Înălţarea Sfintei Cruci sau Crucea Mare

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 14 septembrie 2020, 09:37 / actualizat: 3 iulie 2023, 13:09

Calendarul popular este împărţit în două, respectându-se cele două echinoxuri, de toamnă şi de primăvară. Un anotimp e vara şi ţine de la Alexii, 17 martie până la ziua Crucii, 14 septembrie. Al doilea este iarna, care începe de Ziua Crucii şi se sfârşeşte la Alexii. Sărbătoarea din 14 septembrie este cunoscută sub denumirea de Înălţarea Sfintei Cruci sau Crucea Mare. E ziua când se încheie postul de la Cruce la Cruce.

(varianta radiofonică a rubricii)

Se cuvine să nu se muncească nimic, oamenii să meargă la biserică, să ducă poame şi colivă pentru sufletele celor răposaţi, buchete de flori şi frunze cu care să se înconjoare Sfânta Cruce. Astea sunt bune de leac.

În această zi pot fi culese ultimele plante de leac, deoarece după această zi, ele vor fi socotite „necurate”. Florile sfinţite la biserică să fie puse la uscat şi folosite mai apoi pentru lecuirea durerilor de cap.

Ziua Crucii e ziua mărturisirilor. Nu este îngăduită minciuna, se pot afla marile adevăruri împovărătoare într-un alt timp. De Ziua Crucii vorbesc florile, mărturisindu-şi părerea de rău că se usucă.

Este şi Ziua Şarpelui, ziua când intră în pământ. Şi mai ales e zi de post, chiar negru.Dacă după Ziua Crucii va tuna, toamna va fi lungă. În Oltenia este Cârstovul viilor, începe culesul viilor şi bătutul nucilor. Este ziua când se efectuează practici apotropaice şi fertilizatoare.

Dacă veţi vedea vreodată un om bolnav de spaimă, pune-ţi-l să-şi amintească în ce zi a căzut Ziua Crucii. De-şi va aminti, se va lecui!

Cum busuiocul este recunoscut pentru virtuţile sale apotropaice tinerii să nu uite de el de Ziua Crucii: fetele să-şi spele părul cu apa în care au pus busuioc, spre a avea un păr frumos (unde sunt cosiţele de altă dată?), iar băieţii să uite busuiocul în buzunarul hainei spre a-l juca la horă şi a fi feriţi astfel de vorbe rele.

Busuiocul este invocat deseori pentru legarea dragostei, dar şi blestemat:

Busuioace nu te-ai coace,

Nici sămânţă n-ai mai face,

Că din sămâncioara ta

A ieşit dragostea

…cea mai grea boală, de care nimeni nu vrea să se lecuiască!

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în cadrul structurii centrale a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Ziua Crucii

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 14 septembrie 2019, 05:00

Calendarul popular este împărţit în două, respectându-se cele două echinoxuri, de toamnă şi de primăvară. Un anotimp e vara şi ţine de la Alexii, 17 martie până la ziua Crucii, 14 septembrie. Al doilea este iarna, care începe de Ziua Crucii şi se sfârşeşte la Alexii. Sărbătoarea din 14 septembrie este cunoscută sub denumirea de Înălţarea Sfintei Cruci sau Înălţarea Sfintei Cruci. E ziua când se încheie postul de la Cruce la Cruce.

(varianta radiofonică a rubricii)

Se cuvine să nu se muncească nimic, oamenii să meargă la biserică, să ducă poame şi colivă pentru sufletele celor răposaţi, buchete de flori şi frunze cu care să se înconjoare Sfânta Cruce. Astea sunt bune de leac.

În această zi pot fi culese ultimele plante de leac, deoarece după această zi, ele vor fi socotite „necurate”. Florile sfinţite la biserică să fie puse la uscat şi folosite mai apoi pentru lecuirea durerilor de cap.

Ziua Crucii e ziua mărturisirilor. Nu este îngăduită minciuna, se pot afla marile adevăruri împovărătoare într-un alt timp. De Ziua Crucii vorbesc florile, mărturisindu-şi părerea de rău că se usucă.

Este şi Ziua Şarpelui, ziua când intră în pământ. Şi mai ales e zi de post, chiar negru.Dacă după Ziua Crucii va tuna, toamna va fi lungă. În Oltenia este Cârstovul viilor, începe culesul viilor şi bătutul nucilor. Este ziua când se efectuează practici apotropaice şi fertilizatoare.

