Filipii de Toamnă

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 15 noiembrie 2019, 05:00

Odată cu Lăsatul de sec al Postului de Crăciun (14 noiembrie) trebuie respectaţi şi Filipii de toamnă, sărbătoare de care îşi amintesc mai ales femeile. Astfel gospodăria va fi ferită de necaz. Filipii se ţin pentru a avea noroc la cai, pentru a nu se isca viermi în grădini, pentru a se feri viile de uscăciune şi mai ales pentru a feri vitele de lupi. Socotind durata Filipilor, sărbătoarea poate fi plasată în calendarul popular chiar pe primul loc alături de Sântoader.

(varianta radiofonică a rubricii)

Despre Filipi folcloristul Constantin Rădulescu-Codin comenta hazliu la începutul acestui veac. „Dar eu mă crucesc tare la Filipii aceştia! De unde or mai fi ieşit şi ei, că-n calendar nu-i nici o pomeneală de Filip ori de Pilip. Şi cât sunt de ţinuţi, doamne, Pilipii! Şase zilişoare în rând femeile nu dau gunoiul afară, încât se strânge o târnă de gunoi după uşă. Nu împunge una o dată cu acul şi nu pune mâna pe nimic, „că-i rău de lup!” Îţi ia lupul oiţele din bătătură! Să te ferească Dumnezeu să isprăveşti de moară-n Filipi, să ţi se stingă focul în vatră, fie să-ţi lipsească ceva din casă, că nu te lipeşti de vecine, de te-ar vedea mort de foame ori îngheţat scut. Afurisite lighioane trebuie să mai fie şi lupii aceştia! Vezi dumneata, de unde să ştie ei c-ai ţinut Pilipii, ca să se uite cu jind la oiţele şi la porcii Dumitale, fără să le poată mânca, iar pe ale mele, care n-am ţinut Pilipii, să mi le mănânce?”.

Femeile să nu muncească, dar bărbaţii pot îndeplini orice sarcină: să lucreze deci, chiar şi în gospodărie. Măsuri apotropaice însoţesc această sărbătoare „se lipeşte gura sobii, să se lege şi gura lupului”, „prin unele părţi ale Doljului, în tot timpul celor trei zile cât durează pe aici Filipii se ţine atârnate de lemnul coşului o secure cu scopul ca întreaga familie să fie ferită de pagube”.

Să nu se dea nimic cu împrumut, mai ales sărături şi foc.

 Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Sursa foto: DanPăsărin, arhiva personală

Lăsatul de post

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 14 noiembrie 2019, 14:06 / actualizat: 14 noiembrie 2019, 15:16

Bătrânele au o vorbă: „Aşa am pomenit şi bine e să ţii şi tu rânduiala”. Toate-s gândite şi plănuite la vremea lor, cât să aibă omul răgaz  şi de odihnă, şi de muncă.

(varianta radiofonică a rubricii)

De muncă nu le vaiţi pe femei, că-şi găsesc de treabă cât e ziulica de mare Da’, tot drept e că aşteaptă sărbătorile şi nu le-ar pierde, ferească Sfântul! – oricare, că-s multe! Posturile-s ţinute cu sfinţenie. Şi Postul Mare (Postul Paştelui), şi Postul Crăciunului.

Întâmplarea (dacă mai e ceva întâmplător în astă viaţă) face să se lase sec de Dulcele Toamnei sau de Postul Crăciunului într-o sărbătoare numită Filipi, sărbătoare ţinută de femei. Se-ntâmplă în 14 ale lui Brumar şi câteva zile-i trai pe vătrai şi trebuie să nu dai: nici foc, nici sare, nici mălai, nici varză acră. Dar femeile trebuie să nu dea gunoiul afară din casă, să nu coase, să nu împletească, să nu mai dea din meliţă. Greu le-o fi!

Asta ca să nu dea lupii iarna prin ograda omului, casa să fie ferită de necaz, viile de uscăciune, şi grădinile de viermi. Musai ca femeile să ţie sărbătoarea cu nelucru. Şi nici strigoii nu mai au nici o putere pe lângă casă. Bătrânele dau de pomană în această zi porumb fiert şi turtă coaptă-n spuză. Să fie primite şi sufletul uşurat. Lăsatul de sec de Dulcele Toamnei se face cu petrecere între rubedenii, mai vin la judecată finii pe la naşi, mai numără moaşa nepoţii, ca să ştie câţi colaci face la datul la grindă. Tot acum, oltenii nu mai sunt cu toporul la brâu, îl pun la grinda casei, s-o ferească de pagube, femeile pun oalele cu gura-n jos şi lipesc gura sobei, ca să se lipească şi gura lupilor. Şi nu folosesc nici meliţa, că-i rău de pagubă.

De unde şi vorba spusă femeii care vorbeşte prea mult şi peste rând: „Pagubă!”.

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Sursa foto: Gabriela Rusu-Păsărin, arhiva personală

Cetele de îngeri

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 10 noiembrie 2019, 21:59 / actualizat: 10 noiembrie 2019, 23:07

Trei zile sunt celebraţi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril. În fapt sunt nouă cete de îngeri împărţite în trei ierarhii, care cuprind câte trei cete: de sus, de mijloc, de jos. Aproape de Sfânta Treime, sus sunt serafimii (au 6 aripi), apoi Heruvimii (au mulţi ochi) şi Scaunele („purtătorii de Dumnezeu”, pe care se odihneşte însuşi Dumnezeu). La mijloc sunt tot trei cete: Domniile (stăpânesc îngerii) Puterile (slujesc voiei Domnului) şi Stăpânirile („au stăpânire peste diavoli”).

Jos sunt alte trei cete: Începătoriile (îi rânduiesc pe îngeri), Arhanghelii (vestitori ai slăvitelor taine) şi, în fine, îngerii, cei mai aproape de oameni, povăţuindu-i să facă doar bine, precum rugăciunea spune:

Înger, îngeraşul meu,

Ce mi te-a dat Dumnezeu,

Totdeauna fii cu mine

Şi mă-nvaţă-a face bine.

 Aceasta este ierarhia îngerească şi arhanghelească prezentată în „Vieţile sfinţilor”. Sunt multe cete de îngeri până la Dumnezeu. Nu întâmplător se spune: Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii (că-s mulţi, dar toţi sunt de bine, numai nerăbdarea muritorului în împlinirea dorinţei sale este mare). Trei zile sunt zile de sărbătoare pentru Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril. Şi cum doar gândul îndreptat spre ei luminează cugetul şi inima, şi vremea-i bună: două-patru zile sunt senine şi călduroase şi se numesc „vara iernii”[1].

Îngerii din cetele rânduite până la Dumnezeu de bine îi învaţă pe oameni. Iar vorbele înţelepte anunţă binele în această lume:

Binele ce-l faci la oricine

Ţi-l întoarce vremea ce vine.

 Şi bine e să-i faci binele omului când are nevoie, în această viaţă, pentru că:

Geaba binele cu sacul

După ce moare săracul!

Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Traian Gherman, Pronosticuri, Comoara satelor, an I, nr. 9, 1923.

Brumarul mare

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 1 noiembrie 2019, 05:00

Vremea rece şi bruma dimineţii anunţă luna promoroacei, a frigului care aminteşte că  focul mic face căldura mare.

(varianta radiofonică a rubricii)

Dacă până în noiembrie doar copiii erau îngrijiţi spre a nu le fi frig seara şi dimineaţa, din luna lui brumar şi cei mari se zgribulesc, cum o spun şi versurile populare:

În luna Răpciuni

Cad copiii pe tăciuni,

Iar în Brumar

Cad şi cei mari.

Cum noaptea s-a făcut mai mare, e rost de iubit nespovedit:

Foaie verde d-alunică

Primăvara-i noaptea mică

Nu-i vreme de ibovnică,

Până-n luna lui Brumari

C-atuncea-s nopţile mari,

Şezi cu mândra cât îţi place

Şi ziuă nu se mai face![1]                     

    Prima zi din luna lui Brumar este şi sărbătoarea numită Cosmandinul, adică a sfinţilor Cosma şi Damian din Asia. Ei au fost doctorii care vindecau bolnavii fără să le ceară plată şi de aceea au fost numiţi „sfinţii doctori fără arginţi”. Similitudinea cu practicile de medicină populară pentru care nu se percepeau bani (leac, leac şi babii colac, zice bătrâna) stabileşte această perioadă a fi bună pentru descântecele de lingoare şi de răul copiilor. Se spune: rău-i rău, când te ia de la cap, că lingoarea asta este ameţeală, aiureală, să nu ştii de capul tău. Mai rău nici nu se poate! Sau se poate?

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Simion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. I, p. 97.

Focul lui Sâmedru

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 29 octombrie 2019, 12:01 / actualizat: 29 octombrie 2019, 13:07

Hai la Focul lui Sâmedru

C-a tăiat popa iedu

Şi dă de mâncat la toţi

Ca să aibă şi cei morţi.

(varianta radiofonică a rubricii)

Sărbătoarea Sfântului Dumitru este precedată de o noapte în care aprinderea focurilor are funcţia de o noapte în care aprinderea focurilor are funcţie apotropaică şi de marcare a momentului de încheiere a activităţii pastorale.

Focul aprins are semnificaţiile focului funerar (în numele morţilor) şi ale focului regenerator prin sărirea peste flăcări a copiilor şi tinerilor, invocându-se astfel sănătatea.

Focul de Sâmedru este un act socializator, pentru că la el participă întreg satul, este focul tuturor şi al celor vii şi al celor morţi.

Locul ales pentru facerea focului nu este întâmplător: întotdeauna la răscruci, în afara spaţiului familial şi la el participă întreaga comunitate, fără restricţii.

Peste an focurile aprinse au roluri bine definite, iar participarea la aprinderea lor este restrictivă. Focurile de la Lăsatul Secului, de la Înălţare şi de la Sângiorz sunt făcute exclusiv de băieţi tineri sau bărbaţi. Joimărelele se referă numai la femei, de aceea focurile de Joimari sunt aprinse doar de ele. La Măcinici şi Alexii întreaga comunitate participă la facerea focurilor de curăţire a locurilor, dar fiecare la casa lui, în interiorul ogrăzii, delimitarea fiind strictă.

