Lockheed Martin intenționează să crească producția sistemului HIMARS

Publicat de Gabriel Stan, 6 martie 2023, 13:25

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Producătorul american de armament Lockheed Martin intenționează să crească producția sistemului HIMARS, după ce și-a dovedit eficacitatea în Ucraina. Sistemul de rachete de artilerie de înaltă mobilitate este acum o armă cerută de mai multe armate.

Dacă la începutul lui 2022 concernul producea 48 de astfel de sisteme pe an, ritmul a crescut, până la 60 de unități HIMARS, iar ținta companiei este de a ajunge o producție anuală de 96. De la începutul invaziei ruse, armata ucraineană a primit cel puțin 20 de lansatoare.

România a semnat în 2019 un contract cu Lockheed Martin pentru furnizarea a trei sisteme HIMARS, fiecare a câte 18 instalații de lansare. Primul sistem este deja în dotarea Forțelor Terestre Române. Contractul României pentru HIMARD se ridică la aproximativ 1,5 miliarde de dolari.

Marius Gheorghescu: Federația Rusă dorește tergiversarea războiului, cel puțin până la iarnă. Va fi un test, nu numai economic, pentru lumea civilizată care depinde de resurse energetice, dar va fi și un test al anduranței militare al celor doi beligeranți

Publicat de Gabriel Stan, 19 septembrie 2022, 16:15

Subiectul săptămânii a fost realizat de Cristian Dumitrașcu la Babadag, la sediul Regimentului 307 Infanterie Marină Heracleea, cu comandantul unității acesteia de elită a armatei, la granița de est a NATO. Colonelul Marius Gheorghescu a vorbit despre contraofensivă armatei ucrainiene din ultima săptămână.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule colonel bine ați venit la Jurnal Militar.

Marius Gheorghescu: Bună ziua.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Am ținut foarte mult să venim la Babadag. Iată, după aproximativ şase luni de la începutul războiului, noi am făcut o retrospectivă a primelor două luni și de atunci lucrurile s-au mai schimbat.

Nu am mai avut de atunci parte de o analiză a unui militar activ, a unui comandant de unitate, chiar aici, la granița de est a NATO. Așadar, în ziarul Observatorul Militar se titrează foarte clar: armata rusă, pusă pe fugă de contraofensiva ucraineană.

Asta în ciuda multor voci de analiști care spun că n-ar fi chiar așa, că această contraofensivă nu este chiar așa cum arată ea la televizor.

Marius Gheorghescu: Da, e adevărat că în răstimpul scurs de la ultima analiză, operația militară specială, cum a denumit-o partea rusă, a progresat, dar și apărarea ucraineană a devenit mult mai rezistentă, mult mai eficientă.

Se vede din orice unghi sprijinul de informații, sprijin logistic și mai ales, și accentuez aici, pe sprijinul occidental pe partea de sisteme de armament. Dar ceea ce remarcă cel mai bine la armata ucraineană este tactica aplicată și modul de abordare al operației. Se vede clar că operează un concept al rezistenței, a luptei întregului popor, cum îl denumeam în trecut în România, cu insurgență, cu multe poziții urbane, cu manevra pe grupuri mici, dotarea cu sisteme de armament și inovațiile tactice, combinația aceasta de drone…

Termenul englez este Loitering Munitions, dar în noi muniții kamikadze, muniţii care se auto-distrug, își găsesc ținta și se auto-distrug, pe care partea ucraineană pare să le aplice cu succes, cel puțin în părți locale.

Noi suntem, evident, mai mult aplecaţi spre domeniul tactic sau pe nivelul tactic în teren al operaţiilor, mai puțin pe nivelul strategic, fiind adecvat nouă. Se pare că partea ucraineană luptă foarte bine cu sub-unități mici, cu grupuri mici, cu tactici de tip roi, cu atacuri locale, cum a fost și cel din zona Izium-Harkov, zona de nord-est a Ucrainei, unde acest tip de tactică a avut succes.

Nu am date privind organizarea apărării ruse pe aliniamentul pe care l-au atins și se pare totuși că nu a fost o apărare consolidată. Știți că și în luna iunie luna iulie s-au retras dintr-un sector nord-estic, armata rusă, probabil deliberat, probabil că nu, nu este în zona lor de interes.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Spuneați acum câteva luni când am vorbit ultima dată la subiectul săptămânii că probabil epoca armei tancuri a apus, având în vedere că atunci racheta Javelin făcea prăpăd în tancurile rusești. Mai sunteți de aceeași părere, acum?

