Italia: Romanul care a condus o clinica in lupta impotriva Covid-19
Publicat de Dan Boanţă, 4 iunie 2020, 17:42
Sorin Grecu este in Italia de 17 ani, de 15 ani lucreaza in sistemul sanitar italian, iar de alti 7 ani este asistent sef, la Institutul Torriglia din orasul Chiavari. A fost in linia intai in lupta cu noul coronavirus iar situatia de la clinica lui a fost una incredibila.
Toti cei 60 de pacienti internati atunci aveau covid 19, iar cadrele medicale din institut au luat si ele virusul fara sa aiba habar. La momentul testarii colective aveau sa afle ca doar 3 dintre angajatii clinicii nu erau infectati. Sorin a fost unul dintre cei care nu era pozitiv la virus si a fost cel care a trebuit sa coordoneze absolut tot. Nu a fost usor dar nici nu se plange. Stie ca la fel ar fi facut oricine altcineva daca era in locul lui.
„Noi ne-am trezit cu 60 de pacienti infectati…s-a decis ca si noi sa ne controlam si noi…s-a aflat ca tot personalul are….am ramas doi asistenti si un medic..fara auxiliari, fara infirmieri”, i-a declarat Sorin Grecu jurnalistului Dan Boanta.
Timp de aproape doua luni el nu a plecat de la clinica. Imbracat alaturi de colegi in deja cunoscutele costume de protectie si pentru ca avea foarte multi oameni carora trebuia sa le acorde ajutor, nu s-a pus problema sa schimbe costumul chiar si cate 24 de ore si nu s-au jenat deloc sa poarte pampersi pentru a nu mai merge la toaleta dar mai ales pentru a nu pierde timp pretios.
„Practic este un intreg ritual, in a te imbraca si dezbraca. Trebuie sa fi protejat, acoperit…am lucrat cu 60 de persoane care erau pozitive dar si colegi de-ai nostri care erau de asemenea pozitivi” a povestit Sorin Grecu jurnalistului Dan Boanta.
Nu s-a panicat insa in acele momente extrem de dificile, a stiut ca nu are cine sa-i ajute si ca trebuie sa se organizeze singuri. Abia dupa mai multe zile le-au venit ajutoare de la protectia civila.
In clinica pe care a condus-o aproape doua luni au fost multe momente sfisietoare… La aproape 3 luni de la momentul declansarii epidemiei rememoreaza poate cel mai dure clipe pe care le-a trait. Cand s-a vazut neputincios in fata virusului, cand nu a reusit sa faca ceva pentru unul dintre pacienti desi a stat langa ei 24 de ore din 24.
„I-a aparut febra, am incercat sa o tratam, a raspuns o singura data la tratamet, dupa care s-a ridicat din nou febra, l-am internat iar la o zi dupa am aflat ca decedat. A fost socant mai ales ca era un pacient fara comorbiditati asociate, iar asta a fost unul dintre semnalele care te fac sa intelegi ca virusul acesta trebuie tratat cu maxima seriozitate”.
Si asa a facut, alaturi de cei doar cativa colegi pe care se putea baza in acele zile. Zeci, sute de ore nedormite, atentia intinsa la maximul, si o responsabilitate care l-a coplesit in unele momente. Nu a clacat, pentru ca asa cum spunea: „in meseria asta trebuie sa fii dedicat”.
Cu familia nu s-a vazut decat dupa aproape 3 luni insa in toata aceasta perioada l-au inteles ca trebuie sa stea la clinica pentru a-i ajuta pe pacienti dar si pentru a-i proteja pe cei de acasa.„Ei s-au bucurat enorm dar eu din pacate nu pot sa ma bucur pe deplin. Nu pot sa-i imbratisez cum mi-as dori nu pot sa-mi sarut sotia si fata, dar va veni si momentul asta si o sa ma revansez cu siguranta”, a spus Sorin Grecu.
Cu toate ca in Italia masurile de realaxare sunt in aproape toata tara, medicii si cadrele medicale asemeni lui Sorin sunt in alerta si nu considera ca virusul a fost infrant in totalitate.
„Eu zic ca masurile de relaxare sunt binevenite dar populatia nu trebuie sa se culce pe o ureche, masurile de precautie ale fiecaruia trebuie sa ni le mentinem. Trebuie sa ne pregatim. Eu zic ca in cazul unui al doilea val, lumea acum stie ce are de facut, ma gandesc la toata lumea. Cu siguranta o sa fim mai pregatiti sa intampinam problemele care apar”.
Dupa pandemia care lovit intreaga planeta, pentru romanul care s-a vazut nevoit sa conduca o clinica intreaga, viata nu mai este la fel ca inainte. Insa, un lucru este cert:
„Imi doresc sa fie ca inainte desi stiu ca nu o sa mai fie la fel”.