Focul de Sâmedru se face la răscruci şi se fac atâtea focuri câte cătune sunt sau câte grupuri mari doresc să-şi facă focul de Sâmedru. Copiii sunt cei ce aleg cu o zi înainte arinul ce va întreţine focul. Îi fac o groapă, îl îngroapă pe trei sferturi, în picioare şi îl vor aprinde în seara de 25/26 octombrie. Arinul este păzit pentru a nu fi „întinat”, pentru a nu i se atenua puterea purificatoare. În comuna Coşeşti, judeţul Argeş, cei ce păzesc focul sunt învestiţi de comunitate cu încredere că nimeni nu se atinge de acel loc. După aprinderea focului copiii strigă „Hai al focul lui Sâmedru” şi sar peste foc pentru a fi sănătoşi tot anul.

Femeile au însă o dublă sarcină. Ele aduc colaci, mere, nuci, struguri, covrigi pe care le împart copiilor. Se împart în numele celor decedaţi, de acea focul de Sâmedru este şi un foc funerar. Puţini sunt cei ce ştiu (pentru că femeile nu vor să spună) că atunci când împart fructele de toamnă şi covrigii sau colacii, femeile mai aprind o lumânare pentru copiii „nenumiţi”, adică pentru cei ce „i-au lăpădat”. Cum nici vântul, nici pământul n-au ştiut de producerea avortului, nici acum nu se fac mărturisiri, dar se aprinde lumină ca pentru orice creştin care a murit fără lumânare.

Femeile se ştiu între ele. Vede şi preotul satului care participă la focul lui Sâmedru, nici el nu vorbeşte, pentru că ar încălca taina spovedaniei. Dar aprinderea lumânărilor pentru copiii „nenumiţi” e o spovedanie în văzul lumii.

Până la urmă, toate-n lumea asta se află şi nu te poţi călători cu sufletul împovărat de gestul necugetat sau disperat.

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Ziua lupului

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 18 octombrie 2019, 05:00

 Ziua Lupului de Lucin, în ziua Sfântului Evanghelist Luca se ţine pentru a feri vitele de boli. Poţi feri vitele, dacă ai minte (ca sfântul Apostol Luca), dacă ai credinţă (cum au avut toţi cei şaptezeci de apostoli) şi dacă faci doar ce este îngăduit.

(varianta radiofonică a rubricii)

De Ziua Lupului, 18 octombrie e rău de lupi, pentru că atunci când lupii se adună în haită e mare pericol. Şi acum e vremea lor pentru prăsilă. Şi, când răul se-nmulţeşte, frica e tot mai mare. Vitele trebuie ferite de lupi şi de boli. O boală cu leac greu de prins este deochiul. Se spune că dacă vita nu poartă o panglică sau un ciucure de culoare roşie la coadă, se deoache una-două. Ca să le treacă de deochi li se descântă trei zile în tărâţe, sare şi apă. Apoi li se dau tărâţele pentru a le mânca. Secretul e că în tărâţele de grâu se amestecă muguri de salcie, miere şi aluat, abia apoi se dau tărâţele la vite[1]. Ştiu bătrânele ce ştiu, când spun cu blândeţe, urând de bine: Ptiu, să nu-ţi fie de deochi, da’ frumos mai eşti! Fir-ai al închinatului să fii!”

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] George,  Bujorean, Boli, leacuri şi plante de leac, Bucureşti, Editura Paieia, 2001, p. 160.

Lucinul

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 17 octombrie 2019, 05:00

În aşteptarea sărbătorii dedicată patronului păstorilor, Sfântul Dumitru, se respectă trei zile Filipii de Toamnă. Lucinul se preîntâmpină şi se cinsteşte şi în ziua lui, la 17 octombrie amintim practica legată de animale: încleştarea dinţilor de la pieptănul, cu care se scarmănă lâna. Astfel, animalele vor fi ferite de lupi. Dacă nu se lucrează în această zi cu fire de lână sau de păr, fetele din Vaideeni tot îşi amintesc de Ghemăriţa.

(varianta radiofonică a rubricii)

Legenda locului spune cum fetelor, la coborârea de la munte, le ieşea în cale o babă înspăimântător de mare şi de slabă, care le cântărea tortul de lână strâns în gheme.

Cele ce nu aveau multe gheme erau năpăstuite de Ghemăriţa: le punea să toarcă şi să depene fire din frunzele căzute din fagi. Ciobanii nu uită să le spună fetelor legenda Ghemăriţei atunci când urcă la munte, ca să ştie ce le aşteaptă la coborâre, dacă nu lucrează tortul de lână cât se cuvine.[1] E bine să ştii ce te aşteaptă în viaţă, dacă nu eşti muncitor. Sărbătoare pastorală dedicată lupilor pentru a preveni stricăciunile produse de ei, Lucinul e de respectat, pentru că lupul tot lup e, chiar dacă nu ţi-a mâncat oile.

 Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Informator Ana V. Todeci, Vaideeni, 1947.

Festivalul – concurs al cântecului popular românesc ”Felician Fărcașiu” 2019

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 9 octombrie 2019, 10:59

Festivalul-Concurs Național de Interpretare a Cântecului Popular Românesc „Felician Fărcașiu” 2019 a fost selecționat și în acest an în Proiectul ”10 Festivaluri Naționale de Folclor”, proiect derulat de Societatea Română de radiodifuziune prin Departamentul Studiourilor Teritoriale. Va fi transmis la Radio România Cluj și la Radioteleviziunea ungară MTVA, emisiunile în limba română. Gala festivalului va fi postată pe site-ul www.radioromaniaregional.ro  la secțiunea Galeria interpreților de muzică populară și va fi acordat Premiul Radio România Regional.

A consemnat Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în cadrul structurii centrale a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Comunicat de presă

AU ÎNCEPUT ÎNSCRIERILE PENTRU CEA DE-A XVII-A EDIȚIE A FESTIVALULUI-CONCURS NAȚIONAL DE INTERPRETARE A CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC „FELICIAN FĂRCAȘIU” SEBEȘ (1-3 NOIEMBRIE 2019)

În perioada 1-3 noiembrie 2019, Municipiul Sebeș va găzdui o nouă ediție a Festivalului-Concurs Național de Interpretare a Cântecului Popular Românesc „Felician Fărcașiu”, manifestare dedicată tinerilor interpreți de muzică populară cu vârsta cuprinsă între 16 și 35 de ani.

Concursul din cadrul festivalului se adresează atât interpreților români din țară, cât și celor din afara granițelor (Serbia, Bulgaria, Ucraina sau Republica Moldova), reprezentanți ai diferitelor zone etnofolclorice, prestația acestora urmând a fi evaluată de un juriu format din personalități ale vieții culturale și specialiști de marcă în domeniul cercetării etnografice: Grigore Leșe, Elize Stan, Niculina Stoican, Doina Ișfănoni, Gabriela Rusu-Păsărin, Adriana Comșa Haber, Alexandru Pal. Pe baza clasamentelor stabilite de membrii juriului, organizatorii vor acorda următoarele premii: Marele Premiu al Festivalului, Premiul I, Premiul al II-lea, Premiul al III-lea, Premiul special pentru interpretarea unei melodii din repertoriul lui Felician Fărcașiu și Premiul de Popularitate (la decizia juriului, acest ultim premiu poate fi transformat în maxim două mențiuni speciale).

Toți cei interesați sunt invitați să consulte regulamentul și condițiile de participare ale festivalului-concurs pe site-ul oficial al Centrului Cultural „Lucian Blaga” Sebeș (www.cclbsebes.ro) și să trimită formularul de înscriere, până la data de 25 octombrie 2019, pe adresa: Sebeș, Bulevardul Lucian Blaga, numărul 45, cod poștal 515800 sau prin e-mail la adresa: contact@cclbsebes.ro.

Evenimentul este organizat de Primăria și Consiliul Local al Municipiului Sebeș,Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeș, în parteneriat cu Consiliul Județean Alba și Centrul de Cultură „Augustin Bena” Alba.

Nadia-Diana Mitrea

Director Centrul Cultural ”Lucian Blaga” Sebeș

Brumărel

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 4 octombrie 2019, 12:03

Luna octombrie este denumită popular „brumărel” (începe a bruma, cad brumele mici). Este vremea specifică de trecere de la toamnă la iarnă, când începe să brumuiască.

(varianta radiofonică a rubricii)

Octombrie

este necăjos şi suflă rece,

Pasul leneş nu se trece,

El pe unde merge pârleşte

Şi copacii verzi nu-i iubeşte.

Golanii să-i vadă, nu-i place,

Cu leneşii el n-are pace.

Face pe leneşi să plângă

Şi la pieptu-i să se strângă.

Tremură de-a lui frică

Şi pielea l-o urzică![1]

 Se crede că dacă în octombrie va fi frig şi ger, ghenarie şi făurar vor fi cu vreme blândă. „Vântul lui octombrie este vânt bogat[2]. Cum bogată în nunţi se anunţă şi luna lui brumărel. Este momentul cel mai bun pentru făcut masa mare de nuntă, cu vinul abia „aşezat”, cu murăturile puse din vreme şi ţuica de prune (fără „frunte”) numai bună să fie făcută roşie luni după nuntă. Vântul e aducător de veste „cu prirostrii”, pentru că el aleargă să se-nsoare. Legenda spune că vântul „e un flăcău frumos şi zburdalnic, care trăieşte în văzduh cu mamă-sa. El este neînsurat şi caută, de când e lumea, să se-nsoare. Când aleargă prin lume, atunci zicem noi că bate vântul, el umblă după însurătoare. Când osteneşte şade acasă şi se odihneşte şi-şi caută în gospodărie, ca orice om, de treburile lui. Apoi îl apucă din nou dorul însurătorii…”[3] Şi toamna îl apucă şi se grăbeşte, pentru că ştie şi el îndemnul:

Însoară-te până nu-ţi trece vremea.

Iar vremea e bună la tinereţe:

Însurătoarea de tânăr e ca gustarea de dimineaţă.

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1]Tudor,  Pamfile, op. cit., p. 179.

[2] E. Niculiţă-Voronca, op. cit., I, p. 290.

[3] Legendele românilor, vol. I, Legendele Cosmosului, Bucureşti, Editura Grai şi Suflet, Cultura Naţională, 1994.

Premiul TINERE TALENTE la evenimentele muzicale „Soul Music Art” – Bârlad, „Masterclass Entertainment Debut” – Brașov și „Hermannstadtfest” – Sibiu, 2019!

Publicat de Bogdan Dragomir, 25 septembrie 2019, 14:03 / actualizat: 21 iunie 2023, 17:33

În luna Iunie 2019, o lună deosebit de bogată în evenimente artistice pentru copii și adolescenți, am participat, în calitate de muzician și jurnalist, la 3 manifestări muzicale, cu siguranță aflate în topul celor mai importante provocări muzicale ale anului! La aceste evenimente, cu sprijinul colegilor de la Radio România Regional, am acordat și premiile TINERE TALENTE pentru calități artistice deosebite!

DSC_0265. Foto Festival Soul Music Art – Barlad 2019 (foto by Bogdan Dragomir)

La Bârlad, județul Vaslui, în Sala de evenimente a Cercului Militar, în perioada 15-16 iunie 2019, a avut loc cea de a V-a ediție a Festivalului Concurs Național de Muzică Ușoară pentru Copii și Adolescenți „Soul Music Art”!

20190615_093914.Juriul festiv. Soul Music Art – Barlad 2019 (foto by Bogdan Dragomir)

Juriul festivalului: Nicolae Caragia – Compozitor, Președintele Juriului, Doina Durdan – Prof. canto, Marcel Iorga – Compozitor, Tudor Turcu – Artist interpret, Octavian Durdan – Prof. de muzică și Bogdan Dragomir – Muzician și jurnalist!

DSC_0259. Dragos Gheorghiu – Director Festival Soul Music Art – Barlad 2019 (foto by Bogdan Dragomir)

Organizatori: Asociația Culturală SOUL MUSIC ART – Prof. Dragoș Gheorghiu (Director festival)!

Notă: Palmaresul complet al festivalului poate fi consultat pe pagina de internet a evenimentului!

Diploma Tinere Talente – Razvan Popa – Soul Music Art – Barlad 2019 (foto by Bogdan Dragomir)

Premiul TINERE TALENTE, oferit cu sprijinul rețelei Radio România Regional, a fost acordat pentru calități artistice deosebite interpretului RĂZVAN POPA!

Razvan Popa – Premiul Tinere Talente – Barlad 2019 (foto by Bogdan Dragomir)

Felicitări și mult succes în continuare!

DSC_0228. Premiul Tinere Talente – Razvan Popa – Barlad 2019 (foto by Bogdan Dragomir)

Felicitări organizatorilor și tuturor participanților pentru reușita acestui eveniment artistic deosebit!

P.S.: Vom face un Update la acest articol, cu materialele info si audio muzicale, pe măsura primirii acestora de la premianți!

afis-masterclass-2019 (foto Masterclass Brasov 2019/arh.pers.B.Dragomir)

Tot la mijlocul lunii Iunie, dar în perioada 18-20 iunie 2019, la Sala de Spectacole a Centrului Cultural REDUTA din Brașov, a avut loc cea de-a IX-a ediție a evenimentului artistic intitulat MASTERCLASS ENTERTAINMENT DEBUT!

Foto mentori Masterclass Brasov 2019 in Studioul Radio Romania Brasov FM (Mihai Alexandru, Adrian Romcescu, Bianca Buca (realizator emisiuni radio) si Bogdan Dragomir – foto arh.pers. Bogdan Dragomir)

Mentorii evenimentului au fost:

La secțiunea Muzică Ușoară: Mihai Alexandru – Compozitor, Adrian Romcescu – Interpret și compozitor și Bogdan Dragomir – Muzician și jurnalist.

DSC_0585.Mentori Actorie – Afrodita Androne si Bogdan Marhodin (foto by Bogdan Dragomir)

La secțiunea Actorie: actorii Afrodita Androne și Bogdan Marhodin.

Organizatori: Consiliul Județean Brașov și Școala Populară de Arte și Meserii „Tiberiu Brediceanu” din Brașov – Prof. Carmen Moruzzi (Actriță și Director al școlii și organizator principal al evenimentului) și Prof. Daniela Grovu (profesor coordonator al evenimentului)!

DSC_0799. Carmen Moruzzi (Actrita si Organizator Masterclass Entertainment Debut – Brasov 2019) si Daniela Grovu (Prof. coordonator Masterclass) – foto by Bogdan Dragomir

Notă: Palmaresul complet poate fi consultat pe pagina de internet a evenimentului!

20190620_170920.Diploma Tinere Talente Ioana Tetiu – Masterclass Brasov 2019 (foto by Bogdan Dragomir)

Premiul TINERE TALENTE, oferit cu sprijinul rețelei Radio România Regional, a fost acordat pentru calități artistice deosebite interpretei IOANA TEODORA ȚEȚIU!

DSC_0690.Premiul Tinere Talente – Ioana Tetiu – Masterclass Brasov 2019 (foto by Bogdan Dragomir)

Felicitări și mult succes în continuare!

DSC_0686.Premiul Tinere Talente – Ioana Tetiu – Masterclass Brasov 2019 (foto by Bogdan Dragomir)

Felicitări organizatorilor și tuturor participanților pentru reușita acestui eveniment artistic deosebit!

P.S.: Vom face un Update la acest articol, cu materialele info si audio muzicale, pe măsura primirii acestora de la premianți!

Afis Festival Hermannstadtfest 2019 (foto Hermannstadtfest 2019/arh.pers.B.Dragomir)

La sfârșitul lunii Iunie, mai exact în perioada 28-30 iunie 2019, la Sala de Spectacole a Cercului Militar din Sibiu, a avut loc cea de-a VII-a ediție a Festivalului Internațional HERMANNSTADTFEST 2019!

Foto Juriul Muzica Usoara – Hermannstadtfest 2019 (foto Hermannstadtfest 2019/arh.pers.B.Dragomir)

Juriul festivalului: Adrian Ordean – Chitarist și Compozitor, Președintele Juriului, Luminița Anghel – Artist interpret, Viorel Gavrilă – Dirijor și Compozitor, Daniel Vecsei – Profesor și Director Palatul Copiilor Sibiu, Codruț Croitoru – Compozitor și interpret, Denise Bălăceanu – Artist interpret, Rodica Popa Comăniciu – Profesor și interpret, Gabriela Rusu – Păsărin – Realizator emisiuni Radio România Regional, Rumiana Nacheva – Profesor și organizator Festival Silver Yantra (Bulgaria), Rodica Roșioru – Profesor (Republica Moldova) și Bogdan Dragomir – Muzician și jurnalist, Realizator emisiuni Radio România Regional!

DSC_0852 – Recital Dominique Simionescu – organiz. festival Hermannstadtfest 2019 (foto Bogdan Dragomir)

Organizatori: Consiliul Județean Sibiu (finanțare), Primăria Sibiu (cofinanțare), Asociația Filantropică OLIVIA, Palatul Copiilor Sibiu, Arhiepiscopia Sibiului și Asociația Culturală DOMY MUSIC STAR – 

DSC_0287.Dominique Simionescu – Organizator si recital Hermannstadtfest Sibiu 2019 (foto by Bogdan Dragomir)

Daniela Simionescu (Director festival)și Dominique Simionescu (Director artistic).

Notă: Palmaresul complet al festivalului poate fi consultat pe pagina de internet a evenimentului!

20190630_105826.Diploma Tinere Talente – Catinca Leu – Hermannstadtfest 2019 (foto by Bogdan Dragomir)

Premiul TINERE TALENTE, oferit cu sprijinul rețelei Radio România Regional, a fost acordat pentru calități artistice deosebite interpretei CATINCA LEU!

DSC_0178.Catinca Leu – Premiul Tinere Talente – Hermannstadtfest 2019 (foto by Bogdan Dragomir)

Felicitări și mult succes în continuare!

DSC_0176.Catinca Leu – Premiul Tinere Talente – Hermannstadtfest 2019 (foto by Bogdan Dragomir)

Personal, dar și în numele colegilor din Rețeaua RADIO ROMÂNIA REGIONAL,

Premiul de Excelență Hermannstadtfest 2019 – Bogdan Dragomir (Radio Romania Regional) oferit de Daniela Simionescu (Organizator) – foto Hermannstadtfest 2019/arh.pers.B.Dragomir

doresc să mulțumesc organizatorilor și juriului pentru cele două premii de excelență acordate la Gala de Premiere a Festivalului!

20190925_111307.Diploma de Excelenta Radio Romania Regional de la Hermannstadtfest2019 (foto by Bogdan Dragomir)

Felicitări organizatorilor și tuturor participanților pentru reușita acestui eveniment artistic deosebit!

P.S.: Vom face un Update la acest articol, cu materialele info si audio muzicale, pe măsura primirii acestora de la premianți!

Foto Bogdan Dragomir (arh. pers. B. Dragomir)

Bogdan Dragomir – Muzician şi jurnalist Radio România Regional.

(Sursa: Materiale din arhiva personală şi din arh. evenimentelor mai sus menționate. Mulţumim tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui material jurnalistic!).

Ziua Crucii

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 14 septembrie 2019, 05:00

Calendarul popular este împărţit în două, respectându-se cele două echinoxuri, de toamnă şi de primăvară. Un anotimp e vara şi ţine de la Alexii, 17 martie până la ziua Crucii, 14 septembrie. Al doilea este iarna, care începe de Ziua Crucii şi se sfârşeşte la Alexii. Sărbătoarea din 14 septembrie este cunoscută sub denumirea de Înălţarea Sfintei Cruci sau Înălţarea Sfintei Cruci. E ziua când se încheie postul de la Cruce la Cruce.

(varianta radiofonică a rubricii)

Se cuvine să nu se muncească nimic, oamenii să meargă la biserică, să ducă poame şi colivă pentru sufletele celor răposaţi, buchete de flori şi frunze cu care să se înconjoare Sfânta Cruce. Astea sunt bune de leac.

În această zi pot fi culese ultimele plante de leac, deoarece după această zi, ele vor fi socotite „necurate”. Florile sfinţite la biserică să fie puse la uscat şi folosite mai apoi pentru lecuirea durerilor de cap.

