Muzica Unei Generații Perene – Comemorare 15 – GICĂ PETRESCU – un cântăreț de legendă!

Publicat de Bogdan Dragomir, 18 iunie 2021, 12:16 / actualizat: 21 iunie 2023, 16:30

Aniversări şi comemorări ale unor mari artişti – muzicieni, care au demonstrat prin măiestria lor interpretativă că au fost, sunt şi vor rămâne adevărate simboluri ale multor generaţii, prezentate în cadrul seriei de „portrete muzicale” de la noi şi de pretutindeni, din genuri muzicale diferite, cu selecţii de informaţii biografice şi muzică de bună calitate. Vă invităm să ne urmăriţi pe pagina noastră de internet, Radio România Regional (www.www.radioromaniaregional.ro), acolo unde veţi putea să ascultaţi în fiecare săptămână cele mai frumoase melodii… „de ieri, de azi, de mâine!”.

Aici puteti asculta varianta audio a emisiunii (Bogdan Dragomir – Realizator/Doina Iacoban – Regizor de emisie)

Vă invit să aflăm amănunte biografice şi să ascultăm piese muzicale reprezentative ale unui cântăreţ de legendă, poate cel mai cunoscut interpret de muzică uşoară din România, pe care îl comemorăm în această săptămână, la 15 ani de la trecerea în nefiinţă! Un pios omagiu şi respectul nostru deosebit pentru marele artist GICĂ PETRESCU!

20190606_125958.1100 Foto by cover CD Gica Petrescu – Cu paharelul dupa mine (C&P Intercont Music – arh.pers. și prel. B. Dragomir)

Gică Petrescu (Gheorghe Petrescu, n. 2 aprilie 1915, Bucureşti – d. 18 iunie 2006, Bucureşti) a fost un cântăreţ  şi compozitor român de muzică uşoară şi de petrecere. De-a lungul a şapte decenii de activitate şi-a construit un repertoriu remarcabil prin bogăţie şi diversitate.

În timpul carierei sale artistice excepţionale, interpretul Gică Petrescu a primit numeroase premii şi distincţii dintre care amintim:

Artist Emerit al Republicii Populare Române (1964) „pentru merite deosebite în activitatea desfăşurată în domeniul teatrului, muzicii şi artelor plastice”.

Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a – 1968

Premiul discului – Electrecord – 1968

Diploma de excelenţă „Muzica e viaţa mea” – TVR – 1999

Radio România i-a decernat în anul 2001 premiul „Interpretul care a dus muzica românească în mileniul III” şi în 2006 – Premiul special “Cântecul e viaţa mea”!

Life Time Award – MTV Romanian Music Awards – 2004

Zeci de alte premii la diferite Festivaluri şi evenimente culturale româneşti!

GicaPetrescu (www.romaniacultural.ro)

În data de 5 mai 2003, în cadrul unei ceremonii desfăşurată la Palatul Cotroceni, Ion Iliescu – Preşedintele României la acea vreme, i-a acordat Maestrului Gică Petrescu – Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler, cu ocazia împlinirii vârstei de 88 de ani, pentru îndelungata şi prodigioasa carieră artistică pusă în slujba cântecului românesc, prin care a încântat sufletele a numeroase generaţii.

Mărturii ale unor artişti celebri şi colegi de scenă ai Maestrului:

„De când mă ştiu pe lume, Gică a fost «Maestrul». Era o celebritate, de la 20 de ani! Marele cântăreţ, a fost şi un excelent artist de revistă… Am jucat alături de el pe scenă în numeroase spectacole şi turnee. Din scenă nu ieşea cu paşi normali, călca sacadat; publicul prindea mişcarea şi aplauda în ritmul paşilor săi. Cânta multe cântece de pahar, dar în viaţă era foarte cumpătat. Nu a agreat niciodată viaţa dezordonată a boemei interbelice…Din clipa în care i se încredinţa o piesă, Gică nu mai avea linişte! Ne suna în fiecare dimineaţă, pentru ca totul să iasă perfect” — Stela Popescu – actriţă.

„…A fost cel mai cunoscut artist român, cântăreţ şi un strălucit actor de revistă. Marca Gică Petrescu înseamnă succesul asigurat. Singurul care a ajuns «Artist Emerit». Emeriţi au fost mai mulţi: mari cântăreţi şi actori din teatre, dar ca artist de revistă, Gică a fost singurul… emerit!” — Alexandru Arşinel – actor.

„Cea mai mare calitate a lui era aceea că «nu semăna cu nimeni». Era Gică şi atât! Cel mai «cântăreţ» din câţi a avut România vreodată. Din tinereţe a intuit, ca nimeni altul, că un cântec nu se cântă numai cu vocea ci şi cu mintea şi cu inima… Ne-a lăsat un tezaur muzical, al nostru, în vecii vecilor” — Horia Şerbănescu – actor.

„A fost un mare om şi un mare Român. Dumnezeu i-a pus pe chip un zâmbet atrăgător şi har în glas…Nu putea să cânte fără o melodie, fără ceva care să pătrundă în suflet. M-a făcut fericit cântând cântecele mele… A reuşit să le dea o savoare aparte, trăinicie şi viaţă lungă. Mitul Gică Petrescu se confundă cu bucuria muzicii…” — Temistocle Popa – compozitor.

„Gică Petrescu este cântăreţul care a îndulcit sufletul şi mintea şi viaţa a zeci de milioane de români. Socotesc c-a fost un privilegiu că am apărut împreună pe acelaşi afiş, pe aceeaşi scenă…Am avut o mare dragoste, un cult pentru «Nea Gică», acest Chevalier şi acest Sinatra al nostru al românilor.” — Florin Piersic – actor.

Ne reîntâlnim şi săptămâna viitoare cu alţi interpreţi de valoare aniversaţi sau comemoraţi, însă până atunci vă doresc tuturor multă sănătate şi audiţie plăcută pe frecvenţele Radio România Regional!

Bogdan Dragomir – 2019 (foto arhiva personală Bogdan Dragomir)

Bogdan Dragomir – Muzician și Jurnalist

la Radio România Regional.

Sursa info: Emisiunea este realizată cu sprijinul Agenţiei de Presă RADOR, Wikipedia.org, şi cu materiale jurnalistice din arhiva personală. Piesele muzicale în format audio sunt selectate de pe albumele  “GICĂ PETRESCU – Greatest Hits”, (C – 1994 Intercont Music & P – 1994 Intercont Trading Ltd.), “Gică Petrescu – Cu păhărelul după mine”(C&P – 1996 Intercont Music), “Cântece din Bucureştii de altădată – Vol.6” (C-UCMR-ADA, P-2006 Star Media Music), „80 de ani de muzică în 80 de ani de radio” (C&P 2008 ROTON).

Fonoteca Melomanului – Cornel Constantiniu (65), Gică Petrescu (105) și Teo Peter (66)!

Publicat de Bogdan Dragomir, 6 aprilie 2020, 12:48 / actualizat: 21 iunie 2023, 17:10

Bună ziua dragi ascultători! Sunteţi pe frecvenţele Radio România Regional, sunt Bogdan Dragomir şi vă invit să ascultați o ediție specială din arhiva emisiunii  Muzica Unei Generaţii Perene, dedicată artiștilor interpreți CORNEL CONSTANTINIU (aniv. 75 ani), GICĂ PETRESCU (in memoriam 105 ani) și TEO PETER (in memoriam 66 ani)!

* * * * *

(AUDIO) Aici puteţi asculta varianta audio a rubricii Fonoteca Melomanului din cadrul emisiunii Muzica Unei Generaţii Perene! (Realizator – Bogdan Dragomir, Regizor de emisie – Florin Bordeiaşu)

* * * * *

În cadrul emisiunii veți putea asculta două piese de referinţă din muzica uşoară românească dar şi din repertoriul îndrăgitului şi apreciatului interpret CORNEL CONSTANTINIU (n. 6 aprilie 1945, Bucureşti), artist căruia îi dorim La mulţi ani, cu multă sănătate, împliniri şi bucurii!

„N-aţi văzut o fată?” (muz. şi text Alexandru Mandy) de pe albumul “80 de ani de muzică în 80 de ani de radio” (C&P 1995 Radio România şi Roton) și“Doar o vorbă” (muz. Ionel Tudor, text Andreea Andrei) de pe albumul „Cornel Constantiniu” (C&P 1996 ELECTRECORD).

În continuare, aducem un omagiu artistic unui alt celebru muzician aniversat, un nume de legendă al muzicii uşoare, al romanţei şi al muzicii de petrecere româneşti – Maestrul GICĂ PETRESCU (n. 2 aprilie 1915, București – d. 18 iunie 2006, București)!

Din repertoriul celebrului interpret vom difuza piesele „Cel mai frumos tango din lume” (muz. Ion Vasilescu, text Nicuşor Constantinescu), de pe albumul “80 de ani de muzică în 80 de ani de radio” (C&P 1995 Radio România şi Roton) şi potpuriul alcătuit din piesele „Astăzi e ziua ta – Ţi-am luat un mărţisor – Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară – Cântă-mi să uit dragostea”, de pe albumul „Greatest Hits” (C&P 1995  Intercont Music).

Aproape de finalul acestei ediţii, vă invit, pentru diversitate, în registrul muzicii rock româneşti pentru a-l aniversa şi a-i aduce un omagiu in memoriam muzicianului, chitaristului bass şi membrului fondator al Trupei COMPACT –  TEOFIL PETER (cunoscut ca Teo Peter, n. 11 aprilie 1954, Cluj-Napoca – d. 4 decembrie 2004, București).

Vom difuza din repertoriul formaţiei COMPACT piesele „Fata din vis” (muz. şi text Paul Ciuci) de pe albumul  “80 de ani de muzică în 80 de ani de radio” (C&P 1995 Radio România şi Roton) şi „Dă-mi o veste” (muz. şi text COMPACT), de pe albumul “Cântec pentru prieteni” (C&P 1988 – Electrecord).

Realizatorul emisiunii, Bogdan Dragomir împreună cu Florin Bordeiaşu – regizor de emisie, vă mulţumim pentru atenţie şi audiţie şi vă aşteptăm la o nouă reîntâlnire muzicală!

Sursa: Agenţia de Presă RADOR, materiale jurnalistice din arh. personală Bogdan Dragomir, fonoteca Radio Romania Regional, pixabay.com . Mulţumiri speciale tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui material jurnalistic!

Foto Bogdan Dragomir (arh. pers. B. Dragomir)

Bogdan Dragomir 
Realizator „Muzica Unei Generaţii Perene”

O emisiune 

Muzica Unei Generații Perene – Albume de Colecție – GICĂ PETRESCU – „Cu păhărelul după mine!”

Publicat de Bogdan Dragomir, 11 iunie 2019, 10:50 / actualizat: 21 iunie 2023, 17:41

Bun găsit, cu drag, tuturor! Astăzi – la Muzica Unei Generații Perene, rubrica Albume de Colecție – vă propun să ascultăm câteva piese muzicale de pe albumul intitulat sugestiv „Cu păhărelul după mine!”, interpretate cu mare har și „dar” de celebrul trubadur al muzicii de revistă și de petrecere – Maestrul GICĂ PETRESCU!

Pentru început, vă invităm să ascultați primele două piese selectate de pe albumul mai sus menționat, interpretate fără egal de Gică Petrescu: Trece timpul și Hai noroc și iar noroc!

„Trece timpul” (V. Veselovski / M. Maximilian) de pe albumul „Cu păhărelul după mine” (C&P 1996 Intercont Music) interpretată de Gică Petrescu.

„Hai noroc și iar noroc!” (G. Petrescu / C. Moldoveanu) de pe albumul „Cu păhărelul după mine” (C&P 1996 Intercont Music) interpretată de Gică Petrescu.

20190606_130043.1100 Foto by cover CD Gica Petrescu – Cu paharelul dupa mine (C&P Intercont Music – prel. B.Dragomir)

Albumul cu muzică de petrecere editat de Casa de Discuri INTERCONT MUSIC și intitulat „Cu păhărelul după mine” interpretat de maestrul GICĂ PETRESCU acompaniat de Orchestra de muzică populară dirijată de Maestrul Paraschiv Oprea, a fost înregistrat, post procesat și masterizat în luna Iunie 1996 la Studioul Migas Real Compact din București!

Vom continua scurta noastră incursiune muzicală în atmosfera „Micului Paris” de altădată cu piesele Of, of, of, măi șprițule! și Hai să bem un păhărel!

„Of, of, of, măi șprițule!” (H. Mălineanu / Text popular) de pe albumul „Cu păhărelul după mine” (C&P 1996 Intercont Music) interpretată de Gică Petrescu.

„Hai să bem un păhărel!” (H. Mălineanu / Text popular) de pe albumul „Cu păhărelul după mine” (C&P 1996 Intercont Music) interpretată de Gică Petrescu.

Aranjamentele orchestrale aparțin Maestrului Paraschiv Oprea, Maestru de sunet: Adrian Ordean, Director artistic: Bogdan Dragomir, Producător executiv: George Mărăcine. Fotografiile originale: Vasile Blendea. Grafica albumului fabricat de DanDisc din Danemarca a fost realizată de Radu Zaharescu – [ iorik ] design !

În timpul carierei sale excepționale, interpretul Gică Petrescu a primit numeroase premii și distincții dintre care amintim:

Artist Emerit al Republicii Populare Române (1964) „pentru merite deosebite în activitatea desfăşurată în domeniul teatrului, muzicii şi artelor plastice”.

Ordinul Meritul Cultural – clasa a II-a – 1968

Premiul discului – Electrecord – 1968

Diploma de excelenţă „Muzica e viaţa mea” – TVR – 1999

Radio România i-a decernat în anul 2001 Premiul  Interpretul care a dus muzica românească în mileniul III” şi în 2006 – Premiul special “Cântecul e viaţa mea”!

Life Time Award – MTV Romanian Music Awards – 2004

Zeci de alte premii la diferite Festivaluri şi evenimente culturale româneşti!

În data de 5 mai 2003, în cadrul unei ceremonii desfăşurată la Palatul Cotroceni, Ion Iliescu – Preşedintele României la acea vreme, i-a acordat Maestrului Gică Petrescu – Ordinul Național STEAUA ROMÂNIEI în grad de Cavaler, cu ocazia împlinirii vârstei de 88 de ani, pentru îndelungata şi prodigioasa carieră artistică pusă în slujba cântecului românesc, prin care a încântat sufletele a numeroase generaţii.

20190606_125958.1100 Foto by cover CD Gica Petrescu – Cu paharelul dupa mine (C&P Intercont Music – prel. B. Dragomir)

Să ascultăm încă două piese muzicale de succes din repertoriul interpretului Gică Petrescu, regăsite și pe acest album de colecție: De ce e viața sucită? și Dragoste, bătute-ar vina!

„De ce e viața sucită?” (V. Veselovski / M. Maximilian) de pe albumul „Cu păhărelul după mine” (C&P 1996 Intercont Music) interpretată de Gică Petrescu.

„Dragoste, bătute-ar vina” (G. Petrescu / C. Moldoveanu) de pe albumul „Cu păhărelul după mine” (C&P 1996 Intercont Music) interpretată de Gică Petrescu.

Realizatorul emisiunii – Bogdan Dragomir, vă mulţumește pentru atenţie şi – la finalul rubricii „Albume de colecție” – vă invită să ascultaţi, din bijuteriile muzicale înregistrate de-a lungul timpului de marele interpret GICĂ PETRESCU și oferite dumneavoastră astăzi, de pe albumul “GICĂ PETRESCU – Cu păhărelul după mine!” editat în anul 1996 de Casa de discuri INTERCONT MUSIC, piesa intitulată sugestiv „Dragi prieteni, sus paharul!”

„Dragi prieteni, sus paharul!” (G. Petrescu / C. Moldoveanu) de pe albumul „Cu păhărelul după mine” (C&P 1996 Intercont Music) interpretată de Gică Petrescu.

Gica petrescu.1100 (rador.ro)

Sursa: Intercont Music, Agenția de Presă RADOR, AGERPRESS, materiale jurnalistice din arh. personală Bogdan Dragomir, fonoteca Radio România Regional. Mulţumiri speciale tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui material jurnalistic!

Foto Bogdan Dragomir (arh. pers. B. Dragomir)

Bogdan Dragomir 
Realizator „Muzica Unei Generaţii Perene”

O emisiune 

Fonoteca Melomanului nr. 8 – Aniversaţi: Cornel Constantiniu, Gică Petrescu şi Teo Peter! O emisiune realizată de Bogdan Dragomir.

Publicat de Bogdan Dragomir, 17 aprilie 2018, 10:02 / actualizat: 21 iunie 2023, 18:29

Bună ziua dragi ascultători! Sunteţi pe frecvenţele Radio România Regional şi ascutaţi emisiunea  Muzica Unei Generaţii Perene! Sunt Bogdan Dragomir şi vă invit la o nouă ediţie a rubricii „Fonoteca melomanului”, o rubrică  alcătuită din muzică 100% românească, piese reprezentative din toate genurile, creaţii şi interpretări celebre!

* * * * *

(AUDIO) Aici puteţi asculta varianta audio a rubricii Fonoteca Melomanului din cadrul emisiunii Muzica Unei Generaţii Perene! (Realizator – Bogdan Dragomir, Regizor de emisie – Florin Bordeiaşu)

* * * * *

După cum vă spuneam şi în ediţia precedentă, şi în luna Aprilie avem mulţi muzicieni de aniversat sau de omagiat, aşa că am ales din fonoteca muzicală Radio România Regional, două piese de referinţă din muzica uşoară românească dar şi din repertoriul îndrăgitului şi apreciatului interpret CORNEL CONSTANTINIU (n. 6 aprilie 1945, Bucureşti), artist căruia îi dorim La mulţi ani, cu multă sănătate, împliniri şi bucurii!

Pentru început să ascultăm piesele „N-aţi văzut o fată?” (muz. şi text Alexandru Mandy) de pe albumul “80 de ani de muzică în 80 de ani de radio” (C&P 1995 Radio România şi Roton) şi “Doar o vorbă” (muz. Ionel Tudor, text Andreea Andrei) de pe albumul „Cornel Constantiniu”, editat în anul 1996 de casa de discuri ELECTRECORD! Interpretează Cornel Constantiniu!

(AUDIO) „N-aţi văzut o fată?” (muz. şi text Alexandru Mandy) de pe albumul “80 de ani de muzică în 80 de ani de radio” (C&P 1995 Radio România şi Roton), interpretată de Cornel Constantiniu.

(AUDIO) “Doar o vorbă” (muz. Ionel Tudor, text Andreea Andrei) de pe albumul „Cornel Constantiniu” (C&P1996 ELECTRECORD), interpretată de Cornel Constantiniu.

În continuare, aducem un omagiu artistic unui alt celebru muzician aniversat, un nume de legendă al muzicii uşoare, al romanţei şi al muzicii de petrecere româneşti – Maestrul GICĂ PETRESCU (n. 2 aprilie 1915,  București – d. 18 iunie 2006, București)!

gica-petrescu-3 (romaniacultural.ro)

Din repertoriul celebrului interpret vom difuza piesa „Cel mai frumos tango din lume” (muz. Ion Vasilescu, text Nicuşor Constantinescu), de pe albumul “80 de ani de muzică în 80 de ani de radio” (C&P 1995 Radio România şi Roton) şi potpuriul alcătuit din piesele „Astăzi e ziua ta – Ţi-am luat un mărţisor – Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară – Cântă-mi să uit dragostea”, de pe albumul „Greatest Hits” (C&P 1995  Intercont Music).

Interpretează…”din fonoteca de aur a muzicii uşoare româneşti” – unicul şi inegalabilul GICĂ PETRESCU!

(AUDIO) „Cel mai frumos tango din lume” (muz. Ion Vasilescu, text Nicuşor Constantinescu),  de pe albumul “80 de ani de muzică în 80 de ani de radio” (C&P 1995 Radio România şi Roton), interpretată de Gică Petrescu.

GicaPetrescu (romaniacultural.ro)

(AUDIO) Potpuriul alcătuit din piesele „Astăzi e ziua ta – Ţi-am luat un mărţisor – Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară – Cântă-mi să uit dragostea” (aranjamente orchestrale Cornel Popescu), de pe albumul „Greatest Hits” (C&P 1995 Intercont Music), interpretat de Gică Petrescu.

Aproape de finalul acestei ediţii, vă invit, pentru diversitate, în registrul muzicii rock româneşti pentru a-l aniversa şi a-i aduce un omagiu muzicianului, chitaristului bass şi membrului fondator al Trupei COMPACT –  TEOFIL PETER (cunoscut ca Teo Peter, n. 11 aprilie 1954, Cluj-Napoca – d. 4 decembrie 2004, București).

Vom difuza din repertoriul formaţiei COMPACT piesele „Fata din vis” (muz. şi text Paul Ciuci) de pe albumul  “80 de ani de muzică în 80 de ani de radio” (C&P 1995 Radio România şi Roton) şi „Dă-mi o veste” (muz. şi text COMPACT), de pe albumul “Cântec pentru prieteni” (C&P 1988 – Electrecord).

Realizatorul emisiunii, Bogdan Dragomir împreună cu Florin Bordeiaşu – regizor de emisie, vă mulţumim pentru atenţie şi audiţie şi vă aşteptăm la o nouă reîntâlnire muzicală!

(AUDIO) „Fata din vis” (muz. şi text Paul Ciuci) de pe albumul  “80 de ani de muzică în 80 de ani de radio” (C&P 1995 Radio România şi Roton), interpretată de formaţia COMPACT.

(AUDIO) „Dă-mi o veste” (muz. şi text COMPACT), de pe albumul “Cântec pentru prieteni” (C&P 1988 – Electrecord), interpretată de formaţia COMPACT.

Sursa: Agenţia de Presă RADOR, materiale jurnalistice din arh. personală Bogdan Dragomir, fonoteca Radio Romania Regional. Mulţumiri speciale tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui material jurnalistic!

Foto Bogdan Dragomir (arh. pers. B. Dragomir)

Bogdan Dragomir 
Realizator „Muzica Unei Generaţii Perene”

O emisiune 

Muzica Unei Generaţii Perene – Comemorare 20 – VASILE VESELOVSKI!

Publicat de Bogdan Dragomir, 4 ianuarie 2018, 13:07 / actualizat: 21 iunie 2023, 18:44

Am ales pentru astăzi, la 20 de ani de la trecerea în nefiinţă, să aducem omagiul nostru unui renumit compozitor de şlagăre ale muzicii uşoare româneşti–VASILE VESELOVSKI ! Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace!

VASILE VESELOVSKI

Vasile Veselovski (n. 18 decembrie, 1925, Pitești (Găvana) – d. 4 ianuarie 1998) , compozitor de muzică ușoară, autor al unor șlagăre îndrăgite precum „Strada Speranței”, „Fluierând pe stradă”, „Merit eu”, „Tu”, „Și dacă”, „O chitarǎ cânta”, „Și m-am îndrăgostit de tine”.

A absolvit Conservatorul din București (1947-1952) având profesori pe Ion Dumitrescu (teorie și solfegiu), Paul Constantinescu (armonie), Nicolae Buicliu (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale),  Theodor Rogalski (orchestrație), Zeno Vancea (istoria muzicii), Tiberiu Alexandru  și  Emilia Comișel (folclor), după ce studiase Facultatea de Fizico-Chimice (1944-1947).

(Audio) – Corina Chiriac – „Strada speranţei” de pe CD-ul Vasile Veselovski – Strada Speranţei (C&P Electrecord 2001).

Dragostea pentru muzică a apărut din copilărie, pentru că tatăl l-a învățat să cânte la balalaică, mandolină și chitară și apoi la acordeon. În timpul școlii și facultății a făcut parte din mai multe coruri: Liceul Teoretic de băieți Pitești (dirijor Alfons Popescu), Corala „Crai Nou” (dirijor Liviu Kavassi), biserica „Delea Nouă”, biserica „Sfinții Impărați Constantin și Elena – Bariera Vergului” (dirijor Gheorghe Bazavan).

(Audio) – Aurelian Andreescu – „Merit eu?” de pe CD-ul Vasile Veselovski – Strada Sperantei. (C&P Electrecord 2001).

ACTIVITATE

După absolvirea Conservatorului, Vasile Veselovski a fost inspector muzical în Ministerul Culturii (1952-1956), Secretar muzical la Teatrul de revistă Constantin Tănase din București (1956-1957), inspector pentru muzică în Comitetul pentru Cultură și Artă din București (1957-1963). După această perioadă, s-a dedicat în întregime activității componistice.

(Audio) – Horia Moculescu – „Şi dacă” de pe Vasile Veselovski – Strada Speranţei. (C&P Electrecord 2001).

COLABORATORI

Dintre cei peste 30 de textieri, cea mai strânsă colaborare a avut-o cu Mihai Maximilian, de care l-a legat și o deosebită prietenie. Împreună au realizat peste 200 de cântece și peste 50 de spectacole de revistă și alte spectacole muzicale. De asemenea multe texte i-au fost scrise de Constantin Cârjan și Aurel Storin. A colaborat cu peste 130 de soliști vocali români și străini, printre care: Doina Badea(21 de cântece), Aurelian Andreescu(9), Corina Chiriac(25), Gică Petrescu(16), Margareta Pâslaru(17), Horia Moculescu(7), Constantin Drăghici(4),Roxana Matei(9),Alexandru Jula (13), Aida Moga(4), Marina Voica(5), Dan Spătaru(10).

(Audio) Angela Similea – „Tangoul” de pe CD-ul Vasile Veselovski – Strada Speranţei. (C&P Electrecord 2001).

DISTINCŢII (SELECŢIE)

Marele premiu (1964) și Premii (1965, 1966, 1970. 1971, 1973, 1974, 1983, 1984, 1987, 1988, 1992, 1993) la „Festivalurile de muzicǎ ușoarǎ de la Mamaia”.
Premiul Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din România (1969, 1974, 1975, 1983, 1994).
Premii la „Melodii” (1981, 1982, 1983, 1984, 1986, 1987).
Premiu la „Crizantema de aur” (Târgoviște, 1995).
Premiul Asociației Umoriștilor Români-AUR, 1993.
Diploma de onoare la Festivalul de muzicǎ ușoarǎ de la Sopot (Polonia- 1966).
Membru in „Centrul Național Român ASSITEJ” (1970).
Ordinul „Meritul Cultural clasa a III-a”

(Audio) Adrian Daminescu – „Şi m-am îndrăgostit de tine” de pe CD-ul Vasile Veselovski – Strada Speranţei. (C&P Electrecord 2001).