Cursurile liceale l-a terminat la Turda, iar apoi şi-a îndreptat paşii către Facultatea de Medicină din Cluj, pe care deşi nu a absolvit-o din cauza problemelor de acasă, artistei, cariera de medic i-a rămas în suflet. Poate de aici vine şi cromatica deosebită pe care Margareta David o imbrăţişează în picturile sale.
Un doctor de suflete…aşa îi place să creadă că ar fi fost daca ar fi ajuns medic însă, viaţa a purtat-o pe alte cărări şi a ajuns specialist chimist în cianuri. Meserie căreia i s-a dedicat până la pensionare.
Opera pictoriţei Marga David este străbătută de un realism încărcat de spiritualitate, seriozitate, refuz constructiv faţă de abstract, această expoziţie de la Bucureşti adăugând nucleului iniţial alte valenţe şi forme.
Alături de flori, în expoziţia din 2016 s-au regăsit peisaje, portrete, compoziţii cu personaje, case, interioare şi naturi statice.
Inspirate de ceea ce ea vede dincolo de natură: planurile ascunse ale mirificelor jocuri de culori şi lumini ce dezvăluie o lume astrală unde culorile vii explodează în jocuri de mii de nuanţe, lucrările au dorit să exprime totodată frumuseţea în simplitatea ei.
Margareta David este lipsită de filtre, este spontană în lucrările sale şi se dedica acestora prin alegerea unui limbaj pictural neobişnuit pentru un artist.
Fiecare lucrare prezentată în galleria Satura din Genova, reprezintă o istorie petrecută din viaţa sa, un nucleu ca un sistem unic și organic de vase comunicante. Este o pânză la care artista este conectată permanent, personalitatea ei fiind aceea a unei femei implicate emoţional în lucrările sale.
Expoziţia, se dezvăluie publicului mai mult decât metaforic, fiind axată pe modul intruziv de afirmare, expresionistă. Un expresionism, unde se produce descompunerea cromatică comună, fără mediere la implicarea artistului într-un tablou puternic, o condiționare psihică, unde fiecare flash de raționament este lansat pe linia efectului fizic.
Sărbătoarea Stella Maris are rădăcini foarte vechi. Evenimentul, datând din anii 1400, își are punctul culminant în punerea a mii de lumini (biodegradabile) în mare, aprinse în onoarea Fecioarei Maria.
Tradiția spune că, în dimineața primei duminici din luna August, o salva de tun anunţă începerea festei odată cu plecarea Dragunului, o barcă istorică care a făcut faimos oraşul Camogli în toată lumea datorită participării la numeroase treceri. Numele său vine de la Castello della Dragonara, o fortificație construită pentru a proteja orașul. Ambarcaţiunea s-a născut în 1968 din mâinile maestrului Ido Battistoni, care a reușit să construiască o barcă frumoasă de 11 metri, cu 2 pânze și 12 vâsle dintr-o barcă veche. “U Dragün” este un copia lui Sciabecco, o navă veche de pirați. La 1 mai 1969 a avut loc lansarea, urmată de participarea la petrecere. Toată procesiunea este urmată de bărci de mici dimensiuni, care îl duc pe paroh la altarul Stella Maris de pe Punta Chiappa, unde este sărbătorită Liturghia.
Seara, o mare de stele, strălucind pe suprafața apei, luminând calea bărcilor, invadează golful Punta Chiappa și plaja din Camogli. Copiii sunt cei care intrând în mare dau drumul acestor “stele”, lumânări mici aprinse și lămpi colorate.
Este o modalitate de a aduce un omagiu Fecioarei Maria care îi protejează pe cei ce navighează pe mări.
Dar originea venerației Stella Maris este mult mai veche: se pierde în secolul al XV-lea, când pescarii simpli din Camogli au început să se bazeze pe ea, astfel încât ieșirile lor pe mare erau profitabile și în siguranță.
Festivalul de pește Camogli se desfășoară, ca de obicei, în cea de-a doua duminică a lunii mai. Conceput de către avocatul Filippo Degregori, prima ediție a avut loc în 1952, iar introducerea primei tigăi gigant a avut loc în 1954.
Totul a început în 1952, când aproximativ douăzeci de pescari au decis să doneze peștele prăjit rezidenților și vizitatorilor care treceau, în timpul sărbătorii lui San Fortunato, patronul lor. Inițiativa a reușit dincolo de toate așteptările, atât de mult încât organizatorii au trebuit să prăjească pește toată ziua.
În anul următor, evenimentul a fost repetat, iar Lorenzo Viacava, cunoscut sub numele de „O Napoli”, împreună cu Lorenzo Gelosi cunoscut sub numele de „Cen”, ambii pescari, au decis să construiască o tigaie gigantică care imediat a devenit cea mai mare atracție a celui care până acum devenise un adevărat festival.
