Centenarul Marii Uniri – celebrarea eroilor olteni în spectacoul N- auzirăţi de-un oltean?
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 5 aprilie 2018, 06:17 / actualizat: 5 aprilie 2018, 16:02
Viaţa e un rotund al împlinirii. O viaţă începe În Lumea cea Mare şi devine fără de vârstă în Lumea cea fără de Dor. Şi totuşi, cei ce împlinesc rotundul destinului nostru sunt de-a pururi Dincolo de uitare. Iar implinirea este chiar unirea. Şi poate de aceea unirea are imaginea emoţionantă a unei hore, cât rotundul format din dorinţele noastre a fi fi împreună. Ctitorii acestui rotund al unirii s-au aşezat de-a pururi în panteonul valorilor umanităţii. Iar noi, la răstimpuri, poate neîngăduit de rar, îi amintim spre bucuria de-o clipă a unei sărbători. Unirea, un rotund al horei cât o licărire de-un veac.
Cu ocazia Zilei Olteniei (21 martie 2018), Ansamblul folcloric Maria Tănase din Craiova a susţinut pe scena Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova spectacolul „N-auzirăţi de-un oltean?” (scenariul şi regia – Gabriela Rusu-Păsărin, scenografia – Niculina Stoican). Au fost evocate patru personalităţi istorice originare din Oltenia: Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu Constantin Brâncoveanu, Iancu Jianu.
(emisiunea radiofonică Galeria interpreților de muzică populară – Ziua Olteniei, tablou istorico-folcloric)
Mihai Viteazul! Ales Ispravnic în locul banului de Craiova, nefiind ban – cum scrie cronicarul Radu Popescu – va fi „domn al Ţării Româneşti şi al Ardealului şi a toată ţara Modovei „. Iar Craiova rămâne locul cinstit de numele marelui voievod. Scria George Coşbuc despre Craiova: „Dacă nu ne-ar fi dat nimic alta decât pe Mihai Viteazul, ea tot ne-ar rămâne cuib sfânt dintru care ne-a ieşit viteazul cel cu şapte suflete”…
Cântecul lui Mihai Viteazul – Liviu Dică
Unirea prin cultură, unirea prin credinţă până la jertfa supremă. Astfel se poate contura portretul unui martiriu, care peste veacuri poartă nume sfânt: Brâncoveanu. Constantin Brâncoveanu dinspre tată trăgându-se din “vechia dungă a Craioveştilor”, născut la Brâncoveni, Olt, este cel ce a izbutit, cum scria marele istoric Nicolae Iorga “să păstreze nu numai Ţara Românească, ci întreaga naţiune, ca trup politic, ca suflet românesc, timp de mai bine de un sfert de veac”. Într-o zi sfântă, 15 august, de Sfânta Maria Mare, când doamna Marica trebuia să-şi aniverseze ziua numelui sfânt, iar domnitorul Constantin Brâncoveanu împlinea 60 de ani, s-a săvârşit cumplita tragedie: marele domnitor a fost mazilit împreună cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi cu sfetnicul Ianache Văcărescu. A avut de ales între a renunţa la credinţa strămoşească sau a-şi vedea ucuşi cei patru fii. A ales să moară creştin, Brâncoveanu Constantin. O scenă de un darmatism cum rar istoria lumii a consemnat. Dar oare, câşi ştiu că la această cumolită scenă de execuţie a copiilor a asista chiar mamlor, doamna marica. Pee a nu a întebat-o nimeni ce să aleagă: A privit, cu sufletul cernit de durere cum pe rând fiii săi sunt ucişi în numele păstrării credinţei strămoşeşti.
Lavinia Bârsoghe – Balada lui Constantin Brâncoveanu
Lavinia Bârsoghe acompaniată de un grup de elevi de la Seminarul Teologic din Craiova,dirijor prof. Victor Șapcă, a interpretat cu emoție vădită Balada lui Brâncoveanu, amintind actul mazilirii domnitorului C Brâncoveanu și a fiilor săi, iar Petrică Mîțu Stoian împreună cu dansatorii Ansamblului folcloric Maria Tănase au redat o secvență din Hora de pomană, cântec grefat pe un act titual postfunerar specific zonei de N a Mehedinților, practicat înă și la românii din Bulgaria, de Paște, la Albotina.
Hora de pomană – Petrică Mîțu Stoian
Tudor Vladimirescu este cel ce a definit a fi patriot : a fi la un glas şi întru unire cu norodul, pornit numai pentru dreptate. Cererile norodului românesc sunt cuprinzătoare a noii ordini sociale. La 21 martie 1821 oastea revoluţionară în frunte cu Tudor Vladimirescu a intrat triumfător în Bucureşti pe Podul Calicilor. Iar mulţimea l-a întâmpinat cu opâine mare – semn al păcii şi belşugului şi l-a numit cu drag Domnul Tudor.
Cântecul lui Tudor Vladimirescu – Niculina Stoican
Iancu Jianu. Născut la Caracal, deci oltean get-beget, Iancu Jianu este craiovean prin mama sa, originară de aici, iar el a copilărit şi s-a format în Craiova. De aceea cântecul dedicat lui aminteşte că e “pui de craiovean”.
Marius Magureanu – Balada lui Iancu Jianu
Istoria cântecului “M-a făcut mama oltean”este mai puţin cunoscută. Cântecul este mândria oltenilor şi a fost creat în cinstea haiducului Iancu Jianu, în 1809 de către vestitul lăutar al Craiovei, Niţă Băloi, din Işalnita ca un gest de apreciere pentru vestitul haiduc după ce a învins oastea lui Paşa Pazvant Oglu la Vidin, răzbunându-se astfel faţă de ororile făcute de acesta oraşului Craiova, incendiind mai multe case şi moşii de pe teritoriul Craiovei. În urma acestei bătălii de la Vidin, se pare că însuşi Iancu Jianu a fost cel care l-a rănit pe Pazvante, lăsându-l fără un ochi. Cine nu ştie de numele Pazvante Chioru’?
La întoarcerea de la Vidin, în Craiova Iancu Jianu a fost primit ca un erou. Iar cântecul a rămas în memoria colectivă drept imnul oltenilor. Tabloul folclorico-istoric a reamintit că eroii neamului au rămas în memoria colectivă, iar în cultura tradiţională sunt multe creaţii care, prin valoarea textelor şi melosul specific, au păstrat amintirea acelor vremuri şi a acelor eroi ,cărora le datorăm unitatea neamului românesc.
O emisiune de Gabriela Rusu-Păsărin, realizator , Departamentul Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune
