Marin Gherman: În urma acestui război a fost urgentat procesul de europenizare a mentalității. Mulți ucraineni n-au ieșit din orașul lor și așa au văzut cum trăiesc oamenii și în altă parte decât în statul lor

Publicat de Gabriel Stan, 6 martie 2023, 14:12

Invitat la Subiectul Săptămânii a fost lectorul universitar dr. Marin Gherman de la Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava, cetățean ucrainean, etnic român, refugiat în țara noastră împreună cu familia.

Ne-a vorbit în interviul telefonic realizat de Constantin Herțanu  de la „Jurnal Militar Cluj” despre război, dezinformare, prejudecăți, dar şi despre fake news, război informațional și chiar propagandă de război.

Toate acestea, în condițiile în care Ministerul Apărării Naționale a semnalat la începutul săptămânii acesteia asupra unui nou fake news prezent pe canalele media și de socializare, în care sunt prezentate informații false cu privire la presupuse deplasări de tehnică militară românească spre granița cu Republica Moldova.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Bună dimineața, domnule Gherman!

Marin Gherman: Bună dimineața!

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Continuă războiul informațional. Rusia spune că face planuri nucleare pentru a se apăra de un atac al Statelor Unite ale Americii. Cum am putea comenta acest lucru?

Marin Gherman: Este o narațiune tipică pentru Rusia, dar tot mai accentuată în ultimele luni, în contextul propagandei de război pe care Rusia o construiește cu dibăcie, în ghilimele vorbind, în această perioadă de timp.

După un an de război, mai bine zis, după nouă ani de război, din 2014, și un an de invazie la scară largă împotriva Ucrainei, mitul despre operațiunea militară specială de succes devine tot mai puțin credibil, iar Putin trebuie să-i ofere opiniei publice interne, adică rușilor, o nouă justificare de ce sunt mobilizaţi bărbații şi de ce Rusia este tot mai izolată de lume, spunându-le că, iată, Rusia este atacată de către Occident. Este și o noţiune „Occidentul colectiv”.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Exact. Da, „Occidentul colectiv”, da, așa este.

Marin Gherman: „Rusia e o societate asediată de NATO, iar războiul din Ucraina este o necesitate. Noi suntem nevoiți să o facem. De altfel, NATO vine peste noi și vai de capul nostru și de marea Rusie, la care ținem foarte mult”.

Este o nouă justificare inventat în această propagandă de război. Așa pe scurt despre această narațiune, o invenție.

De altfel, NATO este o organizație defensivă, iar Statele Unite ale Americii nu își propun să distrugă Rusia. Iar sprijinul ce îi este oferit Ucrainei are loc ca o reacție la agresiunea împotriva Ucrainei și nu invers.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Atacurile cu rachete ale Rusiei asupra populației civile, în special din Ucraina, sunt în continuare o mare problemă.

Marin Gherman: Sunt o mare problemă începând cu octombrie 2022, când Rusia a început acest, numit de ucraineni, terorism energetic, de a face presiuni asupra populației ucrainene.

Să-i priveze fără resurse, astfel încât în ideologia, acest plan al Rusiei, oamenii să iasă la proteste și să îi ceară președintelui Zelenski negocieri de pace cu orice preț cu Rusia, lucru care nu s-a întâmplat.

Mai mult decât atât, din discuțiile ce le am, practic, zilnic cu colegii mei din Cernăuți, din Ucraina, de peste tot, sistemul energetic este tot mai stabil.

Ucraina, recunoaștem acum, în această zi de primăvară, se descurcă de minune cu depășirea acestor obstacole create de atacurile masive cu rachete asupra infrastructurii energetice ucrainene.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Exact. Asta a declarat și președintele Zelenski, chiar în prima zi de primăvară, așa cum spuneați și dumneavoastră.

Marin Gherman: Da, și pot confirma. Este o declarație corectă, corespunde cu adevărul, confirmă toți cei cu care discut din Ucraina, că sistemul electric ucrainean reușește să reziste în fața acestor atacuri.

Deci, nici acest plan al Rusiei nu și-a atins scopurile, determinând, de fapt, consolidarea încrederii ucrainenilor în faptul că statul va reuși să reziste. Este un alt element simbolic al acestei confruntări hibride.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Vorbim despre rezistență. Ucrainenii rezistă la Bahmut. Și se pare că mai intervine aici o problemă: dezghețul de primăvară – creează probleme pentru atacurile cu blindate.

Marin Gherman: Desigur, dezghețul de primăvară este o problemă pentru Rusia, în primul rând, sau pentru orice altă parte, în orice conflict care încearcă să realizeze o ofensivă.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Și în special cu blindate sau cu tancuri, care, știm, sunt foarte grele și au o problemă cu terenul pe care se deplasează.

Marin Gherman: Da, da, corect. În special în est. Acest argument este mai… mai puțin contează, dar mai ales este un argument important pentru zona nordică, când vorbim mai ales despre escaladarea care poate să aibă loc prin implicare Belarusul în război.

S-a discutat în această iarnă despre acest subiect foarte mult. Zona este mlăștinoasă între Belarus și Ucraina și a fost timpul să fie implicat acest actor în război, până acum. Concomitent cu dezghețul, mlaștinile vor fi acolo pe toată perioada primăverii și o perioadă de vară, și deja timpul nu este în favoarea Rusiei, cât și iarna aceasta, care, acum, în ultimele zile, în ultima lună a fost mai puțin mai dură, dar până acum a fost și iarna de partea Kievului care se apără.