Ziua Crucii e ziua mărturisirilor. Nu este îngăduită minciuna, se pot afla marile adevăruri împovărătoare într-un alt timp. De Ziua Crucii vorbesc florile, mărturisindu-şi părerea de rău că se usucă.

Este şi Ziua Şarpelui, ziua când intră în pământ. Şi mai ales e zi de post, chiar negru.Dacă după Ziua Crucii va tuna, toamna va fi lungă. În Oltenia este Cârstovul viilor, începe culesul viilor şi bătutul nucilor. Este ziua când se efectuează practici apotropaice şi fertilizatoare.

Dacă veţi vedea vreodată un om bolnav de spaimă, pune-ţi-l să-şi amintească în ce zi a căzut Ziua Crucii. De-şi va aminti, se va lecui!

Cum busuiocul este recunoscut pentru virtuţile sale apotropaice, tinerii să nu uite de el de Ziua Crucii: fetele să-şi spele părul cu apa în care au pus busuioc, spre a avea un păr frumos (unde sunt cosiţele de altă dată?), iar băieţii să uite busuiocul în buzunarul hainei spre a-l juca la horă şi a fi feriţi astfel de vorbe rele!

Busuiocul este invocat deseori pentru legarea dragostei, dar şi blestemat:

Busuioace nu te-ai coace,

Nici sămânţă n-ai mai face,

Că din sămâncioara ta

A ieşit dragostea

…cea mai grea boală, de care nimeni nu vrea să se lecuiască!

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Circovii Sf. Marii celei Mici

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 9 septembrie 2019, 05:00

Adevărata sărbătoare, spun bătrânii nu ţine doar în acea zi până la scăpătatul soarelui. Începutul şi sfârşitul ei cuprind zilele ce o-nconjor. Pregătirile sunt uneori mai importante şi mai puternic trăite decât chiar sărbătoarea în sine, iar pentru sărbătoare bine e, spun femeile, să te primeneşti, „să te curăţeşti” şi să sfârşeşti bucuria în tihnă.

(varianta  radiofonică a rubricii)

Sărbătoarea Sfintei Marii Mici e urmată de o zi de post dacă vor femeile să o ţină şi de aşezare a lucrurilor şi faptelor în mersul lor firesc, pentru că altfel bucuria sărbătorii implică preaplin, prea voioşie, prea slobozenie la gând şi vorbă.

A doua zi după Precista-Mică se ţine pentru a feri familia de lovituri şi pentru a continua postul neimpus până la Înălţarea Sfintei Cruci. Se numeşte Stoborul Sfânta Măriei-Mici.

Ziua de 9 septembrie este însă şi sărbătoare pentru că sunt cinstiţi Sfinţii şi Drepţii Dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana, cei ce au primit ca dar pentru faptele lor de credinţă întru Dumnezeu şi ajutorare a săracilor, pe fecioara „cea fără de prihană”: „ceea ce a fost mai înainte de naştere fecioară întru naştere fecioară şi după naştere fecioară, şi întotdeauna fecioară, cu mintea, cu sufletul şi cu trupul de-a pururea feciorind”.[1]

Ioachim şi Ana stau astfel lângă Fecioara Maria, numind-o îndeaproape,  aşa  cum adevăraţii părinţi stau în umbra copiilor, urmărindu-le viaţa şi ajutându-i uneori fără voie sau fără ştiinţa copilului.

Copilul lor va fi copilul lor fără vârstă. „Vine copilul pe la mine” – zice bătrâna aşteptând la bancă şi privind de-a lungul drumului. Şi copilul ei e om în toată firea, la casa lui, cu copiii lui. Dar copilăria nu are vârstă. Sau are vârstă: vârsta ingenuităţii, candorii, a dragostei necondiţionate, a ataşamentului dezinteresat.

Copiii sunt ca şi părinţii. Se şi spune: Copiii după părinţi, ca poamele după pom. Atunci, de ce plâng unii părinţi? Spun ei încercând să înţeleagă: S-a aruncat în neam. Cu cine o semăna?

 Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Vieţile Sfinţilor, I, pp. 268-269.

Sântă Măria Mică

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 8 septembrie 2019, 05:00

Sântă Măria cea Mică sau Naşterea Maicii Domnului sunt denominările acestei sărbători populare, la fel de mare ca şi Adormirea Maicii Domnului, Sântă Măria Mare. În unele comunităţi este sărbătorită cu mai mult fast, pentru că mijlocul lui august e socotit de tristeţe, fiind momentul morţii Născătoarei de Dumnezeu şi în semn de pioşenie mulţi creştini nu petrec cu lăutari.

(varianta radiofonică a rubricii)

De Sântă Măria Mică însă sunt multe motive de bucurie: este ziua de naştere a  Născătoarei  de  Dumnezeu, fără de care  n-am  fi  ştiut  ce-nseamnă suferinţa în demnitate şi lacrimi de credinţă şi durere. Este ziua-hotar între vară şi toamnă, când versurile populare sunt un real îndemn.

A trecut Sântă-Măria

Să lepădăm pălăria!

Este ziua când încep să plece păsările călătoare, rândunelele dau primul semn al călătoririi, cum tot ele dau semn de primăvară şi statornicie la streaşina casei.

Sântă Măria Mică aminteşte femeilor că încă sunt plante de leac bune de cules, iar bărbaţilor că pot continua semănăturile de toamnă la grâu, ovăz sau secară. Sărbătoarea e ţinută mai ales de femeile care-şi doresc un prunc. Aşa cum Ioachim şi Ana au primit în dar un prunc, pe Maica Domnului, aşa se pot îndeplini dorinţele celor ce vor în casa lor un odor. Spun bătrânele că e bine ca femeile să meargă în această zi la biserică şi să se roage spre a dobândi un prunc. Darul cel mai de preţ pentru o femeie este chiar pruncul, „răcoarea sufletului ei”, alinarea de-o clipă şi pentru o viaţă.

În Oltenia ziua de 8 septembrie este ţinută şi pentru cei ce au pus de sărindar de obşte. La Desa în judeţul Dolj, de nu se mai ştie de când, de Sfânta Măria Mică se sloboade sărindarul. Iar la Hunia –Maglavit se face Pomana de Voie sau Sărindarul Mare. Precedat de purtatul sărindarului în Paresimi şi încheiat cu spargerea sărindarului la Sfântul Dumitru, slobozirea sărindarului e moment de bucurie pentru toate generaţiile, dar mai ales pentru copii, pentru că ei slobod sărindarul. Şi iată cum şi în acest obicei la 8 septembrie apare imaginea copilului, cum celebrarea naşterii Maicii Domnului e sărbătoarea cea cunoscută şi cum ruga pentru a avea un copil poate fi împlinită.

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Cercul–brâu. Înaintea prăznuirii Naşterii Maicii Domnului

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 7 septembrie 2019, 05:00

                            Celebrarea zilei Naşterii Maicii Domnului este întâmpinată şi urmată de zile de post. Pentru a ţine o sărbătoare trupul şi sufletul trebuie „primenite”, iar postul are rostul de a curăţi de frupt şi de înfruntare chiar şi într-ale vorbei.

(varianta radiofonică a rubricii)

Aceste zile de post asigură sfinţirea zilei de naştere a Maicii Domnului şi sunt cunoscute drept „cercurile Sfintei Marii celei Mici”.

Întâmplător sau nu, prima zi din acest post impus, dar nu consemnat şi în calendarul religios coincide cu prima zi dintr-o săptămână de post înainte de sărbătoarea „Înălţarea Sfintei Cruci”, consemnată şi ca zi de post.

Este un post, se spune „nelegat la carte”, pe care unele femei îl ţin, în credinţa că astfel vor feri casa şi copiii de lovituri, arsuri şi de pagubă.

Şi tot credinţa populară spune că peste an sunt douăsprezece vineri, când se cuvine a nu se mânca nimic sau, pentru cine nu poate, doar după apusul soarelui o bucată de pâine. Cele douăsprezece vineri sunt înainte de Sf. Andrei, Crăciun, Stretenie, Patruzeci de Sfinţi, Blagoveştenie, Duminica Mare, Sânziene, Sf. Petru, Schimbarea la Faţă, Sf. Maria, Tăierea Capului Sf. Ioan şi Ziua Crucii. Ţinând „cercurile Sfintei Marii celei mici”, ca şi săptămâna până-n Înălţatrea Sfintei Cruci, implicit se respectă una din marile vineri de peste an.

Şi când sunt trei porunci, rostite sau nelegate la carte, atunci postul se respectă ca pe Sfânta Treime.

Cercurile Sfintei Marii Mici, înainte şi după celebrarea zilei numelui, zi de naştere a Născătoarei de Dumnezeu se ţin şi pentru a nu avea dureri în jurul capului, ca nişte cercuri dureroase. Poate de aceea brăcinarele bătrânelor erau bune, ca nişte cercuri care susţineau greul faptei şi verticalitatea trupului. Brâul-cerc este astfel simbol pentru ţinuta firii şi a trupului.

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

De când are cocoşul 40 de neveste?

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 2 septembrie 2019, 11:08

De când i-a dat dezlegare Sfântul Simion Stâlpnicul. El era cel ce ţinea vânturile într-un butoi şi le „slobozea” doar când voia. Dumnezeu i-a luat la el unicul copil şi drept răzbunare, Simion a legat vânturile. Pe pământ se adunaseră toate răutăţile, pentru că bine e să fie vânturate din când în când.

(varianta radiofonică a rubricii)

Dumnezeu l-a rugat să sloboadă vânturile, dar Simion Stâlpnicul nici n-a vrut să audă, supărat că Dumnezeu i-a luat unicul copil.Cel ce l-a înduplecat a fost însă cocoşul: îi zice că el nu s-a supărat că Dumnezeu i-a luat atâţia pui, că, uite, mai face unul… şi încă unul. Simion Stâlpnicul s-a înduplecat şi a lăsat vânturile să cureţe pământul. Trecuseră şapte ani, atât timp a jelit copilul. De unde, se spune, e credinţa că mortul trebuie să fie jelit şapte ani. Apoi se uită, că şi uitarea-i trecută în legile omeneşti. Atunci Simion Stâlpnicul i-a spus cocoşului: „Îţi dau voie să ţii 40 de femei şi prin sat să umbli”. Tot cocoş să fii, la tinereţe!

