Patru decenii în slujba ascultătorului

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 26 iulie 2020, 22:01

Pe 26 iulie se împlinesc 40 de ani de la pornirea emisiunilor în limba română la Radiodifuziunea Maghiară. Prima emisiune a fost difuzată într-o zi de sâmbătă, pe 26 iulie 1980, din studioul din Solnoc, realizatorul emisiunii fiind Ştefan Frătean.

Alte minorităţi din ţară au avut mai devreme emisiuni radiofonice. De exemplu, redacţia slovacă a început să emită la 1 aprilie 1974. În primele 9 luni, programul de radio s-a prezentat din două în două săptămâni, sâmbătă dimineaţa, în 30 de minute, pe undele ultrascurte ale Radiodifuziunii Maghiare.

Prima emisiune românească a fost introdusă cu următoarele cuvinte: „Aici Radiodifuziunea Ungară, postul de radio Solnoc. (…) De la microfon Ştefan Frătean vă zice bun găsit. În primele minute ale programului vom vorbi despre ţelurile, sarcinile emisiunii în limba română, după care Petru Silaghi, secretar general al Uniunii Democratice a Românilor din Ungaria va rosti un cuvânt de salut. În continuare ştiri, informaţii, reportaje alături de revista presei. Din prima emisiune în limba română nu va lipsi nici muzica. (…) Vă dorim distracţie plăcută.” Primele 30 de minute în limba română la Radiodifuziunea Maghiară au mai conţinut două reportaje. Unul despre tabăra de lectură din Jula, iar celălalt despre festivalul pionierilor de la Bichişciaba.

Când a fost ales studioul din Solnoc ca sediu al redacţiei româneşti, conducerea radioului a considerat acesta un loc potrivit, pentru că era studioul cel mai apropiat de comunităţile locale româneşti şi de frontiera cu România. Deşi la Solnoc niciodată nu au trăit români în număr considerabil.

Cei care l-au ajutat la începuturi pe singurul redactor român, angajat al Radiodifuziunii Maghiare, au fost mai ales ziariştii săptămânalului românesc „Foaia Noastră” din Jula (Ioan Sz. Kiss, Vasile Martin, Edda Illyés, Tiberiu Herdean, Vasile Roxin, Alexandru Hoţopan). Caracterele primelor emisiuni româneşti au fost influenţate de aşteptările politicii ţării de la începutul anilor 1980.

*

Date importante din istoria emisiunii radio în limba română.

– 28 martie 1981: Programul românesc se prezintă în sistem săptămânal, la aceeaşi oră şi în acelaşi loc ca mai înainte: în fiecare sâmbătă dimineaţa, o jumătate de oră, pe programul III al Radiodifuziunii Maghiare.

– 1 ianuarie 1986: Din studioul de radio din Solnoc s-au transmis săptămânal două emisiuni în limba română: câte 30 de minute, joi seara (între orele 18.30–19.00) şi sâmbătă dimineaţa (între orele 7.00–7.30).

– 1 iulie 1987: La Seghedin se înfiinţează studioul regional al Radiodifuziunii Maghiare. Odată cu acest eveniment, emisiunile româneşti au fost transferate de la Solnoc la Seghedin. Locul şi undele de difuzare au rămas neschimbate. Transferarea redacţiei la Seghedin s-a dovedit a fi benefică, fiindcă în oraşul de pe malul Tisei exista un centru spiritual românesc, care s-a format în jurul Catedrei de Română a Facultăţii Pedagogice. Odată cu această mutare s-a modificat şi cercul colaboratorilor.

– 1989: În acest an, conţinutul programelor devine tot mai puţin politizat, apar primele emisiuni religioase. Prima emisiune religioasă s-a ocupat cu viaţa comunităţii baptiste din Micherechi, iar al doilea program a fost realizat în biserica ortodoxă din Micherechi. Pornirea emisiunilor religioase se leagă de numele lui Tiberiu Boca. (Prima astfel de emisiune a fost difuzată la 29 ianuarie 1989.)

– 1990: La 10 ani după pornirea emisiunilor româneşti radiofonice, a crescut timpul de difuzare. Cu excepţia zilei de luni, programul se prezintă în fiecare zi, în câte 20 de minute. Acum intră pe post al doilea angajat al redacţiei, Ştefan Crâsta. În toamna anului 1990, Ştefan Frătean părăseşte redacţia, fiind înlocuit de Petru Cîmpian, profesorul Catedrei de Română de la Şcoala Superioară „Juhász Gyula” din Seghedin.

– 1 ianuarie 1991: spaţiul emisiunilor a crescut la 30 de minute, şi au devenit zilnice, fiind difuzate de luni până duminică.

– 1991: La iniţiativa lui Petru Cîmpian, a fost înregistrat la radio materialul sonor al primului CD cu muzică populară românească din Ungaria, cu titlul „Asară-n grădină”, în interpretarea lui Svetozar Unc din Cenadul Unguresc.

– 1993: O etapă cu totul nouă în istoria emisiunilor radiofonice în limba română. Numărul redactorilor angajaţi creşte la 5, iar timpul emisiunilor creşte la două ore zilnic. Redactorii angajaţi ai emisiunii au fost: Gyöngyi Mocan, Ana Cioca, Adam Bauer, Vasile Gurzău şi Petru Cîmpian. Mai târziu, s-au alăturat echipei Eva Iova, Iulia Kaupert şi Anamaria Brad. Programele care sînt transmise în întreaga ţară, pe undele ultrascurte ale programului Kossuth, FM1, bandă estică.

– 1999: Redacţia radio de la Seghedin iniţiază pornirea unui radio-şcoală la Liceul „N. Bălcescu” din Jula.

– 2007: Odată cu pensionarea redactorului şef Petru Cîmpian, efectivul redacţiei scade la trei redactori. Conducerea redacţiei în revine Iuliei Kaupert, redactori: Adam Bauer şi Anamaria Brad.

– 15 martie 2015: Se înfiinţează Medimedia SRL, care preia difuzarea emisiunilor de naţionalitate ale Radiodifuziunii şi Televiziunii Maghiare. Redacţiile radio şi tv româneşti au fost comasate, funcţionând în acelaşi sediu, în Seghedin.

Azi emisiunea radio „O voce românească” poate fi ascultată zilnic între orele 16.00–18.00, pe canalul MR4 al Radiodifuziunii Maghiare sau pe pagina de internet http://www.mediaklikk.hu/musor/roman. Emisiunile sunt arhivate pentru 60 de zile şi pot fi ascultate în arhiva sonoră de pe pagina de internet.

 A consemnat: Eva Iova-Șimon, redactor-șef, Foaia românească

Preluarea premiului de excelenţă al Radiodifuziunii Maghiare, în 27 aprilie 2000

Redacţia românească radio în anul 2010

Redactorii redacţiilor radio şi tv comasate în vara anului 2019

Nou dicționar român-maghiar

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 21 iulie 2020, 00:37

La mijlocul lunii iunie a ieşit de sub tipar, la Editura Tinta din Budapesta, un nou dicţionar român-maghiar şi maghiar-român, care cuprinde cele mai folosite 2000 de cuvinte în limba română şi cele mai folosite 2000 de cuvinte în limba maghiară.

Autorul dicţionarului este dr. Farkas Jenő, profesor pensionar al Universității ELTE din Budapesta, istoric literar, lingvist și traducător. Profesorul Farkas Jenő este autor al mai multor manuale şi cărţi de gramatică de limba română, un recunoscut specialist al limbii române. Lectorul  noului dicționar este profesorul dr. Florin Cioban.

De ce tocmai 2000 de cuvinte și pe ce bază au fost ele selectate – aflăm din interviul de mai jos, realizat cu dl. prof. Farkas Jenő de Iulia Kaupert.

50 de ani de la inundații

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 19 iunie 2020, 10:34 / actualizat: 19 iunie 2020, 13:54

”A fost un mare pericol în viața satului nostru”
50 de ani de la inundația din Micherechi

În aceste zile s-au împlinit 50 de ani de la inundația din fața căruia familiile din Micherechi au trebuit să se refugieze. Crișurile au făcut atunci ravagii, iar sătenii – era prin preajma Rusaliilor – au fost primiți de aleteni, chitighăzeni și julani. Ce spun cronicile vremii – aflăm de la primărița Margareta Tat.

Margareta Tat: În anul 1970 în luna iunie, tocmai în zilele Rusaliilor locuitorii Micherechiului erau foarte îngrijorați. Ploile din luna iunie, atât în România, cât și în Ungaria pe teritoriul Crișurilor au adus un mare pericol de inundație în viața satului nostru. Specialiștii așteptau un volum mare de apă, iar barajele Crișului Negru au fost înmuiate, așa că pentru a proteja viața oamenilor s-a adus hotărâre, ca localitatea să fie evacuată. Se întâmpla așa ceva pentru prima dată în istoria satului. După ordinul de evacuare din zilele de 13 și 14 iunie, oamenii au fost transportați la Aletea, Chitighaz și Jula. Citind ziarele vremii, am găsit multe informații, din care am aflat că locuitorii evacuați au fost primiți cu mare căldură și prietenie. Conducerile celor trei localități au făcut tot posibilul pentru a le oferi condiții favorabile. Sunt sigură că întro așa situație în care se aflau în zilele respective micherechenii, cel mai mare ajutor a fost pentru ei, că erau întro comunitate românească, unde își puteau exprima toate îngrijorările în limba lor maternă. Atmosfera familială i-a ajutat mult să treacă peste greutăți, și sunt sigură că la întoarcerea din 19 iunie, toți au adus acasă, în sufletul lor, imagini călduroase. În legătură cu inundația din 1970 dorim să organizăm o întâlnire între familii, să le reamintim zilele petrecute împreună și să sărbătorim atât frăția și prietenia, cât și voința de a ajta să învingem pericolul vieții noastre.

Reporter: Din cronicile vremii aflăm că până la urmă nu au fost pagube foarte mari…

Margareta Tat: Da, mulțumit muncii oamenilor nu s-a întâmplat nimic, barajul Crișului ne-a protejat, râul nu s-a revărsat, localitatea a scăpat, atât casele, cât și foliile.

***
O investiție importantă în satul românesc Micherechi (județul Bichiș) este piața acoperită, care va servi nu doar comercianților, dar și unor evenimente tradiționale organizate aici, ca de exemplu Festivalul Castraveților, care anul trecut a avut de suferit din cauza intemperiilor.

Margareta Tat: Între planurile noastre pentru dezvoltarea Micherechiului, să construim o piață nouă și modernă, care pe lângă funcția terenului de comerț să fie și un spațiu demn pentru viața socială și pentru evenimentele noastre, a fost una dintre cele mai mari sarcini. Scopul investiției a fost de la început, să avem o piață modernă și un loc interactiv de festivitate, care răspunde așteptărilor secolului modern și care ne asigură o atmosferă de nivel înalt. Avem foarte multe planuri și foarte multe lucruri frumoase se întâmplă în localitatea noastră. Nici acum nu dorim să ne oprim aici în legătură cu piața, avem mai multe planuri care, rând pe rând realizate, o să ridice calitatea vieții. Un singur exemplu am să vă dau: prin proiectul european ”Wi-fi for EU” peste puțin timp o să instalăm un echipament wi-fi, oferind astfel locuitorilor acces gratuit la internet.

Reporter: Piața așteaptă să fie inaugurată… Totuși micherechenii au luat-o deja în primire, nu? E viață în piață…

Margareta Tat: A, cum să nu! Și-acum avem o viață foarte veselă la piață. Din păcate din cauza pandemiei până acum nu am avut posibilitatea să facem o deschidere oficială, dar suntem deschiși, locuitorii stăpânesc terenul zilnic cu mare bucurie. Așteptăm cu mare nerăbdare să trecem peste greutățile pandemiei, să putem face deschiderea oficială și să avem tot mai mulți vânzători și din România.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – Emisiunile în limba română

Foto: Primăria Micherechi
Foto arhivă: ziarul Békés Megyei Népújság

Politica față de minoritățile din Ungaria ar trebui regândită

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 24 octombrie 2019, 21:33

În 2651 de localităţi din Ungaria cele 13 naţionalităţi şi-au ales la 13 octombrie reprezentanţii în autoguvernările pe ţară, teritoriale şi locale.

Românii vor avea, la fel ca în ciclul anterior, 5 autoguvernări teritoriale, în judeţele Bichiş, Bihor, Ciongrad, Pesta şi în Budapesta. Autoguvernări locale româneşti s-au ales în 68 de localităţi.

În ultimii ani numărul persoanelor care nu aparţin comunităţii istorice româneşti din Ungaria a crescut în autoguvernările româneşti locale, dar şi în cele teritoriale. Și nu este doar cazul românilor…

„Cum au frost aceste alegeri; groaznice, dușmănoase! Nu s-a vorbit nimic despre problemele reale ale comunității” – consideră octogenarul prof. dr. Gheorghe Petrușan din Seghedin, doyenul vieții politice, al vieții publice românești din Ungaria, care timp de 25 de ani a fost președintele Autoguvernării Române din Seghedin. La sfârșit de mandat el a fost invitatul emisiunii „’O voce românească” a postului public de radio a MTVA.

Dl. Petrușan face politică de șase decenii, astfel nu e de mirare, că, la solicitarea noastră să evalueze rezultatele alegerilor la nivel național și local, adică la nivelul Seghedinului, a trecut în revistă întreaga istorie a condiției de minoritar în Ungaria, începând chiar cu al doilea război mondial. Domnia sa ne-a vorbit despre perioadele mai bune și cele mai puțin bune ale comunității românești din Ungaria, despre foști lideri, dintre care din păcate mulți nu mai sunt printre noi. A vorbit, de asemenea, despre împrejurările creării legii pentru naționalități în anul 1993, și despre începuturile sistemului de autoguvernare.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – Emisiunile în limba română

De 39 de ani în slujba ascultătorilor

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 26 iulie 2019, 09:42 / actualizat: 26 iulie 2019, 11:52

De 39 de ani în slujba ascultătorilor

Cu exact 39 de ani în urmă, la 26 iulie 1980, a fost difuzată în eter de la Szolnok prima emisiune radiofonică în limba română. Era zi de sâmbătă, când ascultătorii puteau auzi următoarele cuvinte: „Aici Radiodifuziunea Ungară, Postul de Radio Szolnok… De la microfon Ştefan Frătean vă zice bun găsit. În primele minute ale programului vom vorbi despre ţelurile, sarcinile emisiunii în limba română, după care Petru Silaghi, secretar general al Uniunii Democratice a Românilor din Ungaria va rosti un cuvînt de salut. În continuare ştiri, informaţii, reportaje alături de revista presei. Din prima emisiune în limba română nu va lipsi nici muzica. Vă dorim distracţie plăcută!”

Acestea au fost cuvintele primului  realizator al programelor noastre radiofonice în limba română,  Ștefan Frătean, cuvinte care au urnit la drum emisiunea radiofonică în urmă cu 39 de ani.

Petru Câmpian l-a invitat domnul Ștefan Frătean la o scurtă convorbire, solicitându-l să-și amintească de începuturi…

Astăzi emisiunea „O voce românească” este realizată în Studioul din Seghedin al Radiodifuziunii Ungare din cadrul MTVA și transmisă în eter pe undele medii de 873, respectiv 1188 kHz, dar și prin internet, la adresa https://www.mediaklikk.hu/nemzetisegi-adasok-elo/

A consemnat Iulia Kaupert, redactor coordonator, Radiodifuziunea Ungară MTVA, emisiunile în limba română

Femeia din turnuri – o expoziţie a graficianei Adela Kiss la Baia Mare

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 18 aprilie 2019, 14:24

La  Casa Maghiară Teleki din Baia Mare a fost vernisată pe 10 aprilie expoziţia intitulată „Femeia din turnuri” a graficianei Adela Kiss, originară din Jula.

Cei prezenţi au fost salutaţi de directorul Casei Teleki, Lajos Dávid, iar câteva repere din biografia Adelei Kiss au fost prezentate de graficianul Zsolt Pintér, fost coleg de facultate şi prieten al artistei.

Născută în 1974 la Jula (Gyula),  Adela Kiss a absolvit Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca în 2000 ca bursier al statului ungar. Actualmente trăieşte şi lucrează ca artist independent în Budapesta.

La BaiaMare a fost invitată să expună pentru prima dată în urmăcu 7 ani la Zilele Maghiare ,de-atunci apare aproape în fiecare an cu un stand în oraşul de la poalele Munților Gutâi. După cum ea însăşi afirmă, de câte ori merge la Baia Mare, se încarcă sufleteşte.

Un interviu de Iulia Kaupert. 

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA –Emisiunile în limba română

Foto: Lajos Dávid

Concursul „Vocea de aur”, ediţia a 5-a, Bătania

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 8 aprilie 2019, 12:55

„Muzica este pentru suflet la fel cum exerciţiul fizic e pentru trup”, l-a citat pe Platon moderatoarea celei de-a cincea ediţii a concursului de interpretare vocală „Vocea de aur”, organizat vinerea trecută, 29 martie, la Şcoala Generală „Lucian Magdu” din Bătania. Profesoara Anca Stan a convins publicul încă de la începutul manifestării că vom avea parte de un program plăcut şi interesant: „Muzica are diverse funcţii, dar cred că cea mai importantă e puterea de-a lecui suflete. Muzica e pansament pentru suflet. În consecinţă, pentru ziua de azi ne-am propus să vă administrăm un tratament cu acest miraculos medicament: muzica!”

A cincea ediţie a concursului „Vocea de aur” a început cu un moment de reculegere în amintirea preşedintelui AŢRU, Tiberiu Juhász, decedat cu o săptămână în urmă. Înainte de a da startul concursului, au fost salutaţi oaspeţii oficiali, profesorii şi copiii sosiţi de la aproape toate şcolile în care se învaţă româneşte. O noutate a acestei ediţii a fost că pentru prima dată au participat şi elevi de liceu, astfel concursul de acum a cuprins elevi din clasele 1–12. Juriul concursului a fost alcătuit din: Lucia Aioanei, preşedintele juriului, artist liric (soprană) la Filarmonica de Stat Arad, Csilla Szabó, artist liric (altistă) la Filarmonica de Stat Arad şi Cristina Miculescu, artist instrumentist (violonistă) la Filarmonica de Stat Arad.

Cei 30 de copii şi tineri, care s-au înscris la concurs au sosit din localităţile: Jula, Bătania, Chitighaz, Aletea, Micherechi, Leucuşhaz, Săcal şi Pocei. Toţi, dar absolut toţi, au dat dovadă de o pregătire foarte serioasă şi de curajul lăudabil de a cânta în faţa publicului şi a juriului. Micii melomani au cântat cu toţii în limba română, melodii din diferite domenii: muzică populară, uşoară, religioasă, printre care am auzit şi melodii foarte cunoscute, ca de exemplu, „Trandafir de la Moldova”, „Samba florilor”, „Rău mă dor, ochii, mă dor”, „Drumurile noastre”, „Cine m-a făcut om mare”. Este de remarcat că cei trei elevi, care au sosit de la şcoala generală din Micherechi s-au pregătit cu cântece din repertoriul popular românesc tradițional, din satul lor natal şi din Cenadul Unguresc. De asemenea trebuie lăudată iniţiativa acelor copii, care interpretând muzică populară românească s-au gândit să-şi asorteze şi haina, purtând frumoase ii sau costume populare.

În timpul deliberării juriului, corul de fete al şcolii din Bătania, condus de profesoara de muzică Andreea Szenes, a oferit spectatorilor câteva piese muzicale, iar elevii Lior Cazac (clasa a 7-a) și Sebastian Stan (clasa a 3-a), au prezentat o mică scenetă artistică, cu titlul „Pomul care face ciori”, de Octav Pancu-Iași. În încheierea programului-cadou, oferit de către elevii şcolii-gazde, elevul Roland Ristin a interpretat la pian „Dansuri românești” de Bartók Béla.

La fel ca la toate concursurile dedicate şcolarilor, toţi concurenţii au fost răsplătiţi cu premii din partea organizatorilor, precum diplome, medalii şi cadouri, după meritele fiecăruia. Pe lângă aprecierile juriului, copiilor le-au fost acordate daruri şi premii speciale din partea oaspeţilor oficiali, care şi-au exprimat bucuria pentru acest gen de iniţiative, promovate cu consecvenţă de şcoala din Bătania. Rezultatele concursului le găsiţi în pagina a 12-a.

Sponsorii ediţiei actuale au fost: Traian Cresta, purtătorul de cuvânt al românilor în Parlamentul de la Budapesta, Fondul „Bethlen Gábor” din cadrul Cancelariei Primului Ministru, Secretariatul pentru Culte şi Naţionalităţi de la Budapesta, Autoguvernarea de Naţionalitate Română din Bătania, Fundația „Lucian Magdu” din Bătania, Asociaţia Familia, Şanse Egale şi Voluntariat din Judeţul Bichiş, Școala Generală și Grădinița Română „Lucian Magdu” din Bătania.

Rezultate şi premii:

Clasele 1–2:

1. Vivianne Horváth, Bătania
2. Reka Rákóczi, Chitighaz
3. Ana Poiendan, Micherechi

Clasele 3–4:

1. Greta Farkas, Leucuşhaz
2. Regina Megyeri, Bătania
3. Teofana Stoica, Jula

Clasele 5–6:

1. Zita Stan, Chitighaz
2. Alexandra Mester, Bătania
3. Fanni Balog, Săcal

Clasele 7–8:

1. Reka Misik, Bătania
2. Shalomea Sutak, Pocei
3. Loredana Bali, Aletea

Clasele 9–12:

1. Antonia Jivan, Jula
2. Victoria Szabó, Jula
3. Dora Misik, Jula

A consemnat: Eva Iova Șimon, redactor-șef, Foaia românească

Foto: Foaia românească, Arhid. Emanuel Văduva

Interlocutori:

Grigore Poiendan, profesor de muzică, Micherechi

Gheorghe Pătcaș, profesor de muzică, Jula

Antonia Jivan, elevă în clasa a XI-a, Liceul „Nicolae Bălcescu”, Jula

Lucia Aioanei, soprană, Filarmonica de Stat Arad – președintele juriului

Andrea Szenes, profesor de muzică, Bătania

 Reporter: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA, Emisiunile în limba română

Concert caritabil pentru o fetiţă bolnavă din Chitighaz

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 24 februarie 2019, 07:02 / actualizat: 24 februarie 2019, 8:11

Noemi Dicsa suferă de o boală rară, numită atrofie musculară spinală (AMS de tip I). Ea ar putea fi vindecată cu un tratament foarte  costisitor, de peste 130 de milioane de forinți (cca. 420 de mii de euro), dar din păcate Fondul Naţional de Sănătate din Ungaria nu-i finanţează acest tratament. Familia fetiţei însă nu renunţă. A înfiinţat o fundaţie cu numele „Împreună cu Îngeraşii Fundaţie pentru Sprijinirea Copiilor cu Dizabilităţi”, prin care poate contribui oricine la vindecarea lui Noemi. În urma acestui apel o țară întreagă, oameni de bine pun umăr la umăr pentru a o ajuta pe Noemi… Se fac concerte caritabile, se scot la licitație picturi și tot felul de obiecte, au loc evenimente sportive… toate pentru a pune bănuț lângă bănuț, să se adune acea sumă enormă, cu care se poate începe tratamentul fetiței.

Povestea lui Noemi

Noemi Dicsa s-a născut în luna ianuarie a anului 2013 şi până la vârsta de şapte luni s-a dezvoltat normal, ca orice nou-născut. Atunci mama ei, Claudia Şereş, a observat că fetiţa nu vrea să şadă şi se mişcă tot mai puţin. Au urmat luni de analize medicale, care au rezultat cu diagnosticul înspăimântător: atrofie musculară spinală, o boală care fără tratament poate duce la moartea copilului.

Medicii au propus familiei ca fetiţa să facă cât mai multă mişcare, ca muşchii ei sănătoşi să nu cedeze, să-i facă mult masaj, s-o ducă la gimnastică specială acvatică. Pentru a-i asigura toate condiţiile, familia s-a mutat la Budapesta, pentru a avea acces la cele mai bune tratamente. Contrar tuturor eforturilor însă, starea fetiţei s-a înrăutăţit treptat. Medicii au informat părinţii că Noemi s-ar putea vindeca numai dacă ar putea primi un tratament special, cu numele Spinraza, pe bază de injecţii. În primul an ar avea nevoie de patru injecţii, după care anual o singură injecţie. Încă în luna decembrie, ziarul judeţean „Békés Megyei Hírlap” a scris pentru prima dată despre cazul fetiţei Noemi Dicsa, după ce Fondul de Sănătate a refuzat cererea părinţilor de a primi finanţare pentru tratamentul care i-ar putea da şansa de a umbla, de a se vindeca.

Trista poveste şi privirea plină de speranţă a fetiţei din Chitighaz au umplut săptămânile trecute reţelele de socializare şi coperţile multor ziare din Ungaria. Familia lui Noemi a înfiinţat o fundaţie „Împreună cu Îngeraşii Fundaţie pentru Sprijinirea Copiilor cu Dizabilităţi” („Együtt a Kisangyalokk1al Mozgáskorlátozott Gyermekeket Támogató

Alapítvány”), care acum adună fonduri pentru tratamentul lui Noemi, dar mai târziu va ajuta şi alţi copii care suferă de boli cu dizabilităţi. Nu au renunţat la a primi finanţarea necesară de la Casa de sănătate, însă până să fie acceptată  cererea lui Noemi, vor să mobilizeze cât mai multă lume, care ar dori şi poate să ajute să se împlinească visul acestei fetiţe bolnave de a alerga împreună cu colegii ei de grădiniță…

Cum putem ajuta?

