Sântă Măria Mică

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 8 septembrie 2017, 09:09

Sântă Măria cea Mică sau Naşterea Maicii Domnului sunt denominările acestei sărbători populare, la fel de mare ca şi Adormirea Maicii Domnului, Sântă Măria Mare. În unele comunităţi este sărbătorită cu mai mult fast, pentru că mijlocul lui august e socotit de tristeţe, fiind momentul morţii Născătoarei de Dumnezeu şi în semn de pioşenie mulţi creştini nu petrec cu lăutari.
De Sântă Măria Mică însă sunt multe motive de bucurie: este ziua de naştere a Născătoarei de Dumnezeu, fără de care n-am fi ştiut ce-nseamnă suferinţa în demnitate şi lacrimi de credinţă şi durere. Este ziua-hotar între vară şi toamnă, când versurile populare sunt un real îndemn.

A trecut Sântă-Măria
Să lepădăm pălăria!

Este ziua când încep să plece păsările călătoare, rândunelele dau primul semn al călătoririi, cum tot ele dau semn de primăvară şi statornicie la streaşina casei.
Sântă Măria Mică aminteşte femeilor că încă sunt plante de leac bune de cules, iar bărbaţilor că pot continua semănăturile de toamnă la grâu, ovăz sau secară. Sărbătoarea e ţinută mai ales de femeile care-şi doresc un prunc. Aşa cum Ioachim şi Ana au primit în dar un prunc, pe Maica Domnului, aşa se pot îndeplini dorinţele celor ce vor în casa lor un odor. Spun bătrânele că e bine ca femeile să meargă în această zi la biserică şi să se roage spre a dobândi un prunc. Darul cel mai de preţ pentru o femeie este chiar pruncul, „răcoarea sufletului ei”, alinarea de-o clipă şi pentru o viaţă.
În Oltenia ziua de 8 septembrie este ţinută şi pentru cei ce au pus de sărindar de obşte. La Desa în judeţul Dolj, de nu se mai ştie de când, de Sfânta Măria Mică se sloboade sărindarul. Iar la Hunia –Maglavit se face Pomana de Voie sau Sărindarul Mare. Precedat de purtatul sărindarului în Paresimi şi încheiat cu spargerea sărindarului la Sfântul Dumitru, slobozirea sărindarului e moment de bucurie pentru toate generaţiile, dar mai ales pentru copii, pentru că ei slobod sărindarul. Şi iată cum şi în acest obicei la 8 septembrie apare imaginea copilului, cum celebrarea naşterii Maicii Domnului e sărbătoarea cea cunoscută şi cum ruga pentru a avea un copil poate fi împlinită.

Autor: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Festivalului Național de folclor ”Munte, munte, brad frumos”, ediţia a XIX-a, Baia de Aramă, şi-a desemnat câştigătorii

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 4 septembrie 2017, 12:51

În perioada 1-3 septembrie 2017, în cadrul amplei manifestări culturale ZILELE ORAȘULUI BAIA DE ARAMĂ, a avut loc cea de-a XIX-a ediție a Festivalului Național de folclor ”Munte, munte, brad frumos”.
Manifestarea competițională folclorică a devenit de tradiție prin continuitatea sa de-a lungul anilor și prin promovarea folcorului muzical. Zonă etnofolclorică bogată în tradiții, Baia de Aramă a fost și a rămas un reper pe harta festivalurilor de profil naționale. Laureații acestui festival și-au construit un destin muzical remarcabil, Festivalul Național de Folclor ”Munte, munte, brad frumos” fiind un moment semnificativ în evoluția lor muzicală și în recunoașterea calităților vocale, interpretative, a repertoriului specific zonei de origine și a costumelor populare care au constituit valoarea prezenței scenice remarcată de membrii juriului, specialiști în domeniul etnologiei, folclorului, etnomuzicologiei:
Preşedinte și Director al festivalului: conf. univ. dr. habil. Gabriela Rusu – Păsărin, Universitatea din Craiova, realizator emisiuni, Grupul operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune
Membrii :
– ing. Ionel Rafael Dunărinţu, Primarul orașului Baia de Aramă
– prof. Doina Durdan, Centru Cultural ”Nichita Stănescu”, Mehedinți
– prof. dr. Cornel Boteanu, folclorist
– prof. Eleodor Popescu, fondatorul festivalului

