Ioan Mircea Pașcu: După Primul Război Mondial, Japonia n-a vrut să recunoască unirea Basarabiei cu România. Au avut ezitări, au avut socotelile lor cu rușii

Publicat de Gabriel Stan, 26 februarie 2024, 19:30

Pe 29 martie se vor împlini 20 de ani de când România a aderat la NATO. Invitat la „Interviul săptămânii” este fostul ministru al apărării între anii 2000-2004, profesorul și politologul Ioan Mircea Pașcu, cel care a condus reformele necesare pentru adaptarea Armatei Române la standardele Alianței.

Ioan Mircea Pașcu a fost prezent inclusiv la Praga, în 2002, când România a fost invitată să adere la Alianță, iar după reușita din 2004 a urmat o strălucită carieră politică, fiind 14 ani europarlamentar, dintre care cinci vicepreședinte al Parlamentului European.

Interviu realizat de Cristian Dumitrașcu.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule profesor Ioan Mircea Pașcu, bun venit la „Interviul săptămânii”! Care credeți dumneavoastră că ar fi pericolul cel mai mare, dacă ar fi să se întâmple ceva neplăcut de la est, având în vedere că este război la graniță?

Ioan Mircea Pașcu: Cred că pericolul cel mai mare este ca Rusia să reușească până la urmă să ajungă la Odesa, pentru că de la Odesa se va deplasa în Bugeac și va ajunge pe Dunăre și, în felul acesta, vom avea Rusia vecina noastră.

Și, mai mult decât atât, va închide ieșirea Ucrainei la Marea Neagră și toate exploatările noastre de gaz și de petrol din Marea Neagră vor fi puse sub semnul întrebării. Deci asta mi se pare scenariul cel mai negru pe care putem să-l luăm în calcul; și ar trebui să fim pregătiți și pentru așa ceva, deși cred că și ucrainenii, și occidentalii sunt conștienți de importanța acestei chestiuni.

Dacă se întâmplă lucrul ăsta, din Odesa se poate activiza și Transnistria, deși Transnistria n-are o șansă prea mare, ținând seama de faptul că este prinsă între Ucraina și Moldova. Dar, dacă ajung la Odesa, pot să ajungă ușor și în Moldova, și atunci pot să fie probleme și în Moldova, nu că ar trece la un atac, dar vor fi, vor exercita presiune mai puternică de acolo. Deci ăsta mi se pare, după mine, cel mai negru scenariu.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Acesta este un subiect interesant și cu Republica Moldova. Aveți experiența acestor ani, mulți, de la ieșirea din spațiul sovietic. Cum vedeți traiectoria Republicii Moldova? Sigur, în strânsă legătură cu relația noastră cu Replica Moldova. Care sunt șansele ca la un moment dat să scape cu adevărat de influența rusească?

Ioan Mircea Pașcu: Singura șansă este să intre în Uniunea Europeană. În momentul ăla, granițele dintre noi dispar și practic are loc, deci, o unire de facto, așa cum există între Austria și Germania, în momentul de față. Și cred că este fezabilă această chestiune. Este fezabilă.

Deja au statut de candidat, încep negocierea capitolelor de încheiere a acquis-ului lor comunitar. Îi vom ajuta cât se poate de mult. Viitorul Moldovei trebuie să fie numai în Uniunea Europeană, pentru că este ultima bucată de latinitate aflată în afara Uniunii Europene, și, deci, este firesc să revină la patria-mamă, ca să zicem așa. Noi am avut niște contacte cu moldovenii încă înainte de proclamarea independenței lor. Am avut niște consultări cu ei.

Bineînțeles că n-am vrut să dăm amploare acestor contacte, pentru că era totuși Uniunea Sovietică și nu voiam să fie percepute greșit. Dar, cât am putut să-i ajutăm pe prietenii noștri, i-am ajutat în felul acesta. Nu cu multe, cu mici-colo, cu câte ceva, anumite produse și așa mai departe, dar au existat.

Iar în momentul în care urmau să își declare independența împreună cu celelalte republici sovietice, mi-aduc aminte că a venit la mine ambasadorul japonez, domnul Furukawa, eram consilierul de politică externă al președintelui, și m-a întrebat care va fi atitudinea României, întrucât Tokyo se interesa de treaba asta; și nu voia ca Tokyo să ia o măsură până nu știe care e poziția României.

Și am să vă spun de ce, pentru că, după Primul Război Mondial, Japonia a fost țara care n-a vrut să recunoască unirea Basarabiei cu România. Au avut ezitări, au avut socotelile lor cu rușii. Mă rog, n-au ieșit, pentru că iată astăzi unde se află, dar au avut anumite rețineri și, din punctul ăsta de vedere, un anumit interes special pentru Moldova există la Tokyo.

Și, ca atare, în virtutea acestui interes, bănuiesc că au fost să întrebe. Am mers și l-am întrebat pe domnul președinte: Domnule președinte, uitați, japonezii se interesează. Și zice: Spune-le că vom recunoaște primii această independență. De altfel, era singurul pas logic, pentru că nu puteai să faci unire cu Moldova cât timp era, rămânea în Uniunea Sovietică.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Corect.

Ioan Mircea Pașcu: Nu puteai să faci decât dacă ieșea din căsătoria aia și eventual contemplai tu o eventuală căsătorie. Deci, primul lucru logic era să sprijinim independența Moldovei.Iar, sunt unele capete înfierbântate care susțin că s-ar fi putut face mai mult, că am fi putut să ne unim şi așa, nu e adevărat.

La un moment dat chiar Putin a făcut o referire la faptul că România are încă niște rigori ale Tratatului de Pace încheiat în 1947, rigori teritoriale în care, până la urmă, Moscova ne-a sprijinit să obținem înapoi Ardealul de Nord, cu condiția să renunțăm la Basarabia, lucru pe care Ceaușescu s-a făcut că l-a uitat și în decembrie ’89 a început să-l vânture. Nu cred că a fost de bun augur.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Când ați fost la Chișinău ultima dată?