De aici vine şi vorba referitoare la vârstă: găina bătrână face ciorba bună şi, în curtea cu găini să ai un cocoş tânăr. Mentalitatea în comunitatea tradiţională avea rigori de comportament şi orice abatere era sancţionată. Funcţionau însă şi înlesniri doar pentru bărbaţi. Doar „cocoşul avea voie să aibă 40 de femei”, femeia însă reprezenta statornicia familiei.

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Întâi de gustar, întreită sărbătoare

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 1 august 2019, 05:00

Este 1 august, Macoveiul, o sărbătoare cu dată fixă închinată unui personaj creştin.

(varianta radiofonică a rubricii)

Bine e în această zi să se închine un gând bun pentru grădini şi livezi. Să fie stropite cu aghiasmă iar grâului să-i închinăm un gest de mulţumire: spicele de grâu, cât-or mai fi rămas să le scuturăm în palme şi boabele să le amestecăm cu sămânţa de-am pus-o deoparte pentru la toamnă. Aşa ogorul va fi bogat. Şi tot azi, de Macovei un pic de miere luată din stupi va fi leac la zile de restrişte, c-aşa se şi zice: leac şi babii colac!

Azi preoţii pleacă cu zi întâi, mai pe la vecini, mai pe la enoriaşii de-au uitat drumul bisericii

Este şi ziua Crucii. Sunt trei zile ale Crucii pe an: pe 14 septembrie, duminica a treia din Postul mare şi ziua de 1 august.

Ziua Crucii trebuie respectată. La casele bătrâneşti, ferestrele aveau zăbrele în formă de cruce, ca să nu-ţi piară din gând semnul crucii, să nu treci dimineaţa, pragul casei fără să faci semnul crucii şi să nu sufli-n lumânare la cântatul cocoşilor de la miezul nopţii fără să-ţi fi făcut semnul crucii. Aşa era odată!

Şi tot azi, 1 august este sărbătoarea ursului. Se numeşte împuiatul urşilor.

Şi urşii au mai multe sărbători peste an: Macoveiul (1 august), Martinii de toamnă (12-14 noiembrie), Martinii de iarnă (1-3 februarie), ziua Ursului (2 februarie) şi Sâmbăta Ursului (o săptămână înainte de Moşii de Florii).

De Macovei urşii se-mpreună şi după 7-8 luni, la Martinii de iarnă apar în bârlog ăi mici.

Bine e să ai un pic de untură de urs la ursitoare. El le influenţează în bine pe ursitoare, dă putere copiilor, iar iernile fără masca de urs (spiritele fantastice care curăţă locul înainte de trecerea în alt an şi apoi câteva zile) n-ar mai fi atât de frumoase.

1 august: e Macoveiul gând bun pentru holde, grădini şi stupi; e ziua Crucii; e ziua Ursului şi mai ales azi începe postul Sf. Mării. Două săptămâni nu-i greu de ţinut, legume şi fructe sunt pe de-a rândul, trupul va fi curăţat, gândul uşurat şi sărbătoarea împlinită. Iar Sf. Maria este icoana sufletului nostru la care ne-ntoarcem spre a-i vedea pruncul, bucuria şi tristeţea topite într-un destin exemplar!

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în cadrul structurii centrale a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Proiectul 10 Festivaluri Naționale de Folclor – Festivalul ”Natalia Șerbănescu”, 2019

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 31 iulie 2019, 12:17

Primăria orașului Tulcea și Ansamblul Artistic Profesionist ”Baladele Deltei” au organizat în perioada 12-14 iunie 2019 ediția a IX-a a Festivalului – concurs Internațional de Interpretare a muzicii populare ”Natalia Șerbănescu”.

Manifestarea artistică de notorietate în arealul festivalurilor de profil s-a dorit a fi o imagine peste timp a dragostei pentru cântecul popular dobrogean a celei ce s-a identificat cu acest spațiul etnofolcloric, Natalia Șerbănescu.

„În semn de prețuire a zbaterilor sale de-a lungul anilor pe drumul artei folclorice, considerăm că este o datorie de onoare a județului Tulcea, pe meleagurile căruia s-a născut, pe care l-a iubit și în care s-a întors și reîntors mereu, să o aducă în neuitare, să arate generațiilor de azi că ceea ce are valoare dăinuie peste timp”, – a declarat maestrul coregraf Ștefan Coman, managerul Ansamblului Artistic Profesionist ”Baladele Deltei”.

Deschiderea concursului către categorii de vârstă a contribuit la catalizarea interesului copiilor, adolescenților și tinerilor de a participa la această competiție.

Juriul festivalului a fost alcătuit din personalități marcante ale vieții folclorice rommânești: Elize Stan, doctor etnomuzicolog și realizator emisiuni la TVR , dr. Maria Tănase Marin, interpret, producător și realizator de emisiuni TV, Eugenia Florea, etnomuzicolog, Daniela Roxana Gibescu, doctor muzicolog la Casa de Discuri „Electrecord” București, Gabriela Rusu – Păsărin, conf. univ. dr. habil., realizator de emisiuni folclorice în structura centrală a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune, Aurelian Croitoru, dirijor în cadrul Ansamblului Artistic Profesionist „Baladele  Deltei”,  Ștefan Coman, managerul Ansamblului Artistic Profesionist „Baladele  Deltei”.

Premiații ediției a IX-a a Festivalului – concurs Internațional de Interpretare a muzicii populare ”Natalia Șerbănescu” au fost:

 Marele premiu și Trofeul Festivalului „Natalia Șerbănescu” – Stelian Păun,  jud. Giurgiu

Categoria de vârstă 9 – 16 ani – soliști vocali

Premiul I

– Nerea Elena Fieraru, jud. Prahova

– Diana Geogiana Monete, jud. Olt

Premiul II

– Karla Ursu, jud. Iași

– Diana Valentina Nuțu, jud. Brăila

Premiul III

– Florin Sebastian Girel, jud. Constanța

– Maria Beatrice Vlaicu, Ploiești

Premiul Special Radio România Regional

– Ana Baciu, jud. Tulcea

Premiul Special de Popularitate

–Cezara Borcea,jud. Sibiu.

Mențiuni

Viviana Bulugu, jud. Vaslui

Andreea Cristea, jud. Tulcea

Categoria de vârstă 16 – 40 ani – soliști vocali

Premiul I – Gabriel Treteag, jud. Suceava

• Lorena Minodora Ene, jud. Mehedinți

Premiul II – Cristina Nicoleta Chichiriță, jud. Suceava

Premiul III – Andrei Nicolae Girel, jud. Constanța

Mențiune – Marina Sava, jud. Constanța.

 Premiul Special pentru Interpretare al Ansamblului Artistic Profesionist „Baladele Deltei”:

Dragoș Vlădeanu, jud. Tulcea

Cristian Andrei Ciaușu, jud. Brăila

Alexandru Ciubotaru, loc. Căușeni, Republica Moldova.

Premiul Radio România Regional în cadrul Proiectului ”10 Festivaluri Naționale de Folclor” a fost acordat, ca având criterii de referință valoarea interpretativă, autenticitatea repertoriului, prezența scenică, tinerei Ana Baciu din județul Tulcea. Un obiectiv esențial al proiectului este și acela de a evidenția repertoriul marilor interpreți preluat de tânăra generație pentru perpetuarea cântecelor care identifică o zonă și un nume de referință din folclorul românesc, în acest context fiind numele Nataliei Șerbănescu.

Pentru ca imaginile transpuse în versurile cântecelor despre Dobrogea și Dunăre să rezoneze cu imaginile mirifice ale Deltei  Dunării, a fost organizată o excursie în inima Deltei, ceea ce a adus un argument în plus pentru susținerea valorile de patrimoniu în această zonă.

Foto: arhiva Ansamblului artistic Profesionist ”Baladele Deltei”

A consemnat: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în cadrul structurii centrale a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune    

„Hermannstadtfest”2019 Festival internațional pentru copii

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 26 iulie 2019, 12:58

Festivalul internațional pentru copii „Hermannstadtfest” (28-30 iunie 2019, Sibiu) ajuns la a VII-a ediție a fost un eveniment cu un impact remarcabil prin participarea concurenților din țară și străinătate. Un festival pentru copii are o altă structură în comparație cu festivalurile naționale de muzică deja cunoscute: respectarea categoriilor de vârstă este un criteriu necesar pentru departajare, iar acordarea de distincții ar trebui să fie generoasă, pentru că nimic nu pare mai înduioșător decât ochii în lacrimi ai unui copil care nu a primit nimic la o competiție, fie ea și internațională. Emoțiile sunt mai multe, pentru că sunt dublate de emoțiile părinților, bunicilor, de speranța acestora de a oferi celor mici clipe de bucurie. De aceea, organizarea unui festival pentru copii este marcat de un plus de afectivitate și surprize. Organizatorii au adăugat la aceste componente care au dat amploare evenimentului un capitol de neuitat: invitarea în juriu a unor reputați compozitori, interpreți de mare notorietate, conferind astfel edițiilor nimb de neuitare.

Componența juriului a fost următoarea: Adrian Ordean, Bogdan Dragomir, Daniel Vecsei, Codruț Croitoru, Viorel Gavrilă , Luminița Anghel, Denise Bălăceanu, Rodica Popa Comăniciu, Gabriela Rusu – Păsărin, Rumiana Nacheva și Rodica Roșioru.

