Târguri de toamnă- urcioare de nuntă

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 29 octombrie 2018, 05:00 / actualizat: 31 octombrie 2018, 12:27

Toamna târgurilor şi târgurile de toamnă sunt înţelepciunea şi belşugul roadelor strânse în casele anotimpurilor. Pe vremuri miresei i se dădea un urcior de nuntă, „să   se-nveţe cu… purtatul!”. Celebru pentru urcioarele sale este Grigore Ciungulescu, meşter olar din Oboga Oltului, ţăran-academician, membru al Academiei Artelor Tradiţionale din România, cel care vine la târgurile de ceramică cu tot neamul, olari toţi, că aşa-i pe-aici: învaţă meşteşugul în casă, iar la roată se rânduiesc care cum îi cheamă inima şi mai ales sufletul lutului. Ce urcioare frumoase purtau odată vestitorii nunţii, cumnatul de mână şi prietenii ginerelui şi cum erau râvnite de „sta-n rochiţă”, invitaţii naşului!

Rămân poveştile frumoase despre târgurile de toamnă şi vasele din lut, de care şi domnitorii se bucurau.

La Horezu, Vâlcea, în satul Eufrosinei Vicşoreanu centrul de olărit a fost întemeiat prin grija lui Constantin Brâncoveanu, cel ce a ridicat sălaj sfânt cu gândul la „hurezii” care făceau noaptea poveste sub măgurile Vâlcii. Vasele descoperite aici, având caractere asemănătoare ceramicii orientale datează din secolul al XVI-lea.  Gaiţa, lutul şi focul au făcut din vas suflet închinat veşniciei, lăsând înţelesurile închise în culorile şi motivele ceramicii de Horezu să bucure timpul.

(varianta audio a rubricii)

La Oboga, comuna meşterului olar Grigore Ciungulescu şi moşia de altădată a Buzeştilor s-au lucrat vasele care au împodobit casele Basarabilor şi Brâncovenilor de la Brâncoveni, Călui şi Plăviceni. Când e la roata olarului, meşterul uită de lumea de-afară, de alte lucrări ale pământului, uită de sine pentru a se regăsi prin motivele pe care le-ncrustează pe fondul – cer al talerului. Documentele vremii stau mărturie acestui fapt încă din 1838, când C. Obodeanu aminteşte de clăcaşii din Oboga care „au amorţit sporul agriculturii” cu gândul numai la sufletul lutului.

Cu „peteala” (pieptene din lemn) şi „plotogul” (fâşia de piele pentru netezit), cu gaiţa sau cu cornul („corneci”) se iscă pe vase frumuseţi a căror destinaţie nu se mai ştie sau se cumpără, că au nume-minune: toitane, „pârnăi” (oale de prins lapte), puiele (de la „păsupuie” la „boalca” sau „caţaveica”), urcioare „cu ţâţa pe mănuşă sau pe burtă”. Iar modelele par aduse din casa de altădată: „teaca de ardei”, „brăduţul”, „şencălăul” (vălul), „banta” (dunga), coada de păun, cocoşul.

Reunite, aceste simboluri vizuale şi sonore (regionalisme) alcătuiesc un limbaj al sentimentelor şi credinţelor, cel ce leagă momentele existenţiale ale omului. Se trece peste Prag, într-o altă stare, ca o nuntire cu vremea.

Text şi lectură: Gabriela Rusu – Păsărin, realizator emisiuni, Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Turneul Vioara lui George Enescu ajunge la Tescani, judeţul Bacău

Publicat de Andrei Cretoiu, 1 octombrie 2014, 12:50

Cea de-a treia ediţie a turneului naţional Vioara lui George Enescu, organizat de Centrul Cultural Media al Radio România împreună cu Asociaţia Culturală Accendo în perioada 27 septembrie – 15 octombrie, este în plină desfăşurare. Protagoniştii acestei aventuri muzicale sunt, şi în acest an, violonistul Gabriel Croitoru şi pianistul Horia Mihail .