Dacă veţi vedea vreodată un om bolnav de spaimă, pune-ţi-l să-şi amintească în ce zi a căzut Ziua Crucii. De-şi va aminti, se va lecui!

Cum busuiocul este recunoscut pentru virtuţile sale apotropaice, tinerii să nu uite de el de Ziua Crucii: fetele să-şi spele părul cu apa în care au pus busuioc, spre a avea un păr frumos (unde sunt cosiţele de altă dată?), iar băieţii să uite busuiocul în buzunarul hainei spre a-l juca la horă şi a fi feriţi astfel de vorbe rele!

Busuiocul este invocat deseori pentru legarea dragostei, dar şi blestemat:

Busuioace nu te-ai coace,

Nici sămânţă n-ai mai face,

Că din sămâncioara ta

A ieşit dragostea

…cea mai grea boală, de care nimeni nu vrea să se lecuiască!

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Cercul–brâu. Înaintea prăznuirii Naşterii Maicii Domnului

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 7 septembrie 2019, 05:00

                            Celebrarea zilei Naşterii Maicii Domnului este întâmpinată şi urmată de zile de post. Pentru a ţine o sărbătoare trupul şi sufletul trebuie „primenite”, iar postul are rostul de a curăţi de frupt şi de înfruntare chiar şi într-ale vorbei.

(varianta radiofonică a rubricii)

Aceste zile de post asigură sfinţirea zilei de naştere a Maicii Domnului şi sunt cunoscute drept „cercurile Sfintei Marii celei Mici”.

Întâmplător sau nu, prima zi din acest post impus, dar nu consemnat şi în calendarul religios coincide cu prima zi dintr-o săptămână de post înainte de sărbătoarea „Înălţarea Sfintei Cruci”, consemnată şi ca zi de post.

Este un post, se spune „nelegat la carte”, pe care unele femei îl ţin, în credinţa că astfel vor feri casa şi copiii de lovituri, arsuri şi de pagubă.

Şi tot credinţa populară spune că peste an sunt douăsprezece vineri, când se cuvine a nu se mânca nimic sau, pentru cine nu poate, doar după apusul soarelui o bucată de pâine. Cele douăsprezece vineri sunt înainte de Sf. Andrei, Crăciun, Stretenie, Patruzeci de Sfinţi, Blagoveştenie, Duminica Mare, Sânziene, Sf. Petru, Schimbarea la Faţă, Sf. Maria, Tăierea Capului Sf. Ioan şi Ziua Crucii. Ţinând „cercurile Sfintei Marii celei mici”, ca şi săptămâna până-n Înălţatrea Sfintei Cruci, implicit se respectă una din marile vineri de peste an.

Şi când sunt trei porunci, rostite sau nelegate la carte, atunci postul se respectă ca pe Sfânta Treime.

Cercurile Sfintei Marii Mici, înainte şi după celebrarea zilei numelui, zi de naştere a Născătoarei de Dumnezeu se ţin şi pentru a nu avea dureri în jurul capului, ca nişte cercuri dureroase. Poate de aceea brăcinarele bătrânelor erau bune, ca nişte cercuri care susţineau greul faptei şi verticalitatea trupului. Brâul-cerc este astfel simbol pentru ţinuta firii şi a trupului.

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Oameni & Fapte – 14 septembrie

Publicat de adinaiftime, 14 septembrie 2017, 11:30

– Este cea de-a 257-a zi a lui 2017. Au mai rămas 108 zile până la sfârşitul anului. Soarele va răsări la ora 6:58 şi va apune la ora 19:35.

– Ortodocşii, greco-catolicii şi romano catolicii prăznuiesc Înălţarea Sfintei Cruci (zi de Post). În ţara noastră se sărbătoresc „Ziua Inginerului Român” şi „Ziua Muntelui”, dată la care se încheie păşunatul în Carpaţii României.