Evaluând calitățile vocale, valoarea interpretativă, prezența scenică, costumele populare specifice zonei etnofolclorice reprezentate, juriul a stabilit următorul clasament:

LINŢĂ VLAD-MIHAI – Marele Trofeu

SIMIOANĂ BEATRICE – Premiul 1 cu excelenta

 CONCURENTI POPULARA 7-10 ANI

CIUCIU MARIA – Locul 1

MEDIEȘIANU LIVIA – Locul 1

SÎRBU PAULA CORINA – Locul 2

POPÎRLAN GEORGETA EMANUELA – Locul 3

DRULE RALUCA IOANA – Locul 3

KARI ANA MARIA – Mentiune

DEMIAN PATRICIA IOANA – Mentiune

CONCURENTI POPULARA 11-13  ANI

1. BARAKOVA KRISTINA – Locul 1
2. CINĂZAN ALEXANDRA – Locul 1
3. MARUȘCA DAIANA CARINA – Locul 2
4. PETREA GIANINA MARIA – Locul 3
5. APOSTU IONELIA – Mentiune
6. MEZEI POP CRISTIAN DORIAN – Mentiune
7. CRIHAN ANA – Mentiune
8. ANCA ARINA IOANA – Premiu Special
9. NICOLESCU DENISA FLORENTINA – Premiu Special
10. STANCIU LORYANA FILOFTEIA – Premiu Special
11. JURCA NADIA MARIA – Premiu Special
12. PÎRÎIANU ELENA DENISA – Premiu Special

CONCURENTI POPULARA + 14 ANI

OANCEA GABRIELA – Locul 1

FABRI ANDREEA – Locul 2

CĂRUȚAȘU MARINA FLORINA – Locul 3

COMAN MARIA IASMINA – Mentiune

MORARU ALEXIA – MentiuneCĂLDĂRAR TUȚA -Mentiune

Câștigătorul Marelui Trofeu, LINŢĂ VLAD-MIHAI, prezent pentru prima dată la acest festival, a declarat pentru organizatorii evenimentului:

,,Da, îmi doresc foarte mult să reușesc să îmi fac o carieră din muzică populară,  dar în același timp vreau să am și o altă meserie. La finalul clasei a 8 a doresc să merg la liceul militar din Alba Iulia și sper să reușesc să îmbin cele două meserii.Mai apoi doresc să urmez și conservatorul.”

Detalii informaționale și imagini sugestive din conetxtul derulării festivalului concurs sunt de regăsit pe:
http://www.facebook.com/HermannstadtFest.Sibiu?ref=hl/

http://www.festivalul-hermannstadtfest.blogspot.ro/

În final, un gând de mulțumire pentru organizatori, aducând în prim plan două nume: Daniela Simionescu, inițiatoarea și sufletul festivalului, și Dominique Simionescu, director al festivalului, fiica domniei sale, care a moștenit calitățile organizatorice ale mamei și care este deja un nume în muzica ușoară românească.

A consemnat Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în cadrul structurii centrale a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Pintilie – Călătorirea verii

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 26 iulie 2019, 11:11

Zi de vară până-n seară! E vară şi calendaristic, şi în credinţa populară. Bătrânii noştri au fost întotdeauna prevăzători cu o clipă mai devreme spre a întâmpina sfârşitul lucrului sau timpului marcat, aşa se întâmplă şi în rânduirea anotimpurilor. Astronomii spun că vara se-ntinde pe lunile iunie, iulie, august. Ei împart anul în patru anotimpuri. Ţăranul a ştiut şi a respectat două: iarnă – vară, ca şi alb-negrul, viaţă-moarte, zi-noapte.

(varianta radiofonică a rubricii)

La final de iulie se petrece vara, asistăm la călătorirea verii. E o continuare a sărbătorii Sfântului Ilie, pentru că pe 27 iulie biserica ortodoxă celebrează pe Sfântul Mare mucenic Pantelimon, căruia poporul i-a spus pe scurt Pintilie sau Sf. Ilie cel mic, cum îl numesc locuitorii Olteniei. Oricum i s-ar zice, el marchează ultima zi de vară, când vara se călătoreşte adică „se întoarce soarele înapoi”. Şi putem să vedem cum se-ntâmplă dacă, vorba bătrânilor la amiază, am privi într-o strachină cu apă, o să vedem cum joacă soarele. Se crede că acum apa se răceşte, iar cerbul iese din apă, semn că vremea nu mai e ca vara.

Se mai spune că acum se schimbă crângurile, cele de vară cu cele de iarnă şi are loc o întâlnire memorabilă: vara cu iarna. Vorbeşte iarna că e vremea ei! „De-acu te duci tu vară şi vin eu iarnă!” – asta ca să se ştie bine.

Ştiu de aceste cuvinte berzele şi cocostârcii. Se rânduiesc şi se pregătesc de plecare în ţările calde. De privim spre cer, vedem cum crujul cerului (care va fi fiind acela) se-ntoarce către toamnă şi iarnă.

Se aşteaptă Gustarul, Secerarul, Măselarul adică luna august. O lună de muncă cu sărbători mai puţine, se respectă cele mari: Probejeniile sau Schimbarea la faţă şi Sântămăria Mare, celelalte: Macoveii, Sântion de Toamnă – se ştiu, dar se lucrează, că vine bruma şi hambarele şi cămările trebuie să fie pline la vreme de zloată şi flori de gheaţă.

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Un festival inedit: Festivalul Național de folclor ”Cheile Oltețului”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 25 iulie 2019, 12:40 / actualizat: 26 iulie 2019, 9:54

 Consiliul Județean Gorj, Primăria şi Consiliul  Local  Polovragi, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj și ADLPC Polovragi  au organizat în ziua de 19 iulie 2019 prima ediție a Festivalului Național de Folclor ”Cheile Oltețului”.

Într-un loc mirific, cunoscut pentru frumusețile naturii care au făcut din această zonă una dintre cele mai frumoase din țară, iar comuna Polovragi a fost recunoscută drept stațiune turistică având ca obiective Mănăstirea Polovragi și Peștera lui Zamolxe, înființarea acestui festival a avut câteva repere de noutate. Specificul acestui festival concurs este promovarea repertoriului muzical exclusiv pastoral, ceea ce asigură ineditul și primatul acestui festival în contextul festivalurilor naționale de profil.Ocupația tradițională principală a locuitorilor zonei, păstoritul, a fost însoțită de-a lungul vremii cu performarea repertoriului ciobănesc interpretat la fluier și vocal. Readucerea în actualitate a cântecelor care au făcut bucuria generațiilor în comunitățile ciobănești, transmiterea lor prin glasul tinerilor care au crescut în dragoste pentru valorile culturale tradiționale, a fost un alt obiectiv al acestui festival.

Alegerea locului și a perioadei de desfășurare a festivalului nu  fost întâmplătoare: sărbătoarea Sfântului Ilie și nedeia de Sântilie cunoscută în întreaga țară identifică această zonă în calendarul sărbătorilor de peste an. De aceea, perioada de trei zile a sărbătorii a fost marcată de organizatori prin spectacole, parada portului popular și festivalul național concurs.

Și a mai fost un argument important: Ansamblul folcloric „Cheile Oltețului” a împlinit 71 de ani de la înființare, fiind considerat singurul ansamblu folcloric din județul Gorj cu activitate neîntreruptă peste șapte decenii.

Specificul acestui festival concurs fiind prezentarea unui repertoriu muzical exclusiv pastoral, ceea ce asigură ineditul și primatul acestui festival în contextul festivalurilor naționale de profil, a contribuit la catalizarea interesului pentru participare a tinerilor din zonele pastorale limitrofe comunei Polovragi.   În urma evoluției în concurs juriul a acordat următoarele premii:

Marele Premiu – Manasiescu Mălina

Secțiunea soliști vocali:

Premiul I: Șandru Ioana

Premiul al II-lea: Ursu Alina

Premiul al III-lea: Ursu Monica Ileana

Secțiunea soliști instrumentiști

Premiul I: Alevandru Marin (acordeon)

Premiul al II-lea: Gioacă Eduard Marian (saxofon)

Premiul al III-lea: Văduva Florian (fluier)

Premiul special Stelian Florescu

Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj a acordat, în amintirea regretatului profesor Stelian Florescu, un premiu care poartă numele repurtatului profesor concurentei Manasia Andreea.

Invitat special la această primă ediție a Festivalului Național de Folclor ”Cheile Oltețului” a fost Ansamblul folcloric Profesionist ”Doina Gorjului”.

A consemnat Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în cadrul structurii centrale a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Foca

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 23 iulie 2019, 05:00

Continuând şirul divinităţilor care pîrjolesc pământul, de nu le este respectată  ziua,  Foca, după Pârlii adevereşte vorba că focul din senin s-aprinde. Ca şi focul care-i greu de stins, Foca se respectă cu nelucru şi cu grijă mare: grija de a nu uita că doar până la amiază se poate lucra. După câteva zile de sărbătoare, Sîntiliile, firesc este dezlegare doar la prima jumătate a zilei pentru lucru. Cine uită, va pierde ceea ce a lucrat din cauza flăcărilor.

(varianta radiofonică a rubricii)

Foca sau Opârlia (nume dat în Moldova şi Dobrogea) e rea de foc şi de ameţeli. De la arşiţa mare sau de la bâlbătaia de foci se face omului ameţeală.

Pedeapsa cu focul e cea mai rea. Şi blestemul: Arză-te-ar focul! este „greu”.

Focul nu se stinge uşor. Focul acoperit, arde înăbuşit. Asemeni dragostei ignorate, niciodată uitate.

Focul de paie şi izvorul de ploaie nu ţine. E ca focul de paie se spune despre cineva care se enervează uşor şi repede-i trece. Şi dragostea poate fi foc de paie.

A pune mâna în foc pentru ceva sau pentru cineva este expresia care aminteşte de practicile popoarelor europene, cunoscute sub numele de ordalii. Încercarea cu proba de foc era în Evul mediu o „probă juridică” rezervată doar săracilor, cei bogaţi se duelau. Proba cu „apă clocotită”, cu ulei şi grăsime clocotită ori cu plumb topit”.[1] era un mod concret de a pune la încercare vinovăţia sau nevinovăţia cuiva.

Ordalia era urmată de o pedeapsă divină, cel nevinovat scăpând „ca printr-o minune”.

A scoate castanele din foc cu mâna altuia este expresia care deviază sensul prim al expresiei a băga mâna în foc şi face trimitere la modalităţi de folosire a unui intermediar pentru rezolvarea unei situaţii. În concepţia populară neimplicarea directă, neasumarea responsabilităţii era un act deviat de la normă. Comunitatea dorea susţinerea poziţiei prin argumente, iar a „băga mâna în foc” era argumentul suprem.

În ziua de 23 iulie, de sărbătoarea numită Foca nu era bine să se dea foc afară din casă. Pedeapsa divină era arderea casei. Focul din casă şi „de la inimă” nu trebuie dus dincolo de pragul casei. Supărările familiei nu se povestesc „la poartă”. Iar „focul dragostei” nu se înstrăinează din casă, că „te arzi”.

