Mărturia lui Matei Gheorghe, ultimul veteran al Războiului de Independență (1877-1878)

Publicat de Gabriel Stan, 11 mai 2021, 14:45

Cristian Dumitrașcu (realizator): Este unul dintre cele mai speciale interviuri pe care le-am difuzat vreodată şi asta pentru că este vorba despre, poate, singurul interviu radio existent cu un om care a luptat în Războiul de Independenţă, la 1877.

Este vorba despre mărturia lui Matei Gheorghe din Fălticeni, care s-a înrolat voluntar, alături de tatăl său, pentru a participa la luptele din Balcani.

Interviul a fost difuzat prima dată în 11 aprilie 1957, de către redacţia Emisiunilor politice, secţia Informaţii, aşa cum se numea la acea vreme.

Îi mulţumesc pentru suport colegei Laura Vezeteu, de la Serviciul Patrimoniu Cultural. Ascultăm interviul cu Matei Gheorghe şi revenim.

Matei Gheorghe: Peste o săptămână, vine tata, spune: ”Hai, dragul tatii, mergem să apărăm țara noastră contra turci!” După aceea, am făcut mămăligă – ”trunchi”, așa se spunea pe atunci. Am luat și am mers cu bătrânul, eu, un băiet de 22, am mers cu el două săptămâni pe jos, până la Iași. De la Iași, ne întâlnim … Întreb eu: ”Da’ ce-i aici?” ”Aici e trenu’.”

Ne întâlnim cu tovarășii ruși: ”E! Ce faci?” ”Noroc!” Așa… Acuma, ne suim în tren, plecăm. Trei trenuri o fost. Îmi dă o păreche de haine, o capelă… rupte, nu am vrut să ieu. Am luptat cu a mele, cu cămeșa însemnată cu fluturele, cămeși din acelea cu fluturele și cu hainele mele, cu….Na!

Ai noștri, România, și cu tovarășii ruși i-o încercuit pe turc. Osman-Pașa își mânca dinții! Ah! Comandantul turcesc. Mare bătălie o fost! Clinci, baionietă, scotea ochii! Eu cu bâta, cu măciucă! Pân’ te ardem!

Reporter: Nu aveai pușcă?

Matei Gheorghe: Da, dar ce?! O cioară nu puteai să puști. Până încărcai… Dar lumea se ucidea, ce crezi mata? Dar ai noștri i-or încercuit … Căpitan Aderca mă cheamă: „Ia vino încoace, Matei Gheorghe! Te-ai făcut bine la picior?”

Mi-a dat o decorație: „Ai făcut și tu oleacă de treabă!” Dar și eu i-am spus: „Să trăiți, domn’ căpitan, bine că am scăpat cu zile!” După aceea, tovarășii ruși îmi dau pâine, îmi dau conserve, îmi dau zahar, să am mâncare pe drum.

Că s-au împrăștiat la Iași, ne-au împrăștiat. Iar ne-am suit în tren, știi mata, am venit înapoi.Și am venit acasă. Iar două săptămâni pe jos şi cu două, o lună de zile, tovarășe dragă. România noastră săracă o fost strașnic de bogată, dacă au ajuns așa zile! Și bogdaproste că au mai îndreptat țara noastră aceștia ai noștri tovarăși. Dar acum să vă spun drept, pe bătrânețile mele, e foarte frumos și țara noastră, cât e de mică, s-a mai îndreptat, merg toate cele binișor.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Tocmai ce am ascultat poate singurul interviu cu un veteran al războiului de la 1877 din fonoteca Radio România. Interviul se poate asculta și pe radio-arhive.ro, secțiunea „Istoria României”.

102 ani de la incheierea Tratatului de Pace de la Bucuresti

Publicat de Mihaela Costache, 10 august 2015, 16:20

Tratatul de la București semnat pe 10 august 1913 a fost un tratat de pace semnat între Bulgaria pe de-o parte și România,Serbia, Muntenegru și Grecia, pe de alta.

Dat fiind faptul că Bulgaria fusese complet izolată în al doilea război balcanic, fiind amenințată la frontierele nordice deRegatul României, la cele vestice de armatele aliate greco-sârbe iar la cele sudice de armata otomană, ea a fost obligată să accepte termenii tratatului de pace impus de statele învingătoare. Toate înțelegerile importante privitoare la rectificarea liniilor controversate de frontieră au fost perfectate în întâlnirile comitetelor de specialitate, fiind încorporate în protocoale separate, ratificate oficial de adunarea finală a delegaților la tratative.

România

În conformitate cu prevederile tratatului de pace, Bulgaria ceda României porțiunea cunoscută ca Dobrogea de Sud(Cadrilaterul), de la vest de Tutrakan (Turtucaia) până la malul vestic al Mării Negre, la sud de Kranevo (Ecrene). Cadrilaterulavea o suprafață de aproximativ 6.960 km², o populație de circa 286.000 de locuitori și includea fortăreața Silistra și orașele Turtucaia (port la Dunăre) și Balcic (port la Marea Neagră).

În plus, Bulgaria se obliga să distrugă toate fortărețele existente și să nu construiască altele la Ruse ori la Șumen, sau în orice altă locație dintre aceste două puncte, sau pe o rază de 20 km în jurul Balcicului.

Serbia

Frontiera estică a Sebiei avea să fie trasată de la piscul Patarika, de pe vechea frontieră, de-a lungul cursului râurilor Vardarși Struma, până la frontiera bulgaro-elenă, cu excepția cursului superior al râului Strumica, care rămânea în partea bulgărească a frontierei. Teritoriul pe care îl câștiga Serbia cuprindea Macedonia centrală, înclusiv Ohrid, Bitola, Kosovo, Štipși Kočani și partea răsăriteană a sangiacului Novi Pazar. Prin acest aranjament, Serbia a câștigat aproximativ 39.470 km² Și în jur de 1.500.000 de locuitori.

Grecia

Frontiera dintre Grecia și Bulgaria a fost trasată de la vârful Belasița spre vărsarea râului Mesta (Nestos) în Marea Egee. Această concesiune teritorială, la care Bulgaria s-a opus cu fermitate, aflată însă în conformitate cu directivele din notele prezentate la negocieri de Imperiul Rus și Austro-Ungaria, îi asigura Greciei o mărire a teritoriului cu 4.395.000 m². Acest teritoriu câștigat de Grecia cuprindeaEpirul, Macedonia sudică, Salonicul, Kavala și litoralul Mării Egee până la vărsarea râului Mesta (Nestos), lăsându-i Bulgariei o ieșire al Marea Egee de numai 113 km, de la vărsarea râului Nestos până la gura râului Marița și acesul la portul de importanță secundarăAlexandroupolis (Dedeagaci). Grecia și-a extins și frontiera nordică incluzând fortăreața Ianina. (În plus, Creta a fost atribuită în mod definitiv Greciei și a fost luată în stăpânire pe 14 decembrie același an).

Bulgaria

Bulgaria a căpătat în urma tratatului de pace o parte a Macedoniei, inslusiv orașul Strumica, Tracia de Vest și 70 de mile (113 km) de litoral la Marea Egee, în total 25.027 km² și o populație de 129.490 de locuitori.