Ioan Mircea Pașcu: Cu ani în urmă. Eram în Parlamentul European, îmi aduc aminte, și aveam doi studenți, dacă nu mă înșel, la doctorat, lucrau acolo. Și au venit la hotel și mi-au spus, zice: domnule ministru haideți, că îmi spuneau domnule ministru, haideți cu noi cu mașina.

Plecăm, mergem în afara Chișinăului, repede, și avem la dispoziție 15 minute să vorbim fără să fim ascultați. Și în 15 minute, într-adevăr, localul s-au umplut de tot felul de clienți, de mușterii care mai de care mai nevinovat, încercând să apară nevinovat. Deci, asta a fost, dar cred că era pe vremea lui Voronin.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ca să vedeți ce organizare.

Ioan Mircea Pașcu: E da, bravo.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): V-am întrebat și pentru că ați adus aminte despre lucrurile legate de Basarabia, acolo știm cu toții că sunt acele vinuri celebre.

Ioan Mircea Pașcu: Sunt, sunt.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi legătura…

Ioan Mircea Pașcu: Şi am mai fost. Cred că am mai fost în 2008. Deci după am mai fost cu delegația a Uniunii Europene și am vizitat EUBAM, adică o formulă din asta de sprijin pentru Moldova cu juriști, cu polițiști de frontieră ș.a.m.d. și am mers chiar în partea de sud, la granița dintre Transnistria și Moldova, și acolo am vizitat un EUBAM din ăsta și era un șef de punct de frontieră, așa și l-am întrebat, zic: Nu ai domnule și dumneata un vin de-al dumitale?

Am, cum să nu am. Păi adu-l domnule, să ne simțim bine. Și l-a adus imediat. Și ăștia, toți de la Uniunea Europeană au fost încântați. Deci, vinurile sunt excelente. Iar tot așa, Elmar Brok, care a fost șeful Comisiei de Apărare, nu știu, Comisiei de Afaceri Externe zeci de ani în Parlamentul European, mi-a spus că a făcut o vizită la Cricova şi zice: știi ce am găsit acolo? Ce aţi găsit domnule Brok? Şi zice: domnule, am găsit colecția de vinuri a lui Göring. Au capturat-o…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): L-au luat de la Berlin când s-au dus în ’45.

Ioan Mircea Pașcu: L-au luat de acolo și l-au depozitat la Cricova.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mă gândeam câte lucruri s-au întâmplat de atunci. Și dumneavoastră sunteți în continuare în contact…

Ioan Mircea Pașcu: În circuit.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): În circuit și în contact cu toate lucrurile importante care se întâmplă. Ați fost vicepreședintele Parlamentului European.

Ioan Mircea Pașcu: Cinci ani, dar 14 ani am fost membru al Parlamentului.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Membru al Parlamentului și cinci ani.

Ioan Mircea Pașcu: În care cinci ani, două mandate am fost vicepreședinte al Parlamentului.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi ați putut să vedeți cu proprii ochi care este percepția Europei față de noi și care sunt lucrurile în schimbare și în ceea ce privește NATO și în ceea ce privește direcția noastră politică.

Ioan Mircea Pașcu: Am şi avut un raport în Parlamentul European referitor la legăturile dintre NATO și Uniunea Europeană și el a rămas acolo. În Parlamentul European rapoartele rămân cu numele autorului, „Raportul Pașcu-Brock” Şi am unul, un asemenea raport, și-mi aduc aminte că a trebuit să definim ce e NATO și ce e Uniunea Europeană.

Și am spus așa: NATO este o alianță politico-militară, creată în primul rând pentru apărarea colectivă a membrilor. Uniunea Europeană nu este. N-am definit Uniunea Europeană, și numai prin faptul că nu e ca NATO.

Înțelegeți, că e altceva. Ar fi fost mult prea mult să încercăm să definim Uniunea Europeană, ce e Uniunea Europeană și am spus că nu este alianță politico-militară. Dar, iată că în ultima vreme Uniunea Europeană se îndreaptă și spre această sarcină a preluării cât mai mult din apărarea membrilor și își propune să cheltuie mai mulți bani chiar din partea Comisiei, instituțiilor europene, a Băncii Europene de Investiții în privința apărării.

Lucrul ăsta a început odată cu războiul din Ucraina și continuă acum chiar pentru noi. Adică, ultimele declarații ale lui Trump au determinat pe europeni să se gândească foarte serios la propria lor apărare, ținând seama de intențiile pe care candidatul Trump le-a făcut deja publice.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Chiar și așa, o Europă unită, cu fonduri mai mari pentru apărare, credeți că poate face față unei agresiuni din partea Rusiei?

Ioan Mircea Pașcu: Categoric că poate să facă față. Până la urmă sunt atâtea țări aici, sunt 27 de țări, toate cu un potențial înalt și uman, și tehnologic, și economic. Dar chestiunea este că orchestra trebuie să funcționeze ca o orchestră, nu se cânte pe tonalități diferite.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Corect.

Ioan Mircea Pașcu: Asta e una. A doua chestiune; tot ce am gândit noi în domeniul militar până la, până la – și eu am participat la crearea Fondului European de Apărare și așa mai departe – și lucrurile astea toate erau concepute până la izbucnirea războiului din Ucraina, care a venit ca un șoc. Și, de pildă, ne-am gândit că: Da, domnule, de acum încolo, în cinci ani de zile, vom pune pe picioare tot felul de inițiative, două state, trei firme și așa mai departe și ca să aibă acces la banii ăștia. Toate erau de la zero, nu se referea niciuna la stocurile existente, la nevoile actuale.

A venit războiul și dintr-o dată nevoile noastre au devenit stringente. Trebuie să luăm „from the shelf” – de pe raft. Or, în momentul acesta, toată politica Uniunii Europene de perspectivă este bună, dar trebuie să fie completată cu această posibilitate de achiziție proprie de armament și de muniție. De altfel, vedeți că inițiativele Uniunii Europene în ultima jumătate de an vizează încurajarea producției în comun de muniție, de armament și așa mai departe, deci pe undeva valorificarea acestui potențial de care Uniunea Europeană dispune.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Pentru că acest război din Ucraina este o mare lecție învățată pentru lumea liberă.