Câştigătorii acestei ediţii sunt:

TROFEUL FETIVALULUI: SĂRMAŞ VLĂDUŢ – Bistriţa -Năsăud

Secţiunea solişti vocali:
PREMIUL I – BÎRLAN COSMIN – Mehedinţi
PREMIUL al II-lea: CĂLIN IULIANA – Argeş
PREMIUL al III-lea: DRĂGOI IRINA – Argeş
PREMIUL al III-lea: KISS DIANA – Satu-Mare
Menţiune: STROE DUMITRU – Sibiu
Menţiune: LOZOVENANU VERONICA – Republica Moldova

Secţiunea solişti instrumentişti:
PREMIUL I: VÂRCIU TUDOR CIPRIAN – (taragot) Alba
PREMIUL al II-lea: ZIDARU CONSTANTIN – (trompetă) Mehedinţi

PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI: ANTON CĂTĂLINA – Argeş
PREMIUL DE POPULARITATE: MARTINESCU CAMELIA – Mehedinţi
PREMIUL PENTRU COSTUM POPULAR: PĂUN STELIAN – Giurgiu

Prin evoluţia în concurs a tinerilor interpreţi s-a susţinut obiectivul principal al acestui festival național de interpretare vocală și instrumentală: conservarea și promovarea patrimoniului cultural tradițional românesc și repunerea în circulație a unor piese valoroase din diferite zone etnofolclorice ale țării.

A consemnat: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune
Foto: Gabriela Pogaci

Sântion de toamnă

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 28 august 2017, 05:00

Ziua de 29 august este zi de mare sărbătoare pentru biserica ortodoxă: Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Calendarul popular românesc consemnează denumirea de Sântion de Toamnă.

(varianta audio a rubricii)

Sântion aminteşte de Sfântul Ioan Botezătorul, cel care s-a supus sacrificiului suprem, tăierea capului. Credinţele populare respectă această simbolistică, având două componente: rotundul capului şi curgerea sângelui datorită tăierii. De aceea în această zi nu se mănâncă fructe rotunde sau asemănătoare cu un cap: mere, pere, pepeni roşii. Nu se bea vin roşu. Nu se mănâncă din strachină, pentru că e rotundă, nu se foloseşte cuţitul, pentru că doar cu el s-a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul.

Nici fructele roşii nu se mănâncă în ziua de Sântion de Toamnă. Şi mai ales nu se mănâncă varză. În satul care mai păstrează tradiţia şi credinţa se ştie şi de Sfântul Ioan taie capul pe varză. Legendele povestesc despre tânărul frumos care a fost pedepsit, pentru că a refuzat avansurile soţiei lui Irod şi din răzbunare a fost învinuit că a furat o bijuterie. După întemniţare i s-a tăiat capul. Astfel se explică şi sintagma populară „tăierea capului pe varză”, adică tăierea capului cum se toacă varza.

Tot în această zi de sărbătoare nu este îngăduit să se mănânce de pe tavă, iar împărţania (cum se spune în Oltenia) cu pere şi castraveţi nu se aşază pe tavă sau farfurie: capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost purtat pe o tavă, în faţa unei asistenţe numeroase de către o dansatoare, iar farfuria reprezintă rotundul capului.

Şi tot în ideea de respectare a rotundului, în această zi nu se fac hore.

A doua componentă a denominării sărbătorii Sântion de Toamnă aminteşte de venirea toamnei. Este ziua care marca altădată coborârea vacilor de pe păşunile montane.

În Oltenia este însă funcţională şi azi o semnificaţie anume a sărbătorii: se crede că în această zi, şi numai în această zi femeia este egală cu bărbatul. Doar o zi, care, de obicei trece repede!

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Nicolae Botgros – un nume mit al românismului

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 23 august 2017, 05:00

Ascultaţi Radio România Regional, emisiunea Galeria interpreţilor de muzică populară! Sunt Gabriela Rusu-Păsărin şi vă propun o jumătate de oră de confesiuni alternate cu muzica Lăutarilor din Chişinău pentru a afla detaliile unui destin exemplar: cel al maestrului Nicolae Botgros, originar din românitatea de peste Prut.
Maestrul Nicolae Botgros este numele mit care uneşte gândurile românilor aflaţi de o parte şi de alta a Prutului. Este cel care a înnobilat noţiunea de lăutar conferindu-i accepţiunea elitistă de performer nativ al muzicii tradiţionale. Sub bagheta sa, Orchestra Naţională de Muzică Populară “Lăutarii din Chişinău” a purtat cu mândrie în lume repertoriul care defineşte fiinţa noastră naţională.

