Virgil Bălăceanu: România este obligată să își întărească capacitățile de apărare şi intervenţie şi în acelaşi timp să aibă şi o politică externă extrem de activă, pentru că, în definitiv este situată între două conflicte: unul în desfăşurare – Ucraina, şi un alt conflict stins la un moment dat, dar care poate fi oricând reaprins, în Balcanii de Vest
Publicat de Gabriel Stan, 19 iunie 2023, 11:54
Săptămâna trecută, pe frontul din Ucraina a fost pornită contraofensiva armatei ucrainene, cu intenția de a crea un culoar spre Marea Azov.
Au fost recucerite câteva localități și, în ciuda pierderilor cu care Rusia nu a ezitat să se laude, în presă sunt înregistrate victorii importante.
Cu toate acestea, operațiunea abia începută se anunță a fi una de durată. Situația de securitate din Europa este afectată și de tensiunile din Kosovo.
NATO a anunțat deja sporirea forțelor din zonă, iar Uniunea Europeană anunță sancțiuni. Toate acestea, la „Interviul săptămânii”, cu generalul-locotenent în retragere Virgil Bălăceanu, președintele Asociației Ofițerilor în Rezervă din România. Realizator: Sonia Raicu.
Sonia Raicu (realizator): Domnule general, bine ați venit la Radio. De o săptămână, iată, este în desfășurare contraofensiva pe frontul ucrainean.Este un moment care a fost așteptat, a fost anunțat. Trăim în această perioadă în care și războiul se poartă cumva, dacă ne putem permite să spunem, televizat, anunțat în presă, iată că a început. De ce acum?
Virgil Bălăceanu: Pentru că a venit vara, pentru că solul se usucă și este favorabil desfășurării acțiunilor, mai ales teren deschis sau în localități mai mici. Este o necesitate din punctul acesta de vedere, condiționată de folosirea tehnicii de luptă grele.
De altfel, se ma enționează că un succes parțial al acțiunilor ofensive ale ucrainienilor, nu vorbim de o contraofensivă în sine, dar vorbim de preluare inițiativei de către Ucraina și de desfășurare de acțiuni ofensive sau le putem desemna ca și contra-atacuri, în acest moment.
Este o primă etapă a contra-ofensivei și menționau că un succes parțial se datorează și faptului că au intervenit ploile acum inclusiv ceața, ceea ce nu a permis o acțiune mai de amploare.
Ar fi unul din motive, însă sunt mai mulți factori care trebuie luați în considerare. Să ne centrăm un pic pe zone geografice pe înțelesul tuturor. Dacă în zona Donbasului acțiunile au continuitate mai ales pe Bahmut și putem caracteriza Bahmutul ca Frontul de est, acțiunile de contraatac ale ucrainienilor desfășurându-se de ceva timp și un anumit succes, adică ei continuă înaintarea și reușesc. E adevărat vorbim de o ofensivă foarte scăzut, acțiuni la nord și la sut. Ucrainienii vor să recucerească Bahmutul.
Probabil există o misiune de încercuire a grupării de forțe rusești. Sunt forțe regulate. Wagnerul s-a retras și în felul acesta fie să-i oblige pe ruși să se retragă, fie să ducă lupta în încercuire, ambele situații fiind defavorabile rușilor. Totodată în zona înspre Zaporojjie, la granița dintre oblast Zaporojjea și Donețk au fost reluate acțiunile ofensive ale ucrainienilor la o anumită distanță de Uhledar.
Acțiunile de luptă de o parte și de alta au fost intense tot timpul la vest de Donețk. Mă refer la asaltul asupra Vuhledarului, Marinka și Avdiivka acuma sunt centrate mai ales de la vest de Vuhledar, în apropiere de o localitate mai mare care se numește Velyka Novosilka. La sud de această localitate ucrainienii au reușit să cucerească patru până la cinci localități care nu sunt localități mari, sunt sate.
Deci avem acțiuni în est, în Bahmut. Am avea acțiuni în sud-est în apropiere de Vuhledar și au deschis o nouă direcție în sud, în zona Zaporijjea. Zaporijjea este zona desemnată ca cea mai favorabilă pentru executare a unei contra-ofensive, în sensul în care o reușită a ucrainienilor ar însemna tăierea culuarului terestru dintre Crimeea și Donbas.
Axa generală este Zaporijjea-Melitopol, dar la această dată ucrainienii acționează undeva în apropierea unei localități Poriziv și la vest de această localitate. Din datele pe care le obținem pe surse deschise, fără doar și poate, se pare că au reușit să cucerească câteva sate la vest de Orikhiv. Scopul este să înainteze de la Orikhiv înspre Tokmak, pentru că de la Tokmak se deschid direcții favorabile înspre Melitopol.
Deocamdată acțiunile sunt centrate în încercarea de a sparge linia de apărare a rușilor. Se pare că nu este cea mai puternică linie de apărare și linia de apărare atât în zona de sud cât și în zona de sud-est. Liniile de apărare puternic fortificate ar fi mai în interior. În mod sigur ucrainienii au determinații din acest punct de vedere.
Acțiunile sunt însă dificile. Se acționează, iată, pe mai multe direcții, iar pe de altă parte, mai ales în zona de sud, pe axa Zaporojjie-Melitopol, rușii au reușit, pentru că au avut la dispoziție mai bine de nouă luni de zile să consolideze foarte bine apărarea, să execute lucrări de fortificație, lucrări genistice, câmpuri de mine, pregătire a rezervelor pentru a executa contraatacuri împotriva grupării de ofensivă a ucrainenilor, pregătite din timp, ceea ce constituie un avantaj pentru ruși.
Probabil, ucrainenii testează care ar fi direcția sau două direcții cele mai favorabile pentru a-și concentra efortul.
Sonia Raicu (realizator): Asta era și întrebarea mea, de ce aceste acțiuni de luptă se desfășoară pe mai multe direcții? Și mai este un aspect, iată, analiștii militari apreciază că este o premieră în această contraofensivă, este pentru prima oară când într-un război modern se încearcă o străpungere a unui dispozitiv fortificat fără acoperire aeriană și împotriva unui adversar care, iată, beneficiază de drone de supraveghere, aviație, sisteme de război electronic.
Virgil Bălăceanu: Este un dezavantaj pentru ucraineni, pentru că ei nu reușesc nicio acoperire aeriană corespunzătoare, nici sprijin aerian pentru acțiunile terestre.
De aici, probabil și ritmul foarte scăzut de ofensivă și chiar unele pierderi semnificative. Le-aș remarca pe cele de pe frontul de sud, din zona Zaporojjie, unde se pare că rușii au reușit să distrugă inclusiv tancuri Leopard și mașini de luptă ale infanteriei Bradley.
Sonia Raicu (realizator): S-au și lăudat cu imagini cu aceste blindate capturate, în presa lor. Dar iată că au ajuns și în presa internațională.
Virgil Bălăceanu: Da, dar este, pe undeva, firesc, pentru că nu există un mijloc de luptă infailibil. Acțiunea rușilor, mai ales pentru lovirea antitanc a acestor mijloace, s-a realizat prin folosirea elicopterelor, mai ales elicopterele de tip K-52 – și elicopterele K-52 pot să execute aceste misiuni din adâncime, de deasupra teritoriului pe care îl controlează rușii.
Neavând aviație, este greu să lovească aceste elicoptere. Sigur că ele pot fi lovite și cu sistemele de apărare antiaeriană. Și aici, Ucraina are o problemă, pentru că a trebuit să distribuie sistemele de apărare antiaeriană și antirachetă atât pentru continuarea apărării localităților mari, a sistemului energetic, a economiei, mai ales a întreprinderilor din industria de apărare și, sigur, să asigure mijloace și pentru grupările de contraatac.
Sonia Raicu (realizator): Este speculat în presă și faptul că aceste tancuri Leopard sunt de mai multe generații și folosesc diferite tipuri de muniție, care nu ajung.
Virgil Bălăceanu: Nu cred că s-a ajuns la un deficit din punct de vedere al muniției, pentru că acțiunile nu sunt de amploare. Este foarte probabil să apară un deficit de muniție pe măsură ce acțiunile de luptă vor continua, iar tancurile Leopoard folosite, da, au niște caracteristici diferite, dar nu sunt esențiale, adică mă refer la diferențele între Leopard 2A4 și Leopard 2A6.