Cu o conotaţie pozitivă am un foc la inimioară este expresia care denotă trăirea afectivă, dragostea de-nceput, ca, într-o evoluţie dorită, să i se aprindă călcâiele după… cineva. Fără foc viaţa poate fi, dar fără „vâlvătaie” este fără trăire incandescentă, fără „mistuire” din dragoste.

În ziua de Foca se culege sovârful sau sovârvul, folosit la colorarea în roşu aprins a cânepei şi a lânii.

Foc şi apă, două elemente esenţiale ale vieţii. Sărbătoare ţinută contra focului, Foca este asociată cu sensul conferit de calendarul ortodox, Sf. Mucenic Foca, cel ce a trăit în Sinope în timpul împăratului Traian şi a murit pedepsit pentru credinţa sa, prin aruncarea într-o baie foarte fierbinte. În acea vreme fusese respectat ca patron al corăbierilor, al celor ce-şi duc viaţa pe ape. Schimbarea de sens a numelui, de la personaj real la zeitate aducătoare de incendii nu a alterat fondul prim al înţelesului de „foc”, pătimirea prin foc.

Foto: Teodor Dădălău

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Artur Gorovei, Descântecele românilor. Studiu de folklor, Bucureşti, Imprimeria Naţională, 1931, p. 66.

Sfântul Ilie

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 20 iulie 2019, 05:00

Sfântul Ilie este sfântul tunetelor şi al fulgerelor. El dă ploile cele mai mari şi grindina în dorinţa de a omorî toţi dracii de pe pământ. Îi aleargă până îi găseşte şi în scorbura copacilor sau în spatele tufelor sau pitulaţi în câini sau pisici. El este stăpânul cerului. Trei zile se ţine sărbătoarea Sf. Ilie. Numai el nu ştie când e. O legendă spune cum Sfântul Ilie îl tot întreabă pe Dumnezeu când e ziua lui şi află numai după ce aceasta a trecut. Dacă ar fi ştiut, ar fi petrecut cu mare zarvă şi pământul s-ar fi putut prăpădi.

(varianta radiofonică a rubricii)

Sfântul Ilie este de temut, pentru că are şapte tunuri: „de ploaie, de secetă, de foamete, de holeră, de boală, de moarte şi de bătălie, cu ele orânduieşte el”.[1]

Sfântul Ilie umblă în cer cu carul, pentru că Dumnezeu, văzând câtă putere are, i-a tăiat mâna dreaptă şi piciorul drept. Când îi aleargă pe draci, ca să-i prăpădească se urcă în carul lui, care e lucru sfânt, nu se vede. „Oamenii ştiu însă când trece Sfântul Ilie cu carul în cer, pentru că se face un nor mare, iar cuiele de pe talpa roţii găuresc bolta cerească, lăsând să curgă ploaia”[2]. „Uruitul carului e bolboroseala cerului”, iar fulgerele sunt scânteile care  se fac de la copitele de argint ale cailor albi ai Sfântului Ilie.

Se crede că atunci când tună, Sfântul Ilie a trăsnit un drac.[3]

De Sfântul Ilie tună şi fulgeră, iar după Sfântul Ilie vin ploile, semn de supărare a Sfântului că n-a ştiut când i-a fost ziua.

În această mare sărbătoare nu se lucrează, fiind rău de trăsnet şi grindină.

O povestire din satul Cănicea, comuna Izverna spusă de Elena Popescu de 79 de ani şi publicată de Cornel Boteanu[4] aminteşte de păţania preotului care a pus oamenii să lucreze în zilele de Circovii de Vară sau Circovii Sfântului Ilie. Păcatul a fost îndoit cu fapte şi cu vorba, pentru că la sfârşitul zilei în care tot satul a adunat fânul preotul a zis: „Doamne, acu poate să ploaie, că te-am păcălit”. Şi Dumnezeu a dat o ploaie şi i-a trăsnit toate clăile. De atunci oamenii ţin sărbătoare în cele trei zile dinaintea Sfântul Ilie (16-18 iulie), pentru că Sfântul, stăpânitor al cerului cu ploi şi tunete pedepseşte nu doar pentru nerespectarea zilei sale, ci şi a celor de până la el.

De Sântilie se fac nedei la munte. Ciobanii din Polovragi ştiu de nedeia de Sântilie de peste 200 de ani. Se făcea în Muntele Nedeii. De la începutul secolului XX petrecerea a fost organizată la Polovragi şi se ştie de ea ca bâlci la Polovragi. Nedeia era bucuria tinerilor. La Novaci ciobanii în vârstă aveau grijă să-i înlocuiască la stână pe cei tineri, pentru ca aceştia să poată coborî la bâlci, să se întâlnească cu mândruţele.

Se făceau şi se mai fac „nedeile munţilor”, chiar în inima munţilor, acolo unde sunt şi stânele. Novăcenii ştiu de Poiana Muierii, dincolo de Lotru, la graniţa cu judeţul Alba. În Poiana Sibiului sau la Rânca, ciobanii se reuneau pentru a petrece. Dis-de-dimineaţă se îndreptau spre locul nedeii, cu băutură purtată în ploşti şi cu mâncare în săcoteele specifice zonei. Se jucau învârtite în doi, în patru sau în şase.

La Nedeile păstoreşti de la Vaideeni, la miazăzi de Munţii Căpăţânii, participa cine voia, dar numai după ce se înfigea o prăjină de brad în locul unde urma să fie petrecerea. În vârful prăjinii se punea o pânză albă, semn că oricine binevoieşte, la nedeie se primeşte.

Vârfurile Ursu, Roman, Nedei din Munţii Căpăţânii erau locurile de atracţie pentru ciobanii tineri şi bătrâni, pentru cine se-ncumeta să ia pieptiş muntele spre a-i atinge vârful aureolat de albastrul cerului, semn al spiritului descătuşat.

Nedeile au fost şi au rămas prilejul cel mai bun pentru tineri spre a se cunoaşte şi mai apoi a se căsători.

Pe vremuri nu-ncepea petrecerea până când preotul nu făcea sfeştania în mijlocul turmelor şi din această zi se făcea numai o mulgere pe zi, nu două ca până atunci, semn al împuţinării laptelui.

Nedeile în sat sau în munte sunt de neuitat, iar pentru tineri o atracţie extraordinară. Se şi spune: Crapă să se ducă la nedeie, măcar o jumătate de ceas.

Târgul-nedeie sau nedeia în munte, Sântiliile, sunt repere certe într-un calendar pastoral, cu o atestare documentară veche, anul 1373[5].

Petrecerea şi restricţiile de muncă sunt de respectat în această zi dedicată divinităţii solare şi meteorologice, sfântul Ilie singurul sfânt cu trup şi suflet. „Dacă e bine de Sf. Ilie, e bine tot anul”.[6]

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Tudor Pamfile, op. cit., 1997, p. 129.

[2]  Gorovei Artur, op. cit., p. 148.

[3] I. Muşlea, O. Bârlea, op. cit., p. 393.

[4] Cornel Boteanu, Legende din Plaiul Cloşani, Drobeta Tr. Severin, Centrul Cultural Mehedinţi, 2004.

[5] Ion Conea, Vechile târguri-nedei de pe culmile Carpaţilor în „Buletinul Ştiinţific”, Secţia de Ştiinţe geologice şi geografice, în tom II, 1957, nr. 1-2, p. 108.

[6] Traian Gherman, Pronosticuri, „Comoara satelor”, an. I, nr. 7-8, 1923.

Ciurica-i supărare!

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 15 iulie 2019, 05:00

Când e mare supărare, omul spune: „Din două, una… ori, ori” şi cale de mijloc nu mai e. Şi anul îl împărţise ţăranul în calendarul său tot în două: iarnă şi vară. Şi cum împărţirea, ruperea în două s-au separarea apelor nu-i lucru uşor de-mplinit, s-a pus pe seama unor divinităţi meteorologice care produc fenomene violente: tunete , fulgere sau viscole. Sunt circovii de iarnă (16-18 ianuarie) şi circovii de vară (15-17 iulie sau 16-18 iulie). Ei reprezintă „miezul”: circovii de iarnă, miezul iernii pastorale (începută la Sîmedru şi terminată la Sîngiorz) şi circovii de vară, miezul verii pastorale (de la Sângiorz până la Sâmedru).

(varianta radiofonică a rubricii)

Circovii de vară sunt răi. Se şi spune ca un avertisment pentru cine nu-i respectă: „o fi luat din circovi” sau „lovit de circovi”.Cum sunt socotiţi răspunzători de fenomene meteorologice năprasnice, tunete, fulgere, circovii încep cu supărare.Ziua de 15 iulie este rezervată în calendarul popular  unei reprezentări mitice în Panteonul românesc, năprasnică asemeni circovilor, numită Ciurica. Este ziua când nu trebuie să fie ceartă  în familie, ca să nu fie tot anul.Se crede că acela care va fi bătut în această zi, va fi bătut tot anul. Dar femeilor le este îngăduit să-şi bată bărbaţii, iar ei trebuiau să-ndure, o dată în an. Tot o dată în an femeia e „mai mare” ca bărbatul, de Bobotează şi tot o dată în an egală cu bărbatul, la 29 august.Numai o dată îi este îngăduit să-şi bată bărbatul, bănuim, cu vorba, că altfel chiar ar fi supărare, mai ales la olteni. Cine a mai pomenit cocoş bătut de găină?

Iar când găina cântă ca şi cocoşul e semn de piază rea!

Dar calendarul popular conferă egalitate femeii cu bărbatul.

Ciurica e sărbătoare ţinută cu sfinţenie în credinţa că să ne ferească Dumnezeu de bătaia ciungului şi de dragostea şchiopului, că de omul însemnat să-ţi tai poala şi să fugi. Iar vorba vine de la Chiric şchiopul, divinitate populară care a preluat numele de celebrare a sfântului mucenic Chiric din Calendarul ortodox consemnat la aceeaşi dată, 15 iulie.