Marius Gheorghescu: O părere rezervată. Cred că marii fabricanți de tancuri și-au învățat lecțiile și cu siguranță vor găsi sisteme tehnice ca și contramăsuri pentru protecția tancurilor. Tancul rămâne în continuare o armă redutabilă, destinată operațiilor militare de anvergură mare.

Este adevărat că tancurile rusești sunt un pic rămase în urmă, cel puțin din nivel tehnologic, față cele cererile de producție occidentală. Folosirea unor tactici, a unor muniții inovative, a unor sisteme de armament inovative sau unor combinații spre exemplu dronele de lovire Bayraktar, munițiile kamikadze folosirea sistemelor portative de lansare a rachetelor antitanc, folosite într-o manieră tactică inovativă, au reușit să facă față tancurilor și să distrugă o cantitate apreciabilă din vehicule blindate ruse.

E adevărat că rușii poate au făcut și mari erori tactice în folosirea blindatelor. Ne aducem aminte de, cel puțin în prima parte a războiului, când au aglomerat unități și mari unități de tancuri pe căi de comunicație, le-au agregat într-o formă care permitea apărătorului ucrainean să le lovească fără probleme.

Vestitele coloane de blindate, de aprovizionare, de 60 de kilometri, toate aglomerate pe șosele. Or, după cum știm, vedem eroarea comandanților ruși. Nu aglomerezi și cu tancuri nu ataci pe căi de comunicații amenajate, ataci pe zone largi, zone care permit dispersia forțelor pentru a le putea apăra împotrivă… și niciodată să nu ataci cu tancurile neînsoțite de infanterie. Ori rușii au atacat cu ele.

Din punctul meu de vedere au făcut erori de parcă s-ar fi nu… refuz să cred că ăsta este nivelul de pregătire al comandanților unităților de tancuri rusești. Ei singuri, prin tacticile aplicate, le-au expus focului sistemelor antitanc „Javelin”, NLAW sau alte sisteme pe care le-au folosit. Lupta se dă încă la baionetă, dacă observați.

Ați văzut că în ultimele acțiuni de contraofensivă din ultimele zile și ucrainienii au folosit niște inovații tactice? De exemplu, grupuri de luptă formate dintr-un tanc însoțit de vehicule ușoare, de camionete, de vehicule civile pe care erau montate diverse sisteme de armament și au practicat un soi de tactici de atac în roi, în cascadă, astfel încât s-a și văzut că rușii nu au rumegat acest tip de tactică. Probabil că e una din cheile succesului contraofensivei ucrainiene.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Considerați că intrarea în război a dispozitivelor de artilerie HIMARS poartă această diferență?

Marius Gheorghescu: Deci este, cel puțin până în în această etapă a războiului, par să fie regina balului sistemele HIMARS. Cred că cea mai mare parte din țintele importante de mare valoare ale rușilor au fost lovite cu HIMARS. Evident, fără a supraestima nivelul tehnologic, precizia și modul de întrebuințare, mobilitatea, este pricipala caracteristică. Corect, putem vorbi de sisteme de artilerie, de rachete că principala lor putere este cea de lovire, și precizia.

Dar mobilitatea este un multiplicator de forță al sistemului HIMARS și cred că el avut un mare efect moral asupra trupelor ruse. Incapacitatea de a le detecta, de a le anihila, de a le neutraliza înainte de a ocupa poziții și de a trage, efectul psihologic asupra trupelor prin care au distrus țintele din dispozitivul rus le-au făcut o armă redutabilă și mă simt mândru ca român că am achiziționat.

Din punctul meu de vedere este o armă testată. O putem considera o armă testată în luptă reală și este o bună achiziție pentru Armata Română. Poate că ele au mai fost testate în Afganistan, în Irak, pe lupte, dar știți, în mediu de contra-insurgență, nu te lupți cu armată regulată, nu e un conflict de tip convențional prin care să atești cu toată inima, să certifici valoarea unui sistem de armament. Ei, în acest război, HIMARS-ul cred că și-a susținut teza de doctorat, masterul. Ce putem să-i spunem?

Cristian Dumitrașcu (realizator): Da. La final sigur că nu puteți să ghiciți nimic. Nu sunteți un prezicător, însă din informațiile pe care le aveți și din felul în care dumneavoastră puteți disemina informațiile care sunt și de o parte și de alta, uneori neadevărate, pentru că așa e la război, puteți să estimați, încă o dată spun, cu datele pe care le aveți și cu experiența dumneavoastră de comandant militar într-o zonă complicată, cam cât credeți că ar mai putea să dureze acest conflict?

Marius Gheorghescu: Din punctul meu de vedere, pare-se că partea rusă dorește tergiversarea războiului, prelungirea lui, cel puțin până la iarnă, prin care puterea politică poate obține efecte. Mă refer la Federația Rusă, cum spunea marele Clausewitz: războiul este destinat să servească unui scop politic, întotdeauna, și economic, evident.

Cred că războiul va mai dura probabil câteva luni bune, cel puțin vom vedea. Iarna va fi un test, nu numai economic, pentru țările care depind sau pentru lumea civilizată care depinde de resurse energetice, dar va fi și un test al anduranței militare al celor doi beligeranți.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost colonelul Marius Gheorghescu, comandantul Regimentului de Infanterie Marină „Heracleea” din Babadag. Domnule colonel, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio.

Marius Gheorghescu: Și eu vă mulțumesc, cu toată plăcerea, ori de câte ori mă invitați!

Teodor Incicaş: Avem nevoie de îmbunătățirea capacităților tehnice pentru acțiunea forțelor navale la Marea Neagră. Achiziția rachetelor de coastă este doar un prim-pas, astfel încât să avem o capacitate mult mai crescută de apărare și descurajare

Publicat de Gabriel Stan, 30 mai 2022, 17:40

Săptămâna trecută a avut loc în București o nouă ediție a Expoziției internaționale dedicate a industriei aeronautice și de apărare, la care au fost prezente peste 400 de companii din 35 de țări.

Discuția pe care v-o propunem în continuare este una despre înzestrarea Armatei Române și despre importanța domeniului, mai ales în contextul conflictului din Ucraina, care ne-a arătat o nouă față a războiului, dată de tehnologie și de tehnică militară modernă, care au făcut ca Ucraina să reziste atât de mult unei confruntări cu una dintre cele mai puternice și numeroase armate ale lumii.

Invitatul de la „Subiectul săptămânii” a fost șeful Direcției Generale pentru Armamente din Ministerul Apărării, generalul maior Teodor Incicaş.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general, am onoarea.

Teodor Incicaş: Bună ziua! Vă mulțumesc pentru invitație!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică):  BSDA, acest târg internaţional de tehnică militară, s-a ținut iar, după patru ani.

Teodor Incicaş: Este un târg expozițional care se țină din doi în doi ani în România, cel mai mare din partea aceasta a Europei. Au fost 415 firme cu standuri. Pe lângă acestea, au fost alte, între 50 și 100, fără standuri.

Direcţia Generală pentru Armamente este structura care coordonează, în numele Ministerul Apărării Naționale, realizarea acestui târg expozițional. Vorbim de dimensiunea structurilor, să zic așa, tehnice, ale Armatei României, pe de o parte, iar pe de altă parte, în ceea ce privește industria de apărare din Armata României, au fost componente care au fost în cadrul Ministerului Apărării Naționale, dar destul de multe dintre întreprinderile pe care le-am avut au fost în cadrul altor ministere, cum ar fi Ministerul Construcțiilor de Mașini.

Sigur că România, în anul 1990, era pe dimensiunea ei, la nivelul tehnologic al anilor ’90, o țară care își producea bună parte din necesarul de tehnică militară, 90 ceva la sută din necesarul de muniții și rachete, lucru care nu e de ici, de colea.

Având în vedere perioada mai grea prin care a trecut țara în anii ’90 și începutul anilor 2000, au fost o serie de decizii, pe care nu le voi comenta, de natură politică sau economică, care au făcut ca aceste componente industriale, foarte importante pentru armata țării și pentru asigurarea capacității operaționale și de refacere a stocurilor de luptă ale Armatei României, să fie afectate.

Noi, cei care lucrăm în înzestrarea Armatei României, avem ca primă prioritate înzestrarea Armatei României cu acele capacități care să contribuie la realizarea unor capabilități în măsură să furnizeze misiunile esențiale pe care le avem noi și pentru care dăm socoteală în fața țării și a poporului român: apărarea și descurajarea. De aceea avem nevoie de elemente tehnologice de vârf.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cum ar fi?

Teodor Incicaș: Cum ar fi Patriotul, cum ar fi HIMARSUL, HIMARSUL fiind un sistem – pentru ascultătorii dumneavoastră – de rachete sol-sol, Patriotul sistem de apărare sol-aer de la distanţe mari.

Există foarte puține echipamente care să furnizeze în același timp și capacitatea de apărare, și mai ales cea de descurajare, pentru că orice potențial inamic ai avea, în clipa în care ești dotat cu anumite tipuri de echipamente, se va gândi de nu știu câte ori înainte de a efectua o manevră de atac împotriva ta. Iar a doua este, pe cât posibil, sprijinirea industriei naționale de apărare.

Avem achiziția de transportoare blindate Piranha V. Achiziţia acestor transportoare blindate s-a făcut cu cerința privind transferul de tehnologie. Sigur că a fost, pentru că vreau să fiu foarte sincer, o anumită întârziere la început, ceea ce nu știe publicul larg, e pentru că noi avem o anumită confidențialitate în relația cu beneficiarii noștri, care sunt categoriile de forțe, ca acea întârzire s-a datorat faptului că noi am insistat ca softul de comandă și control să fie unul românesc.

Dacă în prima parte am avut un anumit grad de integrare, producție a unor componente care a privit atât, să spun, partenerul de bază a firmei străine în România, care e Uzina Mecanică București, dar și o serie de alți agenți economici majoritar privat, în al doilea contract subsecvent, lucrurile se amplifică și trecem inclusiv la fabricarea carcasei blindate în România, fapt care face ca, să spun eu, 70 % din vehicul să fie și fabricat în România, pe lângă integrarea sa.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică):  Înseamnă mult, înseamnă locuri de muncă, înseamnă…

Teodor Incicaș: Înseamnă mult. Să vă dau un exemplu: doar pentru faptul că se realizează carcasa blindată în România ai nevoie, doar aici, de 32 de sudori, pe lângă celelalte beneficii care sunt aduse, desigur, de profitul oferit sau avantajul, venitul oferit.

Anul trecut, noi am semnat contracte cu companii din România, în jur de 3 miliarde și ceva de lei. Dintre acestea, vreo 800 de milioane au fost cu companii străine, dar care nu știm cât alocă subcontractorilor români, iar restul, doar cu firme românești.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Venind către subiectul fierbinte al planetei, avem, iată, trei luni de când este un război lângă noi și de când eu sunt convins că mai ales în domeniul dumneavoastră a fost cumva, așa, o sursă de lecții învățate.

Iată cât de importantă devine această dotare despre care aţi spus dumneavoastră, această descurajare la început, dar și potență a statului de a avea o gamă de armament, tehnologie care să fie eficientă.

Teodor Incicaș: Ca să fiu foarte sincer, o sursă de lecții identificate, știți. Vom vedea, în funcţie de măsurile pe care le luăm şi de modul în care ne vom dirija concepţiile, planurile, în mod eficace, dacă am şi învăţat lecţiile, că de identificat le putem identifica.

Majoritatea lecţiilor vin din zona operaţională, însă zona operațională este dublată şi de ceea ce vedem din punct de vedere tehnologic și din ceea ce vedem și din punct de vedere al sprijinului logistic, discutând acum din fosta mea poziție de locţiitor al şefului Apărării pentru resurse.

Pe de o parte, am văzut cum tehnica de vârf poate să dea peste cap întregul ritm de ofensivă a unei armatei mai mari și bazată pe echipamente învechite sau bazată pe echipamente care vin din echipamentele învechite.

Aceasta ar fi o primă chestiune identificată și probabil e cea mai accentuată. Am văzut cât de importantă a fost pentru armata ucraineană prezența echipamentelor portabile fie antitanc, fie antiaeriene, care, sigur, nu sunt atât de sofisticate ca un lansator de rachete antitanc sau un lansator de rachete antiaeriene la bătăi mai mari, medii sau…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Dar cu eficientă în lupta urbană.

Teodor Incicaș: Dar eficienţa, foarte importantă şi datorită superiorităţii sale tehnologice vizavi de vectorul de atac al inamicului, pe de o parte.

Pe de altă parte, nu vreau să spun că au fost acestea cele mai importante, pentru că am văzut, cea mai importantă a fost artă operativă, strategia, tactica pe care au ales-o subunitățile, unitățiile, marile unități ucrainene, precum și determinarea unui întreg popor de a-şi apăra ţara.

Probabil că această determinare a poporului ucrainean este principala lecție identificată, pe care ar trebui să o luăm la cel mai important nivel al nostru, la nivelul strategic, dincolo de nivelul militar și anume, nivelul strategic, vorbesc de conducerea statului, pentru că vorbim de război și războiul – campania militară este doar o parte a războiului.

Însă cea mai importantă lecție pe care am identificat-o este că avem nevoie de un ritm susținut a reînnoirii capacităților noastre militare. Dacă stăm și ne uităm la ultimii ani, vorbim de rachetele antiaeriene Patriot, vorbim despre rachetele sol-sol HIMARS, vorbim de contractul privind sistemul de apărare de coastă bazat pe rachetele NSM.

Sigur că vorbim despre avioanele F-16, unde aș vrea să subliniez, tocmai pentru ascultătorii dumneavoastră, care nu reflectă sută la sută activitatea. Însă eu aș vrea să subliniez încă o dată că Armata României a luat decizia să se înarmeze cu F16 ca un sistem tranzitoriu spre avioane de generația a cincea, iar că aceste avioane F16 pe care le-am cumpărat sau le cumpărăm, într-adevăr, în uz sunt supuse unui proces de modernizare.

Acestea sunt deplin operaționale și moderne din punct de vedere avionic și după acest proces de modernizare, ele au o performanță extrem de bună și când le cumpărăm. Nu cumpărăm niște avioane pe care le aducem aici fără să fie funcționale, din contră, sunt deplin operaționale când le luăm de la partenerii noștri.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Nu sunt undeva într-un cimitir de avioane?

Teodor Incicaș: Nu, nu, ele sunt deplin operaționale, urmând ca din această deplinătate operațională a lor să le trecem la un alt sistem de modernizare, lucrând mai profund în avionic, pe de-o parte, pe de altă parte, decidenții noștri au explicat public ce se întâmplă.

Noi suntem hotărâți să trecem la avioanele de generația a cincea, dar în fapt, achiziția unui avion de generația a cincea și în condițiile în care se solicită cât de cât o implicare a industriei, dacă va fi cazul, vom vedea în funcție de capacitatea ei, înseamnă linie bugetară solidă, pe mai mulți ani.

În același timp, platformele aeriene de generația a cincea nu fac doar ceea ce fac platformele de generația a patra, a patra și jumătate, cele care asigură capacitatea de luptă, capacitatea de lovire, într-adevăr, foarte modernă, pe lângă aceasta, platformele de generația cincea au rol foarte important în ceea ce privește comanda și controlul.

Ele vorbesc, ca să mă exprim așa, cu platforme aeriene fără pilot de lângă ele, cu platformele navale, cu sau fără pilot, care sunt pe mare, cu platformele terestre, că vorbim de transportoare, că vorbim de puncte de comandă, cu puncte de comunicații. Lucrul acesta se face într-un mod automat. Deci, trebuie o sinergie tehnologică.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Exact!

Teodor Incicaș: În această sinergie tehnologică, mai are un pic până se realizează, ca atare, mai este timp pentru generația a cincea și atunci s-a luat în considerare, în prioritizarea vis-a-vis de avioanele de generația a cincea, ca undeva spre sfârșitul acestui deceniu să începem sau la începutul deceniului viitor să începem achiziția lor propriu-zisă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Se vehiculează prin piață faptul că cea care a rămas în urmă de o categorie de forță, un fel de cenușăreasa armatei, ar fi fost forțele navale. E adevărat?

Teodor Incicaș: Nu este adevărat, nu este adevărat la nivel de preocupare, pentru că atât conducerea politică a Ministerul Apărării, nemaidiscutând despre conducerea militară, șeful Statului Major al Apărării, șeful Statului Major al Forțelor Navale, au acest lucru ca primă prioritate.

La fel, în același sens, aceeași prioritate principală există și la noi, pentru că avem nevoie de îmbunătățirea capacităților tehnice pentru acțiunea forțelor navale la Marea Neagră.

Ceea ce vă spuneam și anume, achiziția rachetelor de coastă este doar un prim-pas. Noi suntem orientați spre realizarea capacităților navale și capacităților de lovire la Marea Neagră, astfel încât să avem o capacitate mult mai crescută de apărare și descurajare la mare.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ea constând în…?

Teodor Incicaș: Constând în diverse platforme, inclusiv în ceea ce privește programul corvete multifuncționale.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică):  Este un subiect mult discutat, pe care abia așteptăm să-l vedem concretizat.

Teodor Incicaș: Fără doar și poate, în acest an va exista o evoluție în ceea ce privește platformele maritime pe care le vom achiziționa.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general-maior Incicaș, putem termina într-o notă optimistă, suntem mai în siguranță noi, ca armată, noi, ca popor, cu ceea ce am luat până acum, cu ceea ce am implementat până acum?

Teodor Incicaș: O, da! Asta este fără doar și poate. Tot ceea ce s-a cumpărat până acum a întărit, poate chiar a multiplicat capacitatea de apărare.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la „Subiectul săptămânii”, la „Jurnalul Militar”, Șeful Direcției Generale pentru Armamente, generalul-maior Teodor Incicaș. Domnule general, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio!

Teodor Incicaș: Cu plăcere! Sper să ne mai auzim, vedem și să mai discutăm.