Nu a fost o iarnă geroasă și au reușit ucrainenii să se descurce și să iasă din această iarnă, numită de Zelenski „cea mai grea iarnă din istoria Ucrainei”.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Ce ne puteți spune despre fenomenul fake news, cum este el gestionat dincolo de graniță?

Marin Gherman: Desigur, România este mult mai protejată de narațiuni false, în special cele produse de cei de la Moscova sau de la „fabrica de troli” din Petersburg, sau de alte instituții finanțate de Kremlin.

Ucraina, Moldova, unde există cunoscători de limba rusă mulți, sunt mult mai vulnerabile ca state în fața acestor provocări.

În Ucraina, de exemplu, o mare perioadă de timp, oamenii citeau în limba rusă, accesau site-urile în limba rusă, priveau posturi de televiziune în limba rusă ș.a.m.d. Ceea ce nu putem vorbi despre România.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Exact.

Marin Gherman: Din fericire, România pare mult mai protejată și din alte considerente. Aici, narațiunile pro-ruse nu au fost niciodată la modă.

Există răni adânci în mentalul colectiv al societății românești în legătură cu relația aceasta cu Rusia, cu Uniunea Sovietică, cu Stalin și tot ceea ce am avut în istorie, pagini triste ale istoriei noastre. Și de aceea, fenomenul de fake news pare mai puțin, să știți, părerea mea, important în contextul războiului.

De ce? Pentru că tot mai mulți se mizează în Rusia și în Ucraina, pe conceptul de propagandă de război. Totuși, propaganda și fake news-ul sunt două lucruri diferite în contextul războiului.

Eu analizez propagandă de război de la începutul războiului acesta din Ucraina și narațiunile false sunt tot mai prost fabricate. Sunt mai ușor de demontat, de demonstrat că nu este adevărat. Și Ucraina, ce e drept, aplică astfel de metode, de a demonstra că Rusia, gata, se destramă.

Rusia este la pământ, economia este la pământ. Toate aceste narațiuni produse și de Kiev au ca scop să încurajeze rezistența și să prezinte Rusia ca un stat care, gata, se destramă și astfel este încurajat acest eroism al ucrainenilor în confruntarea cu Rusia.

Cert este că narațiunile Kievului, într-un fel, sunt justificate, pentru că Ucraina se apără. Ceea ce nu putem spune despre Rusia, care duce un război împotriva Occidentului de mai mulți ani, începând cu războiul din Georgia, cred, din 2008.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule Gherman, într-un interviu recent al dumneavoastră vorbeați despre conaționali ai dumneavoastră din statul vecin, din Ucraina, care ar fi victime ale propagandei sovietice post-moderne. Ucrainienii credeau că România este o țară periculoasă, dușmănoasă pentru ei.

Marin Gherman: Ucrainenii au fost victima mai multor valuri de propagandă. În primul rând, vorbim de cea sovietică, în cel de-al doilea rând, vorbim de cea a Federației Ruse actuale și în cel de-al treilea rând, chiar și de cea ucraineană.

Să nu uităm că o mare perioadă de timp, Ucraina cu România nu erau cei mai buni prieteni și acest lucru nu este o descoperire pentru nimeni. Mai ales până în 2014, 2013, când președinte era Viktor Ianukovici, politica externă ucraineană era strâns legată de cea rusească și nu numai și au fost fel de fel de dosare negative în relațiile bilaterale, unul dintre care este acum reamintit, Canalul Bâstroe, de exemplu, sau procesul de la Haga privind Insula Șerpilor. Toate aceste lucruri au fost amplificate în spațiul mediatic ucrainean, creând din nou o imagine negativă României. Și a venit războiul.

Multe stereotipuri negative, suprapuse peste clișee și dezinformare și acești cetățeni au nimerit în România, crezând că aici este o societate dușmănoasă față de ei. Unii dintre ei au venit cu impresia că statul este subdezvoltat.

Mulți știau de România, undeva imaginea lor era prin perioada regimului Nicolae Ceaușescu în România și au descoperit o altă țară. Pentru mulți dintre ei este o altă țară, România, cunoscută acum cu ceea ce știau ei despre România până atunci.

Un proces de cunoaștere foarte interesant în urma acestui război și putem vedea aici și niște elemente pozitive, dacă putem să acceptăm o asemenea formulare. În urma acestui război, cunoașterea, urgentarea procesului de europenizare a mentalității în urma contactului nu numai cu România și cu alte state, Suedia și alte state, mulți care n-au ieșit din orașul lor, mai ales cei din est, din sud, din nordul Ucrainei, rusofoni și nu numai rusofoni, au văzut cum trăiesc oamenii și în altă parte decât în statul lor, ieșind cumva din ermetizarea această informațională produsă în Ucraina.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Dumneavoastră ați simțit solidaritatea românilor? Există, putem vorbi despre așa ceva?

Marin Gherman: Există o solidaritate foarte puternică și nici nu mai discutăm aici, am văzut atâtea cazuri promovate de presa din România, de solidaritate și de atitudine creștină admirabilă.

De altfel, în primele zile ale războiului și nu numai și în momentul de față această solidaritate se manifestă în pofida unor mici, mari, disensiuni, de altă natură, politică, în special, vorbim.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule doctor Marin Gherman, sunteți lector la Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava, secția Relații internaționale, sunteți cu familia în România și aș vrea să vă întreb, cum ați reușit să vă integrați?

Marin Gherman: Desigur, tot timpul m-am simțit aproape de societatea românească și România, cea văzută de Nicolae Iorga, ca un stat înconjurat de români. De aceea integrarea mea nu a fost o integrare care s-a produs timp de un an, ci o integrare firească de naștere, sunt român și patria mea este limba română.