„Astâmpără-te că vine Ciurica”! – este expresia cu care se ameninţă copiii neastâmpăraţi: bătaia şi cearta de Ciurica nu se uită tot anul! Se şi spune: rabdă un ceas şi îi trăi un an! Fără supărare de Ciurică şi tot anul va fi fără supărare! Ca şi: gura tăcută nu umblă bătută. Despre supărarea fiecăruia e bine să nu se vorbească, să n-aibă duşmanii de ce se bucura sau, după expresia istoricului Nicolae Iorga: „Nu întuneca cerul cu supărarea ta”. Şi mai ales „supărarea, oricât de adâncă ar fi, de azi pe mâine să n-o duci” (Ioan Slavici).

Foto: Dan Păsărin, arhiva personală

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Panteliile

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 iulie 2019, 08:29

În Panteonul românesc Sfântul Proroc Ilie este considerat drept zeul Focului şi al Soarelui. 20 iulie, ziua celebrării sale este şi miezul verii pastorale. Sărbătoarea se ţine în primul rând pentru că este rău de foc, de pârjol.

(varianta radiofonică a rubricii)

De aceea bătrânii ştiau că sărbătoarea nu-i doar în ziua Sfântului, care trece prin cer cu carul de foc şi plesneşte din bici iscând tunete şi fulgere. Cu şapte zile înainte se anunţă venirea Sfântului Proroc Ilie şi şapte zile după aceea tot de frica focului nu se făceau decât anumite treburi în gospodărie. Cumpănă la cele 14 zile câte îi sunt dedicate focului, Sfântul Ilie este mijloc de Pantelii. Panteliile erau surorile sale celebrate între 13 şi 27 iulie.

Până la marea sărbătoare fiecare zi aminteşte de foc: pe 13 iulie încep Panteliile şi orice început trebuie respectat, 14 iulie este ziua lui Chiric Şchiopul, zi aducătoare de foc în numele divinităţii populare, la 15 iulie este Ciurica, zi în care oamenii nu trebuie să se certe, ca să nu fie gâlceavă tot anul în casă, dar femeile au dreptul să-şi pedepsească  bărbaţii, nu prea mult, doar ca un alint, că sunt tare simţitori şi tot cu ei rămân în casă. Să-i certe când le merg în urmă cu câţiva paşi, să spună ce au de spus doar „în barbă” sau ca o îngânare şi să nu ridice privirea din pământ, pentru că într-acolo alungă supărarea. Aşa ar dori ei, bărbaţii, dar lumea s-a mai schimbat. Vorba însă a rămas: Astâmpără-te că vine Ciurica!,  adică supărarea, cearta.

16,17,18 iulie sunt trei zile ale circovilor de vară care, împreună cu circovii de iarnă (16-18 ianuarie) împart anul în două anotimpuri, vară şi iarnă. Sunt zile respectate cu nelucru pentru a nu fi luat din circov şi mai ales să nu izbucnească incendiile. La mijlocul lor, la 17 iulie sunt păliile, zi în care pot fi pedepsiţi cu foc cei ce au greşit în faţa divinităţii şi care trăiesc în case acoperite cu paie.

Tot cu foc se-ntâmpină şi Moşii de Sântilie, 19 iulie, când se fac copturi şi se dau de pomană împreună cu o lumânare aprinsă, tot ca semn al focului.

Sursa foto: Dan Păsărin, arhiva personală

Vine Sântilie şi restabileşte ordinea, trăsnind şi fulgerând pe locurile unde răutăţile nu mai au loc de câte sunt. Focul este însă o prezenţă sfântă. Este chiar soarele adus pe pământ în mijlocul oamenilor. Este o metaforă a vieţii, este un semn al divinităţii.

Alte trei zile după Sfântul Ilie sunt Pârliile, surori (21, 22, 23 iulie). Panteliile (incluzând Pârliile) reunesc familia lui Sântilie. Alaiul divinităţilor feminine, surori cu zeul Soarelui din Panteonul popular românesc sunt urmate de alte zile de sărbătoare, care au ca punct final ziua de 27 iulie, Pintilie Călătorul, zi în care, se crede, începe toamna anunţată de păsările călătoare, mai ales de berze care se cârduiesc. Din 13 în 27 iulie ne amintim de foc şi de marea familie a Sfântul Ilie.

De ce sunt atât de multe zile dedicate focului? Pentru că-i foc după foc şi rău după rău şi-apoi:

Focul când se-ncinge

Anevoie se stinge.

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Plouă gârlă!

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 4 iulie 2019, 05:00

Ploaia-i bună, dar numai dacă-i mică şi la vreme potrivită. De asta răspunde Dumnezeu. Dacă plouă, de zici că-i potop, atunci vremea trebuie „întoarsă”.

(varianta radiofonică a rubricii)

Bătrânele ştiu un ritual complex care vizează omorârea simbolică a zeului ploii şi de chemare a soarelui dătător de căldură şi bucurie.

Fete şi femei tinere (de unde credinţa că-i necesară puterea, vigoarea şi deloc sau prea puţine păcate) fac două păpuşi cu chip de om: pe una o îmbracă în haine bărbăteşti, pe cealaltă în haine femeieşti.

Bărbatul întruchipat va avea haine albe, simbol al biruinţei, iar femeia-păpuşă va fi îmbrăcată în haine negre, semnificând maleficul, nenorocul. El este Tatăl Soarelui. Ea este Mama ploii (de unde şi vorba spusă unei femei urâte şi rele: „e ca muma ploii!”).

Tatăl Soarelui este pus pe capul troiţei celei mai apropiate de locul ritualului. Mama ploii este îngropată, cu tot alaiul şi obiceiul: e bocită, i se fac pomeni pe nume şi ca să-i plece sufletul în Cea lume, i se dă o găină neagră peste mormânt. Astfel nu va mai avea cale de-ntors. Îngropată, Muma Ploii nu va mai da potop, iar Tatăl Soarelui va birui, cum Soarele biruie Întunericul, alungă negurile, luminează viaţa şi sufletul.[1]

Rele sunt Ploile de Rusalii şi ale lui Sîn-Petru. Li se spune ploi cu bulbuci. Este ploaie cu mană şi n-aduce decât stricăciuni.

Preotul Teodor Bălăşel a consemnat credinţe şi datini din Oltenia legate de oprirea potopului de apă: „când ploile nu mai încetează sau când se pornesc cu furie ameninţând a îneca pământul, se bat clopotele bisericii, se înfig sape şi securi în pământ, se aprinde lumânarea de la Domnul. Hristos (din noaptea de Paşti – n.n.) sau de la Botez, se fac mătănii, se aruncă cu sticla pisată în foc […][2].

De unde vin ploile mari?

Din cer, dar nu de la Dumnezeu, ci de la solomonari şi din partea în care a stropit preotul cu mătăuzul muiat în aghiasmă prima dată… de acolo vin ploile de peste an.[3] De unde, de neunde, ploaia cu bulbuci nu-i bună, neam!

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Apud Marcel Olinescu, Mitologie românească, Bucureşti, 1944, p. 323.

[2] Teodor Bălăşel, în revista Albina, an V, nr. 3.

[3] Simion Florea Marian, Sărbătorile la români, Bucureşti, Editura Grai şi Suflet – Cultura Naţională, 1901, p. 116.

Proiectul ”10 Festivaluri Naționale de Folclor” – Festivalul ”Lică Militaru” – 2019

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 2 iulie 2019, 09:49

Proiectul radiofonic al Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune, și-a propus și în acest an promovarea acelor festivaluri de folclor care au câștigat în notorietate și impact la public prin autenticitatea repertoriului, prin calitățile interpretative ale concurenților, prin frumusețea costumelor populare și prin prezența scenică a interpreților.

Festivalul Național ”Lică Militaru” de la Drăgănești – Olt este inedit în peisajul festivalurilor naționale de folclor prin tematica  ceremonialului nunții, nunta reprezentând apogeul existenței, cu momente irepetabile ca trăire emoțională, arhivate pentru toată viața. Festivalul s-a adresat ințial tinerilor și maturilor cunoscători ai repertoriului de nuntă, încercând o reiterare a momentelor de valoare susținute altădată de lăutarii satului, un exponent al lor fiind celebrul Lică Militaru din Drăgăneștii Oltului. Lică Militaru a rămas în memoria colectivă prin repertoriul pe care îl cânta cu pasiunea celui ce dorește să facă nunta o sărbătoare pentru întreg satul. Nonșalanța interpretării, spiritul hâtru și spontaneitatea redării secvențelor de viață puse în cântece circumstanțiale și devenite de referință pentru orice nuntă ce respectă ceremonialul existențial în derulara lui  firească, transmis din generație în generație sub imperativul ”spre a nu se uita, pentru că așa e datina”, au fost argumentele pentru care  Lică Militaru a rămas o prezență dorită la orice nuntă.

Ediția din acest an, în organizarea Consiliului Județean Olt, a Primăriei și Consiliului local Drăgănești – Olt, a Casei de Cultură ”Ileana Constantinescu”, și-a desemnat câștigătorii:

Marele Premiu – Ionuț Cocoș

Secțiunea soliști vocali:

Premiul I – Anișoara Popescu

Premiul al II-lea – Oprea Vasia

Premiul al III-lea – Păun Stelian

Mențiune – Gaciu Cosmin

Secțiunea soliști instrumentiști:

Premiul I – Vârciu Tudor Ciprian (taragot)

Premiul al II-lea – Gaciu Cosmin (cobză)

Premiul al III-lea – Broască Denis (vioară)

Mențiune – Enache Alina (vioară)

Vă oferim Gala laureaților Festivalului de Folclor ”Lică Militaru”, Concurs Național, Ediția a III-a (29-30.05.2019):

Premiul Radio România Regional în cadrul Proiectului ”10 Festivaluri Naționale de Folclor” a fost acordat lui Cosmin Gaciu, o imagine muzicală reprezentativă pentru specificul acestui festival național. Cosmin moștenește pasiunea pentru cobză de la tatăl său, așa cum altădată Lică Militaru a moștenit dragostea pentru cântecele de nuntă de la lăutarii satului și de la tatăl său, și interpretează vocal, acompaniindu-se la cobză, acele cântece care fac bucuria nunții.

Vă oferim secvența acordării premiului din cadrul Galei laureaților Festivalului de Folclor ”Lică Militaru”, 2019 lui Cosmin Gaciu:

A consemnat: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în cadrul structurii centrale a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune