Armand Goșu: O înfrângere a Occidentului presupune niște costuri foarte mari şi riscul ca agresiunea Rusiei să continue

La Interviul Săptămânii invitat este istoricul și profesorul Armand Goșu, expert în spațiul ex-sovietic și analist de politică externă, o discuție despre dinamica geopolitică în Europa de Est, despre situația de pe frontul ucrainean și perspectivele democratice în această parte a Europei. Interviu a fost realizat de Larisa Vasile, redacția Jurnal Militar Timișoara.

Publicat de Gabriel Stan, 4 noiembrie 2024, 13:15

Larisa Vasile (realizator rubrică): Domnule profesor, bine ați venit la „Jurnal Militar”, la ‘Interviul Săptămânii’.

Armand Goșu: Mulțumesc de invitație! Este o premieră pentru mine.

Larisa Vasile (realizator rubrică): Vorbim astăzi despre Ucraina, despre rezistență, despre luptă, despre miză. Și m-aș opri la miză. Să vedem care este miza în regiune, miza pentru Rusia, poate la nivel extins.

Armand Goșu: Miza este enormă. Este enormă pentru Rusia, dar, în același timp, foarte mare și pentru Occident și este uriașă pentru o țară ca România, care se află pe marginea de est a faliei geopolitice a Occidentului.

Este enormă pentru Rusia, pentru că de felul în care se va sfârși acest război depinde viitorul de putere, de mare putere sau de putere regională a Rusiei, depinde chiar viitorul Rusiei în actuala formulă de republică federală, depinde viitorul democrației din Rusia, pentru că o înfrângere a Rusiei presupune intrarea într-un ciclu de democratizare al Rusiei și de reintegrare a ei în spațiul occidental.

În același timp, pentru Occident, o înfrângere a Occidentului în Ucraina, pentru că Rusia așa interpretează acest război, războiul purtat de ea împotriva Occidentului – şi acum Occidentul sigur că nu se poate sustrage, pentru că s-a situat încă din primele ore de război de partea Ucrainei – va fi o înfrângere.

O înfrângere a Occidentului, oricum ai da-o, presupune niște costuri foarte mari. Nu doar costuri de imagine, ci și alt tip de costuri şi sigur că este riscul ca agresiunea Rusiei să continue.

Larisa Vasile (realizator rubrică): Spuneam la început despre luptă și rezistență. Care este starea pe front acum?

Armand Goşu: În ultimele luni, armata ucraineană a fost pusă în dificultate, mai ales în zona Donbas-ului, dar și în regiunea Kursk, acolo unde s-a declanșat la 6 august o operațiune de succes: s-au ocupat vreo 100 de localități, găsind o breșă în apărarea Rusiei și demonstrând Occidentului că e capabilă de nou acest tip de ofensivă.

În ultimele şase săptămâni, Rusia a declanșat operațiuni ample acolo, a dislocat trupe noi, inclusiv dacă vă uitați la coreeni, sunt tot în zona Kursk-ului și până în acest moment Rusia a reușit să recupereze cam jumătate din teritoriul ocupat inițial de ucraineni în acele câteva zile din luna august.

Acum în sud, ultimele informații nici ele nu sunt foarte pozitive. Punctele mari de rezistență ale Rusiei, în Vuhledar – dar vedeți că, după ce a picat Vuhledar acum două săptămâni, ucrainenii n-au reușit să stabilizeze frontul și rușii au mai avansat încă câțiva kilometri, ocupând încă două sate după Vuhledar spre nord – iar în zona de est, în regiunea Doneţk-ului, acolo practic asistăm la strângerea cercului în jurul Pokrovsk-ului, Pokrovsk-ul urmând să fie în următoarele săptămâni, deja să asistăm la începutul asediului, un asediu care nu știm cât va dura, dar din câte am văzut de la operațiune ucrainenii, mai puțin la Bahmut, unde a fost o rezistență foarte lungă, ucrainenii au o altă filosofie de a aborda războiul, ei își protejează soldații.

Larisa Vasile (realizator rubrică): Deci o situație destul de dificilă în prezent. Și că ați amintit și de trupele nord-coreene, și în spațiul public se vorbește că războiul ar fi în cea mai grea etapă acum.

Armad Goşu: Cea mai grea etapă a fost în primele zile de război. Aia a fost cea mai grea etapă, ca să fie clar! Cea mai grea etapă, să spunem, după mai-iunie 2022.

În primele zile de război, când s-a pus problema intrării trupelor, unităţilor speciale rusești în Kiev, aia a fost de departe cea mai grea etapă și au rezistat. Acum, întrebarea eu aș interpreta-o puțin mai extins. Se pune problema spargerii frontului ucrainean?

E Ucraina într-o situație disperată? Această ofensivă rusească duce la disiparea unităților și îi permite Rusiei să atingă obiective majore strategice, adică să penetreze frontul și să avanseze atât de mult încât să obțină, să atingă puncte strategice? Nu văd!

Armata ucraineană nu e în derută, armata ucraineană nu fuge în dezordine. Nu este situația armatei ruse din Primul Război Mondial, când pur și simplu se destrămau liniile frontului și oamenii fugeau. Deloc nu e așa!

Larisa Vasile (realizator rubrică): Europa de Est, fragilă în acest moment. Vedem alegerile în fiecare țară din zona aceasta. Vedem Georgia. Care sunt perspectivele democrației în această parte de Europă?

Armad Goşu: Democrația nu trăieşte vârsta de aur, din păcate, dar asta nu înseamnă moarte. Ciclic, Occidentul e îngropat, se scriu mari cărţi – Nietzsche şi aşa – cu moartea Occidentului și al naibii Occident tot nu mai mare! Așa și cu democrația!

Toată lumea spune: gata, democrației i-a sunat ceasul, a venit vremea liberalismului… Sunt ciclurile istorice. Asta nu înseamnă că democrația moare, că liberalismul o să dispară, pentru că, nu?, decretează Viktor Orban de la Budapesta!

Acum, în cazul pe care l-aţi invocat dumneavoastră cu Georgia, să fii sub presiunea Rusiei, acum e și greu să dezvolți democrația, că Rusia urmărește orice, dar numai dezvoltarea democrației.

În acelaşi timp, uite văd că Georgia, așa cum e, rezistă. Sigur că Visul Georgian păcălească populaţia, a reușit să câștige, poate nu cu 53%, au ținut doar 40% cum indică exit-polurile opoziției. Dar, tot e un partid foarte puternic.

Asta înseamnă că e reculul democrației, dar nu că a murit și nu cred că se pregătește să moară. Eu am încredere în capacitatea Occidentului de a se reinventa. Capitalismul și democrația oferă aceste resurse, mai ales oferă resurse de bunăstare și economii viabile.

Dacă regimurile autoritare, dictaturile ar fi reușit să asigure un nivel de trai suficient de înalt, sigur că acestea ar fi supraviețuit mai mult şi s-ar fi impus în toată lumea. Din fericire, nu se întâmplă așa.

Din fericire pentru noi, cei care credem în democrația liberală, nu? Asta ce înseamnă? Asta înseamnă că aceste regimuri, ca să se mențină la putere, instaurează regimuri polițienești, apelează la represiune.

Și asta e diferența până la urmă între noi aici la Timișoara și rușii de la Briansk sau de la Saratov. Noi putem da like-uri unui articol postat pe o rețea de socializare care critică un ministru. Ei, dacă dau un astfel de like, ar putea să ajungă la închisoare.

Larisa Vasile (realizator rubrică): Vă mulțumesc pentru prezența în emisiune. Vă mulțumesc pentru prezență la ‘Jurnal Militar’.

Armand Goşu: Eu vă mulțumesc pentru acest dialog!

Acordul UE-Turcia nu mai funcționează şi creşte numărul migranţilor care sosesc atât pe mare, cât și pe uscat

Publicat de Camelia Teodosiu, 22 mai 2018, 09:45 / actualizat: 25 mai 2018, 13:29

“Situația rămâne fragilă”. Comisarul european pentru imigrație, Dimitris Avramopoulos, nu ascunde acest lucru. În ultimii ani au fost realizate unele progrese, dar nu destul de multe pentru a putea spune că s-a găsit o soluţie la spinoasa problemă a gestionării fenomenului migrației. Ultimele cifre furnizate de Comisia Europeană în raportul privind progresele înregistrate în gestionarea fluxurilor demonstrează că problema este departe de a fi rezolvată. Marţi, comisarul Avramopoulos a cerut Italiei să nu schimbe politicile de imigrare.

Acordul cu Turcia nu mai funcţionează?

În 2016, UE și Turcia au semnat un pact pentru a opri sosirile migranților. Comparativ cu atunci, numărul solicitanților de azil “continuă să fie foarte mic”, ceea ce înseamnă că acordul a funcționat. Numai că acum pare să nu mai funcționeze. Funcţionarii de la Bruxelles au observat că „începând cu luna martie a anului 2018, numărul sosirilor din Turcia a înregistrat o creștere semnificativă, atât pentru insulele grecești (9.349 de la începutul anului 2018) cât și pentru frontiera terestră (6.108 până în prezent).“ În special aici, numărul cetățenilor din afara UE a crescut de nouă ori comparativ cu aceeaşi perioadă din 2017. Un adevărat semnal de alarmă.

A crescut şi numărul migranţilor proveniţi din zona Balcanilor de vest?

Solicitanții de azil nu ajung în UE doar prin traseul din estul Mediteranei, mai există şi ruta balcanică, cea închisă teoretic de către UE printr-un efort diplomatic și economic. Executivul UE nu poate să nu recunoască că da, “în general situația de-a lungul traseului Balcanilor de Vest s-a stabilizat”, însă în același timp “în ultimele luni au fost raportate mai multe deplasări prin Albania, Muntenegru și Bosnia-Herțegovina”. Sunt semnale care nu trebuie subestimate, iar multe persoane pariază pe faptul că liderii UE care se vor întâlni miercuri seara la Sofia pentru summitul Balcanilor vor discuta acest subiect cu partenerii din zonă.

În Italia s-au înregistrat mai puţine debarcări

Mai există apoi ruta centrală mediteraneană, cea care priveşte îndeaproape Italia. Aici, în primele luni ale acestui an, s-a înregistrat o reducere de 77% a debarcărilor comparativ cu cele din aceeași perioadă a anului 2017. O veste bună pentru autoritățile italiene, veste care riscă să se transforme însă într-un clasic bumerang. Deoarece în cazul în care țara nu ar mai fi considerată în situație de urgență, consecinţa directă ar fi o ulterioară dezangajare a partenerilor europeni. Apropo de Europa: autorităţile de la Bruxelles reamintesc faptul că UE a dat o mână de ajutor. Împreună cu Organizația Internațională pentru Migrație (OIM), în 2018 au fost efectuate repatrieri voluntare din Libia pentru 6.185 de oameni, persoane care nu s-au îmbarcat de pe coastele italiene. Impresia este însă că în țară nu sunt percepute toate aceste progrese, în timp nemulțumirea generală față de rezistența unor state membre de a se ocupa de o parte a solicitanților de azil care sosesc în Italia creşte din ce în ce mai mult.

UE insistă asupra reformei sistemului comun de azil

Avramopoulos insistă asupra necesităţii de a reforma până în luna iunie sistemul comun de azil. Este, probabil, unul dintre ultimii care refuză să accepte faptul că reforma Regulamentului Dublin, sistemul juridic al mecanismului gazdă al UE, nu va funcţiona în aceşti termeni. „Situația continuă să fie fragilă, iar munca noastră este departe de a fi terminată“, repetă Comisarul. De-aici şi invitaţia adresată tuturor de a trimite “urgent” oameni şi instrumente de frontieră pentru operațiunile Pazei de Coastă și a graniței europene, dar şi de a „ajunge până în luna iunie la un acord privind reforma noastră în materie de azil.“ Cadrul situației „ne amintește că nu mai avem nici un moment de pierdut.“ Numai că statele nu urmează Comisia. Fapt demonstrat de lipsa de resurse din Fondul fiduciar pentru Africa, conceput special pentru a investi în continent astfel încât să se prevină plecările. Lipsesc 1,2 miliarde de euro, resurse promise de capitalele europene care nu şi-au ţinut însă cuvântul.

Articol de Emanuele Bonini

Manfred Weber: „Este mai rezonabil ca Bulgaria şi România să se îndrepte împreună spre Schengen”

Publicat de Camelia Teodosiu, 2 martie 2018, 11:54

„Situaţia politică din România a întârziat şi aderarea Bulgariei la Schengen. Sofia a înregistrat progrese mari, însă la Bucureşti există o întârziere în combaterea corupţiei, ceea ce împiedică ambele ţări să devină parte a spaţiului Schengen”, a declarat Manfred Weber, liderul Grupului Partidului Popular European (PPE) din Parlamentul European, într-un interviu acordat postului naţional de televiziune din Bulgaria, BNT. „Marea problemă a Europei este că este distanţată de oameni. Este exact ceea ce trebuie să schimbăm – să readucem Uniunea Europeană către oameni. Trebuie să existe finanţare pentru oameni, atât pentru agricultură, cât şi pentru proiecte regionale, cum ar fi construcţia autostrăzilor din Bulgaria. Infrastructura din ţara dumneavoastră va atrage mulţi străini”, a subliniat Weber. „Bulgaria a făcut progrese deosebite, însă problemele vin din România. Avem nevoie de progrese şi în România, pentru ca cele două ţări să fie primite în Schengen. Ar putea fi posibil ca aceste două ţări să se separe, însă aceasta înseamnă ca între ele să se formeze o graniţă Schengen. De aceea, cred că este mai rezonabil ca Bulgaria şi România să se îndrepte împreună spre Schengen”, a mai spus liderul Grupului Partidului Popular European din Parlamentul European.