Când vorbeşte maestrul Nicolae Botgros, par a se opri din lungul lor drum pe cer păsările care mai apoi îşi vor topi cântecul pe strunele viorii maestrului. Iar Prutul se face liant al sentimentelor nobile de apartenenţă la o cultură majoră, cea românească. Familist convins a reunit în scenă pe toţi membrii familiei sale, dovedind că dragostea are, înainte de toate, valenţele nobile ale ataşamentului susţinut de talent şi har şi că uneori părinţii pot dărui din harul lor copiilor. Ediţia de acum a emisiunii Galeria interpreţilor de muzică populară este dedicată acestei personalităţi musicale complexe care face cinste neamului românesc: Nicolae Botgros.

O emisiune de Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Paparuda

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 21 august 2017, 05:00

„O femeie care umblă cu ploile”, definire surprinsă de Adrian Fochi[1] în chestionarele sale, paparuda este considerată zeiţă pluviometrică invocată pentru a restabili normalitatea în perioadele de secetă. S-a practicat fie la echinocţiul de primăvară, fie în a treia joi după Paşti, fie, recent, de câte ori în timp de vară este secetă, mai ales în lunile iulie şi august. Paparuda se numeşte deopotrivă obiceiul, persoana, actantul principal, sărbătoarea şi cămaşa de boz specifică pentru acest obicei.

(varianta audio a rubricii)

În constituirea cetei funcţionează şi azi rigoarea ca membrii ei să fie „curaţi la suflet”, de aceea fetele şi băieţii erau selectaţi, dar conduşi de una sau două femei bătrâne care primeau darurile.

Ceremonialul complet este trisecvenţial: constituirea cetei (de obicei lângă o apă curgătoare sau fântână pentru a prelua prin transfer semantic semnificaţia primordială), călătorirea paparudei de la apă la casele oamenilor pentru a invoca prin recitativ ploaia şi pentru a dansa, udarea Paparudei şi a cetei sale şi primirea darului şi spargerea cetei (moartea şi ritul funerar).

Secvenţa centrală, dansul paparudei şi al cetei este cel ce a rezistat cel mai bine în timp, iar moartea rituală (având ca momente dezbrăcarea cămeşei de boz şi a măştii, aruncarea ei pe apă, scalda rituală a membrilor cetei şi ospăţul funerar) este rar întâlnită în derularea obiceiului. Costumul de boji era confecţionat din cămeşi de boji legaţi „cu vârfurile în jos ca să se scurgă apa”[2] şi „frunze şi pe cap […] mascaţi cu verdeaţă ca o brezaie”. Paparudele cântau pe uliţă, oamenii ieşeau la poartă şi le udau, apoi le dădeau alimente şi bani. Primeau pâine, brânză, ouă, o strachină de mălai, de făină şi bani, pe care paparudele îi puneau în căldăruşele cu care umblau.

În judeţul Vâlcea paparuda se cânta astfel:

Paparudă-rudă,

Vino de mă udă

Cu găleata-leata

Peste toată ceata.

Udă-le, udă-le,

Paparudele,

De joi până joi

Patruzeci de ploi,

De marţi până marţi

Niciodată să nu mai staţi.

Cine-o da cu ciuru,

Să-i umple pătulu,

Boabele ca nucile,

Drugile ca furcile.

În judeţul Gorj finalul textului aduce o notă de umor:

Ploile se varsă

Oamenii la masă.

Să cernem cu ciuru’,

Să umplem pătulu’,

Să cernem cu sita,

Să umplem tăgârţa.[3]

E ca o paparudă este expresia care caracterizează „o femeie bezmetică, despletită, cu straie rupte şi neglijentă… râd de ea toţi câţi o văd”.[4]

Iar despre o persoană prea înaltă se spune: e lung ca o papalugă, amintind imaginea paparudei cu masca rituală din boji pe trup şi pe cap.