Totuși, după ce a fost invadată Ucraina, m-am angajat la ziarul „Libertatea” și un an de zile am lucrat în această publicație. Acum m-am angajat la Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava și îmi continui activitatea științifică și didactică care o aveam și la Cernăuți.

Pot să vă zic un singur lucru, spiritul acesta de solidaritate românesc și spiritul acesta de colaborare bucovinean pe care îl simt aici în Suceava, e unul care trebuie cercetat și promovat. Avem în România mici Elveţii, dar despre ele nu se vorbește, ci facem comparație cu centrele europene, Elveția, Viena ș.a.m.d.

Desigur, continui să sprijin comunitatea românească din Cernăuţi, prin proiectele care le desfășoară asociațiile pe care le coordonam acolo. Am și mici echipe de jurnaliști care se ocupă de promovarea cuvântului românesc la Cernăuți, în nordul Bucovinei.

Nu le-am părăsit. Voi încerca treptat să le transmit celor care vor să le continue și să le facă mult mai bine ca mine. De aceea, aici, în Bucovina, am o șansă, eu zic, de viață, să compar cele două părți ale Bucovinei, nordul și sudul, aflate în două state diferite.

Dar într-un stat este pace, iar în celălalt, din păcate, este război și neliniște.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule Gherman, o ultimă întrebare despre libertate. Cine trebuie să apere libertatea astăzi?

Marin Gherman: Fiecare dintre noi trebuie să apere libertatea pe care o are, pentru că, deseori, având prea multă libertate, începem să nu o mai prețuim, iar libertatea nu este prețuită de cei care cred că libertatea este dăruită o dată și pentru totdeauna.

Nu este oferită o dată și pentru totdeauna. Ea trebuie să fie într-o veșnică schimbare de metode pentru a o apăra de dictatori, de cei care vor să distrugă lumea liberă, de cei care vor să blocheze presa liberă, de cei care vor să închidă modelele de educație corectă.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Vă mulțumim foarte mult! Vă reamintesc, doamnelor și domnilor, că a fost alături de noi, la „Jurnal militar” domnul doctor Marin German, lector universitar la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, secția Relații internaționale. Mulțumim mult! Vă mai așteptăm.

Marin Gherman: Şi eu vă mulțumesc. Numai bine.

Radu Tudor: Avem 5.000 de trupe NATO pe teritoriul României, iar acesta reprezintă semnalul de solidaritate și mesajul că România nu este o țară abandonată ci o țară aliată NATO

Publicat de Gabriel Stan, 19 decembrie 2022, 11:20

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Pentru a înțelege și mai bine despre ce se întâmplă, pentru a înțelege lumea în care trăim, de câțiva ani deja, încoace, la „Subiectul săptămânii” dezbatem problemele cele mai importante, întâmplate în săptămâna pe care o încheiem sau în proximitatea acesteia. La telefon este analistul militar, jurnalistul Radu Tudor. Bună dimineața, domnule Tudor!

Radu Tudor: Bună dimineața! Mulțumesc pentru invitație.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Avem subiecte importante săptămâna asta. V-am rugat să intrăm și să dezbatem pentru oamenii care ascultă la Radio România Actualități și pentru a înțelege lucrurile, cum spuneam, un pic mai bine, avem mai multe subiecte.

Să vedem câte reușim să abordăm. Este o știre îngrijorătoare cu care aș vrea să începem. Ministerul rus al Apărării programează opt teste de rachete strategice pentru 2023. Apare și pe site-ul dumneavoastră și pe toate agențiile de știri. Cum să ne raportăm față de această intenție?

Radu Tudor: Suntem avertizați, domnule Dumitrașcu, că Rusia își propune să fie la fel de agresivă și de amenințătoare și în 2023.

Speranța că războiul se va termina, că la Moscova a reuși să apară măcar un firicel de rațiune, din păcate, nu se confirmă și, mai mult, comandantul Forțelor Strategice ale Federației Ruse spune că apariția acestor noi rachete vizează distrugerea sau străpungerea scutului de apărare antirachetă al NATO.

Știm bine, elemente discutul antirachetă se află și pe teritoriul României, la Deveselu. Ori, această retorică, NATO are apărare eficientă, dar noi vrem să o distrugem, este doar într-o logică agresivă, într-o logică războinică. Nimeni, niciodată, din NATO, nu a amenințat Rusia, de la terminarea Războiului Rece, de la căderea comunismului. În schimb, Rusia continuă să aibă această retorică și, mai mult, această acțiune agresivă.

Suntem avertizaţi că vor să ameninţe NATO în mod concret, drept pentru care responsabilitatea noastră cea mai serioasă în momentul de fată este să ne întărim apărarea, să facem din flancul de est cel mai puternic zid de apărare în faţa acestei ameninţări a Rusiei.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Este cu siguranţă şi concluzia pe care au tras-o oficialii NATO la ministeriala de la sfârşitul lunii trecute, la care aţi participat – aţi realizat şi un interviu cu Jens Stoltenberg. Cam asta era concluzia, să fim scut de apărare aici, pe flancul de est.

Radu Tudor: Noi suntem în linia întâi, domnule Dumitraşcu, şi ştim foarte bine şi avem în noi acest radar cu totul special de a detecta şi de a simţi ameninţarea care vine de la est. Din păcate, istoria României moderne a marcat foarte multe concretizări ale ameninţării ruseşti asupra teritoriului României.

Şi recunosc că a fost un privilegiu pentru mine să realizez al treilea interviu cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, dar şi o mare bucurie şi o satisfacţie profesională să pot dialoga cu comandantul suprem al Forţelor Aliate din Europa, generalul Chris Cavoli.

