sălăjan, muzicieni ai Cvartetului de coarde al Filarmonicii de Stat Arad. Concertul a fost foarte bine primit de public. Muzicienii au apreciat aplauzele entuziaste şi au oferit mai multe piese decât cele propuse iniţial, melodii interpretate cu mult patos şi vivacitate.

La eveniment au luat parte, alături de românii din Jula, şi PS EpiscopSiluan, Alexandru Finna, vicepreşedinte AŢRU, Gheorghe Cozma, şeful Oficiului AŢRU, Viorica Cherteş, preşedintele Asociaţiei Femeilor Ortodoxe Române din Oradea, Alexandru Stoica, directorul Liceului „Don Orione” din Oradea, Pluhár László, primarul localităţii Aletea, precum şi mulţi alţi reprezentanţi ai instituţiilor româneşti din Jula, Chitighaz şi Aletea.

Recepţia oficială oferită de către Consulatul General al României la Jula a continuat programul serii, cu câteva gustări româneşti la reşedinţa din Jula a domnului consul Florin Vasiloni, în cadrul unui garden party.

 A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Un sfert de secol de poveşti româneşti la Bichişciaba

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 24 mai 2019, 20:53

Casa Poveştilor din Bichişciaba şi-a deschis larg porţile joi, 16 mai, pentru elevii de la şcolile în care se învaţă limba română în Ungaria, elevi care şi anul acesta au sosit într-un număr foarte mare să spună poveşti la cea de-a 24 ediţie a Concursului Naţional de poveşti pentru copii, în limba română, intitulat „Concursul de poveşti Gheorghe Gros”. Gazda evenimentului, care în aproape un sfert de secol a antrenat mai multe sute de naratori, profesori şi părinţi, a fost Autoguvernarea Românească din Bichişciaba, preşedinte Teodor Juhász. De mici, copiii îndrăgesc poveştile, iar prin intermediul poveştilor ei descoperă lumea, învaţă strategii de viaţă şi mai mult de cât atât poveştile le stimulează educaţia şi imaginaţia, iar cel mai important lucru este faptul că, odată cu învăţarea poveştilor acumulează şi o mulţime de cuvinte noi. De aceea datoria noastră a tuturor, a părinţilor, a educatorilor şi învăţătorilor este să-i facem pe copii să iubească poveştile. La concursul devenit cunoscut şi aşteptat de elevi, au participat anul acesta 75 de copii povestitori de clasele 1–8, de la şcoli generale din Ungaria, fie ele bilingve sau în care limba română se predă ca limbă străină, cum ar fi şcolile: Aletea, Jula, Micherechi, Chitighaz, Bătania, Pocei, Jaca, Săcal, Cenadul Unguresc, Leucuşhaz şi Furta. Manifestarea s-a deschis în curtea Casei Poveştilor, printr-un cuvânt de încurajare venit din partea organizatorilor şi a oaspeţilor prezenţi la eveniment, care au apreciat şi importanţa acestui concurs: PS Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, Florin Vasiloni, Consulul General al României la Jula, Alexandru Finna, vicepreşedinte al Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, Eugen Gagea, prodecanul Facultăţii de Ştiinţe Social-Umaniste, Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii „Vasile Goldiş” din Arad şi Anamaria Brad Sarca, referent pentru învăţământul de naţionalitate română. Poveştile copiilor au fost ascultate şi jurizate de oameni de specialitate, dascăli şi jurnalişti. Toţi elevii participanţi la concurs au prezentat cu mult talent poveştile spuse în limba română, sau în grai bihorean, deoarece unii dintre ei au ales să spună poveşti populare, alţii poveşti din literatura română şi universală, iar alţii au venit în faţa publicului cu poveşti scrise de ei sau de profesorii lor.

Festivitatea de premiere a avut loc în curtea Casei Poveştilor, fiecare participant primind o medalie cu inscripţia concursului şi o diplomă de participare. Au fost oferite premiile I, II şi III, la fiecare categorie, precum şi câte două menţiuni la fiecare grupă. Cadourile menţiunilor au fost acordate de Traian Kreszta, purtătorul de cuvânt al românilor din Ungaria în Parlamentul de la Budapesta, care le-a dăruit copiilor câştigători câte-un puzzle cu clădirea Parlamentului Ungar şi o cărticică în limba română despre istoria Coroanei Maghiare.

Au fost acordate patru premii şi pentru tinerii care au participat la concursul de desen. Primele două şcoli participante, care au acumulat cele mai multe puncte, au primit şi anul acesta câte-un laptop din partea AŢRU şi Autoguvernarea Românească a judeţului Bichiş, acestea fiind şcoala din Micherechi şi cea din Leucuşhaz.”Ne străduim ca la fiecare ediţie să oferim ceva în plus copiilor participanţi, ca ei să se întoarcă acasă cu amintiri plăcute, dar totodată păstrăm neschimbate câteva elemente tradiţionale ale organizării: aşa este locul concursului, care se ţine de 24 de ani în Casa Poveştilor, un complex de case tradiţionale frumos îngrijite, un mediu perfect pentru astfel de evenimente; fiecare copil primeşte câte-o diplomă de participare şi o medalie cu panglică roşu-galben-albastru, pentru a-şi aminti şi când va fi mare că a fost la acest concurs românesc; încercăm să alcătuim echipe de juriu neutre, care să nu influenţeze rezultatul concursului. Şi pentru că acesta este totuşi un concurs, trebuie musai să stabilim trei locuri pentru cei mai buni povestitori, altfel concursul nu ar mai fi concurs. Fiecare ediţie are învăţămintele ei, uneori poate greşim, dar suntem parteneri deschişi la orice schimbare. Aşteptăm părerile şcolilor, ale profesorilor înainte de fiecare ediţie. Prin premiul ce se poate obţine pentru cele mai bune şcoli (laptopul), ne-am gândit să-i învăţăm pe copii să concureze nu doar în mod individual, ci să le dezvoltăm şi spiritul de echipă, să acţioneze ca o echipă în interesul şcolii lor”, ne-a spus la finalul concursului organizatorul Teodor Juhász. În timp ce copiii povesteau, câţiva dintre organizatori şi participanţi, alături de văduva Maria Gros, au vizitat mormântul lui Gheorghe Gros, iniţiatorul acestui concurs, depunând coroane de flori şi rostind o rugăciune. După înmânarea premiilor, evenimentul a continuat cu o recepţie oferită de gazde pentru toţi participanţii. Concursul de poveşti din Bichişciaba a fost organizat prin sprijinul financiar al Fondului „Bethlen Gábor”, din cadrul Cancelariei Primului Ministru, Secretariatul de Stat pentru Culte şi Naţionalităţi din Budapesta.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

 Foto: Foaia românească, Arhid. Emanuel Văduva

Reporter: Petru Câmpian, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

La revedere, şcoală dragă! Festivitatea de bun rămas a 53 de absolvenți ai Liceului „N. Bălcescu” din Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 18 mai 2019, 01:22

După anii de liceu, petrecuţi cu bune şi rele în băncile Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula, elevii claselor a XII-a, promoţia 2015/2019, şi-au luat rămas bun sâmbătă, 4 mai, nu doar de la colegi şi profesori, ci şi de la copilărie, păşind pe drumul maturităţii. Astfel, cei 53 de absolvenţi ai celor două clase terminale, însoţiţi de diriginţii lor, profesorii Mariana Oros Martin şi Florica Santău, încărcaţi de emoţii, dar şi de nostalgii, au participat la festivitatea de încheiere a anilor de liceu, organizată în instituţia de învăţământ din Jula. Fiecare sfârşit de an şcolar reprezintă ceva deosebit în viaţa de elev, dar această festivitate este unică pentru absolvenţii claselor a XII-a, care îşi finalizează cursurile liceale, încep un nou drum şi tocmai de aceea acest eveniment e plin de emoţie, încredere şi speranţă, că drumul pe care îl vor începe acum va fi unul deosebit şi plin de reuşite. Pentru ei, clopoţelul a sunat pentru ultima dată…

Înainte de deschiderea serbării, absolvenţii au depus coroane de flori la bustul lui Nicolae Bălcescu, aflat în faţa instituţiei de învăţământ, după care plini de încredere pentru un viitor strălucitor, tinerii au păşit pe scena frumos amenajată, pentru a primi florile şi traista tradiţională de absolvire, înmânată de colegii lor de clasa a XI-a. Directorul liceului, dr. Maria Gurzău Czeglédi, a deschis festivitatea, subliniind solemnitatea momentului şi importanţa sa, după care le-a urat absolvenţilor un drum neted, fără obstacole, i-a asigurat că pe acest drum nu vor fi niciodată singuri şi că pot reveni oricând în acest loc, unde s-au format spiritual, intelectual, moral. De asemenea, le-a urat succes la examenele de bacalaureat, dar şi la examenele vieţii şi cât mai multe dorinţe materializate prin putere, credinţă, speranţă şi perseverenţă. În continuare a urmat un montaj liric, în care prin muzică şi versuri elevii şi-au exprimat recunoştinţa faţă de părinţi şi cadre didactice. Ziua de sâmbătă, 4 mai, a fost generoasă în cuvinte frumoase şi îndrumări înţelepte, adresate tinerilor eminenţi de către directorul instituţiei, doamna Czeglédi, care împreună cu adjuncta sa, Andreea Cefan Szántó, a înmânat premii unui număr mare de elevi performanţi. Toţi cei care au înregistrat succese în cele mai diverse domenii de activitate au fost decernaţi cu diplome, plachete şi premii. Pentru rezultatele exemplare la învăţătură, sârguinţă, conduită şi pentru depunerea eforturilor de promovare a limbii şi culturii române au fost premiaţi următorii elevi:

− Placheta „Bălcescu” (cel mai vechi premiu al liceului, înfiinţat în anul 1984 de Lucia Borza) a fost încredinţată elevelor cu rezultate deosebite la studii, dar şi în transmiterea valorilor culturale româneşti: Lidia Miron şi Vanessa Iurasoc;

− Premiul din partea corpului didactic al liceului, bazat pe Fundaţa „Pro discipulis − Pentru elevii noştri”, a fost înmânat pentru trei absolvente: Rebeca Bonczos, Dzsenifer Ruja şi Sorana Hajnal Putin;

− Distincţia profesoarei Iuliana Jurău Rad acordată pentru elevii cu o conduită exemplară, distincţie care anul acesta a ajuns la 25 de ani de la înfiinţare, a fost înmânată de către fondatorul acesteia tinerilor: Ana Martin şi Daniel Pelyva;

− Distincţia profesoarei Ana Crişan, pentru cei mai buni matematicieni au primit-o: Szabolcs Soltész şi Matei Pavlákovics;

− Premiul special din partea Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria i-a fost oferit tinerei: Lavinia Bogdan;

– Premiu special şi o bursă de încurajare i-a fost oferită din partea Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria unui tânăr, care îşi va continua studiile la Facultatea Teologică Ortodoxă: Vasile Martin;

– Premiul special din partea Autoguvernării Judeţului Bichiş i-a fost acordat elevei: Dora Goron;

– Autoguvernarea Românească din Jula a oferit anul acesta 6 premii membrilor formaţiei de dansuri a liceului: Dora Goron, Gheorghe Gurzău, Ioan Nemes, David Netea, Panna Ruja şi Hajnal Putin.

Și iată, aşa s-a scris o altă pagină în cartea de istorie a şcolii: o nouă generaţie (de 53 de absolvenţi), tineri cu vise înalte, şi-a luat rămas bun, de la frumoşii ani de liceu petrecuţi la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Jula. Le urăm tuturor tinerilor multe succese la examenele de bacalaureat!

A consemnat:Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Reporter: Ștefan Crâsta, redactor, MTVA, Emisiunile în limba română

Dansuri şi muzică românească din Micherechi la Festivalul „Cote D’azur” din Italia şi Franţa

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 5 mai 2019, 08:29

În ultimele 2–3 luni, echipa de dansuri populare româneşti din Micherechi a ţinut numeroase repetiţii, deoarece ne-am pregătit pentru un festival folcloric  internaţional, care s-a desfăşurat în Italia şi în Franţa, în perioada 9–13 aprilie 2019. Este vorba de un festival remarcabil şi bine organizat, care este celebru în toată Europa. Numele festivalului este „Cote D’azur”, care înseamnă Riviera Franceză. Am dat spectacole în multe locuri, mai ales în centrul oraşului Diano Marina, în oraşul Sanremo şi pe renumita promenadă a oraşului Cannes din Franţa. Pe 8 aprilie, luni dimineaţa am pornit spre Italia cu autocarul, cuprinşi de multe emoţii şi bucurii. Pe drum am văzut locuri incredibile, peisajele frumoase ne-au însoţit prin Slovenia spre Italia până în oraşul Diano Marina, unul dintre cele mai renumite oraşe de pe Riviera Franceză. Am ajuns la finalul drumului nostru în ziua de marţi, când am avut în primul rând program liber, aşa că am avut ocazia să descoperim locul unde stăm, centrul oraşului şi plaja de lângă cazarea noastră. Miercuri am vizitat fabrica de parfum Fragonard din Franţa, unde am aflat multe lucruri interesante despre producerea parfumurilor şi a loţiunilor. De aici ne-am continuat drumul spre Nizza, unde ne-am plimbat prin centru, am cunoscut locurile importante. Am făcut şi o scurtă vizită în Monte Carlo, dar din păcate nu am petrecut mai mult timp acolo. Joi am avut o zi mai lungă şi obositoare, dar foarte interesantă, pentru că în timpul festivalului am avut ocazia să dansăm în Sanremo, apoi să trecem din nou graniţa Italiei ca să dăm un spectacol în Cannes. Aici am participat şi la o defilare cu costumele tradiţionale din satul Micherechi. În ultima zi a festivalului am rămas în Diano Marina şi ne-am pregătit pentru programul final, organizat din centrul oraşului până la plajă. Aici au participat ansambluri din 18 ţări, reprezentând diferite dansuri şi cântece folclorice din diferite părţi ale Europei. Atât festivalul cât şi  distracţiile din fi ecare seară cu noii noştri prieteni de diferite naţii vor rămâne pe veci în amintirea noastră. Am plecat spre acasă sâmbătă dimineaţa cu gânduri de mulţumire către toţi cei care au făcut posibilă călătoria Echipei de Dansuri Populare „Gheorghe Nistor” în aceste locuri de vis. Ne bucurăm foarte mult pentru ocazia aceasta de călătorie, spectacole şi amintiri frumoase. Mulţumim foarte mult invitaţia  organizatorilor din Diano Marina, conducătorului echipei noastre şi coregrafului Vasile Papp, pentru timpul petrecut cu noi la repetiţii şi la spectacole, dar mulţumim mai ales Primăriei din Micherechi. Fără ajutorul doamnei primar Margareta Tat și  susţinerea Consiliului Local din Micherechi toate acestea n-ar fi fost posibile. Sperăm să mai primim astfel de invitaţii şi în viitor.

A consemnat: Petru Iova, elev clasa a IX-a A, Liceul „Nicolae Bălcescu”, Jula

Sursa: Foaia românească

Inaugurarea grădiniţei românești din Bătania,după extindere și modernizare

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 14 aprilie 2019, 12:37

Grădiniţa românească din Bătania a fost renovată cu sprijinul Statului Ungar şi din fonduri europene, obţinute de la Fondul European Regional de Dezvoltare prin proiectul TOP-1.4.1-15-BS1-2016-00020. Pentru reparaţia şi dotarea grădiniţei au fost alocate 130 de milioane de forinţi. În urma implementării proiectului, la grădiniţă s-au efectuat lucrări de extindere şi modernizare, finalizate recent. Pe 3 aprilie, grădiniţa îmbrăcată în haină nouă a fost inaugurată în prezenţa a mai multor oficiali de la Budapesta şi reprezentanţi din comunitatea românească din Ungaria.

Potrivit moderatorului evenimentului, Viorica Șutea, directorul adjunct al Şcolii generale și grădiniței „Lucian Magdu” din Bătania, proiectul de extinderea grădiniței, care a fost o necesitate din cauza numărului crescut de copii care frecventează această instituție, a fost înaintat în comun de către grădinița din Bătania, Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria și Consiliul Județean Bichiș.

Lucrările de dezvoltare au durat șase luni de zile, iar din 11martie 2019, grădinița și-a reluat practic activitatea în imobilul modernizat și extins cu o nouă sală, vestiare, grup sanitar nou, cu o nouă sală profesorală și alte renovări necesare cum ar fi instalația de gaz etc. Au fost achiziționate și noi echipamente de joacă pentru copii, atât în interior, cât și în curtea grădiniței, acestea din urmă vor putea fi luat e în folosință doar din luna mai.

Despre realizările importante din viața comunității românești din Bătania, dar și în general, despre realizările din comunitatea românilor din Ungaria, aducând totodată mulțumire statului pentru sprijinul acordat, a vorbit domnul Traian Kreszta, purtător de cuvânt în Parlamentul de la Budapesta. Acesta și- a încheiat cuvântarea subliniind faptul că este foarte bine să fii român în Ungaria. Secretarul de stat Soltész Miklós, responsabil cu problemele naționalităților în cadrul Cancelariei Primului Ministru, a felicitat beneficiarii acestui proiect și a subliniat, de asemenea, sprijinul concret pe care Statul Maghiar îl acordă tuturor minorităților din această țară, atât pe plan educațional,cât și cultural și religios, pentru ca cetățenii să își păstreze identitatea în contextul unei Uniuni Europene multiculturale și de menținere a tinerilor în interiorul granițelor țării. „Împreună cu reprezentanții comunității românești din Ungaria am rezolvat multe probleme, care, de altfel, de decenii întregi ar fi avut nevoie de rezolvare. Guvernul Ungar, împreună cu reprezentanții comunității românești din Ungaria, pot să inaugureze școli, pot să inaugureze grădinițe și instituții culturale, și acest drum este foarte bun, care ajută la dezvoltarea comunității românești din Ungaria. În plus, aceste investiții au și un alt aspect, fiind în interesul comun al relațiilor dintre cele douăstate: România și Ungaria. Din trecut aducem cu noi foarte multe răni, dar, slavă Domnului, că în ultimii câțiva ani aceste răni s-au vindecat, sau cel puțin încercăm să le vindecăm. Avem nevoie de o colaborare, pentru că vedem ce se întâmplă în Europa, unde valorile creștine sunt puse la o parte, iar unele națiuni se străduiesc să se impună asupra altora. Şi tocmai de aceea, strădania noastră, dar și a Guvernului Ungar este să ajute comunitatea românească din Ungaria. În același timp vom sprijini și pe mai departe comunitatea maghiară din România”, a mai spus domnul secretar de stat. La eveniment, copiii celor două grupe care funcționează în grădiniță au încântat publicul cu cântece și dansuri. Iar la final, în semn de inaugurare a lucrărilor efectuate, a fost tăiată panglica de la intrarea în instituție, după care PS Episcop Siluan, împreună cu Marius Vidican, preotul paroh de la biserica românească din Bătania au făcut o slujbă de sfințire și au stropit spațiile instituției cu Agheasmă Mare.