Fundaţia „Împreună cu Îngeraşii” a fost înfiinţată de fraţii mamei lui Noemi, dr. Abel Şereş şi Emanuela Şereş Baker, care sunt foarte recunoscători şi pentru cel mai mic ajutor. Donaţiile se pot trimite în contul fundaţiei cu menţiunea

„Együtt a Kisangyalokkal:

Nr. de cont: OTP 11733027-28360616

IBAN: HU77 1173 3027 2836 0616 0000 0000

BIC (SWIFT) Code: OTPVHUHB

 Un concert caritabil va fi organizat de  jurnalistul Tiberiu Boca și Fundația Miruna din Micherechi în data de 3 martie, la Liceul românesc „Nicolae Bălcescu” din Jula.

A consemnat:

Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA, Emisiunile în limba română

și Foaia românească

Manifestare tradițională românească la Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 1 februarie 2019, 11:04 / actualizat: 1 februarie 2019, 12:18

Sub genericul „Balul Românesc pe Țară” și în organizarea Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria (AȚRU) și a Centrului de Documentare și Informare al AȚRU, sâmbătă, 26 ianuarie 2019, la Jula, s-a desfășurat manifestarea tradițională dedicată cântecului și jocului popular românesc, ce are loc anual la Liceul Românesc „Nicolae Bălcescu” din oraș.

Au participat circa 300 de invitați din cadrul comunității românești din Ungaria, dar și din România, din orașe apropiate de graniță, precum Arad, Lipova, Oradea, Baia Mare, Timișoara, sau Caransebeș, dar și oficialități, între care s-au numărat: Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, consulii generali Florin Trandafir Vasiloni, de la Jula și Daniel Banu, de la Seghedin, și Traian Cresta, Purtătorul de Cuvânt al minorității românești în Parlamentul de la Budapesta.

Programul cultural și muzical al serii a fost foarte bogat și a cuprins artiști locali renumiți, precum Gheorghe Bagy din Aletea și Gheorghe Gros din Chitighaz, artiste consacrate din zona Bihorului, între care Cornelia Covaciu, Florica Ruja, Viorica Bradea și tânăra și foarte talentata Bianca Diana Popa, solista bănățeană Lioara Boșcu și formația sa din Timișoara, din care face parte și renumitul artist Doru Țăranu, Ioan Laszlo și formația sa din Vărșand, ș.a. Aceștia au oferit un repertoriu divers și o atmosferă tipic românească ce a bucurat întreaga asistență. De asemenea, organizatorii, dar și invitații, au pregătit numeroase cadouri oferite ulterior, printr-o tombolă.

Balul românesc pe țară a dechis sezonul petrecerilor românești. Astfel de manifestări vor mai avea loc la Liceul Românesc din Jula, dedicată elevilor absolvenți, cunoscut sub denumirea Balul acordării panglicii sau fundațiilor educative care îl susțin, precum și în alte localități în care trăiesc români: Chitighaz, Bătania sau Medgyesegyháza – ne-a informat Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria.

(Interlocutori: Tiberiu Iuhas, președintele Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria; Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria)

Foto:Protosinghel Visarion Tuderici

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA Emisiunile în limbaromână

Pr. Nicolae Bordaşiu a trecut la cele veşnice

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 19 noiembrie 2018, 12:19 / actualizat: 19 noiembrie 2018, 13:32

Sute de credincioşi din Bucureşti şi din diverse părţi ale ţării, inclusiv trei români din Ungaria, de la Micherechi şi Jula, şi-au luat rămas bun luni, 12 noiembrie, de la Părintele Nicolae Bordaşiu, decedat cu trei zile înainte, pe 9 noiembrie. Slujba de înmormântare a fost săvârşită la Biserica „Sfântul Silvestru” din Bucureşti, unde pr. Bordaşiu a slujit începând din 1981, între 2003–2010 fiind parohul acestei biserici. După slujba înmormântării, pr. Nicolae Bordaşiu a fost înhumat în cimitirul Mănăstirii Cernica, de lângă Bucureşti. La înmormântarea părintelui Nicolae Bordaşiu, descendent al unei familii cu străvechi legături cu satul Micherechi, urmaş al primilor preoţi români din Micherechi, au participat, din Ungaria, pr. Teodor Marc, preot paroh la Catedrala „Sf. Nicolae” din Jula, care are şi legături de rudenie cu pr. Bordaşiu, şi primăriţa Margareta Tat şi viceprimarul Bertold Netea, din Micherechi.

Între strămoșii părintelui Nicolae Bordașiu se numără și primul preot al comunității ortodoxe românești din Micherechi, Părintele Ioan Bordașiu, consemnat documentar la anul 1773. Deși a ajuns să cunoască în mod direct comunitatea din Micherechi doar în jurul vârstei de 88 de ani, Părintele Nicolae Bordașiu a fost iubit de micherecheni, dar și de alți tineri intelectuali români din Ungaria și, la rândul său, i-a iubit mult pe oamenii din aceste părți și a participat, în mai multe rânduri la hramuri ale bisericii din Micherechi, unde a slujit și „strămoșul său”, dar și la alte evenimente culturale din viața comunității. Din dragostea Părintelui Bordașiu pentru micherecheni și prin cheltuielile sale, a fost realizată în parcul din fața bisericii din Micherechi, o Cruce impunătoare din marmură, intitulată sugestiv „Monumentul Strămoșilor”, care a fost sfințit și inaugurat la 11 septembrie 2016, de Preasfințitul Părinte Episcop Siluan, împreună cu Preasfințitul Părinte Episcop Galaction, al Alexandriei și Teleormanului.

Memoria binecuvântată a acestui Părinte mărturisitor al Ortodoxiei și iubitor de Dumnezeu și de Neamul său, care a avut multe de pătimit în viața sa și a trecut cu seninătate peste toate acestea, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, în care și-a pus toată nădejdea sufletului său, a fost cinstită în Duminica a 25-a după Rusalii (11 noiembrie 2018) și în biserica românească din Micherechi.

Sursa: Foaia românească, Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria

Foto:

Foaia românească

Raluca Ene / Basilica.ro

Jurnalistul Tiberiu Boca s-a întâlnit în mai multe rânduri cu părintele Nicolae Bordaşiu, la Bucureşti, ori la Micherechi… ne povestește despre amintirile sale. Reporter: Iulia Kaupert 

Mesajul transmis tinerilor de părintele Nicolae Bordașiu în 2014 de Ziua limbii române la Micherechi

La mulți ani Radio România!

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 1 noiembrie 2018, 07:20 / actualizat: 1 noiembrie 2018, 8:31

La aniversarea celor 90 de ani de la înființarea radioului public românesc, Iulia Kaupert, redactor coordonator, emisiunile în limba română, Radiodifuziunea Ungară/MTVA transmite colegilor săi din România gânduri ce argumentează colaborarea dintre cele două instituții media și rememorează momentele editoriale cele mai semnificative transmise pentru ascultătorii din comunitatea românească din Ungaria și pentru ascultătorii din România. Începută în mai 2016, colaborarea prin schimburi de producții radiofonice între Radio România și Radiodifuziunea Ungară/MTVA s-a dovedit a fi un vector de imagine pentru manifestările culturale și științifice,  constituindu-se  astfel în spații radiofonice de promovare a valorilor culturale românești.

Un interviu de Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

„Eu personal mă simt mai împlinit așa, având și cetățenia română”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 17 august 2018, 19:51

„Eu personal mă simt mai împlinit așa, având și cetățenia română” – Interviu cu pr. Aurel Becan, primul etnic român din Ungaria care a obţinut cetăţenia română

– De curând, pe 6 iulie, ai fost anunţat că ai primit cetăţenia română? De ce ai vrut să fii cetăţean român?

– Aceasta a fost o veche dorinţă a mea. Încă în 1998, când s-a deschis Consulatul General al României la Seghedin, l-am abordat cu acest subiect pe domnul consul general de atunci, Andrei Oancea. Domnia sa mi-a prezentat procedura, care atunci mie mi s-a părut destul de complicată. Condiția fundamentală, în timpul respectiv, era ca înainte de solicitarea cetățeniei să pot dovedi că am avut timp de 5 ani domiciliul stabil în România. Bineînțeles că nu am putut îndeplini această condiţie, dar la ideea în sine nu am renunţat niciodată. Între timp, Legea Cetăţeniei Române s-a schimbat, procedura a devenit mai simplă, fapt care m-a favorizat să-mi depun dosarul pentru a obține cetățenia română.

– Care a fost principalul motiv pentru care ai vrut, ca pe lângă cetăţenia maghiară s-o ai şi pe cea română? Ce avantaje vei avea?

– Din punctul meu de vedere există o diferență esențială între cele două cetățenii. Membrii comunității istorice române din Ungaria niciodată nu au deținut cetățenia română, ei tot timpul au trăit sub administrația ungară, tot timpul au fost încadrați în structurile acestei țări. Deci sunt cetățean ungar pentru că și părinții mei sunt cetățeni ai acestei țări. Pe mine nimeni nu m-a întrebat dacă îmi doresc sau nu să fiu cetățean al Ungariei, am primit-o în mod automat, fără să fi avut vreo implicare personală. În cazul cetățeniei române, însă, aceasta am solictat-o eu personal, și am dobândit-o, pentru că statul român a considerat că o merit.

Sunt mai multe motive de natură sentimentală pentru care mi-am propus să devin cetățean al României. În primul rând pentru că sunt român, prin limbă, cultură și religia mea creștină ortodoxă aparțin de poporul român. Luând în considerare aceste realități mi-a fost foarte ușor să mă conving că îmi mai lipsește ceva, îmi lipsește cetățenia, care mă face să aparțin și juridic de poporul român, de România, ţara aceasta foarte mult înseamnă pentru mine. Eu în România mi-am terminat studiile superioare, am fost student la Institutul Teologic de grad Universitar din Sibiu în perioada 1985–1989. Cu toate greutățile care existau atunci în România, acești ani au fost cei mai frumoși din viața mea, lăsând o amprentă adâncă în sufletul meu. Am un respect deosebit față de România și față de frații mei de acolo.

Vreau să fiu foarte bine înțeles, niciun moment nu am pus la îndoială faptul că poți fi român bun și atunci dacă nu deții cetățenia română. Am mulți prieteni și cunoscuți, etnici români din Ungaria, care se manifestă ca și români și poate niciodată nu s-au gândit că vor să dobândească cetățenia română. Doar că eu personal mă simt mai împlinit așa, având și cetățenia română.

Nu vreau să ascund nici faptul că politica actuală a Ungariei este absolut străină de mine, și adeseori îmi creează sentimentul disconfortului. Pe mine mă liniștește mult faptul că sunt și cetățean al României.

Nu pot să-mi dau seama, momentan, ce avantaje o să am. Statutul meu este similar cu al acelor români care trăiesc în străinătate, dar sunt cetățeni români. Termenul potrivit este: cetățean român cu domicilul în străinătate. Am toate drepturile și obligațiile pe care le dețin și ei.

– Te-a influenţat faptul că de 7 ani lucrezi la Consulatul General al României? Dacă ai fi şi astăzi jurnalist, ţi-ai fi cerut cetăţenia română?

– Aș minți dacă aș susține că nu m-a influențat cu nimic, cu toate că în 1998, când prima dată am făcut asemenea solicitare nici prin minte nu mi-a trecut că eu vreodată o să stau în slujba statului român. Vreau să subliniez faptul că nici la angajarea mea de la Consulatul General al României de la Jula nu a fost un criteriu. Eu am fost angajat pe plan local ca și cetăţean ungar.

Îmi cer scuze, dar cred că a doua întrebare nu este chiar bine formulată. Poate ar suna mai bine așa: Ai mai putea să fii jurnalist la Televiziunea Ungară dacă ți-ai fi cerut cetățenia română? Mult mi-e teamă că nu!

Dar ca să răspund și la întrebarea ta, sigur că și atunci aș fi cerut-o. Activitatea mea desfășurată în cadrul Redacției Românești de la Televiziunea Ungară timp de două decenii a avut un rol important în acordarea cetățeniei române.

– Cum a decurs procedura de solicitare a cetăţeniei? Când şi unde ţi-ai depus cererea?

– Nu știu dacă are rost să intru în detalii tehnice. Legea Cetățeniei Române este pe internet, toată lumea o poate consulta. Dealtfel, dacă îmi aduc aminte bine, și în „Foaia Românească” a apărut întrega procedură.

Dosarul a trebuit să cuprindă traduceri oficiale și legalizate ale documentelor mele de identitate și de stare civilă (buletin, certificate de naștere și căsătorie etc.), dar cel mai hotărâtor a fost opinia misiunii diplomatice, în cazul meu opinia Consulatului General al României din Seghedin, unde mi-am depus dosarul. Mă folosesc de acest prilej să aduc mulțumiri în primul rând domnului consul general Daniel Banu, dar și domnului consul Cristian Daniel pentru tot sprijinul acordat.

– Ce i-ai sfătui pe ceilalţi români din Ungaria, care ar vrea să obţină cetăţenia română?

– Nu sunt în măsură să dau sfaturi la nimeni, nu pentru că nu vreau, ci pentru că eu așa cred că această problemă este una absolut personală. Este greu să dai sfaturi la cineva în acest domeniu. Sigur că aș fi bucuros să mai fie și alții care și-ar dori, și la care și statul român le-ar acorda cetățenia română. Actualmente sunt singur în această situație, dar poate vor fi și alții. Doamne ajută să fie așa!