Am reuşit să înţeleg din dialogul cu ei şi din mesajele pe care mi le-au transmis că NATO înțelege până la ultimul detaliu această amenințare, că se planifică în domeniul apărării chestiuni care n-au existat niciodată în NATO, cu atât mai puțin după terminarea Războiului Rece, că în momentul de față, România este un vârf de lance al acestei apărări, că nu întâmplător o unitate de elită precum Divizia 101 Aeroportate și-a dislocat trupele la Mihail Kogălniceanu și vedem toate aceste evoluții care înseamnă activarea planurilor de apărare ale NATO la un nivel fără precedent. Știm ce avem de făcut, nu este nimic prea mult din ceea ce facem.

Ne bazăm foarte mult pe Armata Română și pe aliații noștri din NATO, drept pentru care, pentru prima oară, vedem și tancuri franțuzești pe teritoriul României și militari din Divizia 101 Aeroportate. Suntem singura țară de pe flancul de est care avem atât sistemul de rachete HIMARS, cât și sistemul de rachete Patriot. Există vești bune pe care Armata Română, ca o componentă esențială a apărării NATO, ni le dă în această perioadă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Chiar urma să completez, oamenii interpretează diferit. E de bine sau e de rău că sunt tancuri franțuzești în România și toată această mobilizare? Unii dintre oamenii care văd asta spun că ar fi fost mai bine să nu fie aici și să nu reprezinte asta o provocare.

Noi însă, și dumneavoastră și mai mult, vorbind cu oficialii de rang înalt din NATO, spunem cu toții că e de bine că sunt aici armatele străine și că  reprezintă un punct de apărare și o descurajare pentru Rusia.

Radu Tudor: Mă bucur că puneți această întrebare, pentru că ea comportă două răspunsuri. Primul, ce s-ar fi întâmplat dacă în fața acestei amenințări rusești, în fața războiului neprovocat și sângeros declanșat de Rusia în Ucraina, aliații NATO n-ar fi venit pe teritoriul României?

Probabil gradul de frustrare al românilor ar fi crescut enorm, la fel de mult, probabil ca și în cazul neaccesării în spațiul Schengen. Or, din punctul acesta de vedere, NATO a avut un răspuns radical diferit.

Avem 5.000 de trupe NATO pe teritoriul României și ăsta reprezintă semnalul de solidaritate și mesajul că România nu este o țară abandonată, este o țară aliată NATO și că vin alături de noi militarii care trebuie să dea un semnal Rusiei: nu vă atingeţi un centimetru din teritoriul României, din teritoriul Alianței. A doua chestiune, mă rog, revine în mod recurent în mesajele radioascultătorilor și telespectatorilor. Sunt câțiva care spun am văzut tancuri pe drumuri…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Exact.

Radu Tudor: … am văzut avioane de cer, am văzut o pregătire militară intensă, sunt îngrijorat, mă tem.

Eu le-aș spune că sentimentul trebuie să fie exact invers: să vă bucurați că militarii își fac datoria, să vă bucurați că suntem apărați, să vă bucurați că avem aliați NATO pe teritoriul României, care ne conferă siguranță și securitate și care protejează integritatea teritorială a României.

Când vedeți militari, chiar și în zonele urbane sau în zonele rurale, să știți că ei își fac datoria și asta trebuie să vă dea sentimentul de siguranță. Noi suntem pregătiți pentru pace și o facem 24 din 24. Prezența militarilor nu înseamnă război, dimpotrivă, înseamnă descurajarea celor care ar vrea să implice România și NATO într-un război.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Către finalul interviului, domnule Radu Tudor, vreau să ne îndreptăm către Ucraina, pentru că acest Campionat Mondial de Fotbal, care se va termina mâine, a avut cumva un efect de bumerang, aș spune, din punctul unora de vedere.

S-a vorbit mai puțin despre războiul din Ucraina, a venit iarna, ne-au indus anumite știri mai puțin, să zicem aprofundate, ideea că lucrurile s-au mai calmat, ceea ce nu e deloc adevărat.

Radu Tudor: Nu e deloc adevărat. Amenințarea rămâne. Ucraina este, din păcate, bombardată cu rachete, cu drone, mor civili în continuare, e o situație incredibil de dureroasă, o țară care rămâne din ce în ce mai mult fără energie și fără apă în debutul iernii și, evident, un Campionat Mondial de Fotbal întotdeauna a atras atenția.

Dar să nu uităm că România este țara membră a NATO, cu cea mai lungă frontieră terestră cu Ucraina, că bazinul Mării Negre a fost transformat într-o scenă de război de Rusia. Și apropo de ceea ce am discutat la începutul emisiunii, Moscova continuă să amenințe NATO și să spună că vrea să-i distrugă sistemul de apărare.

Noi în continuare ne vom apăra foarte eficient, nu vom amenința Rusia, tot sperăm că la Moscova va veni un lider care va dori pace și o relație civilizate, dar chestiunea aceasta a Ucrainei rămâne principala preocupare de securitate și apărare a României și a NATO și cred că factorii decizionali care au avut foarte multe opțiuni în față nu s-au dat la o parte în a monitoriza 24 din 24 situația din Ucraina, mai ales că, potrivit informațiilor oferite de generalul Valeri Zalujni, șeful Forțelor Armate ale Ucrainei, Rusia ar pregăti o ofensivă în februarie-martie, din nord, de la frontiera cu Belarus, din nou asupra Kievului.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Este o știre asupra căreia vom reveni, pentru că ne așteaptă vremuri complicate. Vă mulțumesc foarte mult, domnule Radu Tudor, pentru intervenția din această…

Radu Tudor: Mulţumesc, Radio România! Mulţumesc, Cristi Dumitraşcu. Sărbători fericite!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mulţumesc! Sărbători fericite!