Astăzi obiceiul este atestat şi practicat doar secvenţial  de către copii, urmărindu-se darul:

Să nu ne daţi cu strachina,

Să ne daţi cu baniţa.

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Adrian Fochi, Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea, Bucureşti, Editura Minerva, 1976.

[2] Sărbători şi obiceiuri, vol. I Oltenia, Bucureşti, Editura Enciclopedia, 2001, p. 314.

[3] Doru Alexandru Şerban, Credinţe, datini şi obiceiuri din Gorj, Tg. Jiu, Editura Rhabon, 2004,   p. 147.

[4] A. Fochi, op. cit., p. 224.

Nataşa Raab – actriţa şi interpreta de muzică populară, o prezenţă memorabilă

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 15 august 2017, 05:00

Ascultaţi Radio România Regional, emisiunea Galeria interpreţilor de muzică populară! Sunt Gabriela Rusu-Păsărin şi vă propun spre audiţie o ediţie dedicate unei personalităţi culturale, care a îmbinat magistral arta interpretării cântecelor populare şi arta spectacolului.
Nataşa Raab este actriţa Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, cunoscută şi din rolurile importante în cinematografia românească (nominalizată la Premiul Gopo pentru cea mai bună actriţă în rol principal, ca urmare a interpretării rolului principal din filmul Din dragoste cu cele mai bune intenţii (2011). Prezenţă remarcabilă pe scena Festivalului Naţional de Folclor “Maria Tănase” în calitate de prezentator (nu de puţine ori alternând prezentarea cu interpretarea cântecelor consacrate de Maria Tănase), Nataşa Raab este şi pasionată de culegerea şi interpretarea melodiilor din Ardeal.

În familia sa toţi cântau, iar melodiile din zona Clujului au o rezonanţă specială datorată timbrului vocii sale şi a interpretării cu patos. Nataşa Raab este o prezenţă tonică, domină scena şi transmite cu uşurinţă (şi pentru că este o actriţă remarcabilă) mesajul cântecelor vechi atât din Ardeal, cât şi din Oltenia, unde s-a stabilit după absolvirea Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti (1988), la clasa profesorului Mircea Albulescu. În anul 2003 lansează albumul de muzică populară „Ardeleanca în Bănie” (20 de piese), fiind acompaniată de Ansamblul Folcloric „Maria Tănase”.

Vă propun să ascultaţi istoria cântecelor pornite din Ardeal şi îmbinate cu melodiile olteneşti, într-un spectacol verbal, actoricesc, menit să personalizeze o prezenţă în Galeria interpreţilor de muzică populară la Radio România Regional.

O emisiune de Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Sfântă Maria Mare

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 14 august 2017, 05:00

Este sărbătoarea creştină Adormirea Maicii Domnului, adică mutarea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu lângă Fiul său.

(varianta audio a rubricii)

De aceea ziua are însemnul pietăţii şi nu toţi cei ce poartă numele de Maria sau Marin îşi aniversează onomastica. Aceştia o vor face la 8 septembrie, la Sfânta Maria Mică, ziua de naştere a Maicii Domnului.  Tot anul însă se spun credinţele despre Maica Domnului. Sunt credinţe legate de Adormirea Maicii Domnului, chiar şi datini.

Se crede că aşa de mare a fost jalea şi durerea în acea zi, încât poamele cele alese s-au strâns la un loc şi au format un pom mare, care s-a pus în fruntea procesiei, cu care a fost petrecută Maica Domnului la Mormânt. De atunci este datina prin unele zone de a se duce pe ultimul drum al omului un pom încărcat cu tot felul de poame.

De ziua de 15 august sunt legate şi credinţe optimiste.

Femeile merg la biserică să împartă struguri şi prune.

Se spune că e bine să se petreacă, să se facă hore peste zi, hora fiind locul unde se mărturiseşte dragostea, iar ziua de 15 august e ziua când se culege năvalnicul,  iarba dragostei. Ea va fi purtată de fete, pentru că se crede că are puterea magică de a face să năvălească peţitorii.

Şi tot acum coboară oile la vale, imagine surprinsă şi în cântecul oltenesc:

Drăguţă Sântă Mărie

Nu lăsa toamna să vie,

Că-mi ia baciu-n meliţie,

Rămân stânile pustie,

Târliţa fără oiţe,

Scăunel fără băciţă

Care face brânza dulce

Să dea la ciobani să mânce.