A consemnat: Eva Iova Şimon, redactor-şef, Foaia românească

Aurel Becan cetatenie

(Interviul a fost realizat în momentul depunerii dosarului de către pr. Aurel Becan / reporter: Iulia Kaupert)

Foto: Foaia românească

„Caleidoscopul sufletului feminin”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 21 mai 2018, 08:56 / actualizat: 22 mai 2018, 8:33

Catedra de limba şi literatura română a Facultăţii Pedagogice „Juhász Gyula” a Universităţii din Seghedin şi Departamentul de Litere al Universităţii „Emanuel” din Oradea, în colaborare cu Autoconducerea Naţionalităţii Române din Seghedin şi Institutul Cultural Român Budapesta – filiala Seghedin a organizat recent conferinţa internaţională interdisciplinară „Caleidoscopul sufletului feminin”.  Evenimentul s-a desfășurat pentru a treia oară consecutiv, primele două ediţii având loc la Oradea. Au fost prezenţi profesori, cercetători, muzeografi din trei ţări, România, Serbia și Ungaria, dar au onorat cu prezenţa și consulul general al României la Seghedin, Daniel Banu și consulul Cristian Daniel, tot din Seghedin. Au prezentat lucrări de specialitate, invitaţi din Vârșeţ (Serbia), Timișoara, Oradea, Zalău, Brașov (România), Jula și Seghedin (Ungaria).

Evenimentul a fost un cadru pentru prezentarea rezultatelor unor cercetări şi exegeze întreprinse cu metodele specifice diferitelor ştiinţe umaniste (istorie şi critică literară, teologie, etnologie, sociologie, psihologie și jurnalism) asupra condiţiei femeii. Motivaţia iniţierii conferinţei vine din dorinţa evidenţierii valorilor culturale pe care le generează sufletul feminin.

De ce „Caleidoscopul sufletului feminin” – ne explică dr. Mihaela Bucin, șefa catedrei de limba și literatura română a Universităţii din Seghedin.

PC – Mihaela Bucin

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator MTVA, Emisiunile în limba română

Foto: ICR Budapesta și Iulia Kaupert

Serbare de absolvire la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 11 mai 2018, 10:19

Lacrimi şi emoţii la despărţirea de alma mater

Ziua de sâmbătă, 5 mai a fost una dintre cele mai frumoase zile din viaţa celor 48 de absolvenţi ai Liceului Nicolae Bălcescu din Jula, dar şi o zi emoţionantă pentru cei doi diriginţi – Vera Cser şi Silvia Cefan.

Sala de spectacole a Centrului Cultural Românesc s-a dovedit din nou a fi neîncăpătoare – elevi, profesori, părinţi, bunici şi prieteni au asistat la serbarea de absolvire a tinerilor care vor părăsi şcoala ai căror elevi au fost timp de 4 sau chiar 12 ani. La eveniment au fost de faţă PS. Siluan, episcopul românilor ortodocşi din Ungaria, pastorul Petrică Creţu de la Biserica Baptista din Micherechi, reprezentanţi ai consiliului local, consulii generali ai reprezentanţelor diplomatice ale României din Jula şi Seghedin, Florin Trandafir Vasiloni şi Daniel Banu, dar şi reprezentanţi ai Universităţii Aurel Vlaicu din Arad.

Serbarea a început cu cuvintele pline de suflet rostite de directoarea Maria Gurzău Czegledi, care le-a vorbit elevilor despre cele mai importante principii ale existenţei  umane, cum sunt credinţa, dragostea, dăruirea, decenţa, demnitatea umană şi atitudinea faţă de semenii noi, care se cere să fie bazată pe multă dragoste, solidaritate, toleranţă.

Festivitatea a continuat cu un program literar-artistic pregătit cu migală de absolvenţi, câteva melodii şi versuri în limba română şi maghiară, dar fiecare clasă a inclus şi câteva momente dedicate celei mai dragi fiinţe, mama.

Apoi absolvenţii au primit din partea colegilor din clasa a 11-a tradiţionala trăistuţă cu sare, pâine şi un ban, simbol al belşugului şi bucuriei.

Au fost premiaţi cei mai eminenţi elevi ai promoţiei 2014-2018. Din 1984 se decernează anual placheta Bălcescu, fondată de profesoara Lucia Borza, pentru păstrarea şi transmiterea tradiţiilor, premiile „Pentru elevii noştri” pentru merite deosebite acumulate în cei 4 ani de liceu, diploma intisutită de profesoara Iuliana Jurău Rad pentru conduită excepţională, cea a regretatei profesoare de matematică Ana Crişan, şi alte premii oferite de Catedra de filologie română a Universităţii ELTE, Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria, Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria, Autoguvernarea de Naţionalitate Română a Judeţului Bichiş şi Biserica Ortodoxă a Oraşului Mic din Jula.

Aşadar cei 48 de absolvenţi ai Liceului Nicolae Bălcescu din Jula s-au despărţit de alma-mater cu părere de rău şi lacrimi în ochi şi urmează să-şi ia viitorul în propriile mâini. În toţi aceşti ani tinerii au parcurs toate etapele adolescenţei şi totodată au atins o parte din viaţa matură. Traversând aceste caracteristici specifice vieţii, ei au de demonstrat acum că au rămas cu ceva din tot ceea ce au învăţat cândva.

Interlocutori: Maria Gurzău Czeglédi – directoare; Vera Cser – dirigintă, clasa a XII-a A; Silvia Cefan – dirigintă, clasa a XII-a B; Estera Ardelean – placheta Bălcescu; Krisztofer Paksi – placheta Bălcescu; Estera Aida Ruja – diploma profesoarei Iuliana Jurău Rad pentru conduită; Ana Petruşan – diploma profesoarei de matematică Ana Crişan; Beatrix Boca – diploma „Pentru elevii noştri”

A consemnat|: Iulia Kaupert, redactor coordonator MTVA, Emisiunile în limba română

Foto: Foaia românească

„Port cu mândrie costumul, cântecul şi vorba de acasă…”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 23 aprilie 2018, 09:36

„Port cu mândrie costumul, cântecul şi vorba de acasă…”

Interviu cu Stela Botez, „fata cu cobza” din Basarabia

„Fata cu cobza”, pe numele ei real Stela Botez a cântat în ziua de Bunavestire, pe 25 martie, pentru românii din Ungaria.

Stela este o fiinţă foarte activă, plină de energie şi talent, iar la evenimentul de la Jula nu doar a cântat, dar a şi povestit, despre ea, despre Moldova, despre portul popular pe care îl poartă cu atâta mândrie şi despre multe altele.

– Mi-a făcut o deosebită plăcere să cânt pentru românii de aici, din Ungaria. Mă aflu într-un miniturneu de 3 spectacole, la Timişoara, Arad şi Jula, organizate cu ocazia Centenarului Marii Unirii. Îi mulţumesc domnului Adrian Şimon, care m-a impresariat pentru aceste spectacole. El m-a întâlnit în sudul Basarabiei, la alte două spectacole alături de maestrul Gheorghe Zamfir. Şi atunci el s-a gândit să mă aducă şi aici în zonă, pentru că oamenii de aici chiar merită să asculte vocea şi cântecele mele. Eu vreau să cred că le-a plăcut oamenilor din Jula ceea ce le-am cântat. Am abordat azi mai multe genuri muzicale ale folclorului şi muzicii populare. Sper că am satisfăcut aşteptările tuturor ascultătorilor mei, atât cu pricesne şi folclor autentic de altă dată, cât şi cu balade istorice şi patriotice, dar şi cu muzică populară mai nouă, acompaniată de orchestră.

– Aveţi un repertoriu foarte bogat. Din câte am înţeles, scrieţi atât texte cât şi muzică…

– Da, îndrăznesc. Unele cântece populare sunt semnate de mine, atât textul cât şi melodia, acompaniate de Orchestra „Lăutarii” din Chişinău, al cărei dirijor este nimeni altul decât maestrul Nicolae Botgros. De ce spun că îndrăznesc? Pentru că eu mi-am făcut studiile în folclor la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice şi acolo am învăţat despre structura cântecului popular, structura melodiei, diferenţa dintre folclor şi muzică populară. Având aceste studii şi inspiraţie totodată mi-am permis să cânt pe scenă melodii semnate de mine. Probabil aşa interpretul reuşeşte mai bine să redea mesajul piesei către public, dacă acest mesaj este trecut prin viaţa şi prin struna sufletului său. Aşa el ajunge mai veridic la public. Şi folclorul autentic vechi, pe care-l abordez – voce şi cobză – este trecut prin sufletul meu şi mă regăsesc prin acele cântece. Altfel nu le-aş fi cântat. Dar când vine vorba de muzică nouă, aleg s-o cânt pe-a mea, adică cea care este alcătuită de mine atât text cât şi melodie, pentru că aşa mă simt eu împlinită sufleteşte.

– Este clar că sunteţi făcută pentru scenă. Vă rog să ne povestiţi, care a fost drumul care v-a adus până aici, în faţa publicului din Jula!?

– Am început să cânt încă din anii de grădiniţă. Educatoarele de acolo, precum şi alte femei de la noi din sat mă rugau să le cânt, mă ridicau pe buturugi de copaci, pe masă, pe pragul casei, ca să fiu un pic mai înălţată, pe o scenă improvizată, şi cântam acolo copilăreşte, aşa cum puteam eu atunci, melodii ce auzeam eu la radio şi tv. Ulterior, tatăl meu a fost cel care s-a gândit că eu trebuie să fiu cântăreaţă, pentru că am aceste abilităţi, am voce, am urechiuşă muzicală, am spiritul acesta de a spune oamenilor ceva fără să-mi fie teamă, fără să mă ruşinez. Sunt dezgheţată de felul meu. Tatăl meu la fel este talentat şi cândva, când era flăcău, a cântat şi el la petreceri private, în sat, cum se făceau pe timpuri, dar atunci oamenii gândeau altfel decât azi. Mămuţa mea, adică mama lui nu i-a permis să plece din sat la o distanţă mai mare, undeva unde să studieze muzică, pentru că atunci nu se punea seriozitate pe această meserie. Pe atunci erau colhozurile. Erai om serios dacă lucrai în colhoz. Deci, tata nu a făcut muzică la nivel profesionist şi şi-a dorit ca eu să fiu cea care-i păşesc pe urme şi, cumva, îi îndeplinesc visul. Iar acest vis al lui a devenit şi visul meu. Încă din copilărie îmi doream să devin cântăreaţă, să devin artist, astfel încât să am posibilitatea să încânt sufletele cât mai multor oameni. Am ştiut de mică că vreau să fac asta şi trebuie să urmez nişte paşi pentru a ajunge la împlinirea visului meu. Tata a fost cel care m-a susţinut şi m-a dat la şcoala de muzică la vârsta de 11 ani. Am început şcoala de muzică în Cantemir, după care am continuat în oraşul Cahul. Acolo am absolvit şcoala de muzică, împreună cu şcoala medie generală. Ulterior am învăţat studii medii de specialitate la colegiul de pedagogie din Cahul, unde am învăţat şi pedagogie muzicală pe lângă instrument şi voce. Instrument fiind acorden şi pian, iar voce fiind canto clasic şi în paralel cântam şi muzică populară dar şi muzică uşoară. Apoi, când a trebuit să plec de acasă, să-mi iau zborul şi să fac studii superioare la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău, am avut opţiunea de a alege folclorul pentru că era ceva ce mie-mi era mai puţin cunoscut. Eu dintotdeauna am vrut să învăţ ceva nou. Am ales catedra canto popular, unde m-am întâlnit pentru prima dată cu cobza. În aceşti ani am trecut şi prin sita concursurilor naţionale de folclor, atât din Republica Moldova, cât şi din România, reprezentând Basarabia, din punct de vedere folcloric zonal. Port cu mândrie costumul de acasă, cântecul şi vorba de acasă. La aceste concursuri mi s-a pus porecla „fata cu cobza”. Atunci când a sosit momentul, după absolvirea studiilor superioare, să-mi construiesc un repertoriu, m-am gândit ca pe lângă muzică populară, pe lângă o horă, o sârbă, o bătută, melodii pe care se poate dansa, poate se merită să promovez şi folclorul autentic vechi, în varianta de interpretare voce-cobză. Aşa a luat naştere proiectul „fata cu cobza”, proiect pe care eu îl combin cu muzică populară nouă. Astfel, din concurs în concurs, din concert în concert, din cunoştinţă în cunoştinţă am ajuns să cânt şi pentru românii din Ungaria.

– V-am citit biografia şi am dedus că sunteţi o luptătoare. Chiar m-a surprins când am aflat că pe vremea copilăriei parcurgeaţi zilnic 2 km până la şcoală, asta însemna 4 km în fiecare zi, toamna, iarna şi primăvara. Aşa a fost?