Marius Gheorghescu: Una dintre surprizele plăcute a fost capacitatea armatei ucrainene care a fost estimată ca fiind mult inferioară forței agresoare. Forțele ucrainene se descurcă destul de bine în operaționalizarea unei doctrine a întregului popor, de rezistență destul de eficace

Publicat de Gabriel Stan, 11 aprilie 2022, 15:06

La mai bine de o lună de la începerea războiului din Ucraina, la „Subiectul săptămânii” vă propunem o analiză a ceea ce s-a întâmplat în acest timp cu un ofițer de comandă specializat în tactici și procedee de luptă.

Este vorba despre colonel Marius Gheorghescu, comandantul Regimentului 307 Infanterie Marină „Heracleea” din Babadag, care ne va explica situația din teren și care au fost avantajele folosite de armata ucraineană.

În interviul acesta veți afla lucruri despre care ați mai auzit, dar niciodată nu a fost explicate de un om de meserie, un om specializat și activ, militar activ.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule colonel, bună ziua și bine ați venit!

Col. Marius Gheorghescu: Bine v-am găsit!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Le mărturisesc ascultătorilor că trec de fiecare dată cu mare plăcere pe la dumneavoastră aici, la Babadag, în cea mai înaintată bază de…

Col. Marius Gheorghescu: Bază înaintată …

Cristian Dumitrașcu (realizator): Bază înaintată FOB pentru că de aici încolo este granița cu Ucraina și este din ce în ce mai complicat. Vorbeam chiar în decembrie, când am trecut pe aici și vă întrebam, bănuiam că să vină ceva.

Col. Marius Gheorghescu: Era oarecum previzibil pentru că toată acea aglomerare de forțe în jurul graniței nordice, estice, sudice a Ucrainei nu avea cum să nu ducă la acest război. Deja existau anumite mișcări și anumite pregătiri care ne veneau chiar prin sursele deschise pe media anumite pregătiri pentru război. Deci, ceea ce s-a întâmplat la 24 februarie nu era decât o consecință a estimărilor specialiștilor, militari, mai puțin militari sau ale strategilor.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Acum, la început de aprilie, puteți să trageți concluzie și să vă autoanalizați și să vedeți dacă va surprinz ceva din 24 februarie până acum. Militarii analizează și au altă reacție decât populația civilă.

Col. Marius Gheorghescu: Una dintre surprizele plăcute a fost capacitatea armatei ucrainene care înainte de începerea conflictului a fost estimată ca fiind mult inferioară forței agresoare. Militarii ucraineni, forțele ucrainene se descurcă destul de bine în operaționalizarea unei doctrine a întregului popor, unei  doctrine de rezistență destul de eficace, cel puțin până în momentul ăsta.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Această părere că Armata Ucrainei era mai slabă decât este…

Col. Marius Gheorghescu: Era cotată mai slab, atâta tot.

Cristian Dumitrașcu (realizator): … nu a fost alimentată de cei 6-7 ani de război de uzură după capturarea Crimeii?

Col. Marius Gheorghescu: Ucraina, după ruperea de Uniunea Sovietică a  fost și ea, ca toate statele foste comuniste, victima unei căderi economice, unei pierderi a credibilității instituțiilor, au avut și ei destule probleme cu corupția și probabil încă au.

Armata, ca instituție a statului, și probabil a fost supusă aceluiași proces de degradare a capabilităților militare, atât ca resursă umană, ca tehnologie, ca exercițiu și capacitate de ripostă.

O altă chestiune care m-a surprins a fost lipsa de informații din teren a Federației Ruse. Pare-se că nici nu a avut o pregătire de informații foarte bună sau a fost făcută pe niște baze false, pe niște baze…

Cristian Dumitrașcu (realizator): Este posibil să fi fost atât de naivi să aibă informații că ar putea să fie primiți cu flori acolo?

Col. Marius Gheorghescu: Este posibil, dacă se raportează la ceea ce au făcut cu Crimeea în 2014. Probabil că ei au estimat în boardul lor, acolo, că se va produce o tranziție sau o trecere fără luptă; cucerirea Ucrainei fără luptă sau fără conflicte, fără luptă majoră.

Ceea ce i-a surprins total. De aici a rezultat și mulțimea de pierderi în vieți umane, tehnică, diverse capabilități pe care le-au pierdut destul de repede.

Dacă debutul conflictului a fost relativ furtunos în favoarea Federației Ruse, prin loviturile cu rachete de croazieră, cu sisteme de cercetare-lovire de mare precizie care au lovit, au eliminat principalele ținte de pe teritoriul ucrainean, facilități de comandă-control, elementele de apărare antiaeriană, baze aeriene sau cele care puteau să pună în pericol eșaloanele înaintate ale armatei ruse, cu toate acestea, invazia sau înaintarea forțelor terestre a fost mult îngreunată, ucrainenii apelând la multe tactici și proceduri specifice unui nivel de jos, cu ambuscade, cu armament antitanc foarte precis, cu drone – pare-se că au folosit unele inovații în acțiunile de luptă folosind această combinație între infanterie mobilă, organizarea pe grupuri mici foarte mobile, pe principiul „trage și fugi”, ceea ce a surprins armata rusă.

Pe de altă parte, se pare că logistica, sistemul de sprijin logistic al armatei ruse a fost depășit şi a fost neutralizat, ceea ce a condus ulterior la încetinirea ritmului ofensivei cu mult sub ce așteptau.