Ioan Mircea Pașcu: Da, este un șoc. Nimeni nu se aștepta la această chestiune și ne-a trezit la realitate.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule ministru Ioan Mircea Pașcu, vă mulțumesc foarte mult pentru că ați petrecut cu noi câteva minute. Vă doresc succes! Plecați departe, în Coreea de Sud.

Ioan Mircea Pașcu: Da.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Și în multe alte locuri unde reprezentanți România. Vă mai așteptăm.

Ioan Mircea Pașcu: Mulțumesc! Cu plăcere.

GO, jocul minții ce prinde contur și în România

Publicat de Gabriel Stan, 5 februarie 2024, 15:25

În această săptămână la rubrica Inedit vorbim despre sportul minții și nu, nu este vorba despre celebrul joc de Șah, ci de un alt sport al minții, denumit GO.

GO-ul este un joc de strategie, acesta fiind inventat în China în urmă cu aproximativ 4000 de ani și introdus în Japonia în jurul anului 700.

În decursul timpului, jucătorii din estul Asiei au excelat în acest joc, GO-ul fiind azi jocul naţional al Japoniei.

Pe lângă latura socială a jocului chinezesc în care oamenii se pot împrieteni și pot forma o comunitate axată în jurul jocului, Go-ul este un sport al minții, care stimulează imaginația și creativitatea, propunând o permanentă provocare pentru practicanții săi, de orice vârstă.

În special în zona asiatică, acolo unde Go-ul este foarte dezvoltat, fiind chiar mai popular decât șahul, aceasta este privit ca joc de strategie militară.

În cele ce urmează vă propun să ascultați interviul realizat de colega noastră, Teodora Mazere, de la Jurnal Militar Craiova cu instructorul de GO, Dan Groza.

La Casa Presei Libere din București a avut loc prima competiție oficială din calendarul 2024 al Federației Române de Go, Campionatul Național pentru veterani. Competiția a fost onorată cu prezența a 26 de jucători, de la nouă cluburi, din șapte orașe.

Iar, în perioada 10 la 11 februarie, tot în Capitală, va urma un alt concurs denumit Trofeul Shodan.

Cătălin Tomescu: Arsenalul nuclear a fost creat ca să asigure o balanță strategică între marile puteri la vremea respectivă. Este suficient de mare să distrugem planeta de vreo două ori și atunci cât de tâmpit să fii, lider politic sau conducător de țară cu capabilități nucleare, să îți dorești așa ceva?

Publicat de Gabriel Stan, 10 octombrie 2022, 15:29

În ediția de astăzi avem un interviu cu generalul-locotenent în rezervă Cătălin Tomescu, fost comandant al Comandamentului Multinațional de Sud-Est al NATO de la Sibiu și a avut ca temă de discuție pericolul unui posibil atac nuclear al Rusiei.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule general, bun venit la „Jurnal militar” din nou.

Cătălin Tomescu: Bine v-am găsit. Mulțumesc de invitație.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Nu ne-am mai auzit de câteva luni, undeva prin iulie, pe la jumătate, am mai vorbit. Era războiul în toi în Ucraina. Acum lucrurile au mai avansat. Iată, ucrainienii au avansat foarte mult, au spart frontul acolo, însă ne lovim acum de un alt pericol, de pericolul nuclear.

Cătălin Tomescu: Să le amintim ascultătorilor că folosirea armelor nucleare nu e în primul rând o decizie militară, e o decizie politică, pentru că deja schimbă, face trecerea de la războiul convențional, care e una și se desfășoară cu anumite reguli, la atac nuclear.

Arma nucleară a fost folosită o singură dată, dar atunci a fost ca o surpriză, la sfârșitul celui al Doilea Război Mondial, de către americani cu japonezii, care japonezii nu voiau să capituleze. Germania fusese înfrântă și așa mai departe şi ei nu voiau, datorită mentalității și onoarei și spiritul de samurai și așa mai departe. Și atunci ei au scos arma.

Bine, toată lumea, Stalin, britanicii, toate forțele beligerante bănuiau că americanii au făcut o armă super puternică, dar nu o văzuseră. Atunci s-a ccu dat prima, a doua. Ulterior, împăratul a hotărât să capituleze.

A fost probabil prima dată când împăratul s-a adresat națiunii japoneze la radio și a spus, trebuie să capitulăm. Acum, Putin, în varianta a treia, ar putea să dea ordinul de întrebuințare, dar e o decizie politică majoră, schimbă datele problemei. Nu mi-aș dori sub nici o formă acest lucru.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Despre această anexare, sigur că este cinică, este ilegală din punctul tuturor de vedere, din punctul de vedere al alianței, să spunem, și al lumii civilizate, nu este cumva prima anexare din istorie care se face nu în urma unui succes militar? El a anexat aceste republici fără măcar să le fi cucerit.

Cătălin Tomescu: Păi Crimea n-a fost un exemplu? Nu aş zice primul. Păi găndiţi-vă la Crimeea, Crimeea, în 2014, a fost anexată în două săptămâni. Şi acolo nici n-a fost război oficial, au fost întrebuințate mecanismele războiului hibrid.

Bine, s-au purtat și acțiuni militare, dar numai că s-au suportat acțiuni militare de militari care nu aveau pe uniformă steagul Federației, care nu erau recunoscuți, care Moscova spunea cine, noi? Noi noi ne-am atacat cu nimeni.

Cred că ăsta a fost un exemplu clar de anexarea unui teritoriu printr-un referendum. Ele acum, nimeni nu stă… ştiți, mulți comentator spun, domnule, că au fost măsluite și așa mai departe. Păi acum dacă aplica regula lui Stalin, ştiţi, era o vorbă că nu contează…

Cristian Dumitrașcu (realizator): Cine numără…

Cătălin Tomescu: Sigur, nu contează cine şi ce votează, contează cine le numără. Asta contează mai puțin. Ceea ce important este că el le-a declarat ale lui. În mentalitatea lor și în conștiința lidershipului de la Kremlin şi chiar a poporului rus, partea care îl susține pe Putin spune, nu, astea-s ale noastre acum. Şi spunea cineva, dar n-o să-l recunoască nimeni.