Anul acesta, organizatorii vor prăji aproximativ o tona şi jumătate de peşte într-o tigaie gigantică din oțel inoxidabil care are diametrul de 3,8 metri, un mâner lung de 6 metri, o greutate de 2,8 tone și o capacitate de 2500 de litri de ulei.
Tigaia gigantică este plasată pe schele care se ridică de pe fundul marii în Piazza Colombo, Piata portului de agreement din Camogli şi a devenit una dintre atracțiile tipice ale orașului și una dintre atracțiile principale pentru turiști.
În seara dinaintea festivalului, se organizează o sărbătoare religioasă în onoarea lui San Fortunato, Patronul Pescarilor, în care 8 voluntari poartă cu pieptul statuia lui S. Fortunato, cântărind aproximativ 200 de kg.
Procesiunea este urmată de focul de artificii, iar aproape de miezul nopţii se aprind focurile de pe plajă. Acestea sunt întreţinute cu mobilier vechi, bărci sparte, obloane vechi și tot ceea ce Camogliesi nu mai au nevoie.
Potrivit unui comunicat de presă al organizatorilor, la evenimentul din România vor participa Istituto Europeo di Design Milano, Istituto Marangoni Milano, Politecnico di Milano Como Cremona, Istituto Universitario di Lingue Moderne Milano, Domus Academy Milano, Nuova Accademia di Belle Arti Milano, ESCP Business School Torino, BHMS Switzerland, Swiss School of Management Rome, Universita Cattolica del Sacro Cuore Milano Roma Brescia Cremona, University Tor Vergata Roma, Ca’ Foscari University Venetia, University of Milano.
Intrarea la acest eveniment este liberă, fiind nevoie doar de o înregistrare prealabilă pe site-ul organizatorilor, www.premiumedu.ro.
Recunoascută pentru trenurile de mare viteză, Italia, va trebui să aștepte și să se bazeze pe viteza curentă a trenurilor pe care le are in circulaţie.
Despre Hyperloop s-a vorbit de mai mulți ani, iar promisiunile specialiştilor s-au concretizat. Este trenul ultra rapid al viitorului, capabil să călătorească la viteze inimaginabile și să unească orașele cu mii de kilometri distanță în câteva zeci de minute. O tehnologie prezentată de Elon Musk – fondator al Tesla – și bazată pe utilizarea tuburilor de joasă presiune în care capsulele sunt conduse de motoarele cu inducție liniară și compresoarele de aer.
Odată ce proiectul v-a fi finalizat, ruta și trenul ultra-rapid vor conecta diferite zone din Emiratele Arabe Unite „într-un mod sigur, convenabil și eficient”, a explicat Etihad Rail.
Italianul, de la conducerea lui Hyperloop
Până la 1 mai, în mai puțin de o săptămână, au fost eliberate principalele orașe din jumătatea de nord a Italiei: Bologna, Genova (26 aprilie) şi Veneția (28 aprilie). Eliberare a pus capăt la douăzeci de ani de dictatură fascistă și cinci ani de război.
În 1943, Mussolini a fondat, în nordul Italiei, Republica fascistă de Salò în vreme ce în sud, guvernul Badoglio colabora cu aliații englezi și americani. Între 8 septembrie 1943 și începutul lunii mai, 1945, Italia a fost sfâșiată de ceea ce mulți istorici au considerat un “sângeros război civil”, iar alții o adevărată revoluție morală, etică și politică: mișcarea de rezistență.
A fost nevoie de 70 de ani pentru ca rolul fundamental pe care l-au avut partizanii italieni să fie recunoscut oficial, în propria patrie. Adunarea solemnă a Camerelor Unite, organizată pentru a marca Ziua Eliberării (Festa della Liberazione), a avut loc, în acest an, pentru prima oară, în prezența ultimilor partizani ai Italiei, întâmpinați cu mari onoruri de către președintele țării, de către președinții celor două camere și de către miniștrii guvernului Renzi.G
După 70 de ani, în Parlamentul italian, cei mai importanți reprezentanți ai statului au intonat imnul rezistenței, Bella Ciao, împreună cu cei care au făcut adevărata rezistență.
Nu au lipsit nici polemicile, partidele de dreapta refuzând să participe la adunarea solemnă, unii dintre ei preferând să comemoreze, în mod provocator, victimele partizanilor, aflate de cealaltă parte a baricadei. Alții au ținut să observe, ca o cinică ironie a sorții, că partizanii erau așezați în băncile Senatului, pe locurile în care, acum 70 de ani, erau așezați fasciștii și de unde Mussolini a rostit primul său discurs către patrie.