De Sfântă Mărie e bine să se mănânce struguri şi să se descânte de sănătate:

Cutare să rămână curat,

Luminat,

Ca steaua din cer,

Ca roua de câmp,

Ca strugurii din vie

În ziua de Sântă-Mărie.

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Nunta românească de o parte şi de alta a Prutului în viziunea maestrului Nicolae Botgros

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 9 august 2017, 05:00

Maestru Nicolae Botgros s-a născut la Cahul, în Republica Moldova. Este român până în adâncul fiiniţei sale, este păstrător al tradiţiilor aşa cum le-a cunăscut în casa părintească şi le-a cultivat în familia sa de mai târziu. Detaliile unui destin devin emblematice pentru o comunitate, comunitatea românească, tezaurizatoarea valorilor perene ale culturii tradiţionale româneşti. Este un virtuoz al viorii, este dirijorul magician care transformă un cântec în melodie de neuitat, este părintele grijuliu pentru a transmite ceea ce este definitoriu pentru familie şi neam, este soţul care îşi acompaniază soţia, interpretă de muzică populară, Lidia Bejenaru, punându-i în valoare calităţile interpretative cu dragoste şi mândrie.

Iar nunta românească este, în concepţia sa, momentul existential crucial, care adună toate bucuriie trecutului şi ale viitorului unui neam, în sens de arbore genealogic. Vă propun să ascultaţi mărturisirile maestrului Nicolae Botgros! Nu le veţi uita niciodată!

Un interviu de Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Festivalul Naţional de Folclor “Ponoare, Ponoare”, 2017

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 8 august 2017, 13:31 / actualizat: 18 decembrie 2017, 17:55

Luna lui Gustar debutează în fiecare an la Ponoarele, judeţul Mehedinţi, cu o nouă ediţie a Festivalului Naţional de Folclor “Ponoare, Ponoare”.

În perioada 4-6 august s-a derulat Ediţia a XII-a, cea care a reunit tineri interpreţi din diferite zone etnofolclorice româneşti, o imagine sincretică a portului specific, a variantelor de doine şi balade şi a cântecelor de joc.

Repertoriul prezentat şi costumele populare, calităţile vocale, interpretarea şi prezenţa scenică s-au constituit în criterii de selecţie. În urma evoluţiei în contextul concursului national de folclor, juriul a decis câştigătorii:

 Trofeul Festivalului: Cristian Tomoni – jud. Timiş

 Secţiunea solişti vocali:

 Premiul I: Anton Cătălina Mariana – jud. Argeş

Premiul I: Drăgoi Irina – jud. Dâmboviţa

Premiul al II-lea: Călin Iuliana Elena – jud. Argeş

Premiul al II-lea: Dochiu Săndica – jud. Mehedinţi

Premiul al III-lea: Bălan Manuela – jud. Suceava

Premiul al III-lea: Iancu Dan Alexandru – jud. Olt

Menţiuni: Ciudin Luiza Adelina – jud. Gorj

Gabriel Gorjeanu – jud. Gorj

Urlea Iulian – jud. Giurgiu

 Secţiunea solişti instrumentişti:

Menţiune: Zidaru Octavian Constantin (trompetă) – jud. Mehedinţi

Premiul Special al Juriului: Cocoş Ionuţ – jud. Ialomiţa

Premiul de popularitate – Popescu Nadia – jud. Mehedinţi

Trofeul Festivalului acordat lui Cristian Tomoni, jud. Timiş, de către senator Liviu Mazilu

Premiul Special al Juriului acordat lui Ionuţ Cocoş, jud. Ialomiţa, de către Gabriela Rusu-Păsărin, Preşedintele Juriului

Membrii juriului

Festivalul Concurs Naţional de Folclor “Ponoare, Ponoare”, organizat de Consiliul Judeţean Mehedinţi prin Centrul Cultural “Nichita Stănescu”şi Primăria comunei Ponoarele, este deja un festival de prestigiu şi notorietate natională, reprezentând un simbol pentru cultura tradiţională din Munţii Mehedinţilor.

A consemnat Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Foto: Gabriela Pogaci