Păi dar ce, pe Crimeea sunt vreo zece țări care au recunoscut Crimeea, sateliții Moscovei, și în rest n-a recunoscut-o nimeni. Şi ce folos? Păi nu e tot a lor? E e greu să le-o iei. Ştiți, odată declarat, înseamnă, trebuie cineva să se ducă să se bată cu Federația Rusă ca să le ia înapoi, dacă nu poţi să le iei prin ,negocieri care, clar, ei nu le vor da. Corect.

Cine poate să facă treaba asta? Vă spun, e un singur stat, dar nu vrem să nominalizăm, că nu ăsta e subiectul discuției. Dar, rest, nimeni n-are puterea asta, chiar așa cum e ea slăbită și așa. De ce?

Pentru că arsenalul nuclear e încă acolo. Arsenalul nuclear, inițial, să fac o paranteză, el nici măcar nu a fost creat ca să fie întrebuințat. Arsenalul a fost creat ca să asigure o balanță strategică între marile puteri la vremea respectivă.

Bine, de atunci a mai evoluat, mai sunt țări cum e Coreea de Nord și altele, mă rog, care acum dețin arme nucleare. Dar inițial ăsta a fost conceptul, nu ca să-l întrebuințezi, pentru că nici n-ai cum să-ți faci o doctrină de întrebuințare datorită faptului că la capabilitatea de distrugere a arsenalului nuclear existent pe planetă, este suficient de mare să distrugem planeta de vreo două ori și atunci cât de tâmpit să fii, lider politic sau conducător de țară cu capabilități nucleare, să îți dorești așa ceva?

Și aici, în cazul nostru, am văzut acum, se vehiculează, domnule, că dacă dă cu bomba? Sau, nu pot să știu eu dacă dă cu bomba, vă dați seama că nu mă întreabă pe mine, bă, ești de acord sau nu ești de acord?

Dar ce pot să spun e asta, pentru ascultătorii dumneavoastră: din punct de vedere al artei militare, strategiei militare, nu se justifică. Este total aiurea, împotrivă, să fac un test în Marea Neagră. Păi, ce să faci cu el, mă, ce să demonstrezi? Surpriza a fost o singură dată, la Hiroshima. Atât. Toată lumea știe.

Spuneam eu undeva, ei, știi cum e, ai avea o mașină din aia Maybach sau un bogătan din ăsta, să-ți faci poze cu ea, să le pui pe Facebook. Băi, băiețaș, ai înnebunit? Toată lumea știe că o ai, lasă-ne-n pace cu pozele. Cam așa e. Să faci un test ca să demonstrezi ce? Păi cui să demonstrezi și ce? Toată lumea știe.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Toată lumea știe cât de mare e, sigur.

Cristian Tomescu: Toată lumea… Să nu uităm că primele filme cu efectele armei nucleare au fost făcute de ruși. Eu am intrat în școala militară de tancuri în 1982, la orele de instrucție NBC, cum era, mă refer aici la armele de distrugere în masă – chimice, bacteriologice sau radiologice – și la instrucția arme nucleare, ne uitam la filme, lectorii care ne predau la vremea respectivă ne predau pe filme făcute de sovietici, cu efectele lor, ca să ne arate ce poate să facă sarin și așa mai departe, cum erau la armele chimice sau o armă nucleară de nu știu câte kilotone, nu mai îmi amintesc. Deci toată lumea știe.

Ce să demonstrezi cu ea? Să o folosești pe teritoriul Ucrainei? Păi să vă spun ceva, odată dată chiar aia tactică – există tactice și strategice -, chiar cea tactică, deci nu mai poți folosi teritoriul ăla pentru ani. Trupele de tancuri sunt singurele care pot să treacă datorită blindajului și a mijloacelor de protecție să treacă prin zonă contaminată, dar nu să ducă lupte și să stea permanent.

Stai numai în cutia aia, ai trecut, ai traversat și după aia te duci să-ți atingi obiectivul, misiunea, mă rog, oricare ar fi ea. În rest, nimeni nu poate să facă… Ce să faci cu ea? Ţi-ai anexat un teritoriu, păi tu dai cu bomba acum, ca să ce? Plus că produci victime colaterale uriașe, unde poți să-i omori și pe ai tăi, adică proruși.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Mi se pare că nu-l prea interesează asta, după cum am văzut așa…

Cristian Tomescu: Păi, pe ei nu i-a interesat niciodată… Știți, una din diferențele majore între concepția de ducere a acțiunilor de lupte a URSS-ului, a sovieticilor, cum era, și a NATO constă în – la NATO când ai de un punct tare al inamicului, îl fixezi și manevrezi, îl încercuiești. continui misiunea și îl lași, ca la asediile din epoca medievală, și o turezi continuu și-l lași acolo, îl bombardezi, îl ții cu capul în jos, nu-l lași să iasă din încercuire până să predă și te duci la misiunea finală. La sovietici nu-i așa.

Ei, doctrinar, forțele lui se concentrează să distrugă forțele principale ale inamicului. De ce? Ei spun așa, dacă i-ai distrus centrul de greutate și principale forțe de manevră și de lovire ale inamicului, practic i-ai distrus toată puterea și atunci scade voința de a lupta, se duce moralul și așa mai departe.

Problema e că tu îți obții obiectivul cu zeci mii de morți sau cu un număr semnificativ de pierderi umane, ceea ce la NATO nu era voie din punct de vedere politic și în orice societate democratică nu se vrea, adică se vrea obținerea succesului, dar fără pierderi, pe când la ei așa ceva nu s-a numărat niciodată. Colaterale într-o acțiune militară la ei n-au contat, la NATO e punct.

Deci, în procesul de lovire, „targeting” în engleză, lovire pe românește, când se identifică țintele principale și se stabilește cu ce vector de lovire, că-i aviație, că e tun, că e tanc, că e rachetă și așa mai departe, când se stabilesc aceste elemente în procesul de lovire a forţelor inamice, se calculează gradul de pericol de a avea sau efectele în victime colaterale, ce înseamnă civili, clădiri, obiective.