“Sunt de partea celor ce-şi caută inspiraţia în folclor, convins fiind că numai cu astfel de piese putem fi interesanţi şi pentru străini. Cântecele în stil american, spaniol, grecesc sau italian, le fac ei mult mai bine ca noi. Şi apoi ritmurile, ca şi melosurile populare româneşti sunt foarte frumoase şi nu văd de ce am face abstracţie de ele”. (Vasile Veselovski: Cuvânt înainte la CD-ul „Strada Speranței”, EDC 442).

„Vasile Veselovski avea cântecul simplu, atrăgător, molipsitor. Ştia să așeze muzica lângă cuvânt în chip firesc.(…) Spunea odată: „Am fost norocos. În cariera mea am avut parte de prieteni buni- cântăreți valoroși- care m-au ajutat să scot la lumină cântece minunate”.” (Temistocle Popa: Cuvânt înainte la CD-ul „Strada Speranței”, EDC 442).

(Audio) Doina Badea – „Cânta un matelot” de pe CD-ul Vasile Veselovski – Strada Speranţei. (C&P Electrecord 2001).

„În această lume de piață în care talentul nu mai are preț, Vasile Veselovski a fost un compozitor din categoria celor hărăziți cu talent. El compunea fără efort, ca și cum și-ar fi murmurat sieși o melodie…Lipsită de întortocheri și de bucle stilistice, tunsă scurt, fără vanitatea de a atrage ostentativ atenția, dar și fără teama de a fi prea simplă, muzica lui Veselovski și-a câștigat încet, încet, o personalitate care o împiedică pentru totdeauna să fie atribuită oricui. Ar mai fi de adăugat și prestația sa absolut remarcabilă în groapa cu lei a teatrului de revistă, unde el a repus în onoare muzica de spectacol, învățătură grea, dar veche și bună, de la Ion Vasilescu, Gherase Dendrino și H. Mălineanu. Ascultând-o, (muzica lui Vasile Veselovski) parcã îți vine uneori să exclami: Ce simplu se compun șlagărele!, fără să te gândești că, dacă te-ar auzi, acolo, în Raiul Compozitorilor, Veselovski, ar râde ușor, în mustață…” (Aurel Storin: Cuvânt înainte la CD-ul „Strada Speranței”, EDC 442). (http://www.festivalul-vasile-veselovski.ro/despre-vasile-veselovski/)

Foto Bogdan Dragomir (arh. pers. B. Dragomir)

Bogdan Dragomir – Radio România Regional.

Du-mă acasă, măi tramvai! – Gică Petrescu

Publicat de Andrei Cretoiu, 18 noiembrie 2017, 07:46

De-a lungul a şapte decenii de activitate, Gică Petrescu şi-a construit un repertoriu remarcabil prin diversitate şi complexitate. Născut pe 2 aprilie 1915, la Bucureşti, el a fost descoperit, pe când avea doar 15 ani, de Ion Vasilescu. Faimosul compozitor l-a dus pe tânărul cântăreţ în studiourile Radio România, acolo unde acesta a făcut înregistrări alături de reputatul pianist şi dirijor Iulian Ghindă. În afară de Ion Vasilescu, Gică Petrescu a colaborat şi cu mulţi alţi cunoscuţi compozitori români, inclusiv cu Vasile Vasilache, cel care i-a încredinţat spre interpretare o piesă care avea să-i sporească semnificativ notorietatea cântăreţului care îşi câştigase deja un public fidel încă din perioada interbelică.

Melodia “Du-mă acasă, măi tramvai!” a fost lansată de Gică Petrescu în anii ‘60, la Festivalul de la Mamaia, devenind imedat şlagăr. Spre sfârşitul aceluiaşi deceniu, artistul a înregistrat la Electrecord cântecul alături de altele care l-au făcut celebru – „Căsuţa noastră”, „Dă-i cu şpriţul pân’ la ziuă” sau „Uite-aşa aş vrea să mor” – melodii care se ascultă şi acum la mai toate petrecerile românilor. În aceeaşi perioadă, Gică Petrescu are cel mai important turneu din carieră, două luni în Franţa, având apariţii şi pe scena celebrei săli „Olympia” din Paris, acolo unde interpretează şi piesa “Du-mă acasă, măi tramvai!”.

Temistocle Popa a afirmat că „mitul Gică Petrescu se confundă cu bucuria muzicii”, iar marele actor Florin Piersic l-a numit pe cântăreţ “un Maurice Chevalier şi un Frank Sinatra al românilor”. Dovadă a valorii şi perenităţii, piesele sale au fost preluate de mulţi interpreţi de calibru. După ce Gică Petrescu s-a retras din viaţa artistică, melodia „Du-mă acasă, măi tramvai!” a fost înregistrată şi de Alexandru Arşinel, Mirabela Dauer şi Fuego, reconfirmându-se astfel că rămâne la fel de iubită ca în urmă cu jumătate de veac, când era lansată de cel pe care mulţi îl consideră cel mai mare interpret român de muzică de petrecere din toate timpurile.

M-a făcut mama oltean – Ion Luican

Publicat de Cristina Ion, 19 septembrie 2017, 05:19

Legendarul lăutar al Craiovei, Niţă Băloi, a compus melodia “M-a făcut mama oltean” în 1809, în cinstea lui Iancu Jianu, după ce faimosul haiduc învinsese oastea lui Paşa Pazvant Oglu la Vidin, răzbunându-se astfel faţă de ororile făcute de acesta oraşului Craiova în anii 1799 – 1800, când Pazvant a incendiat şi a distrus mai multe case şi moşii de pe teritoriul Băniei.

La întoarcerea de la Vidin, în Craiova a fost o bucurie nespus de mare, Iancu Jianu fiind primit ca un erou, deoarece îi scăpase de un personaj de temut al acelor vremuri. De altfel, şi din conţinutul textului îndrăgitului cântec se poate observa că personajul descris este văzut ca purtând “căciulă de astrahan, cojocel de miel bârsan şi cămaşă de tulpan”, straie care îl caracterizau în întregime pe Iancu Jianu.

Mai mult, Iancu Jianu era perceput de foarte mulţi ca un personaj care era pe de o parte extrem de sufletist cu cei nevoiaşi, dar şi foarte dur cu cei care îndrăzneau să-l înfurie, aspect ce se regăsește în versurile “Cin’ se ia cu mine bine, îi dau haina de pe mine,/ Cin’ se ia cu mine rău, să-l ferească Dumnezeu”.

Muzica Unei Generaţii Perene – Compozitorul VASILE VESELOVSKI

Publicat de Bogdan Dragomir, 10 ianuarie 2017, 12:29 / actualizat: 22 iunie 2023, 9:45

Am ales pentru astăzi, dintre personalităţile muzical-artistice aniversate sau comemorate în săptămâna 2 – 8.01.2017, un renumit compozitor de şlagăre ale muzicii uşoare româneşti – VASILE VESELOVSKI .

VASILE VESELOVSKI

Vasile Veselovski (n. 18 decembrie, 1925, Pitești (Găvana) – d. 4 ianuarie 1998) , compozitor de muzică ușoară, autor al unor șlagăre îndrăgite precum „Strada Speranței”, „Fluierând pe stradă”, „Merit eu”, „Tu”, „Și dacă”, „O chitarǎ cânta”, „Și m-am îndrăgostit de tine”.

A absolvit Conservatorul din București (1947-1952) având profesori pe Ion Dumitrescu (teorie și solfegiu), Paul Constantinescu (armonie),Nicolae Buicliu (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Theodor Rogalski (orchestrație), Zeno Vancea (istoria muzicii), Tiberiu Alexandru și Emilia Comișel (folclor), după ce studiase Facultatea de Fizico-Chimice (1944-1947).

„Corina Chiriac / Strada sperantei” de pe CD-ul Vasile Veselovski – Strada Sperantei. Lansat: Electrecord 2001.

Dragostea pentru muzică a apărut din copilărie, pentru că tatăl l-a învățat să cânte la balalaică, mandolină și chitară și apoi la acordeon. În timpul școlii și facultății a făcut parte din mai multe coruri: Liceul Teoretic de băieți Pitești (dirijor Alfons Popescu), Corala „Crai Nou” (dirijor Liviu Kavassi), biserica „Delea Nouă”, biserica „Sfinții Impărați Constantin și Elena – Bariera Vergului” (dirijor Gheorghe Bazavan).

„Aurelian Andreescu / Merit eu?” de pe CD-ul Vasile Veselovski – Strada Sperantei. Lansat: Electrecord 2001.

ACTIVITATE

După absolvirea Conservatorului, Vasile Veselovski a fost inspector muzical în Ministerul Culturii (1952-1956), Secretar muzical la Teatrul de revistă Constantin Tănase din București (1956-1957), inspector pentru muzică în Comitetul pentru Cultură și Artă din București (1957-1963). După această perioadă, s-a dedicat în întregime activității componistice.

„Horia Moculescu / Si daca” de pe Vasile Veselovski – Strada Sperantei. Lansat: Electrecord 2001.

COLABORATORI

Dintre cei peste 30 de textieri, cea mai strânsă colaborare a avut-o cu Mihai Maximilian, de care l-a legat și o deosebită prietenie. Împreună au realizat peste 200 de cântece și peste 50 de spectacole de revistă și alte spectacole muzicale. De asemenea multe texte i-au fost scrise de Constantin Cârjan și Aurel Storin. A colaborat cu peste 130 de soliști vocali români și străini, printre care: Doina Badea(21 de cântece), Aurelian Andreescu(9), Corina Chiriac(25), Gică Petrescu(16), Margareta Pâslaru(17), Horia Moculescu(7), Constantin Drăghici(4), Roxana Matei(9), Alexandru Jula(13), Aida Moga(4), Marina Voica(5), Dan Spătaru(10).

„Angela Similea / Tangoul” de pe Vasile Veselovski – Strada Sperantei. Lansat: Electrecord 2001.

DISTINCŢII (SELECŢIE)

Marele premiu (1964) și Premii (1965, 1966, 1970. 1971, 1973, 1974, 1983, 1984, 1987, 1988, 1992, 1993) la „Festivalurile de muzicǎ ușoarǎ de la Mamaia”.

Premiul Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din România (1969, 1974, 1975, 1983, 1994).

Premii la „Melodii” (1981, 1982, 1983, 1984, 1986, 1987).

Premiu la „Crizantema de aur” (Târgoviște, 1995).

Premiul Asociației Umoriștilor Români-AUR, 1993.

Diploma de onoare la Festivalul de muzicǎ ușoarǎ de la Sopot (Polonia- 1966).

Membru in „Centrul Național Român ASSITEJ” (1970).

Ordinul „Meritul Cultural clasa a III-a”

„Adrian Daminescu / Si m-am indragostit de tine” de pe Vasile Veselovski – Strada Sperantei. Lansat: Electrecord 2001.

“Sunt de partea celor ce-şi caută inspiraţia în folclor, convins fiind că numai cu astfel de piese putem fi interesanţi şi pentru auditoria străini. Cântecele în stil American, spaniel, grecesc sau Italian, le fac ei mult mai bineca noi. Şi apoi ritmurile, ca şi melosurile populare româneşti sunt foarte frumoase şi nu văd de ce am face abstracţie de ele”. (Vasile Veselovski: Cuvânt înainte la CD-ul „Strada Speranței”, EDC 442).

„Vasile Veselovski avea cântecul simplu, atrăgător, molipsitor. Stia să așeze muzica lângă cuvant în chip firesc.(…) Spunea odată: „Am fost norocos. În cariera mea am avut parte de prieteni buni- cântăreți valoroși- care m-au ajutat să scot la lumină cântece minunate”.” (Temistocle Popa: Cuvânt înainte la CD-ul „Strada Speranței”, EDC 442).

„Doina Badea / Canta un matelot” de pe Vasile Veselovski – Strada Sperantei. Lansat: Electrecord 2001.

„În această lume de piață în care talentul nu mai are preț, Vasile Veselovski a fost un compozitor din categoria celor hărăziți cu talent. El compunea fără efort, ca și cum și-ar fi murmurat sieși o melodie…Lipsită de întortocheri și de bucle stilistice, tunsă scurt, fără vanitatea de a atrage ostentativ atenția, dar și fără teama de a fi prea simplă, muzica lui Veselovski și-a câștigat încet, încet, o personalitate care o împiedică pentru totdeauna să fie atribuită oricui. Ar mai fi de adăugat și prestația sa absolut remarcabilă în groapa cu lei a teatrului de revistă, unde el a repus în onoare muzica de spectacol, învățătură grea, dar veche și bună, de la Ion Vasilescu, Gherase Dendrino și H. Mălineanu. Ascultând-o,(muzica lui Vasile Veselovski) parcã îți vine uneori să exclami: Ce simplu se compun șlagărele!, fără să te gândești că, dacă te-ar auzi, acolo, în Raiul Compozitorilor, Veselovski, ar râde ușor, în mustață…” (Aurel Storin: Cuvânt înainte la CD-ul „Strada Speranței”, EDC 442). (http://www.festivalul-vasile-veselovski.ro/despre-vasile-veselovski/)

Bogdan Dragomir – Radio România Regional.

Gică Petrescu – un cântăreț de legendă

Publicat de Bogdan Dragomir, 16 iunie 2016, 12:09 / actualizat: 22 iunie 2023, 10:17

Muzica Unei Generaţii Perene nr. 22
Aniversări şi comemorări ale unor mari artişti – muzicieni, care au demonstrat prin măiestria lor interpretativă că au fost, sunt şi vor rămâne adevărate simboluri ale multor generaţii, prezentate în cadrul seriei de „portrete muzicale” de la noi şi de pretutindeni, din genuri muzicale diferite, cu selecţii de informaţii biografice şi muzică de bună calitate. Vă invităm să ne urmăriţi pe pagina noastră de internet, Radio România Regional (www.www.radioromaniaregional.ro), acolo unde veţi putea să ascultaţi în fiecare săptămână cele mai frumoase melodii… „de ieri, de azi, de mâine!”.

Aici puteti asculta varianta audio a emisiunii (Bogdan Dragomir – Realizator/Doina Iacoban – Regizor de emisie)

Pentru perioada 13 – 19 iunie 2016, vă invit să aflăm amănunte biografice şi să ascultăm piese muzicale reprezentative ale unui cântăreţ de legendă, poate cel mai cunoscut interpret de muzică uşoară din România, pe care îl comemorăm în această săptămână, la 10 ani de la trecerea în nefiinţă! Un pios omagiu şi respectul nostru deosebit pentru marele artist GICĂ PETRESCU!

gica-petrescu-2 (www.romaniacultural.ro)

Gică Petrescu (Gheorghe Petrescu, n. 2 aprilie 1915, Bucureşti – d. 18 iunie 2006, Bucureşti) a fost un cântăreţ  şi compozitor român de muzică uşoară şi de petrecere. De-a lungul a şapte decenii de activitate şi-a construit un repertoriu remarcabil prin bogăţie şi diversitate. Mama sa l-a învăţat de mic limba franceză şi l-a iniţiat în lumea muzicii, mai întâi interpretând la pianul din casă „piese scurte, melodioase (…), ritmuri mozartiene” şi apoi, în primii ani de şcoală, dându-i lecţii de pian.

„Casuţa noastrã” de pe albumul „Cântece din Bucureştii de-altãdatã-vol.6”, Licenţă UCMR-ADA, P-2006 – Star Media Music) interpretat de Gicã Petrescu .

gica-petrescu-3 (www.romaniacultural.ro)

Debutul său artistic s-a produs în 1931, fiind elev la Liceul „Gheorghe Şincai” cântă într-un ansamblu şcolar, la chitară şi vocal. La 15 ani urcă pentru prima dată pe scenă. La o serbare este descoperit de compozitorul Ion Vasilescu, care l-a dus la Radio, unde a cântat cu reputatul pianist şi dirijor Iulian Ghindă. Gică Petrescu face doi ani la Drept, dar părăseşte studiile juridice în favoarea muzicii. Decât să ajungi un avocăţel mediocru, mai bine apucă-te serios de muzică. Un strop de talent, n-o să-l înveţi la seminar, în nici o facultate. Cultivă-l şi foloseşte-te de el! – îl sfătuieşte tatăl său.

Primul „contract de diseur” l-a avut la grădina restaurant Princiar de pe şoseaua Kiseleff, unde a cântat cu maestrul Fănică Luca. Atunci avea un repertoriu de 60 de cântece, tangouri şi romanţe. În 1933 este angajat oficial ca solist vocal, la localul de lux occidental Galeries Lafayette cântând cu Orchestra James Kok. Avea 18 ani şi cu mult curaj atacă eşalonul de aur al idolilor de atunci ai scenelor din localurile de muzică, răsfăţaţii de public şi de presă: Cristian Vasile, Titi Botez sau Jean Moscopol. În 1936, figurează deja în programele difuzate de Radiodifuziunea Română.

gica-petrescu cu Sile Dinicu la Radio (www.romaniacultural.ro)

Un an mai târziu, numele Gică Petrescu se impune tot mai mult fiind invitat să înregistreze pe plăci de patefon pentru casele de discuri Columbia, Odeon, His Master’s Voice, producători muzicali celebri în epocă.

„Sanie cu zurgălăi – Ionel, Ionelule – Cu lăutarii după mine – Uite-aşa aş vrea să mor” de pe albumul „Greatest Hits” (C-1994 Intercont Music, P-1994 Intercont Trading Ltd.) interpretat de Gică Petrescu.

În 1934 în România ia fiinţă Casa de discuri şi fabrica Electrecord. Din 1938, Gică Petrescu va colabora decenii la rând, înregistrând cântece de muzică uşoară, romanţe, cântece populare şi cântece de petrecere.

Cariera artistică a Maestrului începe practic în 1939, când este invitat în Germania, într-un turneu de înregistrări. Se cânta şi se dansa pe ritmuri de tango, rumba, foxtrot şi charleston. Şlagărele la modă, pe discuri Odeon, Columbia, Parlophon, Cristal, His Master’s Voice, Electrecord, erau pe buzele tuturor pentru textele publicate în broşuri şi care se vindeau o dată cu discul. Gică Petrescu a fost succesorul Mariei Tănase la estrada restaurantului „Neptun” din Piaţa Buzeşti, unde cânta cu orchestra violonistului şi dirijorului Victor Predescu. În perioada 1940-1944 cântă pe scenele teatrelor Gioconda şi Savoy. O dată cu începerea războiului, este mutat la regimentul IV Moto din Străuleşti. Aleargă zilnic între regiment, Radio pentru “Ora răniţilor”, concertele cu Dinu Şerbănescu, estrada unui restaurant, scena Teatrului de Revistă şi spectacolele cu răniţi. Este anunţat uneori cu grad militar „fruntaşul Gică Petrescu” alături de Antonescu Trestian, Silly Popescu, Nae Roman, Titi Botez şi marele Constantin Tănase. Îşi afirmă calităţile de actor pe scena Teatrului Comic (în clădirea fostului Teatru de Estradă – Sala Savoy) alături de H. Nicolaide şi o pleiadă întreagă de compozitori, textieri şi cântăreţi. Interpretează piese muzicale în zeci de concerte ale formaţiei Jean Ionescu, prezentate de marele comic Nae Roman şi alături de pianistul  Gaston Ursu. Este angajat de compozitorul Ion Vasilescu la „Alhambra” şi apoi la „Gioconda”, unde lansează zeci de cântece, care s-au bucurat de mare popularitate până în ziua de azi. În 1946, la barul-gradină „Arizona”, s-a introdus ultima noutate tehnică, microfonul.

„Trece-un car cu boi – Zaraza – Două viori – Hop şi-aşa – Că doar n-o să trăiesc cât lumea” de pe albumul „Greatest Hits” (C-1994 Intercont Music, P-1994 Intercont Trading Ltd.) interpretat de Gică Petrescu.

Într-o seară vine ca oaspete marele violonist Yehudi Menuhin. Gică Petrescu i-a cântat şansonete, şlagăre americane, dar… l-a entuziasmat şi emoţionat cu cântecele La margine de Bucureşti, Suflet candriu de papugiu şi Costică, Costică. Menuhin l-a bisat îndelung şi i-a oferit un autograf cu textul următor: „Lui Gică Petrescu, în semn de recunostinţă pentru frumoasele sale cântece care m-au încântat atât de mult!” — Yehudi Menuhin – violonist (1946).

În 1953 cu ocazia „Festivalului Internaţional al Tineretului” de la Bucureşti, la Teatrul Savoy, are loc „Concertul popoarelor”. Gică Petrescu cântă, cu mare succes piese în cateva limbi străine, multe din repertoriul lui Yves Montand. În perioada 1956-1959, spectacolul de revistă „Concertul popoarelor” trece Nistrul, într-un lung turneu în Uniunea Sovietică, cu Ion Dacian, Trio Grigoriu, Florian Dorian etc. Rămâne credincios Teatrului de revistă „Constantin Tănase” la sălile Savoy şi Victoriei 174, alături de Dorina Drăghici, Nicu Stoenescu, marele comic  Mircea Crişan, Horia Şerbănescu şi Radu Zaharescu.

În perioada 1965-1967, artistul Gică Petrescu are cel mai important turneu – doua luni în Franţa la Paris (1965), pe scena celebrului music-hall „Olympia”, alături de Stela Popescu şi Mircea Crişan. Urmează turnee încununate de succes în Israel, alături de Florin Piersic, Doina Badea. Lansează noi şlagăre pe scena „Festivalului de Muzică Uşoară de la Mamaia”, timp de mai multe ediţii. În perioada anilor 1966-1971 înregistrează la Electrecord şlagărele care l-au făcut celebru (ex: Căsuţa noastră, Of, of, of măi şpriţule,  Dă-i cu şpriţul pân’ la ziuă, Uite-aşa aş vrea să mor, Du-mă acasă măi tramvai) 

„Du-mã-acasã mãi tramvai” de pe albumul „Cântece din Bucureştii de-altãdatã-vol.6”,Licenţă UCMR-ADA, P-2006 Star Media Music, interpretat de Gicã Petrescu.

În perioada 1993-1995 apare cartea biografică Viaţa şi cântecele lui Gică Petrescu, scrisă de compozitorul şi muzicologul George Sbârcea, având ca bază de documentare caietele şi albumele, afişele şi fotografiile strânse cu devoţiune de tatăl artistului. Autorul a lăsat şi câteva cuvinte în semn de preţuire pentru marele artist Gică Petrescu: „Ce rămâne în sufletul omului din pulberea risipită a anilor? Rămân cântecele ajunse la expresie artistică! Se topesc în ele nuanţele simţirii, preocupările timpului respectiv, sensibilitatea noastră etnică. Gică Petrescu le-a descoperit, le-a adoptat şi le-a dat glas de aur în cariera sa de peste 7 decenii, legându-şi numele, pentru totdeauna, de sufletul a generaţii şi generaţii de oameni şi de muzica uşoară românească.” — George Sbârcea – compozitor şi muzicolog.

La 84 de ani, semnează un contract de înregistrare pentru 3 CD-uri cu cele mai dragi melodii cântate în toată cariera sa. Orchestraţii noi, înregistrări noi într-un studiou digital. Şi-a uimit colaboratorii cu seriozitatea şi vitalitatea lui, devenite proverbiale. CD-urile s-au vândut ca pâinea caldă, în zeci de mii de exemplare, fiecare.

În perioada 1982-1987 participă la „Festivalul Crizantema de aur”, de la Târgovişte, dovedind o excepţională ştiinţă a artei interpretative muzicale şi actoriceşti. La Teatrul Constantin Tănase, are loc premiera Nimic despre elefanţi. Acest spectacol a fost scris special pentru doi protagonişti: Gică Petrescu (în prag de 70 de ani) şi Nicu Constantin. Spectacolul s-a jucat doi ani consecutiv cu casa închisă. Gică alături de Nicu Constantin a interpretat cuplete pline de haz şi melodii cunoscute româneşti. Aceasta va rămâne o demonstraţie unicat de vitalitate, har, profesionalism şi respect pentru public.

„Trece timpul” (V. Veselovski/M. Maximilian) de pe albumul „Cu păhărelul după mine” (C&P – 1996 Intercont Music) interpretat de Gică Petrescu.

Decesul

Duminică 18 iunie 2006, ora 18:00, în cadrul galei „Premiile muzicale Radio România Actualităţi” a fost programat şi un premiu special („Cântecul e viaţa mea”), dedicat lui Gică Petrescu. Din păcate, cântăreţul a murit chiar în dimineaţa aceleiaşi zile. Corpul său neînsufleţit a fost depus pe catafalcul aflat, pentru trei ore, în foaierul Sălii de Concerte a Radiodifuziunii Române, unde sute de oameni au venit pentru a-i aduce un ultim omagiu, iar ulterior a fost dus la capela din Cimitirul Bellu, unde a şi fost înmormântat.

În timpul carierei sale artistice excepţionale, interpretul Gică Petrescu a primit numeroase premii şi distincţii dintre care amintim:

Artist Emerit al Republicii Populare Române (1964) „pentru merite deosebite în activitatea desfăşurată în domeniul teatrului, muzicii şi artelor plastice”.

Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a – 1968

Premiul discului – Electrecord – 1968

Diploma de excelenţă „Muzica e viaţa mea” – TVR – 1999

Radio România i-a decernat în anul 2001 premiul „Interpretul care a dus muzica românească în mileniul III” şi în 2006 – Premiul special “Cântecul e viaţa mea”!

Life Time Award – MTV Romanian Music Awards – 2004

Zeci de alte premii la diferite Festivaluri şi evenimente culturale româneşti

GicaPetrescu (www.romaniacultural.ro)

În data de 5 mai 2003, în cadrul unei ceremonii desfăşurată la Palatul Cotroceni, Ion Iliescu – Preşedintele României la acea vreme, i-a acordat maestrului Gică Petrescu – Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler, cu ocazia împlinirii vârstei de 88 de ani, pentru îndelungata şi prodigioasa carieră artistică pusă în slujba cântecului românesc, prin care a încântat sufletele a numeroase generaţii.