La evenimentul festiv au mai luat parte Tircsi Richárd, șeful Departamentului pentru Naționalități, din cadrul Ministerului Resurselor Umane, de la Budapesta, Florin Vasiloni, consulul general al României la Jula, Tolnai Péter, vicepreședintele Consiliului Județean Bichiș, Marjai János, primarul Bătaniei, Iulia Olteanu, directorul Şcolii Generale și Grădiniței „LucianMagdu” din Bătania, Alexandru Finna, vicepreședintele Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, GheorgheCozma, șeful Oficiului AŢRU, precum și mulți alți reprezentanți ai comunității românești din Ungariași a instituției de învățământ din Bătania.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Reporter: Ștefan Crâsta, redactor, MTVA Emisiunile în limba română

Concursul „Vocea de aur”, ediţia a 5-a, Bătania

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 8 aprilie 2019, 12:55

„Muzica este pentru suflet la fel cum exerciţiul fizic e pentru trup”, l-a citat pe Platon moderatoarea celei de-a cincea ediţii a concursului de interpretare vocală „Vocea de aur”, organizat vinerea trecută, 29 martie, la Şcoala Generală „Lucian Magdu” din Bătania. Profesoara Anca Stan a convins publicul încă de la începutul manifestării că vom avea parte de un program plăcut şi interesant: „Muzica are diverse funcţii, dar cred că cea mai importantă e puterea de-a lecui suflete. Muzica e pansament pentru suflet. În consecinţă, pentru ziua de azi ne-am propus să vă administrăm un tratament cu acest miraculos medicament: muzica!”

A cincea ediţie a concursului „Vocea de aur” a început cu un moment de reculegere în amintirea preşedintelui AŢRU, Tiberiu Juhász, decedat cu o săptămână în urmă. Înainte de a da startul concursului, au fost salutaţi oaspeţii oficiali, profesorii şi copiii sosiţi de la aproape toate şcolile în care se învaţă româneşte. O noutate a acestei ediţii a fost că pentru prima dată au participat şi elevi de liceu, astfel concursul de acum a cuprins elevi din clasele 1–12. Juriul concursului a fost alcătuit din: Lucia Aioanei, preşedintele juriului, artist liric (soprană) la Filarmonica de Stat Arad, Csilla Szabó, artist liric (altistă) la Filarmonica de Stat Arad şi Cristina Miculescu, artist instrumentist (violonistă) la Filarmonica de Stat Arad.

Cei 30 de copii şi tineri, care s-au înscris la concurs au sosit din localităţile: Jula, Bătania, Chitighaz, Aletea, Micherechi, Leucuşhaz, Săcal şi Pocei. Toţi, dar absolut toţi, au dat dovadă de o pregătire foarte serioasă şi de curajul lăudabil de a cânta în faţa publicului şi a juriului. Micii melomani au cântat cu toţii în limba română, melodii din diferite domenii: muzică populară, uşoară, religioasă, printre care am auzit şi melodii foarte cunoscute, ca de exemplu, „Trandafir de la Moldova”, „Samba florilor”, „Rău mă dor, ochii, mă dor”, „Drumurile noastre”, „Cine m-a făcut om mare”. Este de remarcat că cei trei elevi, care au sosit de la şcoala generală din Micherechi s-au pregătit cu cântece din repertoriul popular românesc tradițional, din satul lor natal şi din Cenadul Unguresc. De asemenea trebuie lăudată iniţiativa acelor copii, care interpretând muzică populară românească s-au gândit să-şi asorteze şi haina, purtând frumoase ii sau costume populare.

În timpul deliberării juriului, corul de fete al şcolii din Bătania, condus de profesoara de muzică Andreea Szenes, a oferit spectatorilor câteva piese muzicale, iar elevii Lior Cazac (clasa a 7-a) și Sebastian Stan (clasa a 3-a), au prezentat o mică scenetă artistică, cu titlul „Pomul care face ciori”, de Octav Pancu-Iași. În încheierea programului-cadou, oferit de către elevii şcolii-gazde, elevul Roland Ristin a interpretat la pian „Dansuri românești” de Bartók Béla.

La fel ca la toate concursurile dedicate şcolarilor, toţi concurenţii au fost răsplătiţi cu premii din partea organizatorilor, precum diplome, medalii şi cadouri, după meritele fiecăruia. Pe lângă aprecierile juriului, copiilor le-au fost acordate daruri şi premii speciale din partea oaspeţilor oficiali, care şi-au exprimat bucuria pentru acest gen de iniţiative, promovate cu consecvenţă de şcoala din Bătania. Rezultatele concursului le găsiţi în pagina a 12-a.

Sponsorii ediţiei actuale au fost: Traian Cresta, purtătorul de cuvânt al românilor în Parlamentul de la Budapesta, Fondul „Bethlen Gábor” din cadrul Cancelariei Primului Ministru, Secretariatul pentru Culte şi Naţionalităţi de la Budapesta, Autoguvernarea de Naţionalitate Română din Bătania, Fundația „Lucian Magdu” din Bătania, Asociaţia Familia, Şanse Egale şi Voluntariat din Judeţul Bichiş, Școala Generală și Grădinița Română „Lucian Magdu” din Bătania.

Rezultate şi premii:

Clasele 1–2:

1. Vivianne Horváth, Bătania
2. Reka Rákóczi, Chitighaz
3. Ana Poiendan, Micherechi

Clasele 3–4:

1. Greta Farkas, Leucuşhaz
2. Regina Megyeri, Bătania
3. Teofana Stoica, Jula

Clasele 5–6:

1. Zita Stan, Chitighaz
2. Alexandra Mester, Bătania
3. Fanni Balog, Săcal

Clasele 7–8:

1. Reka Misik, Bătania
2. Shalomea Sutak, Pocei
3. Loredana Bali, Aletea

Clasele 9–12:

1. Antonia Jivan, Jula
2. Victoria Szabó, Jula
3. Dora Misik, Jula

A consemnat: Eva Iova Șimon, redactor-șef, Foaia românească

Foto: Foaia românească, Arhid. Emanuel Văduva

Interlocutori:

Grigore Poiendan, profesor de muzică, Micherechi

Gheorghe Pătcaș, profesor de muzică, Jula

Antonia Jivan, elevă în clasa a XI-a, Liceul „Nicolae Bălcescu”, Jula

Lucia Aioanei, soprană, Filarmonica de Stat Arad – președintele juriului

Andrea Szenes, profesor de muzică, Bătania

 Reporter: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA, Emisiunile în limba română

Concurs de poveşti şi povestiri româneşti la Micherechi

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 28 martie 2019, 22:06 / actualizat: 28 martie 2019, 23:17

În data de 22 martie, la Şcoala generală românească din Micherechi s-a desfăşurat ce-a de-a XVII-a ediţie a Concursului de povestire „Vasile Gurzău”. Poveştile i-au fascinat întotdeauna pe cei mici, le-au captat atenţia, i-au făcut să se implice, să se viseze eroi care înving întotdeauna, să aprecieze personajele şi lucrurile bune. Acest lucru dovedeşte şi implicarea copiilor de la şcoala din Micherechi în acest concurs, la care au participat cu 36 de poveşti variate, atât din literatura contemporană, cât şi din poveştile povestitorilor români din Ungaria, dar şi cu poveşti scrise de părinţi sau chiar de ei.

Elevii, profesorii şi oaspeţii prezenţi au fost salutaţi la începutul manifestării de către Ana Ruja, directorul instituţiei, după care eleva Estera Réthelyi, din clasa a 8-a, a făcut o scurtă evocare a lui Vasile Gurzău (1898–1980), povestitor din comuna Micherechi, foarte apreciat de ceilalţi consăteni. Talentul său de povestitor a fost descoperit şi pus în valoare de profesori renumiţi de la Budapesta, precum Domokos Sámuel, sau folclorista Kovács Ágnes, la propunerea căreia a şi primit distincţia de „Maestru al artei populare din Ungaria”, în 1963. Concursul s-a desfăşurat pe mai multe categorii (clasele 1–2, 3–4, 5–6 şi 7–8), iar la fiecare categorie au fost oferite premiile I, II, III şi câte o menţiune, după ce juriul a dezbătut asupra prezentărilor făcute şi a apreciat prestaţia elevilor. Cei 36 de elevi povestitori au fost foarte bine pregătiţi şi au prezentat cu mult talent, în limba română, poveştile învăţate, prin care au stârnit interesul şi atenţia celor care au venit să-i asculte, cu talentul, abilităţile şi entuziasmul lor, dar şi prin faptul că stăpânesc foarte bine limba română. Între poveştile alese de elevi au fost spuse şi câteva în graiul local.