Acum, ideea blitzkrieg-ului e o idee pe care o acreditează mulţi specialişti militari, chiar nu s-a putut desfăşura.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vorbeaţi despre inovaţie, despre faptul că lucrurile se întâmplă cu mai multe elemente de noutate. Dvs sunteţi specialist chiar în felul ăsta de luptă. Vi se pare că acest război de o lună și cât are el până acum poate reprezenta o schimbare de paradigmă a războiului modern, în care tancul, de exemplu, este un element de luptă perimat?

Col. Marius Gheorghescu: Cred că, cel puțin în această fază, războiul acesta ruso-ucrainean este oarecum apusul tancurilor; cel puțin până acum. Dacă nu apare vreo tehnologie care se bruieze sistemele de lansare portabile antitanc, cred că tancul și-a cam spus sfârșitul. Să nu ne grăbim totuși cu concluziile.

Şi tanchiștii au și ei surprizele lor pregătite. Cu toate acestea, dacă ne uităm prin filmări, vedem că totuși tancurile care au fost neutralizate, care au fost distruse, sunt totuși de generație veche: T-72… pe undeva pe aici; T-80, T-90. T-90 nu am sesizat în fotografii. T-90 se pare că era un tanc ceva mai evoluat, dar nu l-am văzut în multe ipostaze.

Dar combinația aceasta, utilizarea pe scară largă a dronelor pentru culegerea de informații și pentru lovirea diverselor ținte se pare că a fost … Bine, ea fost anticipată în războiul de anul trecut între Armenia și Azerbaidjan, în care dronele au făcut diferența.

Dar vom vedea în continuare. De asemenea, această organizare a apărării pe grupuri mici și mobile; dacă armata rusă a folosit ca element de bază de organizare grupurile de nivel batalion, la ucraineni am văzut grupuri mult mai mici de nivelul batalionului, deci grupuri…

Cred că pot să spun grupă, grup, pluton, pe undeva pe aici, dar dispuse pe principalele căi de comunicații, așteptând forțele ruse, supunându-le unor procedee de luptă de tip hărțuire, ambuscadă, pândă, capcană, care s-au dovedit foarte redutabile.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Ca să înțeleagă oamenii ceea ce spuneți: „de nivel batalion” la ce cifră ar fi și „de nivel pluton”, cum a făcut ucrainenii…?

Col. Marius Gheorghescu: Batalionul este în general o unitate tactică de bază care poate cuprinde între 400 și 600 de militari, dotați cu tehnică sau fără tehnică. Dar, în principiu, armata rusă este organizată pe batalioane motorizate.

Iar formulele de organizare de tip pluton înseamnă undeva între 15 și 30 de militari, variabil în funcție de genul de armă. Infanteria poate să aibă 25-30, iar forţele de cercetare, forțele speciale, ele umblă undeva între 15, 16 maxim 20 de militari.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Deci spuneați că ucrainenii au fost mai eficienți cu aceste grupuri mici, de nivel pluton, față de ruși, mult mai greoi, la sute de oameni și la tehnica pe care și-au expus-o.

Col. Marius Gheorghescu: Cel puţin în sectorul nordic al Ucrainei, unde este o zonă mlăștinoasă, care s-a dovedit a fi foarte eficientă în contramobilitate, în a frâna deplasarea coloanelor motorizate, Ucraina are o densitate a așezărilor, a localităților, mult mai mare decât România, ceea ce a permis micșorarea ritmului de înaintare.

Cristian Dumitrașcu (realizator): A transformat practic într-o luptă urbană, de fapt.

Col. Marius Gheorghescu: Coloanele forțelor ruse au fost obligate să vină pe șosele. Foarte puține au mers în afara drumurilor, pentru că fiind în iarnă-primăvară, unde era terenul ud, care punea mari probleme mobilității tancurilor – chiar dacă aveau şenile, chiar dacă au opt roţi sau au vehicule tactice cu mobilitate sporită, terenul umed, noroiul, mlaştina, face probleme oricărui mijloc de mobilitate.

Terenul este întotdeauna un aliat al apărătorului. Întotdeauna apărătorul este avantajat de mediul urban. Este un avantaj care trebuie fructificat.

Granița între egoism și altruism!

Publicat de Andra Radu, 29 ianuarie 2020, 11:54

Printre primele întrebări pe care le pune un psiholog oamenilor este și întrebarea: „Cine este cea mai importantă persoană din viață ta?”. Răspunsul este invariabil: „copilul, părintele, iubitul/a, cățelul, pisica etc.”, adică oricine altcineva în afară de propria persoană. Rar, unele persoane răspund cu: „da, știu că ar trebui să fiu eu, dar…”.

În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, președintele Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), atunci când oamenii află sau își amintesc că cea mai importantă persoană din viață lor sunt chiar ei înșiși, au de obicei reacția: „asta nu e egoism?”, când în realitate, consideră specialistul, ar fi cea mai mare formă de altruism.

„Poate părea paradoxal, însă grija față de propria persoană nu este o formă de egoism, ci poate cea mai mare formă de altruism. Dacă am grijă de mine, de împlinirea nevoilor mele, de starea mea de bine, de creșterea încrederii în sine și în forțele proprii, dacă învăț să mă iubesc, să mă accept așa cum sunt, să mă respect pentru ceea ce sunt, pot fi de folos și persoanelor importante din viață mea.

Dacă mie mi-e rău, nu sunt decât un exemplu prost pentru cei dragi, ajutorul și susținerea dată este la pachet cu suferință personală și ajungem în timp să plângem cu toții ținându-ne de mâna. În cazul acesta cine pe cine ajută, cine pe cine susține, cine pe cine mai iubește?”, explică psihoterapeutul Laura Maria Cojocaru.