„Nu ma supăr, bătrâneţe!” (P. Oprea/M. Block) de pe albumul „Cu păhărelul după mine” (C&P 1996 Intercont Music) interpretat de Gică Petrescu.

Mărturii ale unor artişti celebri şi colegi de scenă ai Maestrului:

„De când mă ştiu pe lume, Gică a fost «Maestrul». Era o celebritate, de la 20 de ani! Marele cântăreţ, a fost şi un excelent artist de revistă… Am jucat alături de el pe scenă în numeroase spectacole şi turnee. Din scenă nu ieşea cu paşi normali, călca sacadat; publicul prindea mişcarea şi aplauda în ritmul paşilor săi. Cânta multe cântece de pahar, dar în viaţă era foarte cumpătat. Nu a agreat niciodată viaţa dezordonată a boemei interbelice…Din clipa în care i se încredinţa o piesă, Gică nu mai avea linişte! Ne suna în fiecare dimineaţă, pentru ca totul să iasă perfect” — Stela Popescu – actriţă.

„…A fost cel mai cunoscut artist român, cântăreţ şi un strălucit actor de revistă. Marca Gică Petrescu înseamnă succesul asigurat. Singurul care a ajuns «Artist Emerit». Emeriţi au fost mai mulţi: mari cântăreţi şi actori din teatre, dar ca artist de revistă, Gică a fost singurul… emerit!” — Alexandru Arşinel – actor.

„Cea mai mare calitate a lui era aceea că «nu semăna cu nimeni». Era Gică şi atât! Cel mai «cântăreţ» din câţi a avut România vreodată. Din tinereţe a intuit, ca nimeni altul, că un cântec nu se cântă numai cu vocea ci şi cu mintea şi cu inima… Ne-a lăsat un tezaur muzical, al nostru, în vecii vecilor” — Horia Şerbănescu – actor.

„A fost un mare om şi un mare Român. Dumnezeu i-a pus pe chip un zâmbet atrăgător şi har în glas…Nu putea să cânte fără o melodie, fără ceva care să pătrundă în suflet. M-a făcut fericit cântând cântecele mele… A reuşit să le dea o savoare aparte, trăinicie şi viaţă lungă. Mitul Gică Petrescu se confundă cu bucuria muzicii…” — Temistocle Popa – compozitor.

„Gică Petrescu este cântăreţul care a îndulcit sufletul şi mintea şi viaţa a zeci de milioane de români. Socotesc c-a fost un privilegiu că am apărut împreună pe acelaşi afiş, pe aceeaşi scenă…Am avut o mare dragoste, un cult pentru «Nea Gică», acest Chevalier şi acest Sinatra al nostru al românilor.” — Florin Piersic – actor.

„Cel mai frumos tango din lume” (Ion Vasilescu/Nicuşor Constantinescu) de pe albumul „80 de ani de muzică în 80 de ani de radio” (C&P 2008 ROTON) interpretat de Gică Petrescu.

Sursa info: www.wikipedia.org

*****

La finalul portretului muzical-artistic, vom menţiona şi alte date de referinţă (aniversări sau comemorări) ale agendei muzicale a săptămânii 13 –19 iunie:

13-06-1949     S-a născut Dennis Locorriere, guitar, Dr Hook, (1972 US No.5 & UK No.2 single ‘Sylvia’s Mother’ plus 9 other US Top 40 hits).

13-06-1972     Moare în urma unui infarct, la New York, Clyde McPhatter, membru fondator al grupului The Drifters.

13-06-1976     S-a născut Jason Brown din grupul 5ive. (1998 UK No.2 single‘Everybody Get Up’, 1999 UK No.1 single ‘Keep On Movin’).

13-06-1986     A murit în urma unui infarct Benny Goodman, 77 de ani.

14-06-1949     S-a născut Jim Lea, bass, piano, violin, Slade, (1971 UK No.1 single ‘Coz I Luv You’, plus five other UK No.1 hits and 18 UK Top 40 hit singles).

14-06-1954     Se naşte Gianna Nanini.

14-06-1961     Se naşte la Bexley Heath, Boy George, una dintre cele mai colorate păsări ale paradisului de pe scena muzicii pop. El declară că videoclipurile „Rain” şi „This Is To Be My Play – ground” sunt copii totale ale videoclipurilor sale „Crying Kame ” şi „To Be Reborn„. (1983 UK No.1 & 1984 US No.1 single ‘Karma Chameleon’). Solo, (1987 UK No.1 single‘Everything I Own’).

14-06-1971     S-a născut interpreta brtitanică Billy Myers. (1998 UK No. 4 single ‘Kiss The Rain’).

14-06-1983     S-a născut Siobhan Donaghy, vocals, The Sugababes, (2002 UK No.1 single, ‘Round Round’, 2002 UK No.2 album ‘Angels With Dirty Faces’).

14-06-1994     Încetează din viaţă în urma unui cancer la pancreas compozitorul Henry Mancini. Are la activ nu mai puţin de 20 de nominalizări pentru Grammy Awards şi altele pentru Oscar.

14-06-1995     Rocker-ul irlandez Rory Gallagher încetează din viaţă în vârstă de 47 de ani, în urma unor complicaţii apărute după un transplant de ficat.

15-06-1933     Se naşte la Pola, Jugoslavia, Sergio Endrigo . Un nume prestigios al muzicii uşoare italiene. Endrigo nu poseda o voce de aur ci una interesanta, melodiile sale sunt chiar monotone, simple dar simbioza muzica – text reuseste sa creeze o atmosfera rafinata. A murit la 07 septembrie 2005.

15-06-1941    Se naşte în Brooklyn, New York, interpretul Nilsson (Harry Edward Nelson III). Cel mai mare hit al său a fost Without You, number one, cu un milion de copii vândute. A murit la 15.01.1994.

15-06-1943     S-a născut la Paris, interpretul Johnny Hallyday

15-06-1946     Se naşte în Alexandria, Egipt, Demis Roussos.

15-06-1949     Se naşte la Melbourne, Australia, Russell Hitchcock din grupul Air Supply.  Grupul a avut 3 milioane de copii vândute cu single-ul number one The One That You Love.

15-06-1969     S-a născut la Los Angeles rapper-ul Ice Cube (O’Shea Jackson)

15-06-1996     Legendara interpretă Ella Fitzgerald încetează din viaţă în vârstă de 79 de ani.

16-06-1982     Încetează din viaţă chitaristul grupului Pretenders, James Honeymen-Scott, în urma unei supradoze de cocaină.

17-06-1943     S-a născut în Brooklyn, New York, Barry Manilow (Barry Alan Pinkus).

17-06-1956    S-a născut în Luton, Anglia, Paul Young.

18-06-1942    Se naşte la Liverpool, Paul McCartney. A primit o distincţie unică în lumea muzicii, discul de rodiu pentru 500 milioane exemplare vândute din 1970, după destramarea grupului Beatles. Cu aceasta intră în GUINESS BOOK, prima oară intrând în această carte a recordurilor pentru cele 1200 de variante înregistrate ale compoziţiei sale – „Yesterday”.

18-06-1957     S-a născut Tom Bailey, vocals, keyboards, The Thompson Twins, (1984 UK No.2 single ‘You Take Me Up’, 1984 US No.3 single, ‘Hold Me Now’).

18-06-1961     S-a născut Alison Moyet, singer, Yazoo, (1982 UK No.2 single ‘Only You’). Solo (1985 UK No.2 single ‘That Ole Devil Called Love’).

18-06-1971     Se naşte în Philadelphia, Nathan Morris, membru al grupului Boyz II Men.

19-06-1957     S-a născut Maxi Jazz (Maxwell Fraser), rapper, Faithless, (1996 UK No.3 album ‘Insomnia’).

19-06-1960     S-a născut Dennis Fuller, London Boys, (1989 UK No.2 single ‘London Nights’). A murit în accident de maşină împreună cu colegul său de formaţie Edem Ephraim la 21 ianuarie 1996.

19-06-1962     Se naşte la Los Angeles, California, Paula Abdul (1990 US No.1 & UK No.2 single ‘Opposites Attract’ plus five other US No.1 singles. 1989 album ‘Forever Your Girl’ spent ten weeks as US No.1.).

19-06-1963     Se naşte Dizzy, membru al grupului Guns ‘N’Roses.

*****

Ne reîntâlnim şi săptămâna viitoare cu alţi interpreţi de valoare aniversaţi sau comemoraţi, însă până atunci vă doresc tuturor multă sănătate şi audiţie plăcută pe frecvenţele Radio România Regional!

Bogdan Dragomir – Radio România Regional.

(Emisiunea este realizată cu sprijinul Agenţiei de Presă RADOR, Wikipedia.org, şi cu materiale jurnalistice din arhiva personală. Piesele muzicale în format audio sunt selectate de pe albumele  “GICĂ PETRESCU – Greatest Hits”, (C – 1994 Intercont Music & P – 1994 Intercont Trading Ltd.), “Gică Petrescu – Cu păhărelul după mine”(C&P – 1996 Intercont Music), “Cântece din Bucureştii de altădată – Vol.6” (C-UCMR-ADA, P-2006 Star Media Music), „80 de ani de muzică în 80 de ani de radio” (C&P 2008 ROTON).

MUZICA UNEI GENERAŢII PERENE

Publicat de Bogdan Dragomir, 29 martie 2016, 11:56 / actualizat: 22 iunie 2023, 10:32

MUZICA UNEI GENERAŢII PERENE Nr.17

Aniversări şi comemorări ale unor mari artişti – muzicieni, care au demonstrat prin măiestria lor interpretativă că au fost, sunt şi vor rămâne adevărate simboluri ale multor generaţii, prezentate în cadrul seriei de „portrete muzicale” de la noi şi de pretutindeni, din genuri muzicale diferite, cu selecţii de informaţii biografice şi muzică de bună calitate.

Vă invităm să ne urmăriţi pe pagina noastră de internet, Radio România Regional (www.www.radioromaniaregional.ro), acolo unde veţi putea să ascultaţi în fiecare săptămână cele mai frumoase melodii… „de ieri, de azi, de mâine!”.

Pentru perioada 28.03. – 03.04.2016, vă invit să aflăm amănunte biografice şi să ascultăm piese muzicale reprezentative ale muzicienilor aleşi dintre personalităţile artistice aniversate sau comemorate – La mulţi ani, solistului trupei Holograf – DAN BITTMAN (n. 29 martie 1962) şi îl aniversăm „in memoriam” pe cîntăreţul şi compozitorul GICĂ PETRESCU (n. 2 aprilie 1915, d. 18 iunie 2006).

*****

Dan-Bittman-la-Radio-Romania-300×224 (andreipartos.ro)

 Dan Bittman (n. 29 martie 1962,  București) este un cântăreț, compozitor, actor și prezentator român de televiziune, din 1985 – solist şi conducător al trupei  Holograf.

Personalitate artistică complexă – cântăreţ, compozitor, solist şi conducător al trupei Holograf din 1985, actor, prezentator TV, moderator, realizator de emisiuni TV şi consilier la Ministerul de Finanţe (ian.2010) – s-a născut pe 29 martie 1962 în Bucureşti. După terminarea Facultăţii de Hidrotehnică din cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti în 1989, Dan Bittman a ales o cu totul altă carieră iar destinul său s-a schimbat radical. Cântăreţ şi compozitor îndrăgit, după ce a cântat în trupa „Iris”, în 1985 devine solistul trupei „ Holograf”, o trupă ce a lansat multe şlagăre şi în 1994 a reprezentat România la Eurovision, unde, cu piesa „Dincolo de nori” a acumulat 14 puncte, ocupând în clasamentul final locul 21.

„Holograf – Dincolo de nori” de pe albumul „Best Of Radio Compilation” (C&P 2003 MEDIAPRO MUSIC) interpretat de Dan Bittman & Holograf.

Între 2001 și 2003, a moderat emisiunea-concurs Bravo Bravissimo, difuzată de TVR 1, iar din noiembrie 2004 a devenit prezentatorul emisiunii Dănutz SRL, difuzată tot de TVR 1. 

„Holograf – Ţi-am dat un inel” de pe albumul „HOLOGRAF-Best Of Radio Compilation” (Înreg. 1999-2003, Magic Sound, C-Holograf Prod., P-Media Pro Music) interpretat de Holograf.

După rolurile actoriceşti din „ Proprietarii de stele” / 2001 şi „Lori, Dan şi Tanti Mili„ / 2002, rolul în „Orient Expres” l-a căpătat datorită asemănării fizice cu Sergiu Nicolaescu (în tinereţe) şi personajul interpretat a stârnit admiraţia publicului şi i-a oferit acestuia posibilitatea să joace alături de nume celebre ale filmului românesc: Gheorghe Dinică, Florin Zamfirescu, Maia Morgenstern, Daniela Nane, Ioana Moldovan etc. La imboldul a doi apreciaţi realizatori de radio şi de televiziune: Dumitru Moroşanu şi Titus Andrei, care-l cunoşteau de mic a intrat dintr-o joacă în televiziune şi datorită carismei, spontaneitaţii şi talentului, prezintă o emisiune la TVR 1: „Dănuţ SRL” cu mare succes la publicul telespectator.

„Vreau o minune” de pe albumul „HOLOGRAF-SUPERSONIC” (C&P – MEDIAPRO MUSIC) interpretat de Holograf.

Holograf la Premiile Radio Romania 2016 (foto Razvan „Ciumpy” Dolea)

Cu 38 de ani de carieră și 17 albume în portofoliu, Holograf rămâne trupa care a marcat rock-ul românesc. La gala Media Music Awards 2013, ce s-a desfășurat în 2013 la Sibiu, cei cinci ”holografi” — Dan Bittman, Iulian Vrabete, Edi Petroșel, Tino Furtună și Romeo Dediu — au primit ”Premiul de excelență”. 

„Holograf – Ochii tai 2002” de pe albumul „Best Of Radio Compilation” interpretat de Holograf.

“Cel mai frumos lucru pe care mi l-a oferit viaţa şi muzica este că mi-a permis să dăruiesc şi altora ce am de oferit”. (Dan Bittman)

“Muzica a fost o carieră pentru mine, un mod de a-mi exprima gândurile, dragostea, nemulţumirile, a fost aşa un fel de medium, când voiam să comunic ceva nu ştiam să o fac altfel decât prin muzică, prin cuvinte, dar întotdeauna versurile puse pe muzică. A fost un ajutor, un prieten apropiat, în permanenţă. Dragostea e totul şi asta nu doar pentru Dan Bittman, cred că dragostea ne caracterizează pe noi, oamenii, trebuie s-o învăţăm, s-o înţelegem pentru că e pe vârste, pe categorii.” (D. Bittman).

„Holograf – Să nu-mi iei niciodată dragostea” de pe albumul „Best Of Radio Compilation” (C&P 2003 MEDIAPRO MUSIC) interpretat de Holograf.

Dan Bittman la Premiile Radio Romania 2016 (foto Razvan „Ciumpy” Dolea)

“Niciodată nu am visat la vreun premiu. Am primit zilele trecute două premii de la Radio România şi chiar am spus în speech-ul ţinut în faţa publicului că sunt două premii nemeritate, am simţit că erau alte formaţii care meritau cu prisosinţă acele premii. Sigur că am mulţumit celor de la Radio România pentru că se mai gândesc la noi, pentru că ne difuzează pentru că şi asta e o problemă în România, difuzarea. Deja sunt bisericuţe, găşculiţe, unii te plac, alţii nu şi atunci e posibil ca munca ta să rămână în umbră”.

„Holograf – N-am iubit pe nimeni aşa cum te-am iubit pe tine” de pe albumul „Best Of Radio Compilation” (C&P 2003 MEDIAPRO MUSIC) interpretat de Holograf.

Prima zi a primăverii 2016, duminică, 20 martie, a găzduit seara muzicii româneşti la Sala Radio – a XIV-a ediţie a Galei Premiilor Muzicale Radio România. Premiul pentru Cea mai bună piesă pop-rock: De câte ori să te iubesc – Holograf / Muzică şi text: Dan Bittman / MediaPro Music Entertainment; 

*****

gica-petrescu-2 (www.romaniacultural.ro)

Gică Petrescu (Gheorghe Petrescu, n. 2 aprilie 1915, Bucureşti  – d. 18 iunie 2006, Bucureşti) a fost un cântăreţ şi compozitor  român de muzică uşoară şi de petrecere. De-a lungul a şapte decenii de activitate şi-a construit un repertoriu remarcabil prin bogăţie şi diversitate.

Gică Petrescu s-a născut la 2 aprilie 1915, în Bucureşti. Tatăl lui, de meserie funcţionar poştal, urmase studii superioare la Geneva (Elveţia); mama îşi petrecuse tinereţea la Paris  (Franţa) şi era, după mărturisirea de mai târziu a cântăreţului, o bună cunoscătoare a pianului. Locuinţa familiei Petrescu se afla pe Calea Victoriei, la numărul 190, într-o clădire cu trei etaje. Mama l-a învăţat de mic limba franceză şi l-a iniţiat în lumea muzicii, mai întâi interpretând la pianul din casă „piese scurte, melodioase (…), ritmuri mozartiene” şi apoi, în primii ani de şcoală, dându-i lecţii de pian. În casă exista un gramofon la care tatăl asculta uneori muzică uşoară.

 „Căsuţa noastrã” de pe albumul „Cântece din Bucureştii de-altãdatã-vol.6”, Licenţă UCMR-ADA, P-2006 – Star Media Music) interpretat de Gicã Petrescu .

Debutul: În 1931, elev la Liceul „Gheorghe Şincai” cântă într-un ansamblu şcolar, la chitară şi vocal. La 15 ani urcă pentru prima dată pe scenă. La o serbare este descoperit de compozitorul Ion Vasilescu, care l-a dus la Radio, unde a cântat cu reputatul pianist şi dirijor Iulian Ghindă. În urma unei suferinţe discrete, mama sa moare, lăsându-l fără cel mai bun prieten. Gică Petrescu face doi ani la Drept, dar părăseşte studiile juridice în favoarea muzicii. Decât să ajungi un avocăţel mediocru, mai bine apucă-te serios de muzică. Un strop de talent, n-o să-l înveţi la seminar, în nici o facultate. Cultivă-l şi foloseşte-te de el! – îl sfătuieşte tatăl său.

gica-petrescu-3 (www.romaniacultural.ro)

Primul „contract de diseur” l-a avut la grădina restaurant  Princiar de pe şoseaua Kiseleff, unde a cântat cu maestrul  Fănică Luca. Atunci avea un repertoriu de 60 de cântece, tangouri şi romanţe. În 1933 este angajat oficial ca solist vocal, la localul de lux occidental  Galeries Lafayette cântând cu Orchestra James Kok. Patronul, dl. Schwartz, îi confecţionează două costume elegante pentru zi (alb) şi seară (bleumarin). Avea 18 ani şi cu mult curaj atacă eşalonul de aur al idolilor de atunci ai scenelor din localurile de muzică, răsfăţaţii de public şi de presă: Cristian Vasile, Titi Botez sau Jean Moscopol.

În 1936, tatăl său, Dumitru Petrescu, este imobilizat la pat şi Gică rămâne unica sursă financiară. Are 21 de ani, apt de serviciu militar, este recrutat la Regimentul I – Vânători de gardă, dar în regim decazarmat. Figurează deja în programele difuzate de Radiodifuziunea Română.

gica-petrescu cu Sile Dinicu la Radio (www.romaniacultural.ro)

În 1937, numele Gică Petrescu se impune tot mai mult. Afişele elegantului Cazinou de la Sinaia îl anunţă cu litere uriaşe, ca solist în celebra Orchestră de jazz a lui Dinu Şerbănescu. Supus unui examen artistic sever, este admis sub pseudonimul George Petrini. Înregistrează pe plăci de patefon pentru casele de discuri Columbia, Odeon, His Master’s Voice, producători muzicali celebri în epocă. Întâlnirea cu marele muzician Dinu Şerbănescu e decisivă profesional. Descoperă că romanţa este limba sa maternă. După câţiva ani revine la numele Gică Petrescu.

„Sanie cu zurgălăi – Ionel, Ionelule – Cu lăutarii după mine – Uite-aşa aş vrea să mor” de pe albumul „Greatest Hits” (C-1994 Intercont Music, P-1994 Intercont Trading Ltd.) interpretat de Gică Petrescu.

În 1934 în România ia fiinţă Casa de discuri şi fabrica  Electrecord. Din 1938, Gică Petrescu va colabora decenii la rând, înregistrând cântece de muzică uşoară, romanţe, cântece populare şi cântece de petrecere.

Cariera artistică: În 1939 este invitat în Germania, într-un turneu de înregistrări. Se cânta şi se dansa pe ritmuri de tango, rumba, foxtrot şi charleston. Şlagărele la modă, pe discuri Odeon, Columbia, Parlophon, Cristal, His Master’s Voice, Electrecord, erau pe buzele tuturor pentru textele publicate în broşuri şi care se vindeau o dată cu discul. Gică Petrescu a fost succesorul Mariei Tănase la estrada restaurantului „Neptun” din Piaţa Buzeşti, unde cânta cu orchestra violonistului şi dirijorului Victor Predescu. În perioada 1940-1944 cântă pe scenele teatrelor Gioconda şi Savoy. O dată cu începerea războiului, este mutat la regimentul IV Moto din Străuleşti. Aleargă zilnic între regiment, Radio pentru “Ora răniţilor”, concertele cu Dinu Şerbănescu, estrada unui restaurant, scena Teatrului de Revistă şi spectacolele cu răniţi. Este anunţat uneori cu grad militar „fruntaşul Gică Petrescu” alături de Antonescu Trestian, Silly Popescu, Nae Roman, Titi Botez şi marele Constantin Tănase. Îşi afirmă calităţile de actor pe scena Teatrului Comic (în clădirea fostului Teatru de Estradă – Sala Savoy) alături de H. Nicolaide şi o pleiadă întreagă de compozitori, textieri şi cântăreţi. Un turneu de 70 de zile prin ţară cu spectacolele „Frate cu dracul”, „Luna ştie, dar nu spune” (cu aluzii politice) îi sporesc popularitatea în ţară. Cântă în zeci de concerte ale formaţiei Jean Ionescu, prezentate de marele comic Nae Roman şi alături de pianistul  Gaston Ursu. Este angajat de Ion Vasilescu la „Alhambra” şi apoi la „Gioconda”, unde lansează zeci de cântece, care s-au bucurat de mare popularitate până în ziua de azi. În 1946, la barul-gradină „Arizona”, s-a introdus ultima noutate tehnică, microfonul.

„Trece-un car cu boi – Zaraza – Două viori – Hop şi-aşa – Că doar n-o să trăiesc cât lumea” de pe albumul „Greatest Hits” (C-1994 Intercont Music, P-1994 Intercont Trading Ltd.) interpretat de Gică Petrescu.

Într-o seară vine ca oaspete marele violonist Yehudi Menuhin. Gică Petrescu i-a cântat şansonete, şlagăre americane, dar… l-a entuziasmat şi emoţionat cu cântecele La margine de Bucureşti, Suflet candriu de papugiu şi Costică, Costică. Menuhin l-a bisat îndelung, aşa că acesta i-a cântat de trei ori pe Costică… În acelaşi an intră în atenţia autorităţilor, deoarece poliţia îl reclamă la Ministerul Culturii pentru că repertoriul său conţine cântece occidentale.  În 1953 cu ocazia „Festivalului Internaţional al Tineretului” de la Bucureşti, la Teatrul Savoy, are loc „Concertul popoarelor”. Gică Petrescu cântă, cu mare succes piese în cateva limbi străine, multe din repertoriul lui Yves Montand. În 1956-1959, spectacolul de revistă „Concertul popoarelor” trece Nistrul, într-un lung turneu în Uniunea Sovietică, cu Ion Dacian, Trio Grigoriu, Florian Dorian etc. Rămâne credincios Teatrului de revistă „Constantin Tănase” la sălile Savoy şi Victoriei 174, alături de Dorina Drăghici, Nicu Stoenescu, marele comic  Mircea Crişan, Horia Şerbănescu şi Radu Zaharescu.

În perioada 1965-1967, acesta are cel mai important turneu – doua luni în Franţa la Paris (1965), pe scena celebrului music-hall „Olympia”, alături de Stela Popescu şi Mircea Crişan. Urmează turnee în Israel, alături de Florin Piersic, Doina Badea, spectacole luate în asalt de numerosul public provenit din România. Lansează noi şlagăre pe scena „Festivalului de Muzică Uşoară de la Mamaia”, timp de mai multe ediţii. În perioada anilor 1966-1971 înregistrează la Electrecord şlagărele care l-au făcut celebru (ex: Căsuţa noastră, Of, of, of măi şpriţule,  Dă-i cu şpriţul pân’ la ziuă, Uite-aşa aş vrea să mor sau Du-mă acasă măi tramvai.

„Du-mã-acasã mãi tramvai” de pe albumul „Cântece din Bucureştii de-altãdatã-vol.6”, Licenţă UCMR-ADA, P-2006 Star Media Music) interpretat de Gicã Petrescu .

Ultimele apariţii: În 1993-1995 apare cartea biografică Viaţa şi cântecele lui Gică Petrescu, scrisă de compozitorul şi muzicologul George Sbârcea, având ca bază de documentare caietele şi albumele, afişele şi fotografiile strânse cu devoţiune de tatăl artistului. La 84 de ani, semnează un contract de înregistrare pentru 3 CD-uri cu cele mai dragi melodii cântate în toată cariera sa.Orchestraţii noi, înregistrări noi într-un studiou digital. Şi-a uimit colaboratorii cu seriozitatea şi vitalitatea lui, devenite proverbiale. Neavând nevoie de repetiţii, a strâns multe piese dintr-o bucată, preocupat ca vocea să fie bine. CD-urile s-au vandut ca pâinea caldă, în zeci de mii de exemplare, fiecare.

În 2003, pe 5 mai primeşte la Palatul Cotroceni „Steaua României în grad de cavaler”, distincţie înmânată de Ion Iliescu, la acea vreme Preşedintele României. În 2004-2005 apare tot mai rar în public. Bolnav, se autoizolează într-o singurătate în care admite doar 4-5 prieteni foarte apropiaţi. Îi lipsesc scena şi respiraţia vie a publicului. Presa de scandal îi pândeşte uşa şi ferestrele apartamentului.