– La 14 septembrie 1515 Confederația Helvetică (o alianţă a comunităţilor din văile Alpilor Centrali) adopta statutul de „neutralitate pentru totdeauna”, iar în 1829 Imperiul Otoman şi Rusia au semnat Tratatul de la Adrianopol, act care încheia Războiul Ruso-Turc (1828-1829). Pe 14 septembrie 1847, în timpul Războiului mexicano-american, armata Statelor Unite ocupa capitala Mexicului, Ciudad de Mexico. În 1861 s-a deschis Teatrul Népszinház (Teatrul Popular) din Budapesta, iar în 1895 s-a inaugurat, la Cernavodă, podul peste Dunăre, proiectat şi realizat de inginerul român Anghel Saligny. Lung de 3.850 de metri, era, la vremea aceea, cel mai lung pod din Europa și al treilea din lume.

– În 14 septembrie 1922 orientalistul francez Jean-Francois Champollion a descifrat o inscripție egipteană din epoca faraonului Ramses al II-lea, rămânând în istorie ca cel care a reușit să interpreteze scrierea hieroglifică.
În anul 1924 a apărut primul număr al ziarului „Gazeta Sporturilor”, prima publicaţie de sport care circula în spaţiul românesc şi a treia din Europa, după „La Gazzetta dello Sport” (din Italia) şi „Nemzeti Sport” (din Ungaria). Pe 14 septembrie 1926 a fost produsă, la Reşiţa, locomotiva cu abur „Regele Ferdinand”, prima locomotivă construită în România în perioada interbelică.

– În anul 1928 s-a inaugurat şi sfinţit „Crucea Eroilor Neamului” de pe Vârful Caraiman din Munţii Bucegi, monument istoric ridicat la altitudinea de 2.291 de metri, pentru a cinsti memoria eroilor ceferişti căzuţi la datorie în Primul Război Mondial. În 1940 a început guvernarea Ion Antonescu, deoarece, prin decretul regal din 14 septembrie, România era proclamată „stat naţional-legionar”, iar generalul Ion Antonescu devenea „conducător al statului”. Horia Sima, căpitanul Legiunii, a fost numit vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, fiind interzisă orice activitate politică în afară de cea a Mişcării Legionare şi a grupului etnic german.

– La 14 septembrie 1960 s-a constituit Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC), care în prezent are 11 state membre, iar în 1994 ministrul israelian de externe, Shimon Peres, și liderul Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, Yasser Arafat, semnau „Declarația de la Oslo”, act ce prevedea ca „problemele politice” să fie discutate între cele două părți în cuprinsul Acordului de la Cairo, care specifica instituirea autonomiei palestiniene în cea mai mare parte a Fâșiei Gaza și în orașul Ierihon din Cisiordania.

– În 14 septembrie 1996 a avut loc, la Târgu Jiu, sub auspiciile „Fundațiilor Internaționale Constantin Brâncuși”, solemnitatea deschiderii șantierului de dezasamblare a „Coloanei Infinitului”, prin demontarea primelor două module („mărgele”, cum le numea marele sculptor român).

– În 14 septembrie s-au născut: naturalistul, astrologul, alchimistul, filozoful și autorul german Heinrich Cornelius Agrippa (1486); compozitorul italian Luigi Cherubini (1760); naturalistul, arheologul, exploratorul și geograful german Alexander von Humboldt (1769); fiziologul rus Ivan Pavlov, laureat Nobel (1849); politicianul și diplomatul britanic Robert Cecil, laureat Nobel (1864); matematicianul român Simion Stoilov (1887); muzicologul și folcloristul român George Breazul (1887); scriitorul român Elie Dulcu (1908); scriitorul uruguayan Mario Benedetti (1920); dirijorul român Iosif Conta (1924); poetul şi romancierul francez Michel Butor (1926); actorul român Mihai Fotino (1930); pictorul român Horia Bernea (1938); cântăreaţa română Dida Drăgan (1947); cântărețul norvegian Morten Harket, vocalistul formaţiei „A-ha” (1959); omul de afaceri româno-maghiar Teszári Zoltán, fondatorul companiei „RCS&RDS” (1970) şi handbalista română Narcisa Lecușanu (1979).