Tu cum îți manifești altruismul? 8 sfaturi utile de la psihologul Laura Maria Cojocaru

Specialistul afirmă că, atunci când învățăm să ne iubim pe noi întâi de toate, ne ridicăm de jos, învățăm să „mergem” cu fruntea sus prin viață noastră emoțională, să ne iubim, să ne respectăm, să ne împlinim nevoile și dorințele, ne creștem încrederea în noi și … aici apare diferența, diferența reală între egoism și altruism.

Dacă ai hotărât să ai grijă de tine și să te pui pe primul loc, ai învățat să trăiești frumos, până aici ești pregătit pentru a dărui, pentru a susține, pentru a iubi, pentru a fi de folos.

1. Dacă ai învățat să zâmbeșți, arată-le și altora, spune-le și altora că pot face asta … altfel ai învățat degeaba! Dacă o ții pentru tine, e egoism!

2. Dacă ai învățat cum să ai mai mare încredere în tine, spune-le și altora că pot face asta … altfel ai învățat degeaba! Dacă o ții pentru tine, e egoism!

3. Dacă ai învățat cum să te iubeșți, respecți și să te simți împlinit în viață ta, spune-le și altora că pot face asta … altfel ai învățat degeaba! Dacă o ții pentru tine, e egoism!

4. Dacă ție îți este în sfârșit bine în viață ta, spune-le și altora că pot face asta … altfel ai învățat degeaba! Dacă o ții pentru tine, e egoism!

5. Dacă ai învățat să ceri să-ți fie respectate timpul, muncă, cunoștințele, implicarea sufletească, capacitatea ta de înțelegere, acceptare și iubire, amintește-ți că și ceilalți au aceleași nevoi și oferă toate acestea pur și simplu (principul ecologiei din NLP) … altfel n-ai făcut decât să-ți creșți ego-ul! Dacă o faci doar pentru tine, e egoism!

6. Dacă tu ai învățat toate aceste lucruri și te bucuri de ele, cu siguranță cineva, cineva care a făcut la un moment dat acest drum, a fost dispus să te asculte, să-ți arate, să te îndrume, să te susțină, să-ți aloce timp și suflet pentru că și tu să trăiești frumos!

7. Tu cât timp și suflet ești dispus să aloci pentru a spune celorlalți că și ei pot învață să trăiască frumos? Pur și simplu să știe că se poate …

8. Tu cât ești dispus să acorzi celorlalți ceea ce și tu ai primit cândva: respectul pentru sentimentele, nevoile, dorințele, timpul, cunoștințele, acțiunile și implicarea lor?

„Aici și acum faci diferența cu adevărat între egoism și altruism! Atunci când decizi să arăți că tot ceea ce ai învățat n-a fost degeaba! Dacă ții pentru tine, ți s-a îndeplinit cea mai mare temere: tocmai ai devenit egoist! Poate-ți place și atunci rămâi așa! Însă, dacă vrei să fii mai bun, ajută-i și pe alții să fie mai buni sau măcar să șție că pot deveni mai buni!

Dacă vrei să fii mai bun, oferă celorlalți exact ceea ce tu îți dorești și aștepți să primești de la ei! Și amintește-ți că ți se cuvine doar atunci când și tu dăruiești, în rest este câștig prin implicare”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru.

Premierul Boiko Borisov despre reevaluarea punctelor de trecere de-a lungul frontierei de sud a Bulgariei

Publicat de Camelia Teodosiu, 9 aprilie 2019, 15:43

„Graniţa cu Turcia este apărată bine, acordurile funcționează, dar cu Grecia e o problemă”, a declarat premierul Boiko Borisov, după întâlnirea cu ministrul apărării, Krasimir Karakachanov, cu ministrul de interne, Mladen Marinov, și cu conducerea Poliției de Frontieră, conform unui comunicat transmis de Centrul de presă al Consiliului de Miniștri.

Şedinţa avut loc, în weekend, din cauza presiunii tot mai mari a migranţilor din partea greacă. La Salonic au avut loc ciocniri între poliție și migranți, care s-au organizat prin intermediul rețelei de socializare Facebook după postarea unui mesaj conform căruia frontierele vor fi deschise și oricine va putea să treacă.

„Vă amintiţi cât de grea a fost ruta balcanică, am reuşit să ne descurcăm atunci. Jandarmeria este acolo, armata este pregătită, avem din plin echipamente și oameni, pentru a putea apăra ţara“, a spus Borisov. Potrivit spuselor sale, trebuie să existe disponibilitatea de a se reține refugiați, pentru a nu se dispersa în întreaga țară. Primul-ministru a ordonat o reevaluarea a centrelor, pentru de a lua toate măsurile, ministerele să prezinte în timp util informații cu privire la situație, dacă este necesară consolidarea punctelor de trecere de-a lungul frontierei de sud.

Poziția de ministrului de Interne, Mladen Marinov, este că, în acest moment, nu există semnale că în Bulgaria există organizații ale emigranților, la fel ca în Grecia și Turcia. „Urmărim situația foarte îndeaproape, încă de prima dată când am primit semnale despre o posibilă mișcare a unor grupuri mari de imigranți în Turcia și Grecia. Până în prezent, situația pare sub control în ambele țări“, a menţionat el. „Dar au existat încercări serioase, așa că nu este exclus ca ei să treacă la o altă formă de organizare“, a spus Marinov.