La eveniment au participat şi oficialităţi, între care s-a numărat PS Siluan, Episcopul ortodox român din Ungaria, Margareta Tat, primarul localităţii Micherechi, pr. Visarion Tuderici, secretarul eparhial şi profesor de religie la şcoala din Micherechi, pr. Ioan Bun, preotul ortodox din localitate, Aurel Becan, reprezentând consulatul general al Românei la Jula, şi alţi reprezentanţi ai instituţiilor româneşti locale. Juriul a fost format din profesoarele: Vera Cer, preşedinta juriului, Anamaria Dulău Cozma şi Mihaela Baicu. Pe lângă premiile puse în concurs, PS Episcop Siluan a oferit, la rândul său, un premiu special pentru eleva Estera Réthelyi, din clasa a 8-a. Din partea Primăriei, elevii premiaţi au primit mai multe cadouri.

Rezultatele Concursului de povestire „Vasile Gurzău”:

 Clasele 1–2

Locul I: Elias Rocsin

Locul II: Alex Puha

Locul III: Zoltan Réthelyi

Menţiune: Darius Puha

 Clasele 3–4

Locul I: Agnes Puha

Locul II: Emilia Gomboş

Locul III: Sofia Csillag

Menţiune: Arlette Zoe Cozma

 Clasele 5–6

Locul I: Estera Iurasoc

Locul II: Rafael Rocsin

Locul III: Vivien Rocsin

Menţiune: Akos Gomboş şi Aron Poiendan

Clasele 7–8

Locul I: Estera Réthelyi

Locul II: Marc Toszeczki

Locul III: Zseraldin Rocsin

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Interlocutori:

Ana Ruja, director, școala generală din Micherechi

Eva Pătcaş, învăţătoare

Mihaela Baicu, profesoară de română

Reporter: Tiberiu Boca

Mărţişor cultural românesc la Aletea

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 17 martie 2019, 07:40 / actualizat: 17 martie 2019, 8:52

Cu ocazia zilelor de 1 martie şi 8 martie, sărbătorind venirea primăverii, Consulatul General al României la Jula a organizat o multiplă manifestare cultural-artistică, intitulată „Mărţişor cultural românesc la Aletea”. Manifestarea a fost găzduită pe 6 martie, de către Casa de Cultură din Aletea şi a beneficiat de sprijinul Primăriilor Negreşti-Oaş (judeţul Satu-Mare) şi Chişineu-Criş (judeţul Arad). Evenimentul a început cu salutul consulului general al României la Jula, Florin Vasiloni, sub patronajul căruia s-a desfăşurat acest moment, dedicat românilor din comunitatea istorică românească din Ungaria, dar şi de cuvintele de bun venit şi de apreciere ale domnului Pluhár László, primarul oraşului Aletea.

În cadrul manifestării a vorbit publicului despre semnificaţia mărţişorului, ca element de patrimoniu cultural imaterial, doamna Natalia Lazăr, Asistent Universitar la Centrul Universitar Nord din Baia Mare. Doamna Lazăr a explicat de unde provine mărţişorul, de ce este preţuit şi răspândit la români din vechi timpuri, de ce este considerat vestitor al primăverii şi protector al femeilor şi copiilor. Natalia Lazăr a venit de la Baia Mare şi cu o traistă plină de mărţişoare tradiţionale, confecţionate manual din lână roşie şi albă, împletite la fel cum au fost confecţionate primele mărţişoare.

Evenimentul a găzduit şi expoziţia „Comorile României”, a fotografului Ilie Tudorel, membru al Uniunii Artiştilor Plastici (U.A.P.) sucursala Baia Mare şi al Asociaţiei Internaţionale „Euro Foto Art”, preşedinte al Clubului Foto-Video din cadrul O.N.G. Asociaţia „Millennium” din Baia Mare. Acesta şi-a prezentat munca cu multă însufleţire şi alte argumente vizuale concrete, fiind ajutat să le arate tuturor celor din sală de către câţiva copii din rândul publicului. Expoziţia domnului Ilie Tudorel este dedicată Anului Centenar al Marii Uniri din 1918, dar şi Anului European al Patrimoniului Cultural 2018, prin ilustrarea unor valori din patrimoniul românesc tangibil (locaţii şi situri arheologice româneşti aflate pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO), aceasta cuprinzând peste 70 de panouri cu fotografii de artă prezentate anul trecut în aproape toate regiunile istorice româneşti, dar şi în multe ţări ale lumii şi a poposit acum şi la românii din Aletea. „Comorile României” prezintă cele mai valoroase locaţii, monumente sau situri arheologice: fortăreţe dacice din Munţii Orăştiei, biserici de lemn din Maramureş, biserici pictate din nordul Moldovei, sate cu biserici fortificate din centrul Transilvaniei, centrul istoric al oraşului Sighişoara şi Mănăstirea Hurezi. Patrimoniul natural este de asemenea prezent: Delta Dunării, pădurile de fag din Carpaţi. Patrimoniul intangibil este reprezentat prin imagini despre tradiţii şi meşteşuguri tradiţionale româneşti. Expoziţia este completată de multe alte imagini ale locurilor importante din ţară.

Evenimentul cultural de la Aletea a mai cuprins şi momente artistice, poezii şi cântece dedicate mamei şi primăverii, pregătite cu sârguinţă şi oferite în limba română de elevi ai Şcolii generale bilingve din Aletea. Programul copiilor a fost urmat în scenă de către o suită de cântece şi dansuri cu protagoniştii Ansamblului Păstrătorilor de Tradiții Româneşti din Aletea, după care au ocupat scena invitaţii din Chişineu-Criş, membri ai Ansamblului Folcloric „Floarea Crișului”. La final, atât copiilor cât şi doamnelor, le-au fost dăruite mărţişoare tradiţionale româneşti, confecţionate de oaspeţii din Baia Mare şi înmânate personal de domnul consul Florin Vasiloni.

Evenimentul s-a bucurat de prezenţa a peste 200 de persoane, între care s-au numărat mulţi elevi de la şcoala generală românească şi de la cea maghiară din Aletea, precum şi multe oficialităţi: PS Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, Daniel Banu, consulul general al României la Seghedin, Tiberiu Juhasz, preşedintele AȚRU, Petru Sălăjan, directorul Şcolii generale bilingve din Aletea, Elisabeta Ardelean, directorul Casei de Cultură din Aletea, Alexandru Popa, prorectorul Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, Florin Hădan, director general administrativ la aceeaşi universitate, Eugen Gagea, prodecan în cadrul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, Amelia Palcu, directorul Liceului Teoretic „Mihai Veliciu” din Chișineu-Criș, cadre didactice de la şcoala generală din Aletea şi alţi români din Ungaria.

 A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Săptămâna Elevilor la „Bălcescu” din Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 1 martie 2019, 10:34 / actualizat: 1 martie 2019, 11:48

Între 18 şi 22 februarie, la Liceul Românesc „Nicolae Bălcescu” din Jula a avut loc Săptămâna Elevilor. O săptămână mai altfel, plină cu activități pentru noi, elevii, dar şi pentru dragii noştri profesori.

Fiecare zi a acestei săptămâni are o tematică diferită, însă aceste zile sunt şi foarte importante pentru noi, deoarece aceasta este perioada anului când este ales noul director al elevilor. Câte un elev din clasele a 10-a şi a 11-a candidează pentru postul de director, bineînțeles susținut de clasa lui proprie. Acestea sunt zilele în care candidații pot să-i servească pe elevi şi pe profesori cu diferite deliciuri şi băuturi, în speranța de a câştiga cât mai multe voturi. Pe lângă propagandă, fiecare candidat – cu ajutorul clasei şi a dirigintelui – trebuie să realizeze un scurt-metraj despre ideile inovatoare şi despre programele extracurriculare pe care le va impune odată ce este ales.

Ziua de luni a fost dedicată sportului. Ținuta sportivă a fost obligatorie atât elevilor, cât şi profesorilor. De la orele 14, elevii au avut ocazia de a juca volei împotriva echipei cadrelor didactice.

Marți a fost ziua în care am mers la şcoală în cizme de gumă.

Miercuri am avut ocazia de a ne pune în papucii domnilor profesori şi de a preda şi noi la rândul nostru. Elevii-profesori câştigători ai aceste „Zi Invers” au fost Rebeka Vágó şi Bence Nyári. Anul acesta, proiectarea filmelor şi votarea au avut loc miercuri după-masă de la orele 14. Fiecare clasă, în frunte cu candidatul ales, şi-a prezentat filmul şi a ținut un scurt discurs, asemenea unui director adevărat. Candidații de anul acesta au fost: începând cu clasa a 10-a A David Puiu – alias „Puiumami”, din clasa a 10-a B Dávid Ferenczi, cunoscut drept „Bögyi”. Clasa a 11-a A a fost reprezentată de cântăreața noastră preferată, Réka Hanyecz şi, nu în ultimul rând, clasa a 11-a B a avut-o în frunte pe Dora Misik sau cum o poreclim noi, „Mişka”.

Înainte ca votarea să înceapă, elevii claselor absolvente ne-au surprins şi ei cu un scurt film, ca o formă de rămas-bun dedicată dragilor profesori şi în memoria celor patru ani de liceu petrecuți împreună, ca o familie. Pot să vă spun sincer că toată lumea aflată în sală a rămas înduioşată. Până la urmă, a sosit momentul verdictului, şi aş dori să-l felicit încă o dată, şi cu această ocazie, în numele tuturor colegilor mei, pe noul nostru „cap de trib”, Dávid Ferenczi.

Ziua de joi a fost dedicată orelor mai puțin obişnuite de limba maghiară şi de limba română. Doamna profesoară Mariana Oros Martin, specializată pe aceste două limbi, a predat clasei a 11-a B două ore extraordinare, folosind diferite metode, precum metoda RJR, încercând de altfel şi reuşind să demonstreze trăsăturile comune dintre literatura maghiară şi literatura română.

După patru zile pline de activități şi distracție, a urmat momentul mult aşteptat al săptămânii, „Balul Elevilor”. Acesta a fost deschis de către noul nostru director, după care elevii clasei a 12-a A au dansat pentru o ultimă dată împreună, un vals. Conform tradiției, şi anul acesta am avut ocazia de a vota pentru un Rege şi o Regină a balului. Regele şi Regina de anul acesta au fost: Vlad Fărcaş şi Hajnalka Csordás. Muzica acestei seri a fost asigurată de chiar foştii elevi ai liceului, DJ Berke Sándor şi DJ Duka Lehel.

După o seară de neuitat, dar totuşi puțin obositoare, vineri a fost ziua pijamalelor.

Cred că pot să vorbesc în numele tuturor elevilor, când spun că această săptămână rămâne în continuare unul dintre punctele culminante ale anului şcolar, la Liceul „Nicolae Bălcescu”. În numele elevilor, aş dori să mulțumesc din suflet doamnei directoare şi cadrelor didactice pentru cooperare şi toleranță.

Sperăm ca şi la anul să ne simțim la fel de bine.

 Relatează: Antonia Jivan

A consemnat: Antonia Jivan, elevă

Articol publicat în Foaia românească

Concert caritabil pentru o fetiţă bolnavă din Chitighaz

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 24 februarie 2019, 07:02 / actualizat: 24 februarie 2019, 8:11

Noemi Dicsa suferă de o boală rară, numită atrofie musculară spinală (AMS de tip I). Ea ar putea fi vindecată cu un tratament foarte  costisitor, de peste 130 de milioane de forinți (cca. 420 de mii de euro), dar din păcate Fondul Naţional de Sănătate din Ungaria nu-i finanţează acest tratament. Familia fetiţei însă nu renunţă. A înfiinţat o fundaţie cu numele „Împreună cu Îngeraşii Fundaţie pentru Sprijinirea Copiilor cu Dizabilităţi”, prin care poate contribui oricine la vindecarea lui Noemi. În urma acestui apel o țară întreagă, oameni de bine pun umăr la umăr pentru a o ajuta pe Noemi… Se fac concerte caritabile, se scot la licitație picturi și tot felul de obiecte, au loc evenimente sportive… toate pentru a pune bănuț lângă bănuț, să se adune acea sumă enormă, cu care se poate începe tratamentul fetiței.

Povestea lui Noemi

Noemi Dicsa s-a născut în luna ianuarie a anului 2013 şi până la vârsta de şapte luni s-a dezvoltat normal, ca orice nou-născut. Atunci mama ei, Claudia Şereş, a observat că fetiţa nu vrea să şadă şi se mişcă tot mai puţin. Au urmat luni de analize medicale, care au rezultat cu diagnosticul înspăimântător: atrofie musculară spinală, o boală care fără tratament poate duce la moartea copilului.

Medicii au propus familiei ca fetiţa să facă cât mai multă mişcare, ca muşchii ei sănătoşi să nu cedeze, să-i facă mult masaj, s-o ducă la gimnastică specială acvatică. Pentru a-i asigura toate condiţiile, familia s-a mutat la Budapesta, pentru a avea acces la cele mai bune tratamente. Contrar tuturor eforturilor însă, starea fetiţei s-a înrăutăţit treptat. Medicii au informat părinţii că Noemi s-ar putea vindeca numai dacă ar putea primi un tratament special, cu numele Spinraza, pe bază de injecţii. În primul an ar avea nevoie de patru injecţii, după care anual o singură injecţie. Încă în luna decembrie, ziarul judeţean „Békés Megyei Hírlap” a scris pentru prima dată despre cazul fetiţei Noemi Dicsa, după ce Fondul de Sănătate a refuzat cererea părinţilor de a primi finanţare pentru tratamentul care i-ar putea da şansa de a umbla, de a se vindeca.

Trista poveste şi privirea plină de speranţă a fetiţei din Chitighaz au umplut săptămânile trecute reţelele de socializare şi coperţile multor ziare din Ungaria. Familia lui Noemi a înfiinţat o fundaţie „Împreună cu Îngeraşii Fundaţie pentru Sprijinirea Copiilor cu Dizabilităţi” („Együtt a Kisangyalokk1al Mozgáskorlátozott Gyermekeket Támogató

Alapítvány”), care acum adună fonduri pentru tratamentul lui Noemi, dar mai târziu va ajuta şi alţi copii care suferă de boli cu dizabilităţi. Nu au renunţat la a primi finanţarea necesară de la Casa de sănătate, însă până să fie acceptată  cererea lui Noemi, vor să mobilizeze cât mai multă lume, care ar dori şi poate să ajute să se împlinească visul acestei fetiţe bolnave de a alerga împreună cu colegii ei de grădiniță…

Cum putem ajuta?

Fundaţia „Împreună cu Îngeraşii” a fost înfiinţată de fraţii mamei lui Noemi, dr. Abel Şereş şi Emanuela Şereş Baker, care sunt foarte recunoscători şi pentru cel mai mic ajutor. Donaţiile se pot trimite în contul fundaţiei cu menţiunea

„Együtt a Kisangyalokkal:

Nr. de cont: OTP 11733027-28360616

IBAN: HU77 1173 3027 2836 0616 0000 0000

BIC (SWIFT) Code: OTPVHUHB

 Un concert caritabil va fi organizat de  jurnalistul Tiberiu Boca și Fundația Miruna din Micherechi în data de 3 martie, la Liceul românesc „Nicolae Bălcescu” din Jula.

A consemnat:

Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA, Emisiunile în limba română

și Foaia românească

Balul acordării panglicii pentruabsolvenţiiLiceului „Nicolae Bălcescu” din Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 17 februarie 2019, 21:48 / actualizat: 17 februarie 2019, 23:04

Serbarea de majorat a liceenilor români din Jula, cunoscută cu numele de Balul panglicii, s-a dovedit a fi şi anul acesta un spectacol frumos, având în centrul său adolescenţii celor două clase a XII-a ale liceului românesc din Jula. Evenimentul a fost organizat sâmbătă, 9 februarie, în sala de sport a oraşului Jula. Cu această ocazie, tinerilor absolvenţi ai generaţiei 2015–2019 le-a fost acordată panglica de absolvire. Organizarea și buna desfășurare a acestui eveniment a fost asigurată pe lângă doamnele diriginte ale claselor a XII-a, Florica Santău și Mariana Oros Martin, și de către dirigintele și elevii claselor a XI-a. Evenimentul dedicat majoratului a fost deschis de către doamna director Maria Gurzău Czeglédi, care s-a adresat cu emoție absolvenților, pe care i-a felicitat pentru acest moment însemnat din viața lor, ce îi pregătește să treacă într-o altă etapă din viața lor, plină de visuri, idealuri, bucurii și speranțe, împărtășindu-le totodată și câteva sfaturi despre viață, dimpreună cu toate urările ei de bine. Bucuria absolvenților a fost împărtășită și de către primarul orașul Jula, Görgényi Ernő. În discursul festiv, reprezentantul orașului a subliniat  și faptul că nu este nevoie să trăim într-o societate uniformizată, dovada fiind autonomia culturală a românilor locali. Dumnealui a declarat în acest sens că în ultimii ani, statul maghiar a predat responsabilitățile de întreținere a instituțiilor de învățământ ale naționalităților autoguvernărilor pe țară ale naționalităților, un sistem care funcționează foarte bine. S-a adresat, de asemenea, elevilor și întregii asistențe, felicitându-i pe absolvenți și urându-le mult succes în viitor.

Evenimentul a continuat cu intrarea în scenă a elevilor fiind însoțiți de doamnele diriginte, întâmpinați de ropote de aplauze din partea părinților, invitaților, profesorilor, precum și din partea foștilor elevi ai instituției, prezenți la eveniment.

După un scurt program cultural artistic, în care elevii claselor a XII-a, prin limbajul poeziei și a muzicii și-au exprimat respectul și mulțumirea față de părinți și profesori, fiecare dintre cei 53 de elevi absolvenți, dar și oficialitățile prezente, au primit din partea elevilor de clasa a XI-a câte o panglică cu inscripția anilor de studii: 2015–2019, prinsă de o insignă cu imaginea Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula.

După o scurtă pauză a urmat balul. În tradiția evenimentului dedicat majoratului, tinerii care împlinesc 18 ani sunt însoțiți de către părinți și profesori la serbarea primului lor bal. Acesta a fost deschis de valsul elevilor, fetele purtând rochii albe, de mireasă, simbolizând puritatea, iar băieții în costumații adecvate acestui dans. Acest moment plin de emoție, sensibilitate, eleganță și grație, a fost punctul culminant al serii, urmat de un vals părinte-elev.