– La 14 septembrie au murit: scriitorul creștin Ioan Gură de Aur, arhiepiscop de Constantinopol (407 d. Hr.); Simion Movilă, domnitor al Moldovei (1607); astronomul și matematicianul italo-francez Giovanni Cassini (1712); scriitorul american James Fenimore Cooper (1851); scriitorul spaniol José Echegaray, laureat Nobel (1916); dansatoarea americană Isadora Duncan (1927); filosoful şi preşedintele ceh Tomáš Masaryk (1937); actorul rus Nikolai Cerkasov (1966); actrița americană Grace Kelly, prințesă de Monaco (1982); poetul român Paul Sterian (1984); poetul, prozatorul și ziaristul român Geo Bogza (1993); politicianul comunist român Silviu Brucan (2006); actorul român Ștefan Iordache (2008); actorul american, dansatorul și compozitorul Patrick Swayze (2009); poetul, editorul, traducătorul şi criticul literar american de origine jamaicană Louis Simpson (2012) şi scriitorul, publicistul şi politicianul român Corneliu Vadim Tudor, fondator al Partidului România Mare (2015).

Înălţarea Sfintei Cruci

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 11 septembrie 2017, 05:00

Înainteprăznuirea Înălţarea Sfintei Cruci

Înaintea Înălţării Sfintei Cruci se fac pregătiri din care nu lipsesc simbolul Crucii şi povestea despre descoperirea Crucii, pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Crucea este liant între Lumea de Aici şi cea de Dincolo, este liantul mântuirii individuale şi colective, este chiar elementul divin care îl apropie pe om de Iisus cel răstignit.
Toţi creştinii sărbătoresc Înălţarea Sfintei Cruci, şi Biserica ortodoxă şi Biserica catolică.

(varianta audio a rubricii)

Ortodocşii o sărbătoresc încă de trei ori pe an: în a treia duminică din Postul Mare al Paştelui, în prima duminică din august şi la 14 septembrie, de Înălţare a Sfintei Cruci.
Înaintea Înălţării Sfintei Cruci se duce grija pregătirii sărbătorii, se prepară bucatele şi se cumpără vasele care vor fi date de pomană a doua zi şi se culeg plante de leac, spre a le avea la răsăritul soarelui în ziua sărbătorii. Busuiocul nu trebuie să lipsească din sânul fetelor şi buzunarul băieţilor pentru a fi tot anul cinstiţi aşa cum e busuiocul.

14 septembrie Ziua Crucii

Calendarul popular este împărţit în două, respectându-se cele două echinoxuri, de toamnă şi de primăvară. Un anotimp e vara şi ţine de la Alexii, 17 martie până la ziua Crucii, 14 septembrie. Al doilea este iarna, care începe de Ziua Crucii şi se sfârşeşte la Alexii. Sărbătoarea din 14 septembrie este cunoscută sub denumirea de Înălţarea Sfintei Cruci sau Crucea Mare. E ziua când se încheie postul de la Cruce la Cruce.
Se cuvine să nu se muncească nimic, oamenii să meargă la biserică, să ducă poame şi colivă pentru sufletele celor răposaţi, buchete de flori şi frunze cu care să se înconjoare Sfânta Cruce. Astea sunt bune de leac.
În această zi pot fi culese ultimele plante de leac, deoarece după această zi, ele vor fi socotite „necurate”. Florile sfinţite la biserică să fie puse la uscat şi folosite mai apoi pentru lecuirea durerilor de cap.
Ziua Crucii e ziua mărturisirilor. Nu este îngăduită minciuna, se pot afla marile adevăruri împovărătoare într-un alt timp. De Ziua Crucii vorbesc florile, mărturisindu-şi părerea de rău că se usucă.
Este şi Ziua Şarpelui, ziua când intră în pământ. Şi mai ales e zi de post, chiar negru.Dacă după Ziua Crucii va tuna, toamna va fi lungă. În Oltenia este Cârstovul viilor, începe culesul viilor şi bătutul nucilor. Este ziua când se efectuează practici apotropaice şi fertilizatoare.
Dacă veţi vedea vreodată un om bolnav de spaimă, pune-ţi-l să-şi amintească în ce zi a căzut Ziua Crucii. De-şi va aminti, se va lecui!

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Ziua Crucii

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 septembrie 2016, 07:20

Înaintea Înălţării Sfintei Cruci se fac pregătiri din care nu lipsesc simbolul Crucii şi povestea despre descoperirea Crucii, pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Crucea este liant între Lumea de Aici şi cea de Dincolo, este liantul mântuirii individuale şi colective, este chiar elementul divin care îl apropie pe om de Iisus cel răstignit.

Toţi creştinii sărbătoresc Înălţarea Sfintei Cruci, şi Biserica ortodoxă şi Biserica catolică.