În 2006, Marius Tucă îi dedică în Jurnalul Naţional (februarie) o Ediţie de colecţie, realizată de Dana Andronie. Un admirabil demers jurnalistic de substanţă, care conturează, în premieră, viaţa şi cariera celui mai mare cântăreţ român din toate timpurile, cu mărturii la cald ale prietenilor şi colaboratorilor, fotografii, afişe. Semnează: compozitorii, textierii, cântăreţii, realizatorii TV şi radio, artiştii de revistă, oameni politici, admiratori, vecini de bloc, oameni simpli din pieţe şi magazine, melomani de toate vârstele. Alte patru ediţii speciale îi vor fi dedicate în anii următori alături de două CD-uri Best of.

Succese în carieră: În 1982-1987 participă la „Festivalul Crizantema de aur”, de la Târgovişte. Realizatoarea TV Florentina Satmari îi propune un recital. Alături de trupa lui George Carabulea, la 74 de ani, „Nenea Gică” dă măsura talentului, dovedind o excepţională ştiinţă a artei interpretative muzicale şi actoriceşti. Recitalul rămâne una dintre cele mai valoroase secvenţe din Arhiva TVR. La Teatrul Constantin Tănase, are loc premiera Nimic despre elefanţi. Acest spectacol a fost scris special pentru doi protagonişti: Gică Petrescu (în prag de 70 de ani) şi Nicu Constantin. Spectacolul s-a jucat doi ani consecutiv cu casa închisă. Gică alături de Nicu Constantin a interpretat cuplete pline de haz şi melodii cunoscute româneşti. Aceasta va rămâne o demonstraţie unicat de vitalitate, har, profesionalism şi respect pentru public.

Viaţa personală: A fost timp de 34 de ani căsătorit cu scriitoarea Cezarina Moldoveanu. După moartea soţiei sale, în august 1989, Gică Petrescu a refuzat mult timp să susţină spectacole.

„Trece timpul” (V. Veselovski/M. Maximilian) de pe albumul „Cu păhărelul după mine” (C&P – 1996 Intercont Music) interpretat de Gică Petrescu.

Decesul: Duminică 18 iunie 2006, ora 18:00, în cadrul galei „Premiile muzicale Radio România Actualităţi” a fost programat şi un premiu special („Cântecul e viaţa mea”), dedicat lui Gică Petrescu. Cântăreţul murise în dimineaţa zilei de 18 iunie 2006. Corpul său neînsufleţit a fost depus în ziua următoare pe catafalcul aflat, pentru trei ore, în foaierul Sălii de Concerte a Radiodifuziunii Române, unde sute de oameni au venit pentru a-i aduce un ultim omagiu, iar ulterior a fost dus la capela din Cimitirul Bellu, unde a şi fost înmormântat.

Premii şi distincţii: Artist Emerit al Republicii Populare Române (1964) „pentru merite deosebite în activitatea desfăşurată în domeniul teatrului, muzicii şi artelor plastice”; Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a – 1968; Premiul discului – Electrecord – 1968; Ordinul naţional Steaua României în grad de cavaler – pentru îndelungata şi prodigioasa carieră artistică – Cotroceni – 2003; Diploma de excelenţă „Muzica e viaţa mea” – TVR – 1999; Radiodifuziunea Română i-a decernat în anul 2001 premiul  „Interpretul care a dus muzica românească în mileniul III”; Life Time Award – MTV Romanian Music Awards – 2004; Premiul special „Cântecul e viaţa mea” – Radiodifuziunea Română -2005 şi zeci de alte premii la diferite Festivaluri şi evenimente culturale româneşti.

GicaPetrescu (www.romaniacultural.ro)

În data de 5 mai 2003, în cadrul unei ceremonii desfăşurată la Palatul Cotroceni, Preşedintele României, Ion Iliescu, i-a acordat maestrului Gică Petrescu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler, cu ocazia împlinirii vârstei de 88 de ani, pentru îndelungata şi prodigioasa carieră artistică pusă în slujba cântecului românesc, prin care a încântat sufletele a numeroase generaţii.

„Nu mă supăr, bătrâneţe!” (P. Oprea/M. Block) de pe albumul „Cu păhărelul după mine” (C&P 1996 Intercont Music) interpretat de Gică Petrescu.

Aprecieri: „Ce rămâne în sufletul omului din pulberea risipită a anilor? Rămân cântecele ajunse la expresie artistică! Se topesc în ele nuanţele simţirii, preocupările timpului respectiv, sensibilitatea noastră etnică. Gică Petrescu le-a descoperit, le-a adoptat şi le-a dat glas de aur în cariera sa de peste 7 decenii, legându-şi numele, pentru totdeauna, de sufletul a generaţii şi generaţii de oameni şi de muzica uşoară românească. În învălmăşeala de idei, în asurzitorul zornăit de arme a doua războaie mondiale, singur cântecul, cântecul românesc, şi-a păstrat vraja seducătoare, aşa cum l-a tălmacit, de-alungul unei vieţi de muncă şi dăruire, Gică Petrescu” — George Sbârcea – compozitor şi muzicolog.

„Lui Gică Petrescu, ca recunostinţă pentru frumoasele sale cântece care m-au încântat atât de mult!” — Yehudi Menuhin – violonist (1946).

„De când mă ştiu pe lume, Gică a fost «Maestrul». Era o celebritate, de la 20 de ani! Marele cântăreţ, a fost şi un excelent artist de revistă… Am jucat alături de el pe scenă în numeroase spectacole şi turnee. Din scena nu ieşea cu paşi normali, călca sacadat; publicul prindea mişcarea şi aplauda în ritmul paşilor săi. Cânta multe cântece de pahar, dar în viaţă era foarte cumpătat. Nu a agreat niciodată viaţa dezordonată a boemei interbelice. Soţul meu,  Puisor Maximilian, i-a scris multe texte. Din clipa în care i se încredinţa o piesă, Gică nu mai avea linişte! Ne suna în fiecare dimineaţă, pentru ca totul să iasă perfect” — Stela Popescu – actriţă.

„Unic pentru că a ştiut să preschimbe umbra de pe feţele oamenilor, aducând un zâmbet pe buzele tuturor. Unic pentru că a ştiut să rostească cu atâta dibăcie cuvinte potrivite pentru românii de pretutindeni. Unic pentru că a însoţit cu cântecele sale mai multe generaţii de iubitori ai romanţei, ai muzicii uşoare şi ai celei de petrecere. Pentru că întreaga sa carieră a fost străbătută de o probitate morala exemplară, un model pentru tinerele generaţii” — Ion Iliescu – fost preşedinte al României.

„Aşa am început eu să cânt, ascultându-l pe Nea Gică. În ’64 am avut prima dată onoarea să fiu alături de el pe scenă. A fost cel mai cunoscut artist român, cântăreţ şi un strălucit actor de revistă. Marca Gică Petrescu înseamnă succesul asigurat. Singurul care a ajuns «Artist Emerit». Emeriţi au fost mai mulţi: mari cântăreţi şi actori din teatre, dar ca artist de revistă, Gică a fost singurul… emerit!” — Alexandru Arşinel – actor.

„L-am descoperit pe Gică Petrescu în 1956, venisem la Bucureşti ca student. Gică Petrescu era în plină glorie şi cânta nu numai piese româneşti ci şi franţuzeşti, într-o perioadă dominată de muzica rusească. Aristul şi-a datorat popularitatea, în primul rând, valorii sale ca interpret profesionist de muzică uşoară” — Emil Constantinescu – fost preşedinte al Romaniei.

„…Trubadurul primăverii noastre, trubadurul maturităţii şi al toamnelor noastre primăvăratice, este o piesă importantă din tezaurul nostru naţional” — Vasile Veselovski – compozitor.

„Cea mai mare calitate a lui era aceea că «nu semăna cu nimeni». Era Gică şi atât! Cel mai «cântăreţ» din câţi a avut România vreodată. Din tinereţe a intuit, ca nimeni altul, că un cântec nu se cânta numai cu vocea ci şi cu mintea şi cu inima. Ştia că, de când e lumea, este preferabil să aduci oamenilor râsul, veselia… Ne-a lăsat un tezaur muzical, al nostru, în vecii vecilor” — Horia Şerbănescu – actor.

„A fost un mare om şi un mare Român. Dumnezeu i-a pus pe chip un zâmbet atrăgător şi har în glas…Nu putea să cânte fără o melodie, fără ceva care să pătrundă în suflet. M-a făcut fericit cântând cântecele mele… A reuşit să le dea o savoare aparte, trăinicie şi viaţă lungă. Mitul Gică Petrescu se confundă cu bucuria muzicii…” — Temistocle Popa – compozitor.

„Era cumpătat pentru că ştia cum să-şi respecte publicul. Era jovial, bun, fin, elegant, combina toate superlativele. Un model de conduită, un mit, o emblemă pentru români, o legendă” — Benone Sinulescu – cântăreţ.

„În 1984, maestrul m-a invitat la un show la TVR să cântăm împreună. M-a surprins, ştiam că nu agreează duetele cu cântăreţe. Dar, domnul Petrescu a venit la noi acasă în Dristor, să stabilim piesele, tonalităţile etc. În braţe avea un buchet uriaş cu flori superbe şi celebra lui chitară veche. M-a impresionat foarte tare. În studioul muzical, înregistrările au ieşit excelent, din prima. Eram fericiţi de felul în care ni se armonizau vocile. Uimitor pentru că veneam din zone muzicale diferite! Nea Gică a fost un bărbat galant, elegant, manierat, un artist desăvârşit, lângă care erai protejat de orice risc al scenei. Muzica l-a hrănit şi l-a menţinut tânăr. Un mare şi autentic Român…” — Aura Urziceanu – cântăreaţă.

„Gică Petrescu este cântăreţul care a îndulcit sufletul şi mintea şi viaţa a zeci de milioane de români. Socotesc c-a fost un privilegiu că am apărut împreună pe acelaşi afiş, pe aceeaşi scenă. Nimeni nu dormea atunci când Gică şi Florin Piersic, aflaţi în turneu, aveau spectacol în vreun oraş al Israelului. Am avut o mare dragoste un cult pentru «Nea Gică», acest  Chevalier şi acest Sinatra al nostru al românilor.” — Florin Piersic – actor.

Sursa info: www.wikipedia.org

*****

La finalul portretului muzical-artistic, vom menţiona şi alte date de referinţă (aniversări sau comemorări) ale agendei muzicale a săptămânii 28 martie– 03 aprilie:

28-03-1948         Se naşte John Evans , membru fondator al grupului Jethro Tull, tobe în 1963 până în 1967.

28-03-1949        S-a născut Sarah Cecilia Carr, percuţionistă şi vocalistă în grupul Middle Of The Road. (1971 UK No.1 single‘Chirpy Chirpy Cheep Cheep’).

28-03-1954       S-a născut interpretul country Reba McEntire, care a vândut peste 30 de milioane de copii în cariera sa.

28-03-1955         S-a născut în Oklahoma Reba Nell McEntire, actriţă şi interpretă de country, laureată cu Grammy.

28-03-1969           S-a născut Cheryl James (Salt) din grupul Salt’N’Pepa.

28-03-1969           Se naşte la Birmingham, James Atkin din grupul EMF.

28-03-1976         S-a născut Dave Keuning, chitară, The Killers, (2005 UK No.1 debut album ‘Hot Fuss’).

29-03-1943       S-a născut compozitorul Vangelis. Numele lui adevărat este Evangelos Odyssey Papathanassiou şi s-a născut la Valos în Grecia. El se încadrează în genul muzical numit new age, compunând în stilurile house, neo-clasic, electric progresiv şi ambient.

29-03-1943           S-a născut Chad Allan, component al grupului Guess Who.

29-03-1946          S-a născut cântăreţul şi compozitorul Terry Jacks. (1974 UK & US No.1 single ‘Seasons In The Sun’, also a UK No.1 hit for Westlife în 1999).

29-03-1947          S-a născut Bobby Kimball (Toteaux), solistul grupului Toto.

29-03-1962         Se naşte Dan Bitman, solistul grupului Holograf. S-a născut în Bucureşti, tatăl fiind inginer electronist iar mama medic. Copil fiind cântă la vioară. A studiat la Şcoala germană, la Liceul german, apoi a terminat Facultatea de Construcţii.

29-03-1980         Încetează din viaţă, în vârstă de 74 de ani dirijorul Mantovani, pe numele întreg Annuzio Paulo Mantovani.

29-03-1981      S-a născut la Timişoara, Robi din grupul Sistem (Robert Magheti).

29-03-1999     Încetează din viaţă la Las Vegas, în vârstă de 80 de ani, interpretul de blues Joe Williams, pe numele real Joseph Goreed, născut la 12 decembrie 1918 în Cordele.

30-03-1940         S-a născut la Salvador/Brazilia, Astrud Gilberto, cântăreaţă de bosanova, care a interpretat piesa „Desafinando” în duet cu George Michael.