– Da, exact. Comuna mea este alcătuită din 3 sate: Pleşeni, Hănăseni şi Tătărăşeni. Şcoala era în Hănăseni, sat de mijloc, şi atunci noi, pleşenenii şi tătărăşenenii ne deplasam pe jos. Atunci încă nu erau autocare pentru elevi. Azi sunt, deci pentru copiii de azi e ceva mai uşor. Dar să ştiţi că asta a fost un fel de călire, pentru că atunci când te pregăteşti să înveţi ceva un efort fizic nu încurcă. După ce am stat 4, 5 sau 6 ore la şcoală şi am învăţat, stând pe scaun şi lucrând doar cu creierul, mergând până acasă 2 km se aerisea creierul nostru şi prindeam o nouă energie. Eu am o conexiune foarte puternică cu natura. Când eram mică îmi plăcea să stau singură în sânul naturii şi să meditez, să cânt. Nu înţelegeam pentru ce fac asta, dar mie îmi plăcea foarte mult. Iar acum, când merg acasă în satul meu natal, îmi place să mă strecor prin fundul grădinii, să stau puţin pe malul iazului. Îmi place să aud de acolo talanga de la gâtul oilor, să privesc livezile şi podgoriile de vii. Este o privelişte foarte frumoasă acolo. Cele cinci minute petrecute acolo mă încarcă cu energii noi şi mă deconectează de la tot ce înseamnă cotidian.

– Ce trebuie să ştim despre cobză? Ce fel de instrument este?

– Cobza este un instrument tradiţional românesc, foarte, foarte vechi, la care a cântat şi renumitul Barbu Lăutaru. Cobza provine de la instrumentul lăută, iar lăuta putem s-o considerăm că este sora lirei, tocmai din vremuri mitologice, dintr-o altă lume. Cobza este un instrument din lemn, cu griful îndoit, având zece strune, cu acordajul re-la-re-sol, cu gâtul îngust şi fără laduri, cu acordaj ca la vioară, astfel încât prin poziţionarea degetelor, care iau acord, şi ciupiturile de la mâna dreaptă, care ţine în mână un mediator, iese un acompaniament arhaic românesc. Mie îmi face plăcere să ştiu că pot să mă auto-acompaniez la acest instrument minunat.

Continuarea interviului cu Stela Botez și câteva secvențe din concert le puteţi asculta mai jos.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator MTVA, emisiunile în limba română

Foto: Iulia Kaupert

Sărbătoarea primăverii la Seghedin

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 9 martie 2018, 06:01 / actualizat: 9 martie 2018, 7:14

Este deja tradiție, ca românii din Seghedin să întâmpine primăvara cu o întâlnire familială, de suflet, printr-o acțiune dedicată zilei de 1 martie, sărbătoarea Mărțișorului la români. Profesorii Catedrei de limba și literatura română a Universității de Științe din orașul de pe Tisa, împreună cu Autoconducerea Românilor din Seghedin a invitat membrii comunității românești din orașul de pe malul Tisei în seara zilei de 1 martie la o serată culturală. Evenimentul a fost onorat și de consulul general al României la Seghedin, Daniel Banu și consulul Cristian Daniel. În debutul întâlnirii șefa catedrei, dr. Mihaela Bucin a vorbit, între altele, despre legătura dintre sărbătoarea Mărțișorului și Vechiul Testament, dar și despre faptul că Mărțișorul a fost inclus anul trecut în patrimoniul imaterial al UNESCO, la inițiativa comună a românilor, bulgarilor, moldovenilor și macedonenilor, țări în care de asemenea mărțișorul este sărbătorit. Dr. Mihaela Bucin a amintit și faptul că sărbătoarea mărțișorului nu a fost interzisă pe vremea comunismului deoarece nu avea nicio tentă religioasă, la fel ca plugușorul sau umblatul cu capra.

La rândul său lectorul de limba română Dr. Szabó Zsolt, cel care a inițiat această întâlnire, le-a vorbit invitaţilor despre obiceiul mărţişorului în Ardeal şi a prezentat etapele confecţionării mărţişoarelor din iască, un meşteşug specific harghitenilor din comuna Corund. Cei prezenţi au fost invitaţi să povestească amintiri legate de această sărbătoare, astfel s-a creat o atmosferă familială în care toată lumea a primit un mărţişor cadou din partea lectorului de limba română. Mărţişoarele au ajuns la Seghedin prin colet poştal trimis de către d-na Primar a comunei Stoina din judeţul Gorj, localitatea în care s-a inaugurat primul şi unicul muzeu dedicat mărţişorului.

( interlocutor lectorul Szabó Zsolt)

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – emisiunile în limba română

Foto: Iulia Kaupert

Bal de absolvire la liceul românesc din Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 17 februarie 2018, 21:15 / actualizat: 17 februarie 2018, 22:23

Peste 600 de persoane, elevi, profesori, părinţi, bunici, prieteni şi invitaţi s-au adunat în seara zilei de 10 februarie în sala festivă a Liceului românesc Nicolae Balcescu din Jula, la Balul de absolvire al promoţiei 2014-2018.

Anul acesta îşi vor lua rămas bun de la Alma Mater 48 de tineri din clasele a 12-a A şi a 12-a B, îndrumaţi timp de patru ani de diriginții Vera Cser și Silvia Cefan.

Sub privirile celor prezenți directoarea Maria Gurzau Czegledi a adresat un mesaj plin de căldură, urându-le tinerilor în pragul maturităţii, să nu-şi uite niciodată rădăcinile. Programul cultural oferit de elevii celor două clase, 48 la număr, a cuprins  momente literare, acordarea panglicii de către elevii claselor a 11-a  și s-a încheiat cu tradiționalul vals, după care tinerii și-au invitat părinții la dans. În reportajul următor îi veți asculta pe directoarea Maria Gurzău Czegledi, diriginții Vera Cser și Silvia Cefan, elevii Kristofer Paksi, Denisa Poiendan, Kata Kelemen și Timotei Igaș. La pian interpretează eleva Victoria Borszéki din clasa a 12-a A, solo cântă Dora Puha din clasa a 12-A.

Balul panglicii va rămâne cu siguranţă în sufletul celor 48 de absolvenţi una dintre cele mai frumoase amintiri ale adolescenţei.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – Emisiunile în limba română

Foto: Foaia românească

Eminescu a fost o personalitate incomodă pentru contemporani

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 ianuarie 2018, 19:28 / actualizat: 12 ianuarie 2018, 20:35

Românii îl sărbătoresc pe poetul Mihai Eminescu, la 168 de ani de la naşterea sa în data de 15 ianuarie și totodată din 2011 încoace la această dată sărbătorim și Ziua Culturii Naţionale. Și cine ar putea să ne vorbească mai frumos despre însemnătatea acestei zile decât doyen-ul catedrei de limba și literatura română a Facultății Pedagogice „Juhász Gyula” din cadrul Universității de Științe din Seghedin, domnul profesor dr. Gheorghe Petrușan, cunoscut eminescolog, invitat în studioul emisiunii „O voce românească” din Seghedin.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA Emisiunile în limba română

Compozitor și interpret: Livia Daniel, Chitighaz

Foto: Iulia Kaupert

Corul Pro Musica pune sub brad un compact disc cu colinde

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 19 decembrie 2017, 13:10 / actualizat: 19 decembrie 2017, 14:20

Recent în aula liceului românesc din Jula corul Pro Musica din Jula şi-a înregistrat cel de-al doilea compact disc, de această dată de colinde. A fost o muncă eroică depusă de membrii corului şi de dirijorul Adrian Bugyi, dar la finalul zilei s-au arătat şi roadele… cu asistenţa tehnică a colegului nostru Hegedus János am înregistrat 12 colinde. Preşedintele Fundaţiei Pro Musica, Ştefan Oroian, ne-a informat că proiectul a fost realizat cu ajutorul Autoguvernărilor Româneşti din Judeţele Csongrad şi Bichiş, a Autoguvernării de Naţionalitate Română din Jula, şi cu sprjinul Liceului românesc Nicolae Bălcescu, care a pus la dispoziţia coriştilor aula şcolii. Un interviu cu dirijorul Adrian Bugyi.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator MTVA, Emisiunile în limba română

Serată tradițională de Moș Nicolae la Seghedin

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 15 decembrie 2017, 11:39 / actualizat: 15 decembrie 2017, 12:51

Tradiţionala serată de Moş Nicolae din Seghedin, organizată de aproape patru decenii în orașul de pe Tisa a avut loc în seara de 8 decembrie. Este o întâlnire mult aşteptată în fiecare an de românii din oraş, şi nu numai, care oferă de fiecare dată un scurt program cultural, dar şi vestita mămăliguţă a la Câmpian. Evenimentul a fost organizat de Autoconducerea Românilor din Seghedin şi Autoguvernarea de Naţionalitate Română din judeţul Ciongrad. Pe lângă românii din Seghedin, Macău, Cenadul Unguresc şi Hódmezővásárhely, au onorat cu prezenţa consulii generali ai Roműniei la Seghedin şi la Jula, Daniel Banu, respectiv Florin Trandafir Vasiloni, dar şi profesorul Marius Grec de la Universitatea Vasile Goldiş din Arad, vechi prieten al comunităţii românești din Ungaria. Programul cultural a fost oferit de violonistul Kosztándi István, concertmaistru la Orchestra Filarmonică din oraşul de pe Tisa şi de pianistul Benedekfi István, care au interpretat câteva lucrări româneşti de Constantin Dimitrescu, Ciprian Porumbescu şi Bela Bartók, şi de lectorul Szabó Zsolt de la Catedra de limba şi literatura română a Universităţii din Seghedin, care a vorbit despre… poetul naţional Mihai Eminescu. Când și cum a început această poveste – aflăm la începutul reportajului nostru de la președintele Autoconducerii Românilor din Seghedin, dr. Gheorghe Petrușan.

Interlocutori: dr. Gheorghe Petrușan, președintele Autoconducerii Românilor din Seghedin; Kosztándi István, concertmaistru la Orchestra Filarmonică din Seghedin; lectorul Szabó Zsolt; bucătarul-șef, jurnalistul Petru Câmpian

Text și foto: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – Emisiunile în limba română

Astăzi dascălii nu mai sunt respectați… – de vorbă cu profesoara Anamaria Dulău din Micherechi

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 10 decembrie 2017, 08:17 / actualizat: 10 decembrie 2017, 9:18

Recent la Liceul românesc Nicolae Bălcescu din Jula a avut loc cea de-a cincea întâlnire a pedagogilor români pensionari din judeţul Bichiş. O iniţiativă de suflet venită din partea Autoguvernării Române din Judeţul Bichiş. Zeci de profesori pensionari din Chitighaz, Micherechi, Bătania, Leucuşhaz şi Jula s-au adunat în sala de spectacole a liceului, petrecând câteva ore plăcute, depănând amintiri… Acolo am întâlnit-o şi pe doamna profesoară Anamaria Dulău din Micherechi, pensionară de 10 ani, care şi-a dedicat întreaga viaţă educației copiilor.

Foto: învățătorul Gheorghe Dulău, tatăl Anamariei Dulău

Am stat de vorbă cu ea despre frumuseţile, dar şi despre provocările, greutăţile carierei de pedagog.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – Emisiunile în limba română

Foto: Basilica.ro

Premiul „Bene Merenti” 2017 pentru profesoara Maria Ambruş din Chitighaz

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 29 noiembrie 2017, 14:04 / actualizat: 6 decembrie 2017, 10:04

Decernată pentru prima oară anul trecul, la 29 octombrie 2016, într-o festivitate organizată la Universitatea din Seghedin, distincţia anuală „Bene Merenti” constă într-o diplomă, o medalie de bronz și un premiu în bani. Distincția a fost instituită de centre intelectuale românești importante: Catedra de Limba și Literatura Română din Facultatea Pedagogică „Juhász Gyula” a Universității din Seghedin și Autoguvernările românești din orașul Seghedin și județul Ciongrad.

Disticţia „Bene merenti” se acordă unui profesor de română care predă în învățământul din Ungaria de peste 10 ani, este absolvent al Catedrei de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Seghedin şi s-a remarcat prin activități intelectuale şi educaţionale intense, susținute în mediul didactic românesc din Ungaria. De asemenea, meritele obținute în plan educațional, profesional și metodic, precum și atașamentul față de limba și cultura românilor, trebui să fie recunoscute și apreciate de comunitatea școlară și umană din care profesorul premiat face parte.
Distincţia anuală „Bene Merenti” a fost acordată în 2016 doamnei profesoare Florica Santău, cadru didactic prestigios, autoare de manuale şcolare şi studii, cu o carieră pedagogică îndelungată, pusă în slujba cultivării limbii române în comunitate.
Anul acesta, la 22 octombrie, festivitatea de decernare a distincției „Bene Merenti” a fost organizată de Școala și grădinița naționalității române din Chitighaz, într-un mediu elegant și totodată familiar, apropiat. Profesoara care a primit distincția „Bene Merenti” lucrează în această școală de aproape trei decenii: Maria Ambruş.
„Distinsa noastră de azi, Maria Ambruş a fost o studentă foarte serioasă, disciplinată. Maria vorbea foarte frumos româneşte deja când a ajuns la noi la Catedră, ştiinţa asta a adus-o de acasă, la care s-a adăugat apoi seriozitatea, disciplina. Eu mă bucur că ea a ajuns o profesoară apreciată, deoarece asta este important, ca ea să aibă satisfacţii. Aspectul cel mai important al activităţii Catedrei noastre de română a fost şi este ca profesorii pe care noi îi instruim să facă faţă în viaţă, să facă o carieră frumoasă”, ne-a argumentat decizia de anul acesta domnul profesor Gheorghe Petruşan, fost şef al Catedrei de română, actualmente preşedinte al Autoguvernărilor româneşti din Seghedin şi din judeţul Ciongrad.