Ortodocşii, mai catolici decât Papa, o sărbătoresc încă de trei ori pe an: în a treia duminică din Postul Mare al Paştelui, în prima duminică din august şi la 14 septembrie, de Înălţare a Sfintei Cruci.

Înaintea Înălţării Sfintei Cruci se duce grija pregătirii sărbătorii, se prepară bucatele şi se cumpără vasele care vor fi date de pomană a doua zi şi se culeg plante de leac, spre a le avea la răsăritul soarelui în ziua sărbătorii. Busuiocul nu trebuie să lipsească din sânul fetelor şi buzunarul băieţilor pentru a fi tot anul cinstiţi aşa cum e busuiocul.

Ziua de 13 septembrie e ştiută şi ca sărbătoare a ursului. Cu Macaveii Ursului şi cu sărbătoarea lui din această zi se delimitează perioada când Urşii aduc mari pagube oamenilor. Nu se lucrează în această zi şi se crede că nu e bine nici să se mulgă vacile, ca să nu dea iama ursul prin staulul vitelor şi ograda omului.[1]

Dar să ai casă fără pagubă de orice fel e ca şi cum tragi nădejde ca ursul de coadă.

Calendarul popular este împărţit în două, respectându-se cele două echinoxuri, de toamnă şi de primăvară. Un anotimp e vara şi ţine de la Alexii, 17 martie până la ziua Crucii, 14 septembrie. Al doilea este iarna, care începe de Ziua Crucii şi se sfârşeşte la Alexii. Sărbătoarea din 14 septembrie este cunoscută sub denumirea de Înălţarea Sfintei Cruci sau Crucea Mare. E ziua când se încheie postul de la Cruce la Cruce.

Se cuvine să nu se muncească nimic, oamenii să meargă la biserică, să ducă poame şi colivă pentru sufletele celor răposaţi, buchete de flori şi frunze cu care să se înconjoare Sfânta Cruce. Astea sunt bune de leac.

În această zi pot fi culese ultimele plante de leac, deoarece după această zi, ele vor fi socotite „necurate”. Florile sfinţite la biserică să fie puse la uscat şi folosite mai apoi pentru lecuirea durerilor de cap.

Ziua Crucii e ziua mărturisirilor. Nu este îngăduită minciuna, se pot afla marile adevăruri împovărătoare într-un alt timp. De Ziua Crucii vorbesc florile, mărturisindu-şi părerea de rău că se usucă.

Este şi Ziua Şarpelui, ziua când intră în pământ. Şi mai ales e zi de post, chiar negru.Dacă după Ziua Crucii va tuna, toamna va fi lungă. În Oltenia este Cârstovul viilor, începe culesul viilor şi bătutul nucilor. Este ziua când se efectuează practici apotropaice şi fertilizatoare.

Dacă veţi vedea vreodată un om bolnav de spaimă, pune-ţi-l să-şi amintească în ce zi a căzut Ziua Crucii. De-şi va aminti, se va lecui!

Cum busuiocul este recunoscut pentru virtuţile sale apotropaice tinerii să nu uite de el de Ziua Crucii: fetele să-şi spele părul cu apa în care au pus busuioc, spre a avea un păr frumos (unde sunt cosiţele de altă dată?), iar băieţii să uite busuiocul în buzunarul hainei spre a-l juca la horă şi a fi feriţi astfel de vorbe rele.

Busuiocul este invocat deseori pentru legarea dragostei, dar şi blestemat:

Busuioace nu te-ai coace,

Nici sămânţă n-ai mai face,

Că din sămâncioara ta

A ieşit dragostea

…cea mai grea boală, de care nimeni nu vrea să se lecuiască!

Sunt zile în calendarul popular care se ţin cu nelucru de teama îmbolnăvirii, mai ales psihice. Luatul din căluş de Rusalii este ştiut. Mai puţin ştiută este ziua de 15 septembrie, numită a lui Nichita cel Nebun, care a făcut să fie păstrată o expresie: „Nichita care ţine pe dracul de păr”.

Ca să se ferească de „scrântit de minte” mulţi ţin sărbătoarea. Numai nebunia din născare niciodată leac nu are, altfel oamenii o pot evita păstrând sărbătorile şi echilibrul.

Nu-i sat în care să nu fie şi nebunul satului, dar e de ştiut că nebunul tulbură apele şi înţeleptul pescuieşte.

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin

[1] Cf. Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1997, p. 226.