Pentru prima dată, vioara Guarneri del Gesu, ce i-a aparţinut lui George Enescu, a părăsit Muzeul Naţional George Enescu (în patrimoniul căruia se află) pentru a face o plimbare în parcurile bucureştene, poposind apoi în două localităţi din judeţul Tulcea: Jurilovca şi Greci. Acolo, tinerii spectatori, majoritatea elevi, au fost copleşiţi de încântare: „Ne-a plăcut vioara. Că era cea mai zgomotoasă. Dar şi frumoasă”. „Când cresc mare aş vrea să cânt şi eu la o vioară”. „Vioara a fost personajul principal”. „Unică, unică şi o mai aşteptăm la noi. Mulţumim din suflet!”, au exclamat ei.

Periplul muzical continuă pe 2 octombrie, la Tescani, jud. Bacău, în fostul conac al renumitei familii boiereşti Rosetti-Tescanu, acum secţie a Muzeului Naţional George Enescu, unde marele muzician a venit deseori lăsându-se inspirat de frumuseţea peisajelor.

De altfel, recitalul de la Tescani va reproduce întocmai programul recitalului susţinut de George Enescu: „Programul este unul foarte frumos. Am găsit două variante de recital pe care Enescu le-a susţinut  în 1919 şi 1923, sunt două afişe pe care le-am găsit la Muzeul George Enescu şi pe care le-am urmat întocmai. Am zis că, dacă tot avem vioara maestrului cu noi, să avem şi programul, şi poate o părticică din talentul lui va fi cu noi”, a spus Gabriel Croitoru.

Programul cuprinde piese de largă popularitate din literatura pentru vioară şi pian. Lucrări ale unor compozitori precum Tartini-Kreisler, Scărlătescu, Enescu, Dvorak, Saint-Saens vor putea fi ascultate în cadrul recitalurilor.

La rândul său, profesor fiind, Gabriel Croitoru înţelege să lase moştenirea artistică altor generaţii şi a invitat, alături de el şi de pianistul Horia Mihail, patru tineri şi talentaţi muzicieni, încă elevi ai liceelor de muzică din ţară, ce vor străluci pe scenele de concert dar, cu siguranţă, nu vor uita să ducă muzica şi în alte locuri pentru a ajunge la cât mai mulţi oameni. La Tescani este invitat tânărul violonist Mihail Ciprian Reuţ, din Suceava.

Itinerar turneul Vioara lui Enescu 2014:

6, octombrie, ora 17:00 – Sălişte, jud Sibiu; 7 octombrie, ora 17:00 – Gura Râului, jud Sibiu; 8, octombrie, ora 17:00 – Horezu, jud.Vâlcea; 9 octombrie, ora 17:00 – Slătioara, jud.Vâlcea; 13 octombrie, ora 17:00 – Braşov, Sala Patria; 15 octombrie, ora 19:00 – Bucureşti, Sala Radio.

Programul concertelor din sate:

Pugnani – Kreisler – Siciliana şi Rigaudon, Leclair – Sarabanda şi Tamburina, Kreisler – Preludiu şi Allegro, Scărlătescu – Bagatela, Enescu – Balada şi Lăutarul, Dvorak – Humoresque, Tartini – Kreisler – Variaţiuni pe o temă de Corelli, Saint-Saens – Introducere şi Rondo capriccioso.

Organizatori: Centrul Cultural Media Radio România, Asociaţia Culturală Accendo.

Coproducători: Radio România Cultural şi TVR 2.

Parteneri principali: ARCUB, Muzeul Naţional George Enescu.

Transportator oficial: Dacia.

Partener: SENIA MUSIC.

Cu sprijinul: Athénée Palace Hilton, SB Choices, Pensiunea Siva.

Parteneri media: Adevărul, Dilema Veche, Observator Cultural, Caţavencii, Şapte Seri, Business Review, Suplimentul de cultură, Agenţia de carte, Ziare.com, Actualitatea Muzicală, Ziarul Metropolis, Accent TV Tulcea.

Parteneri radio: Antena Satelor, Radio România Muzical, Radio România Actualităţi, Radio România Regional.

Parteneri culturali: Primăriile din Greci, Jurilovca, Sălişte, Gura Râului, Horezu, Slătioara, Consiliul judeţean Tulcea, Festivalul Astra Film, Filarmonica din Braşov, Orchestrele şi Corurile Radio România.

Un eveniment susţinut de Radio România.

Detalii despre turneu, pe www.radioromaniacultural.ro

Destinaţia zilei: Horezu , locul in care cântă doar Cocoşul de Hurez

Publicat de Stefania Grigore, 21 septembrie 2014, 20:00

Aflată pe drumul sării care „pornea de la Ocnele Mari, trecea prin Pietrarii de Jos şi continua către Slatioara şi ajungea la Cerneşti”, dar şi pe traseele de transhumanţă şi pe drumurile haiducilor, localitatea Horezu din judeţul Vâlcea devine , în timp, un loc prielnic dezvoltării unui târg, unde oamenii din zonă făceau schimburi comerciale.
Oierii vindeau lână și brânză, cumpărau cereale și produse de băcănie. Olarii vindeau produse ceramice necesare în gospodăriile rurale și-și luau hrană.

Mânăstirea Hurez

Tot aici domnitorul Constantin Brâncoveanu construieşte o mânăstire care poate fi considerată sinteza artei si maiestriei poporului român. Construcţia manastirii s-a facut in perioada 1690 -1693,iar târnosirea in 8 septembrie 1693. Manastirea Hurezi (satul Romanii de Jos) este cel mai vast ansamblu de arhitectură medievală din Ţara Românească, monument UNESCO, cu biserica Sfinţii Impăraţi Constantin si Elena (1690-1693) cu remarcabile picturi murale (tabloul votiv) si cu mormântul gol al ctitorului. În incinta mânăstirii se afla o moară de apă, tot aici existând ateliere de prelucrare artistică a lemnului.

Muzeul Bisericesc al Manastirii Horezu cuprinde piese de artă medievală, ţesături si carţi vechi. Aceste exemplare provin din biblioteca mânăstirii inţiata de Constantin Brâncoveanu, care avea una din cele mai valoroase colectii de carte ale timpului sau. Deasupra intrării in bibliotecă scrie si astazi in greceste “Biblioteca de hrană dorită sufletească, această casă a cartilor, iubire pre inţeleapta imbelşugare, in anul 1708″, scrisă de arhimandritul Ioan.

Oltenia de sub munte

Trebuie să recunoaştem că şi locul unde este asezată localitatea contribuie la renumele său si oferă posibilitatea celor care o vizitează sa se bucure de toate frumuseţile pe care natura le ofera. Horezu este si punctul de plecare intr–o călătorie prin “Oltenia de sub Munte”, în aşa fel incât traseele turistice pe care vi le imaginaţi să vă ajute să descoperiţi locuri minumate. Printre ele se numara şi Parcul National Buila Vanturariţa.

Această prezentare necesită JavaScript.

Cocoşul de Hurez

Dar simbolul hurezenilor este, fără indoială Cocoşul de Hurez , care, prin frumuseţea sa artistică, a transormat numele în renume. Într-un renume internaţional pe care ceramica din Horezu l-a căpătat şi datorită Târgului de ceramică Cocosul de Hurez.

Povestea Târgului începe în vara anului 1971, iar din 1974 (a IV-a editie), Târgul este aşezat în vatra lui firească, la Horezu, locul unde se desfăşoară – Parcul de la stejarii seculari , în prima săptămâna din luna iunie si durează trei zile.

Printre meşterii populari veniţi la târg din toată ţara se numără şi reprezentanţi de seamă ai ceramicii de Horezu: Eufrosina Vicşoreanu, Dumitru Mischiu, Costel si Ionel Popa, Bascu Mihai, Frigură Viorel si multi altii.

Un simbol dominant în pictura vaselor de Horezu este cocoșul alături de care, însă, întâlnim și alte figuri precum stele, șerpi, copaci, oameni, flori, pești, spirala dublă, linia dreaptă, linia ondulată, frunza, brâul, soarele, spicul, pomul vieții și coada de păun. Există și două culori specifice zonei: roșul și galbenul de Horezu.

Această prezentare necesită JavaScript.