Borcaniada 2020
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 25 mai 2020, 09:28
Coperţile numărului de faţă sunt ilustrate de graficile Adelei Kiss, originară din Jula. Artista româncă trăieşte în Budapesta şi din locuinţa ei de lângă malul Dunării şi-a îmbucurat fanii de pe reţeaua de socializare aproape zilnic cu desene inspirate de pandemia de coronavirus. Adela ne împărtăşeşte gândurile şi impresiile sale în următorul interviu.
– Care a fost primul desen pe tema noului coronavirus şi care ţi-au fost atunci primele gânduri legate de această pandemie?
– Primul desen l-am realizat de 8 Martie, de Ziua Femeilor, pentru că atunci deja se simţea că o să urmeze o perioadă mai neobişnuită. Atunci deja se vorbea la ştiri că se apropie o pandemie şi va fi necesar să ne autoizolăm. Cred că atunci mulţi am fost în panică, pentru că nu ştiam ce va urma, ce ne aşteaptă.
– Te-ai gândit atunci că vei face un serial pe această temă?
– Nu, categoric nu. La serial absolut nu m-am gândit, doar aşa instinctual am simţit nevoia ca să desenez, să aştern pe hârtie sentimentele din perioada pe care o trăim acum.
– De ce ai continuat şi chiar în ultima perioadă ai realizat zilnic câte un desen spre bucuria fanilor tăi de pe Facebook?
– Eu nu am vrut să fac un serial din aceste desene, dar toţi mă întrebau pe Facebook diferite lucruri: când iese fetiţa din borcan? ce va urma? Asta mi-a făcut şi mie chef ca să continui şi oricum am avut deja multe idei în minte. Nu a fost un mare sacrificiu să mai desenez şi să-i mulţumesc pe cei ce urmăreau soarta fetiţei din borcan. O singură frică am avut: ca să nu devin plictisitoare. Interesul prietenilor mei însă m-a convins să continui.
– În primul desen, fetiţa încă este în afară, stă lângă o masă, iar borcanul este pe masă cu nişte pensule. Cum ai ajuns la ideea borcanului?
– Foarte simplu. Atunci când s-a prevăzut deja că va trebui să stăm cu toţii acasă în carantină, iar magazinele vor fi închise, cu toate că eu lucrez de acasă, m-am stresat puţin că voi rămâne fără mijloacele necesare, că nu voi avea destulă hârtie sau vopsea, ca să pot să lucrez liniştit o perioadă mai lungă. Am fost puţin panicată ca, înainte să se închidă tot oraşul, să pot să ajung să-mi cumpăr materiale pentru o lună sau două. Atunci mi-a venit ideea borcanului, când auzind la ştiri că se introduc tot mai multe restricţii, va trebui să trăim cât mai izolaţi, vor avea o viaţă parcă sigilată. Aşa am simţit atunci că mă aflu într-o stare de parcă aş fi închisă într-un borcan sigilat total.
– Eşti un artist independent, care lucrează cel mai mult de acasă, deci home office-ul nu ţi-a schimbat foarte mult viaţa de zi cu zi. Ce ţi-a lipsit cel mai mult în perioada asta a statului obligatoriu acasă?
– Ulterior pot să spun că aproape că nu mi-a lipsit nimic, pentru că de ieşit pe stradă eu am ieşit în fiecare zi, altfel nu aş fi rezistat. Eu sunt obişnuită cu mişcarea, ca să mă plimb sau să alerg măcar o oră în fiecare zi în aer liber. La început a fost o singură zi când nu am ieşit, dar atunci mi-am zis că eu aşa nu pot, mai bine să mă ia virusul. Mi-au lipsit şi prietenii, dar cu ei oricum ţin legătura prin telefon, prin internet.
– Fiecare om reacţionează altfel la situaţiile de criză. Pe tine te inhibă sau te inspiră astfel de situaţii?
Pe mine m-a inspirat foarte tare, pentru că este o situaţie nouă, ştiu nu prea fericită, pentru că atunci când mor oameni nu poţi să te bucuri, dar situaţia în sine m-a inspirat, au venit lucruri noi în viaţa noastră.
– Până când continui serialul cu fata din borcan?
– Până acum am realizat 25 de desene pe tema pandemiei de coronavirus. Nu am plănuit să desenez aşa lung, dar deocamdată mă inspiră situaţia şi mai am idei.
A consemnat: Eva Șimon, redactor-șef, Foaia românească
Desene: graficiana Adela Kiss