Publicat de Cristina Ion,
28 octombrie 2017, 03:29
Petrică Mîţu Stoian este interpretul de muzică populară care are talentul de a transmite printr-un cântec acea forţă de identificare a ascultătorului cu un episod din viaţa personală sau a comunităţii. Descendent dintr-o familie celebră păstrătoare de tradiţii, mătuşa sa este cunoscutul rapsod popular Domnica Trop, căreia i s-a acordat titlul de ”tezaur uman viu”,
Petrică Mîţu Stoian a adus de la munte în atenţia iubitorilor de cântec acele melodii, care au devenit de nelipsit la sărbătorile familiale şi comunitare. O voce uşor recognoscibilă, cu un respect deosebit pentru rostirea în grai, prezenţa scenică a interpretului din Izverna Mehedinţilor este dorită şi memorabilă. Poate de aceea, cântece de dată recentă au fost îndrăgite de public şi au devenit foarte cunoscute şi receptate cu mare plăcere, cu toate că au o istorie scurtă, sunt ”de acum” şi totuşi par a fi dintotdeauna.
Cântecul ”Mi-o lăsat moşu cănuţa” a avut un succes nesperat la public. Istoria interioară a acestui cântec face trimitere la două registre de referință: expresia populară ”a lăsa cu limbă de moarte” (testament verbal în mentalitatea populară) şi petrecerea în dublă accepţiune (a bea şi a se petrece prin viaţă).
În noiembrie 2013 Comisia națională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial i-a acordat Domnicăi Trop titlul de Tezaur Uman Viu, un proiect iniţiat şi derulat sub auspiciile UNESCO. Argumentul a fost că Domnica Trop a devenit un reper al muzicii populare românești și păstrător al cântecului autentic vechi, specific Olteniei de sub munte.
În Cireşarul anului 1938 s-a născut la Izverna Mehedinţilor cea care va da melosului popular românesc inflexiuni ale interpretării şi versuri create de ea, rapsodul popular, cu acea dezinvoltură care cucereşte Eternitatea. Peste Podul lui Dumnezeu de la Ponoarele, monumentalitate şi sălbăticie îngemănate inedit, se arcuieşte doina mehedinţeană cântată de Domnica Trop.
Prezenţă emblematică pentru interpretarea folclorului autentic, Domnica Trop creează spontan cântece liber ornamentate, amprentându-le cu o emisie naturală specifică zonei. Stilul tradiţional este grefat pe limbajul traditional, grai specific Plaiului Cloşanilor, şi convinge prin sensibilitatea trăirii şi interpretării. Probabil că frumosul natural al Plaiului Cloşanilor a modelat sufletul rapsodului popular, căuş în care se-adună picăturile de har. Ornamentarea melodică reflectă minunile cioplite în Nemurire: Pragul, Podul lui Dumnezeu, sau Lacul Zaton sau Lapiezurile amintind de legenda diavolului.
Pe Domnica Trop trebuie s-o auzi vorbind şi cântând. Particularităţile lingvistice, ca şi inflexiunile rostirii fac din cântecul Domnicăi Trop singularităţi majestuoase. Cadenţele melodiei şi forma liberă improvizată amintesc că aici, cântecul este unul dintre cele mai vechi straturi ale folclorului românesc: doina mehedinţeană, cântecul doinit, se aşază maiestos curcubeu peste Podul lui Dumnezeu.
Ca să ajungi la casa Domnicăi Trop trebuie să laşi drumul mitic să-şi continuie legenda şi să urci pieptiş dealul pentru a atinge înălţimea troienită de praful de stele, care aureolează casa de la poalele muntelui. Aici sau la conac în munte a compus cântecele care o identifică azi în Galeria interpreţilor de muzică populară. Cele mai dragi îi sunt, ne-a mărturisit, Fir-ai naibului de deal, Sara când răsare luna, S-o legat, neică, legat.
Socotit un fenomen muzical care identifică o zonă etnofolclorică, Domnica Trop a fost apreciată de public, de specialişti şi invitată să participe la festivalurile de folclor de când avea 27 de ani. A obţinut Trofeul Festivalului „Cântec nou în Mehedinţi”, Premiul Special pentru Autenticitate la Festivalul „Maria Tănase” (1973), Locul I pe ţară la Festivalul „Cântarea României” (1979) şi Premiul Naţional „Ethnos” (1999), primul acordat unui interpret al judeţului Mehedinţi. De peste două decenii Domnica Trop susţine recitaluri la festivalurile la care altădată participa pentru a convinge că frumuseţea cântecului doinit mehedinţean trebuie premiat. Acum este elogiată la fiecare intrare în scenă. Când a cântat la Sala Radio Mărie, Mărie, celebrul dirijor Paraschiv Oprea a încercat să o acompanieze cu Orchestra Radio, dându-i intrările. Spre stupoarea publicului s-a întâmplat o scenă de neuitat: “tanti” Domnica Trop s-a întors către maestru şi i-a zis cu năduf: Nu mai da, bre, din mâini, că mă încurci!
Mi-a povesti întâmplarea adăugând: Păi mă-ncurca, maică, fiindcă el voia iute şi eu nu mă puteam ţine după el. Aşa că m-a lăsat şi eu am luat-o aşa cum ştiam eu… (detalii în : Gabriela Rusu-Păsărin, Flori de gheaţă, Fundaţia Scrisul Românesc, Craiova, 2004, pp.210-220).
Dincolo de versurile cântecelor sale este o filozofie, dincolo de melodie sunt versurile – litanie. Domnica Trop se identifică azi cu un loc, locul dăruit de Dumnezeu. Se numeşte Izverna şi nu întâmplător acolo este Podul lui Dumnezeu, nu întâmplător sunt Ponoarele sau peşterile, lapiezurile şi lacul selenar pe timp de secetă, Zaton. Şi nu întâmplător a lăsat cântecul Domnicăi Trop. Generaţii de interpreţi îi vor prelua cântecele făcându-le astfel nemuritoare.
Domnica Trop nu este singură. Cântecul ei a-ntinetit sufletul femeilor din Izverna. Vocile lor se aşază curcubeu peste Podul lui Dumnezeu, iar glasul Domicăi Trop vibrează în memoria locului, aureolând-o cu titlul de Tezaur uman viu.
Galeria interpreţilor de muzică poulară continuă la Radio România Regional. Sunt Gabriela Rusu-Păsărin şi vă invit să ascultaţi voci emblematice pentru folclorul muzical românesc, prezenţe irepetabile într-o Galerie a frumoaselor amintiri despre puterea de purificare a sufletului prin cântecul autentic românesc.
Domnica Trop: S-o legat, neică, legat – din Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune
Domnica Trop: Mărie, Mărie – din fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune
Domnica Trop: Sara când răsare luna – din Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