Problema acum este problema blindajului. Nu știm dacă aceste tancuri – din imagine e clar, și tancurile și mașinile de luptă au fost distruse – dar în luptă poate să apară și situația în care mijlocul de luptă este avariat, nu îl pierd, nu rămâne în mâna dușmanului, îl evacuez din zona respectivă a acțiunilor militare și îl pot repune în funcțiune.
Mai problematic este atunci când mijlocul de luptă este distrus, iar distrugerea înseamnă inclusiv nimicirea forței umane care acționează pe aceste mijloace de luptă. Nu știm dacă în cazul imaginilor prezentate de către ruși, echipajele și grupele de infanterie de pe mașinile de luptă ale infanteriei, echipajele de pe tancuri au fost nimicite sau au reușit să părăsească tehnica care a fost lovită.
Problemele sunt complexe din punctul acesta de vedere. Ele sunt într-o etapă de început, pentru că m-ați întrebat de ce acum. Avem în față lunile de vară și lunile de început de toamnă.
E perioada cea mai favorabilă pentru desfășurarea acțiunilor ofensive și în mod sigur vom asista la o vară lungă și fierbinte la propriu și la figurat.
Sonia Raicu (realizator): Aceasta era și întrebarea mea către dumneavoastră. Cât va dura? Este clar că acțiunile Armatei Ucrainei vor merge mai departe, pentru că doresc să își recucerească teritoriile ocupate acum un an şi jumătate, iată, a trecut și se pare că spiritele se tot încing pe lângă granița noastră.
De curând a fost reaprins conflictul din Kosovo, au fost atacate forțele NATO, iar acum se ajunge la amenințări cu sancțiuni din partea Uniunii Europene către Kosovo, pentru că în continuare au aceste dispute cu sârbii.
Virgil Bălăceanu: România este obligată să își întărească capacitățile de apărare şi intervenţie şi în acelaşi timp să aibă şi o politică externă extrem de activă, pentru că, în definitiv, România este situată între două conflicte: unul în desfăşurare – Ucraina, şi un alt conflict stins la un moment dat, dar care poate fi oricând reaprins, în Balcanii de Vest.
Problema în Kosovo este destul de complicată. O analiză ar spune că au dreptate și unii, și alții. Problema legată de o autonomie pe care și-o doresc sârbii din nordul Kosovo nu este acceptată de către albanezi.
Acestea sunt și motive care la un moment dat pot să determine o escaladare a unor conflicte interne. Știm prea bine că Serbia și-a mobilizat o parte din armată la granița cu Kosovo. NATO a suplimentat trupele de intervenție în Kosovo.
Se încearcă și pe căi politice, dar și pe căi militare ca să nu escaladeze un asemenea conflict. Însă, repet, trebuie ca România să aibă o politică mult mai pragmatică în domeniul apărării și a politicii externe.
Sonia Raicu (realizator): Domnule general, să sperăm că lucrurile vor merge pe un făgaș bun pentru siguranța noastră, pentru siguranța oamenilor în general. Vom ține alături de dvs. și vom mai discuta aceste momente care sunt importante și pentru istoria noastră și pentru istoria Europei. Vă mulțumim tare mult.
Virgil Bălăceanu: Şi aș mai avea un apel către cetățeni, bărbați și femei, care nu se tem de război, că războiul nu este și nu va fi la noi acasă, NATO fiind o veritabilă forță de apărare și de descurajare, însă, în aceste condiții trebuie să ne gândim și la apărare și să ne gândim și la nevoile Armatei României pentru o rezervă veritabilă. Campania de recrutare a rezerviștilor voluntari, cetățeni între 18 și 50 de ani pentru soldați gradați voluntari, între 18 și 55 de ani pentru maiştri militari, subofițeri și ofițeri rezervişti voluntari continuă până pe 30 iunie. Birourile de informare-recrutare ale centrelor militare vă așteaptă.
Sonia Raicu (realizator): Domnule general, vă mulțumim tare mult că ați fost alături de noi și vă mai așteptăm la radio.