Unele sunt și interzise. Vă aduceți aminte, în Irak, când a fost lovit… a început războiul, s-a stabilit de la început: nu se lovesc moschei. De ce? Ca să nu afecteze sentimentul de apartenenţă religioasă al populației irakiene.

Deci, revenind la NATO, există punct distinct în procesul de aprobare al țintelor și dacă numărul victimelor colaterale depășește numărul aprobat la nivelul organizației, la vârf, la Cartierul General de la Mons, la SHAPE, nu-l mai lovește, pentru că aprobarea să face de față cu un political adviser și un legal adviser, cu un jurist şi juristul nu-ți va semna niciodată hârtia dacă ieși din schema asta matematică. Bine, rău, asta e. Deci așa se explică treaba.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost generalul în rezervă Cătălin Tomescu. Domnule general, vă mulțumim și vă mai aștep la radio.

Cătălin Tomescu: Şi eu vă mulțumesc. Salut toți ascultătorii! Sănătate și pace!

UNICEF: Guvernul Japoniei donează 1,8 milioane de dolari pentru a sprijini copiii și familiile afectate de războiul din Ucraina!

Publicat de Andra Radu, 14 aprilie 2022, 17:47

Guvernul Japoniei donează 1.792.800 de dolari către UNICEF în România pentru a sprijini activitatea UNICEF  de susținere a copiilor și familiilor din Ucraina care fug din calea războiului. Joi, Excelența Sa, domnul Hiroshi Ueda, Ambasadorul Japoniei în România, împreună cu Pieter Bult, Reprezentantul UNICEF în România, au vizitat centrul Blue Dot din Brașov.

Blue Dots (Punctele Albastre) sunt centre de sprijin dedicate copiilor refugiați și familiilor și reprezintă un model integrat care se axează pe nevoile imediate ale copiilor și femeilor. Blue Dots au la bază sistemul de protecție național al statului și sunt conectate la sistemele și serviciile naționale și locale de referire către sprijin specializat.

UNICEF lucrează cu Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse prin Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC), autoritățile județene și locale, UNHCR și alți parteneri relevanți din domenii strategice și ONG-uri locale pentru a înființa și operaționaliza centrele Blue Dot la punctele de trecere a frontierei și pe traseele fluxurilor principale de refugiați. UNICEF își propune să conecteze centrele Blue Dot deschise în România și în regiune pentru a se asigura că toți copiii pot fi monitorizați și protejați pentru a ajunge în siguranță la destinație și pentru a beneficia de serviciile necesare astfel încât drepturile copiilor să fie respectate.

Centrele Blue Dot includ spații dedicate copiilor care oferă servicii integrate, inclusiv reîntregirea familiei și restabilirea legăturilor familiale, birouri de informare și consiliere, înregistrarea celor mai vulnerabili, spații dedicate mamelor și bebelușilor/copiilor de vârste mici, sprijin psihologic și un prim ajutor pentru igienă, sănătate și alimentație, precum și servicii juridice de bază, servicii de trimitere către asistență specializată pentru cazurile de violență sau afecțiuni medicale, etc.

În centrele Blue Dot sunt disponibile pături, haine groase, kituri sanitare, jucării, precum și produse de igienă și hrană pentru bebeluși. Intervențiile concepute de UNICEF sunt dedicate și refugiaților care vor rămâne pe teritoriul României pe termen lung și care au nevoie de acces la servicii medicale, de educație, sociale și psihosociale.

„Datorită generoasei contribuții a guvernului japonez, UNICEF și partenerii săi vor putea extinde intervențiile pe teritoriul României și în regiune pentru a sprijini copiii și familiile refugiate din Ucraina. Zeci de mii de copii ucraineni sunt acum în România, din cele peste două milioane de copii care au părăsit Ucraina, iar alte milioane de copiii sunt strămutați pe teritoriul Ucrainei. Copiii care fug din calea războiului au nevoie de protecție și de servicii esențiale acum, dar și pe termen lung. Suntem recunoscători guvernului japonez pentru sprijinul acordat“, a spus Pieter Bult, Reprezentantul UNICEF în România.

Ștefan Ciochinaru: Prezenţa domnului Stoltenberg la Baza Kogălniceanu este dovada că eforturile susținute ale României din ultimii ani de a include Marea Neagră pe prima pagină a agendei NATO au dat în sfârșit roade

Publicat de Gabriel Stan, 14 februarie 2022, 13:04

Invitat a fost profesorul în ştiințe politice și jurnalistul Ștefan Ciochinaru, care a analizat situația geopolitică actuală și însemnătatea vizitei secretarului general al NATO la Mihail Kogălniceanu. Interviu de Cristian Dumitrașcu.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Bună dimineața! Bine ați venit la „Jurnal militar”!

Ștefan Ciochinaru: Bine v-am găsit!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Evenimentul săptămânii este, iată, vizita secretarului adjunct al NATO, Jens Stoltenberg, cu declarațiile la pachet, cu toată această mișcare de trupe din ultima săptămână. Cum interpretați această vizită și primele mesaje pe care Jens Stoltenberg le-a dat în baza de la Mihail Kogălniceanu?

Ștefan Ciochinaru: Vizita pe care a făcut-o, vineri, secretarul general al NATO în România nu a fost deloc o formalitate şi nici o chestiune exclusiv simbolică, a fost o chestiune cât se poate de angajată. Prezenţa domnului Stoltenberg, dar și a celorlalţi oficiali aliaţi, inclusiv a comandantului suprem al forțelor aliate, generalul Tod Wolters, la Baza Kogălniceanu este, după părerea mea, dovada că eforturile susținute ale României din ultimii ani de a include Marea Neagră pe prima pagină a agendei NATO au dat şi dau în sfârșit roade.

Declarațiile, de altfel, care au fost date şi care nu mă îndoiesc că voi fi preluate și de dumneavoastră, arată că toată această mișcare de la Baza Kogălncieanu este departe de a fi întâmplătoare.