La eveniment, alături de părinți, bunici și alte rudenii ale elevilor absolvenți au fost prezente și multe oficialități, între care s-au numărat PS Episcop Siluan, Florin Vasiloni, consulul general al României la Jula, Daniel Banu, consulul general al României la Seghedin, Tolnai Péter, vicepreședintele Consiliului Județean Bichiș, Ramona Lile, rectorul Universității de Stat „Aurel Vlaicu” din Arad, pr.Constantin Rus, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad, Tiberiu Juhász, președintele Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria și alți reprezentați ai instituțiilor românești din Ungaria.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

 Balul panglicii

Reporter: Ștefan Crâsta, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

Pr. Nicolae Bordaşiu a trecut la cele veşnice

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 19 noiembrie 2018, 12:19 / actualizat: 19 noiembrie 2018, 13:32

Sute de credincioşi din Bucureşti şi din diverse părţi ale ţării, inclusiv trei români din Ungaria, de la Micherechi şi Jula, şi-au luat rămas bun luni, 12 noiembrie, de la Părintele Nicolae Bordaşiu, decedat cu trei zile înainte, pe 9 noiembrie. Slujba de înmormântare a fost săvârşită la Biserica „Sfântul Silvestru” din Bucureşti, unde pr. Bordaşiu a slujit începând din 1981, între 2003–2010 fiind parohul acestei biserici. După slujba înmormântării, pr. Nicolae Bordaşiu a fost înhumat în cimitirul Mănăstirii Cernica, de lângă Bucureşti. La înmormântarea părintelui Nicolae Bordaşiu, descendent al unei familii cu străvechi legături cu satul Micherechi, urmaş al primilor preoţi români din Micherechi, au participat, din Ungaria, pr. Teodor Marc, preot paroh la Catedrala „Sf. Nicolae” din Jula, care are şi legături de rudenie cu pr. Bordaşiu, şi primăriţa Margareta Tat şi viceprimarul Bertold Netea, din Micherechi.

Între strămoșii părintelui Nicolae Bordașiu se numără și primul preot al comunității ortodoxe românești din Micherechi, Părintele Ioan Bordașiu, consemnat documentar la anul 1773. Deși a ajuns să cunoască în mod direct comunitatea din Micherechi doar în jurul vârstei de 88 de ani, Părintele Nicolae Bordașiu a fost iubit de micherecheni, dar și de alți tineri intelectuali români din Ungaria și, la rândul său, i-a iubit mult pe oamenii din aceste părți și a participat, în mai multe rânduri la hramuri ale bisericii din Micherechi, unde a slujit și „strămoșul său”, dar și la alte evenimente culturale din viața comunității. Din dragostea Părintelui Bordașiu pentru micherecheni și prin cheltuielile sale, a fost realizată în parcul din fața bisericii din Micherechi, o Cruce impunătoare din marmură, intitulată sugestiv „Monumentul Strămoșilor”, care a fost sfințit și inaugurat la 11 septembrie 2016, de Preasfințitul Părinte Episcop Siluan, împreună cu Preasfințitul Părinte Episcop Galaction, al Alexandriei și Teleormanului.

Memoria binecuvântată a acestui Părinte mărturisitor al Ortodoxiei și iubitor de Dumnezeu și de Neamul său, care a avut multe de pătimit în viața sa și a trecut cu seninătate peste toate acestea, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, în care și-a pus toată nădejdea sufletului său, a fost cinstită în Duminica a 25-a după Rusalii (11 noiembrie 2018) și în biserica românească din Micherechi.

Sursa: Foaia românească, Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria

Foto:

Foaia românească

Raluca Ene / Basilica.ro

Jurnalistul Tiberiu Boca s-a întâlnit în mai multe rânduri cu părintele Nicolae Bordaşiu, la Bucureşti, ori la Micherechi… ne povestește despre amintirile sale. Reporter: Iulia Kaupert 

Mesajul transmis tinerilor de părintele Nicolae Bordașiu în 2014 de Ziua limbii române la Micherechi

Evocarea jurnalistei și profesoarei Lucia Borza la Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 13 octombrie 2018, 11:20

Placă memorială pentru profesoara Lucia Borza, la intrarea în Liceul „N. Bălcescu” din Jula

La Liceul „Nicolae Bălcescu” din Jula a fost dezvelită vinerea trecută o placă memorială pentru profesoara Lucia Borza. Inițiativa a venit din partea Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria, care a obţinut o finanţare pentru acest scop din partea Ministerului Resurselor Umane şi de la Primăria Aradului. Placa a fost inaugurată la mai bine de doi ani de când a decedat doamna Lucia Borza, prima profesoară de limba română în învăţământul Liceal din Ungaria de azi, fiica preotului ortodox român Ioan Borza din Chitighaz. Pe lângă vocația sa de profesor, Lucia Borza a activat aproape un deceniu ca jurnalist la redacția revistei „Foaia românească”, unde, conform unor mărturisiri anterioare ale sale, și-a dezvăluit o altă latură a talentului său, aceea de a scrie poezii și cărți pentru copii, demonstrând aceasta prin operele sale și prin manualele de limba română editate de dânsa.

Moment cultural

Evenimentul a debutat cu un moment cultural dedicat fostei profesoare, la Centrul Cultural Românesc din Jula.

„Această placă comemorativă vine să amintească tinerilor care învață în această insitituție, nouă și tuturor românilor din Ungaria, despre personalitatea și activitatea artistică a doamnei Lucia Borza și să o mențină mereu în memoria noastră”, a mărturisit Marius Maghiaru, președintele UCRU, în deschiderea evenimentului. Evenimentul a fost urmărit de elevii și profesorii liceului românesc din Jula, de foști elevi ai doamnei Borza, de rude, prieteni, reprezentanți ai diplomației române în Ungaria și de reprezentanți ai instituțiilor românești din oraș, care au venit în această după-amiază să evoce amintirea fostei profesoare.

La eveniment au fost prezentate imagini și un film despre Lucia Borza, au fost recitate poezii din operele scriitoarei, elevi de la școala generală românescă din Jula au prezentat și o scenetă tradițională.

Profesoara Lucia Borza

Cu 70 de ani în urmă, în anul 1949 şi-a deschis porţile unicul liceu cu profil românesc, Liceul „Nicolae Bălcescu” din Jula, care susţinea de la bun început promovarea limbii şi valorilor culturale româneşti şi depunerea cunoştinţelor generale pentru tinerii de origine română de pe aceste meleaguri. Odată cu deschiderea acestei instituţii s-a deschis şi posibilităţile de formare şi de perfecţionare a tinerilor, care după terminarea liceului şi-au continuat studiile în diferite instituţii superioare, astfel de-a lungul anilor s-a format o nouă pătură intelectuală a românimii de aici, în frunte cu mai mulţi intelectuali cu marcă, printre care se enumeră şi doamna Lucia Borza.

Doamna Lucia Borza a fost profesor de limba şi literatura română, un dascăl care a scris şi manuale şcolare pentru elevii din şcolile româneşti, caiete de exerciţii, cărţi de limba română, dicţionar, etc. Tot ea a întocmit primul manual de cultură şi civilizaţie românească pentru clasele 1–4. Doamna Borza şi-a dedicat întreaga viaţă promovării limbii şi culturii româneşti. Misiunea ei a început cu formarea primelor promoţii la începutul anilor 1960. Despre vocația lui tanti Luci, cum o numeau toți apropiații săi, a vorbit doamna Maria Gurzău Czeglédi, directorul Școlii generale și Liceului românesc din Jula. „Doamna Lucia Borza nu doar vorbea ci şi gândea româneşte. Pregătirea ei temeinică de profesie se amesteca cu dorinţa de iubire şi păstrare a acestor valori. Ea ştia să aprindă în sufletul tinerilor scânteia de apartenenţă, de trăire şi fiinţă românească. A fost o profesoară de excepție, a predat, a instruit, a inspirat cu multă dăinuire generaţii de-a rândul. Doamna Lucia Borza a devenit şi autoarea mai multor manuale şcolare, care şi azi şi-au păstrat prospeţimea. Sunt adecvate şi pentru tinerii din zilele noastre. A scris şi literatură pentru copii, ghicitori, poezioare, despre necuvântătoare, despre anotimpuri, joacă, prietenie, iubire, iar în volumul său „Flori târzii” atacă cele mai grave probleme ale existenţei umane. O preocupă problema vieţii şi a morţii, a autocunoaşterii, a identităţii. În aceste frumoase poezii evocă locurile dragi, satul natal, portretul blând al părinţilor, vârsta de aur, anii tinereţii, sărbătorile creştine şi multe altele. O parte a vieţii şi-a petrecut-o la Budapesta, fiind mereu frământată de sentimentul dezrădăcinării. Legătura, dorul de locurile natale, de consătenii ei au rămas vii în sufletul ei, precum a păstrat în suflet o limbă frumoasă românească. În poezia „Plecând din gară” reflectă un profund patriotism local, o iubire nemărginită, o nostalgie profundă legată de aceste meleaguri”, a spus doamna director Czeglédi.

Prietenii și amintiri de neuitat

La ceas de sărbătoare, personalitatea doamnei Lucia Borza a fost evocată și de colega sa de redacție și prietena sa doamna Edda Illyés, pensionară, fost lector la redacția „Foaia românească” din Jula.

