Politica externă a UE, prezentată de Federica Mogherini la Forumul de Politică al Fundaţiei Körber de la Berlin
Publicat de Monica Slavici, 18 noiembrie 2014, 09:00
Uniunea Europeană este încă văzută de foarte mulţi ca o comunitate mai mult economică decât politică, deşi Tratatul de la Maastricht, semnat în 1992 a pus bazele unei entităţi politice a cărei influenţă a crescut odată cu fiecare pas al extinderii. Cu toate acestea, în materie de diplomaţie, acordurile inter-guvernamentale continuă încă să predomine. Tratatul de la Lisabona, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 creea funcţia de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politică de securitate, al cărui rol este de a conduce politica externă a UE. Această funcţie este îndeplinită începând cu 1 noiembrie de Federica Mogherini, care şi-a sintetizat viziunea în discursul rostit la cel de-al 4-lea Forum de Politică al Fundaţiei Körber de la Berlin.
Mai multe detalii aflăm de la Papp-Zakor András, Radio România Cluj, în cadrul rubricii Local, regional, european – EuranetPlus.
Trecând în revistă crizele de pe glob, nici un alt loc de pe mapamond nu este într-o situaţie mai tensionată, decât tocmai zona care ne-nconjoară – evidenţia Federica Mogherini, Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politică de securitate. Dacă e ca Europa să devină un actor global influent, acest lucru va fi posibil numai dacă vom reuşi să fim un actor regional influent şi responsabil, să reuşim să ne raportăm la propria noastră zonă într-un mod deschis, incluziv – sublinia demnitarul european.
„Dacă încercăm să ne imaginăm cum ne dorim să devină politica externă europeană în perspectiva a 25 de ani, putem identifica principalele provocări şi direcţii de acţiune.
Mai-nainte de toate aş zice că noi în Europa ne confruntăm câteodată cu o falsă dilemă, valabilă inclusiv pentru politica externă: să ne urmărim interesele naţionale sau pe cele europene? Trebuie să înţelegem că – în special în materie de politică externă – interesele noastre naţionale sau chiar regionale sunt de cele mai multe ori servite cel mai bine din perspectiva europeană!
Punctul doi al capitolului intereselor comune este dezvoltarea unui sistem mult mai eficient de parteneriate în lumea largă. Dacă vrem ca Uniunea Europeană să devină un actor internaţional important, nu putem pretinde că pur şi simplu nu ne raportăm în nici un fel la ţări faţă de care raportarea poate fi dificilă…Aceasta este dimensiunea ambiţiei noastre: de a conlucra, fie confruntativ fie cooperativ cu principalii jucători internaţionali.
Un alt punct esenţial este legat de relaţia Europei cu Statele Unite. Parteneriatul transatlantic este ceva de care trebuie să ne-ngrijim constant. Istoria nu este îndeajuns, trebuie să-mpărţim viitorul! – spunea Federica Mogherini.
„Punctul patru al intereselor comune la care trebuie lucrat împreună, fiindcă nici una din ţările membre n-o pot face singure: să conturăm, să contribuim la conturarea unui multilateralism efectiv. Acum 25 de ani speranţa unei noi ordini mondiale s-a trezit în generaţii întregi. Iată-ne azi confruntaţi cu o puzderie de conflicte!
Nu ne-am regândit modalitatea de convieţuire pe această planetă.
Aceasta este esenţa experienţei UE: cum să tratezi complexitatea! Aş spune că poate aceasta este cea mai palpitantă provocare cu care ne confruntăm noi europenii: cum reuşim să contribuim la nivel global la marele efort de conturare a unui multilateralism funcţional şi a instituţiilor sale.”
Punctul cinci ar fi o structură cuprinzătoare a securităţii. Noi europenii când vorbim de securitate tindem să ne gândim la chestiuni militare. Există însă foarte multe aspecte ale securităţii colective, globale sau regionale aparte de cel militar. Este vorba de prevenirea conflictelor, domeniu în care Europa are o mulţime de instrumente- sublinia Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politică de securitate.