Ministerul Apărării este gata să trimită oamenii necesari, tehnica de transport și echipamentele la frontieră, în caz de nevoie, a asigurat viceprim-ministru și ministru al apărării, Krasimir Karakacanov. „Se crede că posibilitatea de a se întâmplă ceva nu este eliminată. Dar ceea ce am spus prim-ministrului este că Poliția și Armata sunt gata să intervină, cu planurile preliminare de interacțiune trebuie să se reacționeze“, a spus el, adăugând că printre emigranți există oameni care încearcă să organizeze o deplasare spre Europa de Vest.

„Turcia, încă de săptămâna trecută, a luat măsuri foarte seriose, în Grecia, de asemenea, s-a calmat situația. Dar trebuie să ia măsuri. Urmează şi alegeri europene, iar acestea pot fi utilizate pentru obiective politice în Europa. Sarcina noastră este de a nu permite ca grupuri mari de oameni să traverseze teritoriul Bulgariei”, a spus el.

Frontiera post Brexit a Marii Britanii va fi la Calais, nu în Irlanda şi va fi un coșmar

Publicat de Camelia Teodosiu, 21 martie 2018, 10:57

Cozi care vor putea ajunge până la 30 de kilometri și care vor dura 10 ore. Camioane blocate zile întregi. Feriboturi care nu pot părăsi portul. Aşa arată, ca un imens ambuteiaj pe mare, scenariul desenat de Jean-Marc Puissesseau, șeful portului din Calais, locul din care pleacă navele cu destinaţia Dover, port şi oraş care, începând de anul viitor, va fi în afara UE.

Portul francez este faimos pentru faptul că găzduieşte „jungla“, adică imensul lagar al migranților ce așteaptă feribotul care îi va duce în Marea Britanie. Un gigant pe care tranzitează până la 300 de camioane pe oră, tranzit care s-ar putea opri dacă, odată terminat Brexitul, controalele vamale și cele sanitare vor deveni obligatorii la terminalul feriboturilor. O altă problemă ar fi cea a alimentelor, care așteptând să treacă controalele ar putea putrezi în camioane, ceea ce ar fi o problemă pentru britanici, din moment ce 70% din produsele alimentare importate de Marea Britanie provin din UE.

Mai există apoi şi problema comerțului cu produse nealimentare, dar care trebuie să fie rapid. Cum este ”cazul Airbus”, subliniat de Pascal Belmin, șeful afacerilor juridice din UE al companiei care îşi produce componentele în mai multe țări: ”Noi nu producem brânză sau carne de miel, însă aripile sunt făcute în Marea Britanie, iar unele părți a avioanelor noastre trec granița şi de trei ori. Şi trebuie s-o facă repede”. Dacă nu se poate, cum au amenințat, vor continua să facă acest lucru doar în cadrul UE. Unde îşi vor duce, în afara aripilor, şi locurile de muncă şi investiţiile.

Controale amănunţite la intarea în Bulgaria

Publicat de Mihaela Costache, 10 august 2015, 09:40

Poliţia de frontieră bulgară, face de sâmbătă, 8 august, controale amănunţite la toate categoriile de autovehicule care trec graniţa, anunţă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri.

Aceste verificări măresc substanţial timpul de aşteptare la vamă. În plus, la Giurgiu sunt şi lucrările de reabilitare la podul peste Dunăre.
Pentru evitarea unor blocaje, compania de drumuri recomandă şoferilor ca pentru trecerea în Bulgaria să folosească şi punctele alternative de trecere a frontierei, Calafat rutier, Bechet trecere cu bacul, Zimnicea trecere cu bacul, Călăraşi trecere cu bacul, Negru Vodă rutier şi Vama Veche rutier. Informaţii suplimentare privind starea reţelei de drumuri naţionale pot fi obţinute de la

Dispeceratul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, la numerele de telefon 021.264.33.33 sau 021.9360 sau pe pagina de internet www.cnadnr.ro – situaţia drumurilor naţionale.

Cei care tranzitează punctul de trecere a frontierei de la Vama Veche primesc în această lună pliante cu informaţii privind lupta împotriva corupţiei

Publicat de Stefania Grigore, 20 august 2014, 09:20

Acţiunea face parte din Strategia Naţională Anticorupţie în perioada 2012 – 2015 şi se desfăşoară la 21 de puncte de graniţă din România, unde vor fi distribuite 300 de mii de pliante în limbile română şi engleză.

Cetăţenii români şi turiştii vor fi învăţaţi să recunoască şi să respingă faptele de corupţie cu care s-ar putea confrunta. Vămile sunt printre cele mai corupte instituţii din ţară. În urmă cu câţiva ani, un control-fulger efectuat la Vama Giurgiu i-a suprins pe angajaţii care erau pe tură în acel moment cu 8 mii de euro, pe care nu îi puteau justifica. O estimare matematică arată că, în acest fel, vameşii de la Giurgiu puteau să obţină – lunar – venituri ilegale de aproape 750 de mii de euro.

Primul lot al autostrăzii Nădlac-Arad este asfaltat până la graniţa cu Ungaria

Publicat de Stefania Grigore, 5 august 2014, 08:34

Lucrările au fost reluate în primavară, după ce Compania de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale a organizat o nouă licitaţie pentru acest tronson.
Şoferii nu vor putea utiliza însă noul tronson de autostradă, întrucât acesta nu este legat, deocamdată, nici de Ungaria şi nici de DN 7.

Partea maghiară va finaliza autostrada abia anul viitor, iar pentru legătura cu DN 7 trebuie construit un drum de opt km.
Acesta urmează să fie construit de firma care va câştiga licitaţia din 25 august pentru lotul 2 Pecica – Arad.