Această bază nu e numai locul unde vor fi poziţionaţi iniţial cei 1.000 de soldaţi americani cu tehnica aferentă, care sunt, iată, dislocaţi în România pentru a descuraja tentaţiile militare ruse, probabil că este și punctul strategic militară al Alianţei la Marea Neagră, locul de unde NATO îşi desfăşoară şi misiunile de poliția în bazinul Mării Negre şi facilitatea militară pe care România doreşte să o transforme, prin investiţii, în cea mai mare bază NATO din Europa de Sud-Est – și când spun Europa de Sud-Est, am în vedere de aici rolul pe care este chemată România să îl joace în Europa de Sud-Est ca factor de stabiliatte şi de asigurare a echilibrului strategic în această zonă.

Cristian Dumitrașcu (realizator): De unde până acum, domnule Ciochinaru, eram la răscruce de vânturi în istorie aici, mereu în calea tuturor imperiilor, iată că probabil că este prima dată în istorie când acest loc este interpretat în favoarea noastră, corect din punct de vedere strategic.

Ștefan Ciochinaru: Este şi meritul mult hulitei clasei politice, domnule Dumitrașcu, care a avut totuși un consens în ultimii 30 de ani: integrarea în NATO şi în Uniunea Europeană.

Ca urmare a acestui consens politic, probabil singurul consens politic românesc, suntem astăzi în cea mai bună situație de securitate din istorie. Uitaţi-vă ce se întâmplă în Georgia, ceea ce se întâmplă în Ucraina, ce se întâmplă în alte spaţii vecine Federaţiei Ruse și gândiţi-vă cum ar fi fost ca România să nu fie membră NATO.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost. Dumneavoastră, printre multele lucruri pe care le-ați făcut, sunteți om de presă, ați lucrat chiar aici la noi, în Radio România și în televiziune, sunteţi om de comunicare.

Cum credeți că mai putem noi aveam forța să combatem această stare de îngrijorare pe care Rusia prin, sigur că da, prin toate elementele de multimedia pe care cu toții le știm, prin care Rusia încearcă să înfricoșeze opinia publică, încearcă să inducă o stare de teroare, într-un fel?

Ștefan Ciochinaru: Domnule Dumitraşcu, Rusia își face treaba ei. Ea poartă un război „tous azimuts” împotriva ordinii internaţionale actuale, împotriva Occidentului, îşi caută un nou loc sau, dacă vreţi, își caută un loc în noua lume care se naște şi inclusiv prin acest război informaţional. Aşa cum ei îşi fac treaba lor, problema nu cred că este asta, problema este cum ne facem noi treaba şi aici vreau să vă felicit pe dumneavoastră şi redacţia pe care o reprezentaţi, pentru că dumneavoastră vă faceţi treaba.

Ar trebui şi restul presei româneşti să îşi facă treaba, pentru că, vedeţi, vom avea din ce în ce mai mult treabă. Criza de azi din Ucraina este doar un episod din bătălia care are loc pentru schimbarea actualei ordini internaţionale. Este o bătălie purtată de puteri revizioniste şi autocrate precum Rusia, China, Iran sau Coreea de Nord împotriva lumii democratice, în frunte cu America, Europa, Japonia, Australia și, de ce nu, România.

Recent, cel mai relevant episod, după părerea mea, s-a consumat acum, la deschiderea Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Beijing, când domnul Putin s-a întâlnit, din nou, cu domnul Xi Jinping, liderul Chinei. A fost, atenţie, a 40-a întâlnire a celor doi buni prieteni politici, prilej de a-şi face şi daruri, după cum se obişnuieşte…

Cristian Dumitrașcu (realizator): 40 de întâlniri?

Ştefan Ciochinaru: 40 de întâlniri între cei doi. Vă daţi seama. Domnul Putin s-a dus cu milioane de metri cub de gaze, domnul Xi a răspuns cu credite pentru infrastructurile din Rusia, cu sprijin direct în criza din Ucraina.

Să ştiţi că fără sprijinul acesta al Chinei, Rusia nu cred că ar fi dezlănţuit acum această criză. Pe de altă parte, şi vreau să vă propun analizei acest lucru, este uimitor de observat ce gândire învechită, de secolul trecut, este instrumentată în această bătălie globală.

Rusia vorbeşte de adâncime strategică, acum, în secolul XXI, când planeta e înconjurată de sateliţi, iar o rachetă parcurge distanţele în minute. Uitaţi-vă, tot pentru exemplificare, care sunt noile condiţii anunţate de Rusia pentru detensionarea situaţiei de la graniţa cu Ucraina. Cere Ucrainei să renunţe la armele şi echipamentele militare primite în ultimul timp de la aliaţii săi.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Am văzut.

Ştefan Ciochinaru: De parcă nu ar şti de ce oamenii ăia au avut nevoie de arme. Şi mai cere, ce? Plecarea instructorilor militari occidentali din Ucraina. Astea erau marile probleme care nu lăsau Rusia să doarmă noaptea.

Şi, bineînţeles, Rusia mai vrea şi ca militarii ucraineni să nu se mai joace cu cei occidentali în exerciţii comune, că se împrietenesc prea tare. Vedeţi, Rusia, la fel ca şi prietena sa, China, de altfel, continuă să gândească în termeni de putere dominantă. Care e mai tare, ăla bifează.

Vedeţi cum a ignorat Moscova ţările europene în criza asta ucraineană, discutând numai cu America. Ei continuă să gândească „sfera mea şi sfera ta de influenţă” şi de-asta Rusia vrea să întoarcă ceasul vieţii în 1945, la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, când şi-a luat partea, ca ţară învingătoare, jumătate de Europa.

Aşa cum a impus atunci neutralitatea perpetuă a Finlandei, aşa vrea acum să transforme Ucraina într-un teritoriu neutru, neavând nicio importanţă, dar chiar nicio importanţă ce gândesc sau ce vor oamenii aceia, ucrainenii.

Pentru Moscova, ei sunt tot un fel de ruşi de mâna a doua, a căror soartă tot Kremlinul e îndreptat a o decide. Vedeţi, inadecvarea acestui tip de gândire la vremurile de astăzi este uimitoare, repet, uimitoare. Nu mai suntem în 1945.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Foarte adevărat.