„Era în toamna anului 1970, când la școala din Micherechi, zile în șir tema centrală din sala profesorilor era: Vine Doamna, vine doamna Borza!… Și încă în tren am văzut-o pe Doamna: în taior elegant și bluză de mătasă, cu părul ondulat într-o coafură decentă. Puțin emoționată m-am prezentat timid. De atunci a început dialogul nostru – și chiar, o pot spune cert – prietenia de-o viață. Și asta chiar în ciuda faptului că după această primă întâlnire nu ne-am mai văzut cu anii. Încă de pe atunci a început corespondența noastră, mai întâi incidentală, apoi frecventă. Și de-atunci încoace i-am cunoscut bucuriile și necazurile. Mai ales din cele din urmă avusese pe atunci chiar destule de suferit. Editura Didactică nu o apreciase niciodată în mod cuvenit, până la urmă chiar a ignorat-o. Între timp a decedat mama mult iubită și la un moment dat se părea că nimeni n-ar mai avea nevoie de dânsa. Și atunci, într-un ceas bun de prin anii optzeci, fusese invitată de Alexandru Hoțopan, redactorul șef al Foii Noastre – de pe atunci – să colaboreze cu colectivul redacțional din Jula. Spre bucuria generală, doamna Lucia Borza a acceptat colaborarea – care a ținut aproape un deceniu.

Atunci, prin anii optzeci, am reîntâlnit o altă Lucia Borza, cu părul încărunțit, cu pas energic, în ținută sportivă, cu pantaloni albi și mocasini, cu bluze impecabil călcate, la fel, ca pe vremuri, iar în timpul iernii, cu pulovere norvegiene, și întotdeauna cu un mic fular asortat. Odată cu Lucia Borza a intrat și un nou stil de muncă în redacție. Doamna se pricepea la tot și la toate, iar ce nu știa încă – de pildă, să facă fotografii – asta învăța și-și însușea într-o clipită. Dar, înainte de toate, noi, colegii de la redacție am avut ce învăța de la dânsa. În primul și cel mai important rând: limba română, limbajul ales, exprimarea corectă, frumoasă. Lucia Borza era pentru noi etalonul, dar și un dascăl pretențios, sever și minunat. Cine voia, avea ce învăța de la dânsa. În anii aceștia își dădea contribuția în toate procesele tehnologice ale ziaristicii de pe atunci: lectora, scria, traducea, fotografia, făcea titrări și corectură, ajuta în îmbogățirea substanțială a săptămânalului. Pe atunci îi plăcea să facă rebusuri și jocuri distractive pentru paginile de tineret, colecționa prin satele românești proverbe și zicători, compunea versuri proprii. Iar ca fost profesor de română și redactor de manuale, a ținut o strânsă legătură cu Liceul N. Bălcescu, antrenând elevii la concursuri și întreceri, întinerind odată cu liceenii. Marea ei dragoste pentru tineretul școlar românesc a primit expresie prin fondarea – dintr-un capital personal – a Plachetei Bălcescu, cea mai prestigioasă distincție pentru tinerii români din Ungaria. Cu adânc spirit obștesc a creat la săptămânalul românesc nu numai un nou sistem de muncă ziaristică, ci și o nouă atmosferă interpersonală. În debaraua de lângă redacție, Doamna Lucica a amenajat o mică bucătărie – cuhnea, îi ziceam – unde ne pregătea dânsa mămăliguță și mititei, unde mesele ocazionale au primit semnificație rituală. Iar în consecință, în coloanele Foii au apărut tot mai des rețete cu mâncăruri românești, cu predilecție ale românilor din Ungaria. Făcând ani în șir naveta de la Budapesta, ca intelectual doct și multilateral, Lucia Borza a valorificat timpul de pe tren pentru lectură, pentru ascuțirea minții prin compunerea de versuri, prin jocuri mentale sau făcând lucru de mână. De pildă, croșeta copiilor noștri jucării, întocmea caiete de colorat, scornea jocuri. Toate acestea, dincolo că erau surprize și cadouri apreciate, ele făceau și obiect pentru coloanele respective din Foaia. Alte idei au primit formă și contur prin volume realizate și editate din resurse proprii. Lucia Borza și-a păstrat caracterul de homo ludens și în anii de pensie definitivă. Din cuibul ei confortabil și cald din Budapesta, ținea o legătură vie cu conaționalii ei din Capitală, coresponda cu foști colegi și prieteni, continua să întocmească teste, scornea jocuri, făcea culegeri, trăind o viață integră, echilibrată. Povara anilor a purtat-o cu demnitate lucidă. Ca Sfânta Vinerea din poveștile populare, odată cu anii i-a crescut generozitatea sufletească și i-a sporit înțelepciunea. Până și ultima noastră întâlnire a stat sub semnul unei senine sărbători de suflet. Lucica dragă, te-am iubit, te-am apreciat. Am învățat multe de la tine – ce păcat că nu destule… Sunt convinsă că fata părintelui Borza din Chitighaz, ca nici alta, și-a adus ofranda generoasă la altarul cultural și spiritual al românilor din Ungaria.” Acestea au fost cuvintele pline de amintiri ale doamnei Edda Illyés despre profesoara şi jurnalista Lucia Borza.

Dezvelirea plăcii comemorative

La finalul evenimentului, la intrarea în Liceul „Nicolae Bălcescu” a fost dezvelită o placă comemorativă pentru Lucia Borza, de către doamna Maria Gurzău Czeglédi și pr. Marius Maghiaru, după care a avut loc o slujbă de sfințire a acesteia și s-au depus coroane de flori. Sfințirea plăcii a fost oficiată de către pr. Florin Olteanu, protopop de Jula și pr. Visarion Tuderici, secretar eparhial la Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Sărbătoare dedicată Anului Centenar cu români de o parte şi de alta a graniţei

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 6 octombrie 2018, 08:59

Evenimentul desfăşurat vineri, 21 septembrie, la sediul din Jula al Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria a cuprins vernisajul expoziţiei foto-documentare „Centenarul în ipostaze identitare” în organizarea Muzeului Judeţean Satu Mare, muzeu care deţine două mari colecţii de fotografii cu valoare patrimonială unică la nivel naţional, cu un total de peste 140 de mii de fotografii, clişee şi diapozitive realizate de marii artişti după Marea Unire. Expoziţia adusă la Jula poate fi vizitată pe tot parcursul lunii octombrie, ea cuprinde fotografii de arhivă, cărţi, reviste şi albume – catalog.

În cadrul manifestării, sediul Uniunii a fost umplut de frumuseţe şi culoare atât prin imaginile expuse dar şi prin costumele şi veselia protagoniştilor, Ansmblul „Cetatea Codrului” din Ardud, care au adus tradiţia de la ei de acasă românilor din Jula printr-un program cultural-artistic, dedicat Centenarului Marii Uniri de la 1 decembrie 1918.

Expoziţia fotografică adusă şi prezentată la Jula de către doamna dr. Daniela Bălu, directorul muzeului sătmărean, Diana Kinces, conservator general şi Brăduţ Popdan, şeful secţiei de relaţii cu publicul, face parte dintr-un mare proiect realizat cu sprijinul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale din România şi al Institutului Cultural Român Viena, sub genericul „România salută Viena”, unde a şi fost expusă anterior, în vara acestui an, conform celor spuse la vernisaj de către doamna Daniela Bălu. Domnia sa şi-a exprimat bucuria de a se afla în mijlocul comunităţii româneşti din Jula, de a avea ocazia a împărtăşi câteva dintre valorile culturale româneşti locale ce reprezintă viaţa oamenilor din Satu Mare şi Ţara Oaşului, care au avut o contribuţie însemnată la realizarea unităţii naţionale, culturale şi spirituale a Neamului Românesc. Expoziţia prezintă costumele populare româneşti şi obiceiuri din Ţara Oaşului, a Maramureşului, sau a Codrului, oameni şi locuri frumoase din acest mirific colţ de ţară, având la bază fotografii făcute în perioada de după Marea Unire şi în cea interbelică, imagini realizate de fotografii: Iuliu Pop, Ioniţă G. Andron, Iosif Schneider şi Kurt Hielscher.

Muzica, dansul şi portul popular au fost expuse în faţa publicului prezent la eveniment printr-un spectacol artistic oferit de membrii Ansamblului Folcloric „Cetatea Codrului”.

Tot în acest cadru festiv a fost cuprins şi recitalul poeziei „Rugăciune”, de Octavian Goga, de către domnul Dorel Iurcencu de la teatrul din Satu Mare.

În semn de preţuire pentru această colaborare cu Uniunea Culturală şi Consulatul General al României la Jula, doamna director Daniela Bălu a oferit şi câteva distincţii şi daruri spirituale, cu valoare simbolică atât gazdelor cât şi Preasfinţitului Episcop Siluan, dar şi unor reprezentanţi ai oraşului Ardud: Medalia „Centenarul Marii Uniri”, emisă de Muzeul Județean Satu Mare şi având pe ea chipul pr. Vasile Lucaciu (1852–1922), mare luptător pentru Unire, precum şi albume, cărţi.

Despre însemnătatea Marii Uniri din 1918, dar şi a evenimentului cultural de la Jula, având ca organizator principal Consulatul General al României la Jula, au luat cuvântul domnul consul general Florin Vasiloni, primarul oraşului Ardud, Ovidiu Marius Duma, şi PS Siluan, Episcopul românilor ortodocşi din Ungaria.

La eveniment a onorat cu prezenţa şi doamna Claudia Toma, Decanul Facultăţii de Farmacie din cadrul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, Codruţa Stoica, Prorectorul Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad, Vasile Fonoage, Vicepreşedintele Uniunii Naţionale a Patronatului din România şi alţi distinşi oaspeţi.

 A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Prietenii durabile dincolo și dincoace de… graniță

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 29 septembrie 2018, 20:26

Pelerinajul Corului „Pro Musica” în zona Sibiului

În perioada 7–9 septembrie 2018, sectorul de etnologie al „Institutului de Cercetări Socio-Umane Sibiu” – reprezentat de prof. univ. dr. Ilie Moise și dr. Andreea Buzaș–a primit vizita Corului „Pro Musica”, al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria (dirijor prof. Adrian Bughi), înființat la Jula în 1991.Evenimentul a fost posibil datorită sprijinului financiar al Ministerului Resurselor Umane – Budapesta, Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria, Autoguvernării Județene Bichiș și al Autoguvernării de Naționalitate Română din Jula, instituții care, de altfel, asigură, an de an,o deplasare a corului într-unoraș al României. Anul acesta destinația a fost Sibiul, capitală culturală europeană (2007),oraș din sudul Transilvaniei, cu o vechime de peste 800 de ani. Povestea acestei excursii are la bază bunele relații stabilite cu românii din Ungaria încă din 2013, când am avut ocazia să fiu găzduită deadmirabila doamnă Cornelia Taga, pe parcursul unei burse doctorale. Am cunoscut-o prin buna noastră prietenă, cercetătoarea Emilia Martin, colaboratoare la periodicul institutului sibian, „Studii și comunicări de etnologie”. Apoi, puțin câte puțin, am avut ocazia să întâlnesc alți oameni minunați ai comunității de români de peste graniță.Am participat la Simpozionul cercetătorilor români din Ungaria și am cunoscut îndeaproape activitatea redacției „Foii românești” și a altor instituții de cultură din Jula. Prin urmare, vizita corului „Pro Musica” la Sibiu a urmat ca o consolidare firească a unei prietenii durabile.

Vineri, 7 septembrie, în drum spre Sibiu, membrii Corului „Pro Musica” au făcut un popas de reculegere, în semn de pios omagiu, la mormântul regretatei preotese Elena Olteanu – profesoară de religie, limba română, cultură și civilizație românească – soția părintelui Florin Olteanu, protopop de Jula. În apropiere de Sibiu, s-au oprit în localitatea Orlat – străveche așezare românească – unde au vizitat Mănăstirea Ortodoxă „Sfânta Treime”, precum și Biserica greco-catolică „Sfântul Nicolae”, construită în stil baroc în anul 1796, locul în care scriitorul și academicianul Ion Agârbiceanu a slujit,în calitate de preot unit, în perioada 1910–1916.

Odată sosiți la destinație, în orașul de pe Cibin, după cazarea la Hotel Select, ne-am deplasat împreună cu profesorul Ilie Moise la Rășinari–una dintre cele mai mari și mai frumoase localități din Mărginimea Sibiului, atestată documentar în 1204. Aici, gazdă ne-a fost preotul Nicolae Jianu, care ne-a prezentat cele mai importante monumente ecleziastice ale satului: Biserica Ortodoxă „Sfânta Treime” (1805–1815);Mausoleul fostului mitropolit al Ardealului,Andrei Șaguna (n. 1808, la Mișcolț – d. 1873, la Sibiu), canonizat în 2011; Casa-muzeu în care a locuit, în primii ani după înființarea Episcopiei Ortodoxe a Ardealului, episcopulDionisie Novacovici (1705–1767); Biserica „Sf. Cuvioasă Paraschiva”, construită între anii 1725–1758, în stil baroc, cu picturi murale deosebite realizate de cunoscuți iconari ai vremii precum Popa Ioan și Grigore Zugravu, loc în care este înmormântat episcopul Ghedeon Nichitici (?–1788).Străvechea localitate pastorală din imediata vecinătate a Sibiului adăpostește, de asemenea, casele în care s-au născut Octavian Goga (1881–1938) – „poetul pătimirii noastre”, gazetar, politician, fost prim ministru, membru al Academiei Române și Emil Cioran (1911–1995) – „regele pesimiștilor”, (autor al volumelor Pe culmile disperării, Cartea amăgirilor, Schimbarea la față a României, Lacrimi și sfinți), filozoful care, după 1941, s-a stabilit definitiv în Franța, dar a trăit toată viața cu nostalgia locurilor natale, mărturisind, în nenumărate rânduri: „Aș da Parisul tot să mai văd o dată Coasta Boacii!”. Așa am părăsit și noi Rășinariul, admirând Coasta Boacii, cel mai frumos dintre dealurile care străjuiesc acest superb „sat din margine de codru”.

Către Biserica „Sf. Cuvioasă Paraschiva” din Rășinari

La Mausoleul Sfântului Andrei Șaguna (Rășinari)

Sâmbătă, 8 septembrie, ne-am recules înCatedrala Mitropolitană cu hramul „Sf. Treime” din Sibiu, construită între anii 1902–1906, după modelul arhitectonic al ctitoriei împăratului Constantin cel Mare – „Sfânta Sofia”.

La Catedrala Mitropolitană „Sf. Treime” din Sibiu

Am admirat, apoi, sediul Facultății de Teologie Ortodoxă, aflată sub patronajul Sfântului Andrei Șaguna – militant asiduu pentru drepturile românilor din Ardeal, inițiatorul apariției „Telegrafului Român” (1853), cu o contribuție majoră la înființarea Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român – „Astra” (1861).

O bună parte din timp a fost dedicată vizitării impresionantei colecții de artă a baronului Samuel von Brukenthal (1721–1803) – jurist sas, guvernator al Transilvaniei, adăpostită în palatul construit de acesta în 1779, deschis publicului încă din 1817. Tot în centrul vechi al Sibiului, pendulând între impunătoarea Biserică evanghelică a sașilor și celebrul Pod al Minciunilor, am făcut, de fapt, o incursiune în epoci și civilizații diferite prin intermediul expoziției din Muzeul de Etnografie Universală „Franz Binder” – „Daruri din Epoca de Aur” (cadouri pe care soții Ceaușescu le-au primit de la liderii țărilor africane, asiatice sau ale Americii Latine) și a celei din Muzeul de Etnografie Săsească „Emil Sigerus” – „IA Aievea” (cămăși noi cusute după modele vechi).

După vizitarea Muzeului „Franz Binder” din Piața Mică (Sibiu)

Spre Podul Minciunilor…

Vizita nu ar fi fost completă fără o scurtă plimbare în Piața Mare (acum animată de mulțimea tinerilor ortodocși participanți la ITO 2018) și pe „cea mai frumoasă stradă din Sibiu” – Strada Cetății – străjuită de trei turnuri de apărare din Hermannstadt-ul secolului al XV-lea.

După-amiaza a fost destinată Muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului, unitate a Complexului Național Muzeal ASTRA, înființat în 1963, pe o suprafață de 96 ha, cu instalații tehnice și monumente de arhitectură tradițională din toate zonele etnografice ale țării.Una dintre surprize a fost întâlnirea cu profesorul de meșteșuguri tradiționale din Deva, dl Mircea Lac – desemnat de curând „Tezaur Uman Viu”, coordonatorul atelierului de artă populară în cadrul căruia am avut ocazia să admirăm lucrări ale elevilor hunedoreni: icoane pictate pe lemn și sticlă, ouă încondeiate, sculpturi în lemn, os și alamă, podoabe și accesorii pentru costumul popular, xilogravuri, pirogravuri etc. După o scurtă discuție ca între specialiști, domnii Ștefan Oroian și Mircea Lac s-au despărțit cu certitudinea fermă că vor lua curând legăturacu scopul de a-și mai împărtăși din tainele pasiunii pentru artă. Un alt obiectiv important al itinerarului nostru din Muzeul Satului a fost Biserica de lemn din secolul al XVIII-lea, transferată din Bezded (Sălaj), remarcabilă prin arhitectura derivată din casele țărănești și prin pictura specifică stilului iconografic tradițional de ornamentare a bisericilor de lemn din Transilvania.

Duminică, 9 septembrie, am fost oaspeți în localitatea natală a profesorului Ilie Moise – comuna Cut din județul Alba.

Pregătiți de concert… la Cut

În Biserica „Buna Vestire”, am participat la Sfânta Liturghie oficiată de preotul paroh Adrian Nistor, ierom. Teofan Popa și părintele Florin Olteanu. Concertul susținut de Corul „Pro Musica”, sub bagheta dirijorului Adrian Bughi, a fost un adevărat regal muzical unanim apreciat de sătenii nerăbdătorisă-i întâmpine așa cum se cuvine pe oaspeții români din Ungaria. Cuvântul de învățătură, cu prilejul sărbătorii Sfinților Părinți Ioachim și Ana, a fost rostit de protopopul Florin Olteanu. Profesorul Ilie Moise le-a urat bun venit în mijlocul comunității de la Cut, oferindu-le, totodată, câteva informații referitoare la istoricul localității. Preotul Adrian Nistor a mulțumit Corului „Pro Musica” pentru prezența la Cut și pentru calitatea deosebită a repertoriului.

După slujbă, am fost invitați la șura-muzeu din gospodăria familiei Ana și Ilie Moise, unde am fost întâmpinați de primarul localității, Sorin Bâscă, de viceprimarul Vasile Vasiu și de grupul vocal al Ansamblului folcloric de la Cut (coordonat de Sanda Bâscă).