Şefa actuală a Catedrei de română din Seghedin, profesoara Mihaela Bucin se leagă şi sentimental de şcoala din Chitighaz, tocmai din acest motiv s-a bucurat în mod deosebit că festivitatea de premiere „Bene Merenti” s-a organizat în acest an la Chitighaz: „Am cunoscut-o pe Maria Ambruş atunci când am locuit câţiva ani, împreună cu familia mea, aici, la Chitighaz. Maria mi-a fost atunci de mare ajutor în acomodarea mea cu noul mediu. Am lucrat o perioadă aici, la grădiniţa din Chitighaz. Atunci când am fost solicitată de domnul Petruşan să vin să lucrez la Catedra din Seghedin, Maria Ambruş mi-a povestit foarte mult despre fosta ei şcoală, m-a ajutat să cunosc activitatea catedrei prin ochii unui fost student. Mi-a fost de mare ajutor pentru că ea vorbea frumos româneşte. Apoi au urmat ani când am mers împreună la cursuri de perfecţionare, la excursii în România, pot să spun că am devenit prietene. A venit apoi vremea ca Maria să-mi devină şi studentă, deoarece am primit acreditare la programul de masterat la Catedra noastră, iar Maria Ambruş s-a înscris şi a absolvit cu succes şi acele studii. Astfel a reuşit să-mi fie colegă în comisia de bacalaureat pentru română la limbă străină, examen care are loc de două ori pe an, în organizarea unui liceu din Seghedin. Toate aceste merite profesionale mi-au întărit convingerea că Maria Ambruş este demnă de premiul nostru. Cum am spus şi la festivitate, aş dori ca premiul Bene Merenti să fie considerat un premiu pentru întreaga şcoală, deoarece şcoala din Chitighaz este o şcoală frumoasă, modernă, bine dotată, şi sperăm ca acest mediu să-i încurajeze şi pe copii să înveţe cât mai bine limba română”, ne-a spus Mihaela Bucin.
„Mă simt foarte onorată că în acest an eu am fost cea aleasă pentru premiul Bene Merenti. A fost atât de impresionant şi de emoţionant că azi toată lumea mă sărbătoreşte pe mine, aici, la şcoala mea, în faţa colegilor mei, încât greu mi-am stăpânit emoţiile. Anii studenţiei la Catedra de română au fost cei mai frumoşi ani, iar foştii mei profesori de română mi-au devenit modele de urmat pentru cariera mea de profesor. După terminarea facultăţii în anul 1989, în septembrie, am luat postul de profesor aici, la şcoala din Chitighaz, şi de atunci lucrez tot aici, iată deja de 28 de ani. Să lucrezi cu copiii este un lucru foarte plăcut, deoarece copiii ne ţin tineri, trebuie să fii la curent permanent, sunt nişte fiinţe sensibile pe care noi îi modelăm, îi pregătim pentru viaţă”, ne-a mărturisit profesoara Maria Ambruş, care se consideră norocoasă că şi-a ales una dintre cele mai frumoase profesii, cea de profesor.

Festivitatea de premiere s-a desfăşurat în aula şcolii, acolo unde alături de colegi, Maria Ambruş a fost felicitată şi de directoarea şcolii Erica Borbély şi de domnul Alexandru Finna, preşedintele Autoguvernării Româneşti din Chitighaz.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – Emisiunile în limba română

Foto: Iulia Kaupert

Ziua culturală a românilor din Cenadul Unguresc

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 24 noiembrie 2017, 20:11 / actualizat: 24 noiembrie 2017, 21:11

Sâmbătă, 18 noiembrie, la Cenadul Unguresc a fost o zi de sărbătoare, o zi în care tinerii de la şcoala generală şi-au unit forţele cu membrii autoguvernării româneşti din localitate şi au organizat localnicilor din Cenad un moment care a avut ca scop reîntoarcerea în trecut. S-a cântat, s-a jucat, tinerii au spus poezii, au fost proiectate filme de arhivă despre dansurile şi tradiţiile de la Cenad.

Evenimentul a avut loc la Casa Naţionalităţilor din Cenadul-Unguresc, organizat de către Autoguvernarea Românească din Judeţul Ciongrad şi Autoguvernarea Română din Cenadul Unguresc. Evenimentul a cuprins o scurtă privire în viaţa culturală a românilor din Cenad, o prezentare şi o poveste spusă de Doina UncBarta, care a cules de la vârstnicii din sat poveşti din viaţa culturală a satului său natal, cândva plin de români.

“A fost un eveniment reuşit. Au venit mulţi din sat. Eu i-am căutat pe toţi oamenii mai în vârstă din sat pentru a-mi povesti despre cântecele, dansurile şi tradiţiile din trecut. Am adunat un materialfoarte frumos, dar mi-am dat seama că mai sunt doar foarte puţini cei de la care mai putem aduna informaţii. Avem câteva casete, înregistrări video, lucruri pe care ar trebui să le documentăm. Mama e de 94 de ani şi de la ea ştiu cum era, pe vremea când ea era fată, la şezători. Am avut cercul “Periniţa” aici la școală, am învăţat “Hora”, “Sârba” şi “Periniţa”. Am avut program de o oră din 1997. Când domnul Alexandru Hoţopan a dat frâu evenimentelor, atunci am început să ne pregătim pentru “Periniţa”. După ce am organizat şi la noi la şcoală un cerc cu numele “Periniţa”, ne-am completat programul cu dansuri şi cântece româneşti şi sârbeşti. Mă bucur că au fost prezenţi şi copiii de la şcoală, care ne vor duce tradiţiile mai departe…” a mărturisit Doina Unc Bartha.

Elevii şcolii generale, coordonaţi de către profesoara Eva Ruja Molnar au prezentat un moment literar de poezii şi cântece, iar grupul de dansuri populare al şcolii a prezentat o suită de dansuri populare, coregraf al tinerilor dansatori fiind Gheorghe Gros de la Chitighaz.

“Am venit cu mare drag la Cenad şi doresc pe această cale să le mulţumesc celor din Cenad pentru invitaţia pe care ne-au adresat-o de a fi împreună la ceas de sărbătoare şi frumoasă amintire. Am avut ocazia să vedem dansuri româneşti, privirile ne-au fost încântate de minunate costume populare şi m-am simţit extraordinar de bine. Sunt impresionat de frumuseţea dansului, de faptul că aici la Cenad românii reuşesc să menţină în continuare şi să ducă mai departe ce le-au lăsat străbunii lor. Comunitatea din Cenad este mică, dar închegată, care face lucruri frumoase şi, mai mult decât atât, oamenii mai în vârstă reuşesc să transmită copiilor aceste valori ale culturii şi spiritualităţii româneşti. Faptul că aceşti copii poartă cu mândrie costumele populare, faptul că învaţă româneşte, învaţă să danseze, să joace româneşte, este un lucru deosebit” a spus consulul general al României la Seghedin, Daniel Banu.

Evenimentul a reunit mai multe generaţii de români din Cenad, mulţi însă dintre cei de la care doamna Doina a adunat materialul etnografic neputând fi prezenţi la această întâlnire. A onorat cu prezenţa, între alții,Daniel Banu, consul general al României la Seghedin, Cristian Daniel, consul la Seghedin şi Gheorghe Petruşan, preşedintele Autoguvernării Româneşti a Judeţului Ciongrad.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Interlocutori: Daniel Banu, consul general al României la Seghedin, elevul Lole Brandon, coregraful Gheorghe Gros

Interlocutor: Doina Unc Bartha, preşedinta Autoguvernării de Naţionalitate Română din Cenadul Unguresc

Reporter: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – Emisiunile în limba română

Conferinţă despre influența Reformației maghiare asupra culturii române

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 4 noiembrie 2017, 19:35 / actualizat: 4 noiembrie 2017, 20:37

Cu ocazia aniversării a 500 de ani de Reformă Protestantă, Autoguvernarea Românilor din Seghedin împreună cu Catedra de Limba și Literatura Română a Universității din Seghedin a organizat în ziua de 28 octombrie o conferiță bilingvă intitulată „Influența Reformației maghiare asupra culturii române”. Evenimentul s-a desfăşurat în Biserica Baptistă din Seghedin, un loc cunoscut pentru tinerii baptişti care şi-au făcut studiile în oraşul de pe Tisa, dar şi pentru românii stabiliţi la Seghedin. Conferinţa finanțată de Comisia Memorială Reformația 500 a fost deschisă pe acordurile fanfarei Bisericii Baptiste Române din Micherechi, însoţită şi de câţiva tineri membri ai corului adunării.

Despre efectele spirituale şi culturale ale Reformei asupra culturii româneşti au fost prezentate următoarele prelegeri: dr. Nagy Levente, Univeristatea „Eötvös Loránd”, Budapesta: Înființarea și rolul episcopieireformate române;Drd. Petrică Crețu, Biserica Baptistă Română din Micherechi: Relația dintre Biserică și statîn gândirea reformatorilor;dr. Gheorghe Petrușan, Seghedin: Reforma și formarea identității naționale a românilor;dr. Mircea Măran, Școala de Studii Înalte pentru Educatori „Mihailo Palov” din Vârșeț, Serbia:Mișcarea baptistă la românii din Serbia;dr. Aleksandra Djurić Milovanović: Institutul de Balcanologie al Academiei din Belgrad,Serbia: Nazarenii, primii neoprotestanți români și impactul lor asupra identității spirituale aromânilor din Banatul Sârbesc;dr. Petru Weber, Universitatea din Seghedin: Relația dintre neoprotestantism și mișcareanațională Ia românii din Ungaria dualistă;dr. Mihaela Bucin, Universitatea din Seghedin: Etnologia comunității baptiste românești dinUngaria.

„500 de ani de la Reforma Protestantă a început ca o sărbătoare distantă faţă de români, de România, de viaţa românească. Faţeta protestantă a României este redusă şi destul de discretă. Însă în comunitatea românească din Ungaria, de mai bine de o sută de ani, există şi o comunitate protestantă, iar din aceasta eu cred că au ieşit personalităţi de marcă pentru comunitatea tuturor românilor din Ungaria”, ne-a declarat organizatoarea Mihaela Bucin.„Deasemeni, aceste biserici protestante, evanghelice, sunt printre acele instituţii care prezervă şi duc mai departe limba română. Protestantismul românilor din Ungaria a început la sfârşitul secolului al XIX-lea, prin înfiinţarea Adunării Baptiste din Chitighaz, a continuat cu înfiinţarea altora, la Micherechi şi în satele din Bihor. Din anii 1970 s-au înfiinţat şi adunări penticostale, precum sunt evanghelici de origine română şi la alte culte. Ne-am gândit că dacă acum s-a ivit ocazia sărbătoririi unei jumătăţi de mileniu de la începutul unei noi istorii, al unui nou tip de mentalitate, în lumea umană în care trăim, dacă învăţătura lui Isus a încercat să iasă iar la suprafaţă ca în faza primară, când Mântuitorul nostru a trăit pe pământ, am crezut că e voia Lui şi am organizat această conferinţă.”

„Sigur că fiind vorba despre o problemă extrem de delicată, foarte mulţi sunt tentaţi să vadă în aceste reforme, Reforma religioasă, o tendinţă de deznaţionalizare a românilor, ceea ce nu este o formulă potrivită, pentru că în secolul al XVI-lea, nu exista conştiinţă naţională”, este de părere prof. Gheorghe Petruşan.

„Impactul Reformei asupra culturii româneşti a existat, chiar dacă el a fost vizibil mai ales în Transilvania. Faptul că în Biserica Ortodoxă Română, treptat, începând de la sfârşitul secolului al XVI-lea, se renunţă la limba de cult slavă, slavonă, şi capătă tot mai mult loc limba română, ca limbă naţională, acesta este un efect al Reformei. Sau dacă ne gândim la convertirea la Biserica greco-catolică, din care apare mai târziu mişcarea Şcoala Ardeleană, este tot un efect al Reformei, iniţiată de Martin Luther”, a mai spus prof. Mihaela Bucin.

Pastorul Bisericii Baptiste din Micherechi, Petrică Creţu a vorbit la conferinţă despre evoluţia relaţiei dintre Biserică şi stat, dar şi despre dorinţa reformatorilor de o reîntoarcere la origini, o reîntoarcere la Biblie şi o schimbare a lumii: „Martin Luther şi-a prezentat intenţia de a reforma învăţătura creştină în sensul de a o aduce din nou la Cuvântul lui Dumnezeu. Se cunosc cele trei sola ale lui Luther, Sola scriptura, întoarcerea la Scriptură, adică să lăsăm partea care ţine de tradiţie, Biblia să fie deasupra acestora. Tot el a spus Sola fide, adică omul este mântuit numai prin credinţă, nu ne mai cumpărăm mântuirea prin indulgenţe, prin bule şi alte lucruri. În al treilea rând, Martin Luther a venit înaintea oamenilor cu o învăţătură specială despre gloria lui Dumnezeu, şi aceasta a ajuns să fie completată de Jean Calvin, care vine să spună Soli Deo Gloria, adică totul trebuie să facem pentru slava lui Dumnezeu. Reformatorii, prin aceste propovăduiri, au motivat lumea să îşi schimbe interiorul. De fapt, ei au dorit schimbarea lumii, dar prima dată s-au schimbat ei. Cred că astăzi, la 500 de ani de la Reformă, putem vorbi despre o nouă nevoie de Reformă. Este nevoie să ne schimbăm noi, şi apoi se va schimba şi lumea din jurul nostru”, a concluzionat pastorul Creţu.

A consemnat: Tiberiu Boca, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

(Articol publicat în Foaia românească, nr. 44./2017)

Foto: Iulia Kaupert

Jula – Întâlnire de suflet la 50 de ani de la absolvirea liceului românesc

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 5 octombrie 2017, 05:00

S-a scurs o jumătate de secol de când au părăsit băncile liceului românesc „Nicolae Bălcescu din Jula”. 15 din cei 32 de absolvenţi au răspuns prezent la citirea catalogului de către dirigintele onorific Gheorghe Marc. Fosta dirigintă, domna Ana Crişan s-a stins din viaţă în urmă cu cinci ani, la câteva săptămâni după ultima întâlnire.
A fost o superbă zi de toamnă, petrecută într-o atmosferă plăcută. Pentru noi, mai tinerii, a fost o plăcere să ascultăm amintirile şi poveştile foştilor elevi, care – din nostalgie – de fiecare dată ţin să se vadă la fosta şcoală românească din centrul Julei, care astăzi adăposteşte biblioteca orăşenească. S-a ţinut un minut de reculegere pentru profesorii şi colegii care nu mai sunt în viaţă. Şi-apoi au început poveştile. De menţionat că în urmă cu 50 de ani clasa era alcătuită din tineri care au venit din toate localităţile româneşti din Ungaria, din satele bihorene şi până în cele din judeţul Ciongrad. Erau unii care nici nu cunoşteau limba română… alţii au venit de-acasă cu un bagaj de cunoştinţe de limba română la liceu. Şi foarte mulţi dintre ei şi-au făcut o carieră cu ajutorul limbii române.
Un moment impresionant a fost când la finalul întâlnirii foştii elevi au cântat câteva melodii, în română şi maghiară, învăţate cu decenii în urmă.
Au fost invitaţi să participe şi trei profesori: dirigintele onorific Gheorghe Marc, fostul director Ion Budai şi fosta profesoară de rusă Iuliana Jurău Rad. În reportajul nostru, pe lângă ei, vor evoca anii tinereţii Magdalena Túri din Cenadul Unguresc, Maria Gros şi Cornelia Kovacs Mocan din Chitighaz şi Doina Misarăş din Săcal. Pe directorul Ion Budai l-am rugat să ne vorbească pentru început despre istoria şcolii româneşti care a funcţionat în această clădire până în 1981.

Interlocutori: directorul Ion Budai, dirigintele onorific Gheorghe Marc, Magdalena Túri (Cenadul Unguresc), Maria Gros (Chitighaz), Cornelia Kovacs Mocan (Chitighaz), Doina Misarăş (Săcal), Iuliana Jurău Rad, profesoară de rusă.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, emisiunile în limba română, Radiodifuziunea Ungară/MTVA
Foto: Iulia Kaupert

Adunarea generală a membrilor Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 1 octombrie 2017, 16:22

Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria, înfiinţat în anul 1993, are drept scop derularea unei activităţi ştiinţifice pentru identificarea valorilor culturale care asigură existenţa şi continuitatea românilor pe meleagurile ungare. Funcţionează cu trei secţii: etnografie, lingvistică-literatură şi istorie. Activitatea ştiinţifică depusă de către intelectualii grupaţi în jurul acestui atelier constituie una dintre cele mai importante realizări spirituale din ultimele decenii ale comunităţii româneşti din Ungaria. Încă de la începuturi Institutul îşi orientează activitatea în două direcţii principale: una de cercetare ştiinţifică pe tărîm istoric, demografic, filologic, istorico-literar, lingvistic, etnografic-etnologic, artistic, iar cealaltă de valorificare a rezultatelor cercetărilor din aceste domenii, prin publicaţii, periodice proprii şi prin cărţi. În acelaşi timp, Institutul organizează anual manifestări ştiinţifice de prestigiu, sesiuni de comunicări şi mese rotunde cu participanţi din ţară şi peste hotare.

La ședința din 23 septembrie  pe ordinea de zi a figurat darea de seamă despre activitatea Institutului pe anul 2016, dezbaterea şi aprobarea gospodăririi pe anul trecut și planul de lucru al Institutului pe anul în curs.

De  asemenea a fost stabilită și data organizării celei de-a 27-a ediții a simpozionului internaţional anual (11-12 noiembrie la Jula), care oferă ocazia facilitării contactului, schimbul de idei, informaţii şi experienţă între specialişti implicaţi. Prin organizarea Simpozionului scopul Institutului este să ofere realizarea unui dialog ştiinţifico-cultural, încurajarea intelectualilor, a generaţiilor tinere de a cunoaşte şi proteja, de a-şi însuşi şi perpetua acest patrimoniu, marcă a propriei identităţi etno-culturale. Conferinţa oferă posibilitatea de contact direct între acei istorici, etnografi, lingvişti, literaţi, etnologi, etc. din Ungaria şi România, care au acelaşi domeniu de activitate. Institutul scoate anual publicaţiile „Simpozion”, „Izvorul” şi „Lumina”.

De menționat faptul, că Institutul se confruntă de ani de zile cu serioase greutăți financiare. „Suntem foarte limitați ca societate civilă, am încercat din când în când să înaintăm proiecte la Ministerul pentru Românii de Pretutindeni… dar acolo n-avem nici măcar atâtea șanse, ca în Ungaria. Institutul a primit pe an ce trece din ce în ce mai puțini bani pentru organizarea Simpozionului, așa întrucât în acest an nici nu am înaintat proiect, dat fiind faptul că pentru România acest Institut nu este important” – spune directoarea Institutului, Maria Berenyi.

Directoarea Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria va fi invitata de onoare a celei de-a cincea ediții a Festivalului Internațional de Carte Transilvania ce va avea loc în perioada 3–8 octombrie în Piața Unirii din Cluj-Napoca. Festivalul Internațional de Carte Transilvania este un eveniment de anvergură internaţională care susţine cultura scrisă română şi universală. Centrul Clujului găzduiește, în fiecare an, numeroase lansări de carte, recitaluri de poezie şi lecturi publice; întâlniri cu scriitori români şi străini; dezbateri, conferinţe, colocvii, concerte și spectacole. Anul acesta, cei care vor participa la cea de-a cincea ediţie a Festivalului, se vor putea întâlni cu personalități celebre în lumea literaturii contemporane, precum Sandrone Dazieri, Maria Berényi, Alice Notley, Irina Petraș și Petr Borkovec. Misiunea Festivalului Internațional de Carte Transilvania este aceea de a oferi, timp de șase zile, o călătorie extraordinară în lumea cărților, printr-o manifestare culturală amplă pe măsura Clujului academic, cultural și spiritual.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, emisiunile în limba română, Radiodifuziunea Ungară/MTVA

Sursa: http://www.romanintezet.hu/index.php

Foto: Foaia românească

Lector nou la Catedra de limba şi literatură română a Universităţii de Ştiinţe din Seghedin

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 21 septembrie 2017, 12:59

Universitatea de Ştiinţe din Seghedin a decis numirea lui Szabó Zsolt ca lector de limba română începând cu anul universitar 2017/2018. Szabó Zsolt, în vârstă de 34 de ani, este născut la Gheorgheni, în judeţul Harghita, şi are limba maternă română. S-a format exclusiv la instituţii de învăţământ româneşti la Miercurea Ciuc, Tg. Mureş, Cluj, Bucureşti şi Craiova. Este doctor în filologie, obţinându-şi recent doctoratul cu disctinţia Magna cum laude la Universitatea Petru Maior din Tg. Mureş. A predat timp de 14 ani literatura română la Colegiul Tehnic „Batthyany Ignac” din Gheorgheni numai pentru elevi de naţionalitate maghiară, la Seghedin însă întâmpină o nouă provocare – predă limba română pentru tineri de naţionalitate română din Ungaria şi „basic romanian” pentru studenţi străini care se află în oraşul de pe Tisa cu bursă Erasmus Plus. Profesorul Szabó Zsolt a fost invitatul emisiunii radiofonice „O voce românească”.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, emisiunile în limba română, Radiodifuziunea Ungară/MTVA

Festival gastronomic românesc pentru a 13-a oară

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 8 septembrie 2017, 08:28 / actualizat: 10 septembrie 2017, 7:48

Centrul de Informare şi documentare al AŢRU, împreună cu Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria a organizat sâmbătă, 2 septembrie, festivalul gastronomic românesc. La cea de-a 13-a ediţie a festivalului, care s-a desfășurat în curtea spațioasă a liceului românesc, au participat 33 de echipe din localităţi româneşti din ţara noastră şi din România. Evenimentul a fost onorat de prezenţa ambasadorului României la Budapesta, Marius Lazurca şi a consulului general din Jula, Florin Trandafir Vasiloni.

Ideea unui astfel de festival a pornit în urmă cu 13 ani de la AŢRU, prima ediţie desfăşurându-se în curtea autoguvernării, cu participarea a doar câteva echipe din judeţele tradiționale unde sunt comunități de români, Bichiş, Ciongrad şi Bihor, apoi festivalul a crescut pe an ce trecea– ne-a mărturisit purtătorul de cuvânt al românilor în Parlamentul din Ungaria, Traian Cresta. Atmosfera a fost întreţinută de o formaţie folclorică venită din România, de la Vărșand (din jud. Arad). Juriul format din 5 membri şi condus de şeful Gál Tibor a decis ca anul acesta premiul întâi să-l acorde echipei Autoguvernării Românești din Bedeu, locul doi echipei Autoguvernării Românești din Şercad, iar locul trei şcolii româneşti din Aletea. Au fost acordate mai multe premii speciale, dintre care amintim premiul oferit de preşedintele Asociaţiei Culturale Făgeţeana, Ioan Gheorghe Oltean, echipei formate din membrii Autoguvernarea  de Naționalitate Română a Orașului Gyula care a gătit o ciorbă de peşte. Câştigătorii vor merge într-un sejur de trei zile în Ţara Făgetului.
Vă invit să gustați și Dvs. din atmosfera festivalului gastronomic românesc din Jula.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, emisiunile în limba română, Radiodifuziunea Ungară/MTVA

Sântă-Măria Mare a adunat numeroşi români în Catedrala Episcopală din Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 19 august 2017, 06:58

Credincioşii ortodocşi români din Jula au demonstrat pe15 august,cum o simplă zi de marţi se poate transforma într-o zi de sărbătoare aleasă. În jur de 200 de români din Jula şi împrejurimi, de la Micherechi, Chitighaz, Otlaca Pustă și Bichişciaba, alături de credincioși din Oradea şi Arad, au luat parte la Sfânta Liturghie oficiată în catedrala Sân’ Nicoară de pr. VasileSabău din Oradea, pr. Teodor Marc (paroh la Jula-Mare) şi pr. Petru Puşcaş (paroh la Jula-Mică). Credincioşii au fost chemaţi la această aleasă sărbătoare în mod special şi de către credincioasa Maria Marc, mama preotului paroh din Jula, care a considerat că ziua de Sântă-Măria Mare este o bună ocazie pentru ca românii dintr-o parte şi alta a graniţei româno-maghiare să se întâlnească, să sărbătorească împreună şi să se bucure unii de alţii. În cadrul Sfintei Liturghii, interpreți din Oradea și Arad au cântat pricesne şi cântări bisericeşti.

A consemnat: Eva Iova, redactor-șef Foaia românească

Foto: Szél Zsolt

Interlocutori:Maria Marc (Jula), pr. Vasile Sabău (Oradea), Luca Bondar (Oradea), Maria Ardelean Paksi (Jula), Eva Sabău Pătcaş (profesoară Jula)

Reporter: Iulia Kaupert, redactor, emisiunea O voce românească, MTVA

Reuniune în amintirea Floricăi Duma în Ungaria

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 13 iulie 2017, 06:29

„Te-oi crăpa, lume, cu dor” – această melodie a condus-o pe ultimul drum la Oradea pe îndrăgita interpretă de muzică populară, Florica Duma. Românii din Ungaria au iubit-o şi au apreciat-o mult pe această Floare a Bihorului, care s-a stins în dimineaţa zilei de 9 mai. Vestea dispariției sale a zguduit și comunitatea românească din Ungaria. Interpreta s-a născut în anul 1946, în cătunul Cărănzel din județul Bihor. A concertat de mai multe ori la baluri și nu numai, în localități românești din țara noastră. Una dintre cele mai bune prietene ale ei a fost doamna Maria Marc, care a avut inițiativa ca duminică, 9 iulie, în catedrala Sf. Nicolae din Jula să se țină un parastas în amintirea ei. Au participat în număr mare rude și colegi de breaslă din Oradea, dar și prieteni şi cunoscuţi de pe meleagurile noastre. Slujba de parastas a fost săvârşită de părintele Teodor Marc din Jula şi de părintele Vasile Sabău de la Biserica Ortodoxă română „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Oradea. Florica Duma a fost o artistă desăvârşită, cu un repertoriu autentic inspirat din lumea satului, care făcea această meserie cu pasiune. Un om deschis, cu suflet mare. Românii din Ungaria o vor păstra mereu în amintire.

Interlocutori: Maria Marc (Jula); Victoria Dărăban, Marcel Leac, Giulia Leac (nepoți); Ion Budai (Jula); părintele Vasile Sabău (Oradea)

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, emisiunile în limba română, Radiodifuziunea Ungară/MTVA

Foto: Kajtsa Zoltán

Serbare de absolvire la școala generală din Bătania

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 22 iunie 2017, 10:33

La finele săptămânii trecute la școlile generale din Ungaria clopoțelul a sunat pentru ultima dată. Și elevii din școlile românești și-au luat rămas bun de la instituțiile care le-au fost a doua casă în ultimii opt ani. La Bătania și-au încheiat studiile 11 copii.

Sunetul clopoțelului anunță un final, dar și un nou început. Aula școlii generale românești „Lucian Magdu” s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru elevii, profesorii, părinții și bunicii celor 11 absolvenți.  Amfitrioana zilei a fost directoarea adjunctă Viorica Şutea, care i-a salutat și pe invitații care au onorat cu prezența: între alții, Traian Kreszta, purtătorul de cuvânt al românilor în Parlamentul de la Budapesta, fiul al orașului, Gheorghe Mihuț, președintele autoguvernării locale românești și primarul localității, Marjai János. După ce au fost intonate imnurile de stat ale Ungariei și României, și-au luat rămas bun de la absolvenți elevii din clasa a VII-a, care au înmânat trăistuțele cu merinde pentru lungul drum care-i așteaptă, inclusiv directoarei Iulia Olteanu și dirigintelui Albert David. Festivitatea s-a întins anul acesta un pic mai mult, pentru simplul fapt, că absolvenții au dorit să-și exprime, fiecare în parte, trăirile și experiențele acumulate în decursul celor opt ani, s-au adresat colegilor cu umor și profesorilor cu recunoștință. Festivitatea s-a încheiat cu intonarea tradiționalului imn al absolvenților, „Gaudeamus igitur”.

Cu tristețe însă, din interviul realizat cu directoarea școlii, Iulia Olteanu, am aflat că unii părinți, din motive financiare, nu-și pot permite să-și trimită copilul la Liceul românesc „Nicolae Bălcescu”din Jula, chiar dacă acești copii sunt foarte talentați și și-ar dori mult să-și continue studiile în limba română.

Celor 11 tineri deosebit de simpatici, emoționați până la lacrimi, dar însetați de a cunoaște viitorul, precum și tuturor absolvenților de clasa a VIII-a din școlile românești din Ungaria, le dorim mult succes, curaj şi o vacanță minunată!

Interlocutori: elevii Ristin Clara Fabiana, Stan Teodor şi Şimon Tiberiu Emanuel; dirigintele Albert David; directoarea şcolii, Iulia Olteanu

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, emisiunile în limba română, Radiodifuziunea Ungară/MTVA

Foto: Bodóczky Gábor, Șc. gen. Lucian Magdu, Bătania

A IV-a ediție a Zilei poeziei creștine românești

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 31 mai 2017, 06:02 / actualizat: 31 mai 2017, 7:18

 Școala generală din sătulețul Avram Iancu din România, situat la doar câțiva kilometri de Salonta, a găzduit în data de 27 mai cea de-a patra ediție a Zilei poeziei creștine românești. Ideea unei astfel de acțiuni a venit în 2013 din partea profesoarei Mihaela Bucin, șefa Catedrei de limba și literatura română din Seghedin, fiind inspirată de faptul că din acel an şcolar au fost introduse ore de religie, respectiv, de etică, discipline care au menirea să contribuie la formarea personalităţii copiilor şi, implicit, la dezvoltarea calitativă a societăţii.

A fost pentru prima dată când evenimentul a trecut frontierele Ungariei. Au venit copii și profesori din Micherechi și din cinci localități Românești: Talpoș, Tulca, Avram Iancu, Salonta și Tămașda, reprezentând mai multe culte: ortodox, baptist și penticostal, care au fost întâmpinați, după tradiția românească, cu pâine și sare. Au onorat cu prezența primarul localității Avram Iancu, Traian Micle, directoarea școlii, Codruța Lup, primărița din Micherechi, Margareta Tat, consulul general al României la Jula, Florin Trandafir Vasiloni și pastorul Ovidiu Bulzan din Arad.

Evenimentul s-a desfăşurat într-o atmosferă deosebit de prietenoasă. Pe lângă poeziile recitate copiii au avut de ornamentat şi câte o farfurie pe care au scris un mic îndemn înțelept de la poetul Traian Dorz, un poet bihorean, cu o vastă operă, un poet deosebit de valoros pentru cultura română.

așa.”

După cum a afirmat pastorul Petrică Crețu din Micherechi, întâlnirea a fost una de succes, în sensul că tot ce s-a petrecut aici, felul în care copiii au recitat, felul în care au fost aleși autorii de poezii, toate au fost foarte bine făcute. Relațiile dintre elevii din Micherechi și elevii din școlile din România au devenit mai bune, dar și relațiile dintre profesori, și chiar dintre autorități.

„Concluziile sunt frumoase și triste” – a declarat doamna Mihaela Bucin. „Frumoase pentru că e clar că ceea ce se întâmplă cu ocazia acestor întruniri este un lucru care nouă, muritorilor de rând, ne scapă, fiindcă așa cum spuneam și cum cred că observă oricine, putem aborda o serie de subiecte din lumea asta mare. Dar atunci când abordăm subiectul credinței și când ne raportăm la Isus, indiferent câți ani avem, suntem adulți sau copii, știm multe sau puține, umblăm sau nu la biserică, se întâmplă acel lucru minunat, că Dumnezeu coboară între noi. Și-atunci totul se umple de pace, de liniște, lucrurile merg de la sine, ne uităm supărările, nu ne mai jignim. Dumnezeu ne deschide gura și putem vorbi, copiii ne ascultă și nu se plictisesc. Asta se întâmplă de fiecare dată și din cauza aceasta devin dependentă de Ziua poeziei creștine și văd că și alții sunt așa.”

Ziua poeziei creștine românești s-a încheiat cu o rugăciune comună și o agapă.

Interlocutori: dr. Mihaela Bucin, șef de catedră; Letiția Denuta și Martin Ruben (elevi din Micherechi); Andreea Crețu (elevă din Salonta); Tünde Ruja Nyári, directoarea grădiniței românești din Micherechi; Petrică Crețu, pastorul Bisericii Baptiste din Micherechi

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator MTVA – Radiodifuziunea Ungară, Emisiunile în limba română

Foto: Iulia Kaupert

Preșcolarii din Bătania se pregătesc de sărbătorile Pascale

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 13 aprilie 2017, 19:04

Odată cu apropierea sărbătorilor și preșcolarii de la grădinița „LucianMagdu” din Bătania se pregătesc să întâmpine SfintelePaști. Îninstituția de învățământ din județul Bichiș sunt înscriși 50 de copii, care învață nu numai în limba română, dar și în maghiară și engleză. Copiii sunt în grija a trei educatoare și trei îngrijitoare. Grădinița-model este apreciată nu numai de familiile române, dar și de cele maghiare, care își înscriu aici copiii cu încredere, pentru că climatul este unul foarte plăcut, familial.

Copiii așteaptă cu emoții sosirea iepurașului. Cum este tradiția în Ungaria, băieții luni se duc la stropit, unde în schimbul unei poezioare primesc ouă roșii.

(Interlocutori dr. Mihaela Putin și Adelina Olteanu-Sturza, educatoare)

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator MTVA – Radiodifuziunea Ungară, Emisiunile în limba română

Foto: Adelina Olteanu-Sturza, Grădinița „LucianMagdu” din Bătania

Micherechi, o localitate unde reînvie jocul tradițional românesc

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 17 martie 2017, 08:20

La Micherechi (în Ungaria) de ani de zile nu se mai organizează baluri româneşti în perioada Carnavalului. Poate această formă urbană a petrecerii nu a prins rădăcini în această comunitate românească tradiţională. În schimb pare să învie jocul, o formă de distracţie cu rădăcini adânci, despre care am crezut că a dispărut odată pentru totdeauna. În seara zilei de 25 februarie Căminul cultural Gheorghe Dulău din Micherechi s-a dovedit a fi neîncăpătoare.

S-a organizat aici un joc tradiţional românesc, cu participarea a numeroşi dansatori de la Echipa de păstrare a tradiţiilor „Gheorghe Nistor”, ai colegilor lor de la Ansamblul Körös din Jula, dar şi ai unor renumiţi muzicanţi din Micherechi, ca Ioan Covaci, nepotul regretatului meșter popular Teodor Covaci , orchestra lui Patyi Zoltan, actualul director artistic și coregraf al Echipei „Gheorghe Nistor”, dar şi o orchestră invitată din localitatea românească Pălatca. A fost o seară incendiară, care s-a încheiat cu un joc pe cinste.

„Echipa de păstrare a tradiţiilor „Gheorghe Nistor” a fost înființată cu 70 de ani în urmă, la 20 octombrie 1947. Atunci s-au adunat 50-60 de tineri însuflețiți din sat la școala generală de lângă biserica ortodoxă, pentru a înființa „Grupul cultural din Micherechi”. Cu aceste rânduri își începea unul din membrii fondatori, regretatul învățător Gheorghe Dulău, amintirile așternute pe hârtie la aniversarea a 50 de ani de la înființarea echipei.

Tinerii și-au exprimat îngrijorarea că obiceiul jocului tradițional din Micherechi se pierde cu timpul, de aceea au crezut de bine  să înființeze acest grup, care avea cor, echipă de teatru, orchestră de muzică populară și patru perechi de dansatori la timpul respectiv. Primul conducător al echipei de dansuri a fost Marius Turcu. În zilele noastre dansurile micherechenești, cum ar fi mânânţelu, ardelenescu, chimpinescu, bătuta, duba,  sunt cunoscute în întreaga lume, din Japonia până în Brazilia.

În 2017 se împlinesc și 30 de ani de la dispariția celor doi maeștri ai artei populare, dansatorul Gheorghe Nistor și primașul Teodor Covaci, la doar o săptămână diferență, care au cultivat și au popularizat neobosit dansul și muzica din Micherechi.

Interlocutori: Ioan Covaci, organizator; Gheorghe Berényi, organizator; Gheorghe Netea, fost conducător al echipei de dansuri; Zoltán Patyi, director artistic, coregraf

A consemnat Ștefan Crâsta, redactor, Radiodifuziunea Ungară, Emisiunile în limba română

(Foto: Iulia Kaupert)

Săptămâna căsătoriei la Micherechi

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 3 martie 2017, 21:48 / actualizat: 7 martie 2017, 10:05

De 53 de ani împreună la bine și la greu – Soții Ana și Teodor Netea din Micherechi

Săptămâna căsătoriei este  sărbătorită în 21 de ţări de pe patru continente. Ungaria a aderat la această mişcare în 2008, prin cooperarea bisericilor creştine şi a organizaţiilor civile, cu participarea a numeroase oraşe, localităţi şi comunităţi. Săptămâna a fost marcată anul acesta între 12-19 februarie. Ana şi Teodor Netea din Micherechi şi-au unit destinele de mai bine de cinci decenii. Se cunosc încă din copilărie. Mai târziu prietenia s-a schimbat în dragoste, cei doi căsătorindu-se în urmă cu 53 de ani. Toată viaţa au fost gospodari, au muncit din greu în foliile din Micherechi. Au doi copii şi trei nepoţi, şi mai au o singură dorinţă – un strănepot…

Cum erau nunţile de demult din Micherechi, care este rolul soţiei şi al soţului într-o căsnicie, dacă este importantă credinţa şi dacă mai poate fi susţinută în secolul XXI. instituţia căsniciei – sunt câteva întrebări la care ne-au răspuns Ana şi Teodor Netea.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator MTVA – Radiodifuziunea Ungară, Emisiunile în limba română

Muzică: primaș Teodor Covaci din Micherechi, maestru al artei populare, înregistrare 1975