Ştefan Ciochinaru: Ce a făcut de fapt Rusia ameninţând Ucraina şi în felul acesta, întreaga Europă? A unit şi mai mult lumea occidentală, America şi Europa.

Ameninţarea cu pumnul a fost promovată de Moscova ca să înceapă procesul de negocieri cu Statele Unite, atenţie, nu cu statele europene, nu cu membrii europeni ai NATO; cu America.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vă rog să daţi, totuşi, un mesaj corect oamenilor care ascultă, oamenilor despre care vorbeam că sunt îngrijoraţi şi sunt subtilul războiului informaţional. Stăm bine sau nu stăm bine?

Ştefan Ciochinaru: Stăm foarte bine, domnule Dumitraşcu. Bucureştiul, România, alături de Statele Unite, de NATO şi de Uniunea Europeană, joacă acum geopolitic la Marea Neagră şi, atenţie, în ziua în care Stoltenberg, secretarul general NATO, a fost la baza din Kogălniceanu, guvernul român a fost la Chişinău, în frunte cu primul ministru. În acelaşi timp, s-au petrecut lucrurile astea în care Federaţia Rusă încearcă să rescrie ordinea şi securitatea europeană şi internaţională.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vă mulţumesc foarte mult. Ne mai întâlnim la „Jurnal militar” şi la „Subiectul săptămânii”. Invitat în această zi, la „Jurnal militar”, Ştefan Ciochinaru. Mulțumesc și vă mai așteptăm.

Ştefan Ciochinaru: Cu multă plăcere.

David Popovici o să participe la patru competiţii majore în acest an!

Publicat de Andra Radu, 13 ianuarie 2022, 14:19

Înotătorul David Popovici va participa în 2022 la patru competiţii majore, informează Clubul Sportiv Dinamo pe pagina oficială de Facebook.

David Popovici o să participe în 2022 la patru competiţii majore!

Acestea sunt Campionatele Mondiale de seniori din Japonia (13-29 mai), Campionatele Europene de juniori de la Otopeni, România (iulie), Campionatele Europene de seniori din Italia (11-17 august) şi Campionatele Mondiale de juniori din Rusia (23-28 august).

În 2021 David Popovici a cucerit cinci medalii la competiţiile de obiectiv: 3 de aur şi 1 de argint la Campionatele Europene de juniori şi 1 de aur la Campionatele Europene de seniori în bazin de 25 de metri. În plus, el a obţinut şi un loc 4 la Jocurile Olimpice de la Tokyo.

Alături de Robert Glinţă, el este cel mai medaliat sportiv român în 2021 într-un sport olimpic.

Jocurile Olimpice de la Tokyo: Ceremonia de deschidere!

Publicat de Andra Radu, 23 iulie 2021, 16:00 / actualizat: 23 iulie 2021, 17:04

Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Tokyo a început astăzi pe Stadionul Olimpic din capitala Japoniei, la ora locală 20:00 (14:00, în România).

Jocurile vor fi declarate oficial deschise în cadrul a acestei ceremonii, în jurul orei 23:00 (17:00), de Împăratul Japoniei, Naruhito, flacăra olimpică va fi aprinsă la 23:30 şi va arde până în ultima zi a competiţiei polisportive, pe 8 august.

Lotul României pentru Jocurile de la Tokyo cuprinde 101 de sportivi, 46 la feminin, 55 la masculin, la 17 discipline sportive.

Reprezentanţii României vor concura la înot, atletism, canotaj, fotbal, gimnastică artistică, baschet 3×3, ciclism, lupte, tir sportiv, canoe, tenis de masă, box, scrimă, triatlon, judo, tir cu arcul şi tenis.

Purtătorii de drapel ai delegaţiei României sunt canotoarea Simona Geanina Radiş şi înotătorul Robert Andrei Glinţă.

Amintim că ambele echipaje de dublu vâsle ale României, feminin și masculin, s-au calificat în semifinale la Tokyo.

Salonul Internaţional de Carte Bookfest, anulat!

Publicat de Andra Radu, 8 aprilie 2020, 12:45

Cea de-a XV-a ediţie a Salonului Internaţional de Carte Bookfest, programată în perioada 27-31 mai, a fost anulată, anunţă organizatorii.

Anul acesta, Japonia era țara invitată la Bookfest.

„O sărbătoare a cărţii are în centrul său bucuria împărtăşită în jurul cuvântului tipărit şi al autorilor acestuia şi nu putem permite ca un astfel de eveniment să fie umbrit de vreun risc sanitar pe care îl putem evita. Mulţumim tuturor iubitorilor de carte ce fac posibilă existenţa Salonului Internaţional de Carte Bookfest şi sperăm să ne putem reîntâlni, în condiţii normale, la următoarele ediţii Bookfest”, se arată în comunicat.

La Salonul Internaţional de Carte Bookfest de anul trecut  au fost prezenţi peste 150 de expozanţi, programul celor cinci zile cuprinzând peste 400 de evenimente, de la lansări şi dezbateri până la proiecţii cinematografice şi evenimente interactive. Invitatul de onoare al ediţiei 2019 a fost Marea Britanie.

La ediţiile internaţionale anterioare ţările invitate au fost: Spania, Ungaria, Franţa, Ţările de limbă germană (Germania, Austria, Elveţia), Polonia, Cehia, Israel, Suedia şi SUA.

Salonul de Carte Bookfest are ediţii locale în Timişoara, Cluj-Napoca, Târgu Mureş, Braşov şi o altă ediţie internaţională la Chişinău.

Tradiții ciudate de Revelion!

Publicat de Andra Radu, 30 decembrie 2019, 10:00

În Danemarca se sparg farfurii: În Danemarca, toate farfuriile nefolosite sunt păstrate până la data de 31 decembrie, când sunt afectuos sparte de tocul ușilor tuturor prietenilor și rudelor. Tot în Danemarca, oamenii se urcă pe scaune și sar de pe ele, de Anul Nou, ca să aibă noroc.