30-03-1945         Se naşte la Ripley, Surrey, Anglia, Eric Clapton. Este un englez pur-sânge, pe numele său întreg Eric Patrick Clapton. Crescut de părinţi adoptivi, la 15 ani începe să fie cucerit de înregistrările de blues ale lui Muddy Waters, Chuck Berry şi Big Bill Broonzy. La 17 ani obţine prima sa chitară pe care începe să cânte de unul singur, în timp ce urma cursurile de la Kingston Art College. În scurt timp reuşeşte să ajungă la un nivel tehnic aparte şi îşi începe viitoarea carieră atrăgând pe lângă el încă patru tineri şi intitulându-se „Roosters”. Cu o existenţă scurtă (martie ’63 – octombrie ’63), formaţia este importantă pentru începutul carierei tuturor: Paul Jones, Tom McGuiness (viitori în Manfred Mann), Brian Jones (viit. în Rolling Stones). Eric îi ia locul lui Anthony „Top” Topham ca şi chitarist leader în recentul format „Yardbirds”, o formaţie cu reputaţie de „şcoală primară” a unor viitori mari muzicieni, grup care i-a scos la lumină pe Jimmy Page (Zeppelin), pe Jeff Beck sau pe Keith Relf şi Jim McCarthy (Renaissence). În martie 1965, atunci când stilul grupului, tot mai comercial, nu-i mai convine, preferă „John Mayall’s Bluesbreakers”. Aceasta până în iulie 1966 când împreună cu Ginger Baker pun bazele unei viitoare mari trupe din istoria rock-ului,”CREAM”. În februarie ’69, împreună cu Ginger Baker reuşeşte să-i atragă pe Rick Grech şi pe Steve Windwood în proiectul „Blind Faith”, un super-grup, experienţă ce ţine numai până în ianuarie 1970. Clapton trece la „Derek And The Dominoes”. Succesele muzicale nu sunt însoţite şi de succese financiare, viciul drogurilor ţinându-l pe Eric departe de lumea muzicii până în 1973, când cu ajutorul lui Pete Townshend şi cu o cură intensivă de electro – acupunctura îşi recapătă sănătatea. În martie 1970, ERIC CLAPTON, realizează primul album solistic din cele 45 editate în întreaga carieră artistică, folosind pentru imprimări formaţia de turneu a lui Leon Russell, album ce va ajunge în 29 august US=13 iar în septembrie UK=17.            

1987 – iunie, primeşte un premiu special la decernarea premiilor anuale britanice.  

1989 – 31 mai, primeşte primul premiu anual rock.

1990 – 6 iunie, primeşte cel de-al doilea premiu anual pentru rock şi este numit „Living Legend Of The Year”

         – decembrie, câştigă premiul anual Billboard, la Albume Top Tracks Artists.

1991 – 20 februarie, la cea de a 33-a ediţie a Premiilor Anuale Grammy, câştigă pentru cea mai bună performanţă vocală rock.

         – 20 martie, este devastat psihic de moartea băiatului său cel mare, Conor, în vârstă de 4 ani, copil avut cu Lori Del Santo. În cei peste 40 ani de carieră artistică, Eric Clapton a primit numeroase premii. A fost de 3 ori în The Rock & Roll Hall Of Fame (ca membru al trupelor The Yardbirds şi Cream şi ca artist solo). De asemenea, a câştigat sau a fost nominalizat în 18 Grammy Awards. Eric a contribuit de asemenea, la realizarea albumelor numeroşilor artişti cu care a colaborat în timp, începând din septembrie 1968, când a adăugat chitara sa la compoziţia lui George Harrison, “While My Guitar Gently Weeps” de pe albumul The Beatles (“The White Album”). Poate fi auzit, de asemenea pe albumele muzicienilor Aretha Franklin, Steven Stills, Bob Dylan, Elton John, Plastic Ono Band (John Lennon & Yoko Ono), Ringo Starr, Sting şi Roger Waters. Eric Clapton a realizat numeroase turnee cu mii de concerte în jurul lumii, interpretând cu mare success creaţiile sale.

30-03-1953           S-a născut Olimpia Panciu.

30-03-1962      Se naşte în Oakland, California, rapper-ul MC Hammer, pe numele real Stanley Kirk Burrell.

30-03-1964           S-a născut în Cleveland, Ohio, interpreta Tracy Chapman.

30-03-1968          S-a născut la Charlemagne, ţinutul Quebec din Canada, Celine Dion. Fiind cea mai mică dintre cei 14 fraţi ai săi, este auzită de producătorul şi impresarul Rene Angelil (fostul său soţ decedat anul acesta, cu 26 de ani mai în vârstă), care se hotărăşte să susţină financiar debutul fetiţei Celine, de numai 13 ani. Primul ei single a fost „La Voix Du Bon Dieu”.

30-03-1974          John Denver ajungea pe primul loc în clasamentul american cu piesa „Sunshine On My Shoulder”. John Denver a decedat în urma unui accident aviatic petrecut pe data de 12 octombrie 1997.

30-03-1979       S-a născut la New York, cântăreaţa americană Norah Jones, multi premiată la Grammy în 2002 şi nu numai.

30-03-1979         S-a născut în Manchester, Simon Webb, afirmat cu grupul Blue dar îndreptat către o carieră solo.

31-03-1948         Se naşte la Bucureşti, compozitorul Adrian Enescu.

31-03-1955         S-a nscut în Glasgow, Scoţia, Angus Young din grupul AC / DC, chitarist şi compozitor (Angus McKinnon Young).

31-03-1961       S-a născut Adrian Pleşa, ‘Artanu’. A fost membru al formaţiei Timpuri Noi, în prezent este solist vocal al formaţiei Partizan şi artist liric în Corul Radio România.

01-04-1954          S-a născut Jeff Porcaro, bateristul grupului Toto.

01-04-1961          S-a născut Mark White din grupul ABC.

01-04-1984        Marvin Gaye a fost găsit împuşcat mortal la casa părinţilor săi din Los Angeles.

02-04-1928          S-a născut Serge Gainsbourg. Sâmbătă 2 martie 1991, la puţin timp după miezul nopţii adică la ora 1.30 se descoperea că Serge Gainsbourg părăsise această lume. Trupul său a fost găsit de-a curmezişul patului, răpus de un atac de cord pe care cântăreţul a refuzat să-l ia în serios. Ora morţii 18.00. Pe numele său adevărat, Lucien Ginzburg, s-a născut într-o familie de evrei de origine rusă la 2 aprilie 1928. Tatăl – Joseph Ginzburg – fiind pianist în cluburi şi baruri. Un pianist complet, putând interpreta Scarlatti, Bach, Chopin sau Cole Porter, Manuel de Falla sau piese sud-americane. Războiul şi ocupaţia nazistă îsi vor pune amprenta pe copilărie. La 16 ani fumează şi va ajunge la incredibila cifră de 140 de ţigări pe zi, 51.000 pe an. La 20 de ani satisface stagiul militar. Urmează artele frumoase pentru că a visat mai întâi să devină pictor. Pe rând “cubist, abstractionist, suprarealist”, pictează şi cântă la pian. Se angajează pianist-chitarist la „Milord l’Arsouille” şi îşi trădează prima dragoste-pictura. În mai 1958, atunci când Algerul se răscoală împotriva Republicii Franceze, pregăteşte şi scoate în 1959 primul său disc, DU CHANT A LA UNE care va câştiga marele premiu al Academiei Charles – Cros. Pe spatele coperţii, Marcel Ayme scrisese: „Serge Gainsbourg este un pianist de 25 de ani care a devenit compozitor, textier şi interpret. El cânta alcoolul, fetele, adulterul, maşinile care merg repede, sărăcia, meseriile triste”. Îşi schimbă numele şi devine Serge Gainsbourg. “Le poinconneur des Lilas”, „La chanson de Prevert „, „Couleur cafe”, iată numai câteva şlagăre semnate de el. Viaţa sa a fost presărată de compoziţii valoroase dar şi de legături afective şi chiar scandaluri. A compus pentru alţii: Juliette Greco, Brigitte Bardot, Petula Clark, Ana Karina, Pia Colombo, Regine, Francoise Hardy, France Gall, Jane Birkin, Dalida, Barbara, Gloria Lasso, Catherine Deneuve, Vanessa Paradis şi alte nume sonore. În 1958 a cunoscut-o pe Brigitte Bardot şi scrie pentru ea o piesă în mare voga, în special în rândul tineretului – „Je t’aime… moi non plus”. Printre alte gesturi şocante, întrunirea cu legionarii francezi şi”Marseillaise” în ritm reggae, oferta de 500 de franci şi servicii sexuale pentru Whitney Houston, în direct la televiziune, în faţa milioanelor de telespectatori. A vrut să şocheze. Ca şi boala sa neluată în serios. Prima alarmă în 1973: criza cardiacă. A doua alertă în 1979. În 1986 – internat. La 2 martie 1991 Serge Gainsbourg a murit aşa cum şi-a dorit: „trăind”. Ultimul său mesaj a fost pentru băiatul său Lucien: „Atunci când voi fi dispărut / Plantează pentru mine câteva urzici / Pe mormântul meu / Micule Lulu…”. La înmormântarea lui Serge au fost prezenţi cei mai mulţi dintre cei care l-au iubit: Johnny Hallyday, Isabelle Adjani, Catherine Deneuve care-şi lua rămas bun recitându-i versurile scrise pentru Jane Birkin, „A fugi de fericire”.

02-04-1939        S-a născut la Washington, Marvin Gaye (Marvin Pentz Gay Jr.). Post mortem, în 1987 a fost primit în Rock and Roll Hall of Fame.

02-04-1941        S-a născut în Lawton, Oklahoma, Leon Russell. Printre succesele sale se numără Tight Rope – No. 11 Billboard’s Hot 100 in 1972 şi The Letter cu Joe Cocker în 1970, în Top 10.

02-04-1947    S-a născut interpreta de country Emmylou Harris, de 6 ori premiată cu Grammy.

02-04-1961       S-a născut Keren Woodward, Bananarama, (1984 UK No.3 single ‘Robert De Niro’s Waiting’, plus over 20 other UK Top 40 singles, 1986 US No.1 single ‘Venus‘).

02-04-1998    Rob Pilatus (Milli Vanilli) este găsit mort într-un hotelul din Frankfurt.

02-04-2003        Încetează din viaţă, în urma unui infarct, la Nottingham, Anglia, starul soul Edwin Starr, în vârstă de 61 de ani.

03-04-1924      S-a născut în Cincinnati, Ohio, interpreta Doris Day, pe numele real Doris Mary Anne von Kapelhoff. Dintre piesele sale de succes „Whatever Will Be, Will Be”, „Everybody Loves A Lover” şi „Sentimental Journey„.

03-04-1927       S-a născut la Pănceşti , Bacău, interpretul Luigi Ionescu, decedat în 1989.

03-04-1928     S-a născut compozitorul şi interpretul de country Don Gibson. (1958 US No.7 single‘Oh Lonesome Me’, 1961 UK No.14 single ‘Sea Of Heartbreak.)’ Neil Young a înregistrat un cover al piesei ‘Oh Lonesome Me’ pe albumul ‘After The Gold Rush’. Don Gibson a murit la 17 noiembrie 2003.

03-04-1938        S-a născut compozitorul Jeff Barry (‘Tell Laura I Love Her’, ‘Da Doo Ron Ron’, ‘Be My Baby’, ‘Baby I Love You’, ‘Do Wah Diddy Diddy.’)

03-04-1944     S-a născut în Manhattan/New York/SUA, Tony Orlando, pe numele său adevărat Michael Anthony Orlando Cassivitis. Între anii 1970 şi 1977 a fost solistul vocal al trupei Dawn. Cel mai mare succes muzical al grupului a fost piesa „Tie A Yellow Ribbon Round The Ole Oak Tree”, care în anul 1973 a staţionat pe prima poziţie a clasamentului american timp de patru săptămâni.

03-04-1946         S-a născut Dee Murray, chitarist în grupul deacompaniament al lui Elton John.

03-04-1983         A murit cântăreţul de blues Muddy Waters.

03-04-1990      A încetat din viaţă, la vârsta de 66 de ani, bolnavă de cancer, solista jazz Sarah Vaughan. În anul 1982 a obţinut un premiu Grammy pentru Cea Mai Bună Interpretare Jazz Vocală Feminină pentru albumul „Gershwin Live!”.

*****

Ne reîntâlnim şi săptămâna viitoare cu alţi interpreţi de valoare aniversaţi sau comemoraţi, însă până atunci vă doresc tuturor multă sănătate şi audiţie plăcută pe frecvenţele Radio România Regional!

Bogdan Dragomir – Radio România Regional.

(Rubrica este realizată cu sprijinul Agenţiei de Presă RADOR, Wikipedia.org, şi cu materiale jurnalistice din arhiva personală. Piesele muzicale în format audio sunt selectate de pe albumele “GICĂ PETRESCU – Greatest Hits”, (C – 1994 Intercont Music & P – 1994 Intercont Trading Ltd.), “Gică Petrescu – Cu păhărelul după mine” (C&P – 1996 Intercont Music), “Cântece din Bucureştii de altădată – Vol.6” (C-UCMR-ADA, P-2006 Star Media Music), “HOLOGRAF – SUPERSONIC” – C&P 2000 MEDIAPRO MUSIC, „HOLOGRAF – BEST OF RADIO COMPILATION” (C – Holograf Production & P – 2003 MEDIAPRO MUSIC).