Ziua Mondială a Televiziunii, marcată anual pe 21 noiembrie!

Publicat de Andra Radu, 21 noiembrie 2021, 13:38

În fiecare an, la 21 noiembrie este marcată Ziua mondială a televiziunii (World Television Day).

Data de 21 noiembrie a fost proclamată drept Ziua Mondială a Televiziunii în anul 1996, de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, în semn de recunoaştere a impactului tot mai mare pe care televiziunea îl are în luare deciziilor, atrăgând atenţia lumii asupra conflictelor şi ameninţărilor la adresa păcii şi a securităţii sau asupra altor subiecte esenţiale, precum problemele economice şi sociale, conform site-ului Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Cu o istorie ce a început acum aproximativ 100 de ani, la începutul secolului al XX-lea, televiziunea a avut o influenţă considerabilă asupra societăţii. Televiziunea s-a dezvoltat în a doua jumătate a secolului trecut şi este, şi astăzi, unul dintre cele mai populare mijloace de informare în masă. În ţara noastră, prima transmisie a Televiziunii Publice a avut loc la 31 decembrie 1956.

Televiziunea continuă să fie o sursă importantă de consum de conţinut filmat. Deşi dimensiunile ecranului s-au schimbat, iar oamenii creează, postează, difuzează şi consumă conţinut video pe diferite platforme, numărul gospodăriilor cu televizoare din întreaga lume continuă să crească.

Interacţiunea dintre diferitele forme de diseminare reprezintă o oportunitate excelentă de a sensibiliza publicul cu privire la problemele cu care se confruntă comunităţile şi planeta noastră.

Ziua mondială a televiziunii nu este atât o celebrare a instrumentului, ci mai degrabă a filosofiei pe care televiziunea o reprezintă. Conform www.un.org, în lumea contemporană, televiziunea este un simbol al comunicării şi al globalizării.

Comunicarea este una dintre marile probleme internaţionale. Trăim într-o lume în care viaţa de zi cu zi depinde de informaţii şi de comunicare (muncă, recreere, educaţie, sănătate, relaţii, călătorii etc.). Ceea ce vedem şi percepem prin intermediul televiziunii ne influenţează şi ne modelează modul de viaţă. Televiziunea educă, informează, distrează.

Politica comercială a UE într-o economie globalizată

Publicat de Camelia Teodosiu, 10 iunie 2019, 16:21

Globalizarea economică este caracterizată de intensificarea comerțului internațional și creșterea interdependenței economiilor la nivel global. Politica comercială a UE reprezintă un instrument central pentru reacția la globalizare și transformarea potențialului acesteia în beneficii reale.

Cum profităm de globalizare: politica comercială a UE

O politică comercială la nivel UE, în locul politicilor naționale, oferă mai multă greutate în negocierile bilaterale și în cadrul unor organe multinaționale precum Organizația Mondială a Comerțului (OMC). Scopul principal al politicii comerciale UE este creșterea oportunităților comerciale pentru companiile europene prin înlăturarea barierelor precum tarifele și cotele și prin garantarea unei concurențe corecte.

Această politică este esențială pentru economia europeană, deoarece influențează creșterea și ocuparea forței de muncă. Peste 36 de milioane de locuri de muncă din UE depind de exporturile în afara Uniunii. În medie, fiecare miliard de euro provenit din exporturi susține peste 13.000 de locuri de muncă în UE.

Politica comercială a UE protejează europenii asigurându-se că importurile respectă normele de protecție a consumatorilor.

De asemenea, UE face uz de politica sa comercială pentru a promova drepturile omului, standardele sociale și de siguranță, respectarea mediului și dezvoltarea durabilă.

Cum funcționează politica comercială a UE?

Politica comercială a UE acoperă comerțul cu bunuri și servicii, investițiile străine directe, aspectele comerciale ale proprietății intelectuale (de exemplu brevetele) și achizițiile publice.

Aceasta este compusă din trei elemente principale: acorduri comerciale cu țări din afara UE pentru a deschide noi piețe și a spori oportunitățile comerciale pentru companiile din UE, reglementarea comerțului pentru a proteja producătorii UE de concurența neloială și aderarea UE la Organizația Mondială a Comerțului, care stabilește regulile comerțului internațional. Și țările UE sunt membre, însă Comisia Europeană negociază în numele Uniunii.

Acordurile comerciale

Acordurile comerciale sunt negociate cu țări din afara UE pentru garantarea unor oportunități comerciale mai bune.

Există mai multe tipuri de acorduri comerciale:

• acordurile de parteneriat economic, cu țările în curs de dezvoltare din Caraibe, Pacific și Africa
• acordurile de comerț liber cu țările dezvoltate
• acordurile de asociere care consolidează acorduri politice mai mari, cum ar fi Uniunea pentru Mediterana cu Tunisia.

Obiectivul tuturor acordurilor este reducerea barierelor tarifare și asigurarea investițiilor.

Reglementarea comerțului UE

UE dispune de reguli pentru protejarea companiilor europene de practicile comerciale neloiale. Printre aceste practici se numără dumping-ul sau subvențiile care fac ca prețurile să fie în mod artificial scăzute în comparație cu produsele europene. Produsele europene riscă să fie confruntate și cu bariere vamale sau cote. Dacă dezacordurile comerciale nu pot fi rezolvate, acestea pot duce la un război comercial.

Și investițiile străine directe sunt reglementate în UE. În februarie 2019, deputații europeni au aprobat un nou mecanism de monitorizare, care să se asigure că investițiile străine în sectoare strategice nu afectează interesele și securitatea Europei.

UE și Organizația Mondială a Comerțului

Organizația Mondială a Comerțului are peste 160 de membri, care reprezintă 98% din comerțul internațional. Aceasta are ca scop păstrarea predictibilității și corectitudinii sistemului comercial mondial cu acorduri și monitorizarea regulilor comune pentru comerțul între națiuni.

UE susține puternic OMC și a jucat un rol central în dezvoltarea sistemului comercial internațional. Este implicată îndeaproape în negocierile comerciale multilaterale ale OMC.

Parlamentul European urmărește îndeaproape aceste negocieri și adoptă rapoarte de evaluare.

Actuala rundă a negocierilor OMC – ciclul de la Doha (2001) – a fost blocată din cauza lipsei unui acord asupra principalelor politici, inclusiv asupra agriculturii.

UE folosește puterile de guvernare și de executare ale OMC în cazurile litigiilor comerciale și este unul dintre cei mai mari utilizatori ai sistemului de soluționare a litigiilor.

Cum se decide politica comercială a UE

Politica comercială este o competență exclusivă a UE, ceea ce înseamnă că UE în ansamblul său, mai degrabă decât statele membre individuale, are competența de a legifera în materie comercială și de a încheia acorduri comerciale internaționale (conform articolului 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene).

Tratatul de la Lisabona (2007) a făcut din Parlamentul European un colegiuitor în domeniul comerțului și al investițiilor împreună cu Consiliul, care reprezintă statele membre. Acordurile comerciale internaționale pot intra în vigoare doar dacă Parlamentul votează în favoarea lor. Parlamentul poate influența negocierile prin adoptarea de rezoluții.

SINGURĂTATEA SATULUI GLOBAL

Publicat de Ioana Brusten, 10 iunie 2015, 16:24 / actualizat: 16 iunie 2015, 16:25

Conceptul de ”sat global” a apărut cu mai bine de 40 de ani în urmă. Voia să spună că noi toți, locuitori ai Planetei, vom fi la o azvârlitură de băț distanță, unii față de alții, chiar dacă eu aș fi în Australia și tu în Groenlanda, să zicem. Tehnologia revoluționară a comunicațiilor, revoluție pe care o trăim la vedere, cu toții, ne va aduce unul lânga altul cu viteza vântului și gândului, precum în povești.
Unul lângă altul da, dar asta nu înseamnă neapărat împreună; așa învățăm noi din istoria în mers. ”Împreună” nu mai intră în regulile satului global- cum ar veni, fiecare cu ograda lui, și duminica, la biserică, ne-nchinăm pe cont propriu.

Ne ascultăm și ne vorbim din ce în ce mai puțin față în față- ce să mai spunem despre schimbul direct de idei sau chiar trăncănitul cu efect terapeutic de altădată. Oamenii, chiar și la aceeași masă, pe aceeași bancă, în aceeași casă – își transmit prin sms-uri, sau mesaje pe facebook și pe whatsap, până și rugăminți de genul: ”Dă-mi sarea. E lângă cotul tău drept.” Copiii nu se mai joacă în fața blocului sau în parc – se joacă online, când îi pui alături nu știu să-și vorbească. Le este rușine, de parcă se-ntâlnesc cu reprezentanții altei specii, despre care n-au aflat nimic de pe vreun site.
Unii nici măcar nu mai au răbdarea să asculte un program radio alături de alți X cetățeni aflați pe aceeași frecvență sau adresă de net- e obligatoriu să-și creeze propriul radio, personalizat, pentru un singur ascultător. In club, se dansează în jurul mesei proprii, fiecare cu și între ai lui, exclusiv. Ringul mare sl discotecilor unde oameni mulți se adunau și interacționau- s-a dus pe aripile timpului. De prea multe ori, nu mai suntem parte din ceea ce se-ntâmplă în jurul nostru; suntem închiși în propriile gânduri, temeri, suspiciuni, ca într-o carcasă superdură, chiar dacă transparentă.

Da, globalizarea ne-a adus libertatea și viteza de comunicare, relațiile interumane săracele, se mișcă mai greu, prezentând un șchiopătat accentuat.
Poate că deschiderea planetară, spațiul acesta atât de vast, ne-a speriat cu dimensiunea lui și ne ascundem în carapace, ca broscuțele țestoase care nu-și mai recunosc acvariul. Poate că nu mai avem timp să ne împărțim pe noi înșine, cu ceilalți. Poate că multe lucruri.
Dar, vorba cântecului ”Așa-mi vine câteodată…”- sunt momente când mai că aș renunța la satul global, pentru lumea punctuală pe care-o știam!