În Spania se mănâncă 12 boabe de strugure: În Spania, dacă poţi să înghesui 12 boabe de strugure în gură la miezul nopţii, ai parte de noroc în anul care vine

Aruncarea îngheţatei pe jos în Elveţia: În Elveţia, Anul Nou este marcat prin aruncarea de îngheţată pe podea.

Aruncarea monedei în România: În România, oamenii aruncă monede în apă, ca să aibă noroc.

Clătite în Franța: Francezilor le plac lucrurile simple şi delicioase. La fiecare An Nou, ei consumă un teanc de clătite.

Primul sosit în Scoţia: În Scoţia, prima persoana care trece pragul unei case, în Noul An, trebuie să aducă un cadou norocos.

Mâncând pentru prosperitate în Estonia: În Estonia, oamenii mănâncă de șapte ori pe zi, de Anul Nou, pentru a-şi asigura prosperitatea în Noul An.

Sperietoare arsă în Ecuador: În Ecuador, Anul Nou este marcat la miezul nopții prin arderea sperietorilor de ciori umplute cu hârtie. Sunt arse, de asemenea, și fotografiile din ultimul an, ca semn aducător de noroc.

Se poartă lenjerie colorată în America de Sud: În unele ţări din America de Sud, purtarea de lenjerie de corp colorată determină soarta cuiva în noul an. Lenjeria de corp de culoare roşie înseamnă că vei găsi dragostea. Auriul înseamnă bogăţie, iar albul semnifică pace.

108 bătăi de clopote în Japonia: În Japonia, sună toate clopotele de 108 ori, conform convingerii budiste că acest lucru aduce purificare. Este, de asemenea, considerat a fi bine să intri în Noul An zâmbind, deoarece aduce noroc.

Filipinezii preferă lucrurile rotunde: În Filipine, totul se reduce la bani. Ei cred că totul trebuie să fie rotund, astfel încât să reprezinte monede şi să aducă bogăţie. Alimente rotunde, haine rotunde, totul să fie rotund.

O scurtă istorie a ceaiului

Publicat de Andra Radu, 19 aprilie 2019, 10:33

Fără lichide, omul nu poate supravieţui mai mult de câteva zile. O ceașcă cu ceai delicioasă și relaxantă este binevenită oricând.

Povestea ceaiului se întinde pe o lungă durată de timp, acesta ajungând să se numească băutura regală.

Ceaiul are o importanță mare pentru civilizațiile asiatice și din acest motiv legendele nu lipsesc.

Una dintre ele susține că Împăratul Shennong a descoperit ceaiul în momentul în care acesta stătea la umbra unui copac și bea dintr-un bol cu apă fierbinte. Deodată îi cad din copac două frunze în bol și văzând acesta că apa prinde culoare, curiozitatea îl face să guste. Spre surprinderea lui, apa căpătase un gust revigorant și aromat.

Sursa foto: Andra Radu

O altă legendă spune că fondatorul școlii budiste, Zen, a adormit în fața unui zid după ce a meditat timp de nouă ani. Acest lucru l-a înfuriat și și-a taăat ploapele. Acestea au prins rădăcini și au crescut în tufe de ceai.

Sfârșitul secolului 16 aduce mențiuni care atestă că ceaiul ajunge în Europa, mai precis în Portugalia, însă, olandezii sunt primii care încep importarea acestuia.

La curtea engleză, ceaiul a fost introdus la mijlocul secolului 17 de către prințesa Ecaterina de Braganza în momentul căsătoriei sale cu prințul moștenitor Carol al 2-lea. Din acel moment, ceaiul a devenit un element principal în viața britanicilor până în ziua de azi.

Prelucrarea acestuia are mai multe etape:

1. Veștejirea
2. Rularea
3. Oxidarea( fermentația)
4. Stoparea oxidării
5. Sortarea
6. Modelarea
7. Finisarea
8. Uscarea
9. Învechirea

Sursa foto: Andra Radu

Metoda tradițională este cea manuală însă, mai nou, se folosesc mașinării speciale pentru fiecare etapă. Procedura este una simplă dar trebuie controlată cu atenție pentru a se obține savoarea potrivită.

Avem mai multe tipuri de ceai principalele fiind ceaiul alb, verde, oolong, negru, pu-erh. De asemenea, beneficiile lui sunt multe: îmbunătățește metabolismul, sistemul cardiovascular, nervos, osos, imunitar, ajută la prevenirea diabetului și cancerului.

Prepararea și servirea acestuia se face după mai multe metode:

1. Metoda chinezească
2. Metoda japoneză
3. Metoda marocană
4. Metoda englezească
5. Metoda rusească

Cantitatea de ceai pe care o putem bea într-o zi nu trebuie să depășească 1 litru, iar în cazul celor energizante putem bea cel mult trei căni.

Sursa foto: Andra Radu

În România, ceaiul se bea în cantități mici comparativ cu alte țări din Europa.

Britanicii consumă în medie 2 kg de ceai pe an, românii doar 70 de grame, iar campioni sunt turcii care într-un an consumă peste 3 kg de ceai.

Ceaiul este o băutură importantă a culturii lumii și dacă la început se servea la evenimente sociale, la curtea regală, acum se servește în fiecare zi dacă vrei.

Turiștii străini, din ce în ce mai interesați de România

Publicat de Andra Radu, 12 aprilie 2019, 15:20

Cu trecerea anilor, românii au început să nu mai vadă cât de frumoasă este România, au uitat să o aprecieze. În schimb, turiștii străini preferă țara noastră ca destinație turistică.

Majoritatea turiștilor, care vin în România, ajung să îndrăgească țara, povestindu-le și prietenilor de peste graniță despre experiențelor lor. Cei mai mulți vin încântați de poveștile și legendele despre România, dorindu-și să descopere farmecul locului.

De asemenea, nu putem uita de entuziasmul cu care prințul Charles a promovat România, atrăgând turiști din zone îndepartate.

Turiștii provin din Ungaria, Bulgaria, Germania, Italia, Polonia, Austria, China, India și Japonia. Unii preferă Bucureștiul pentru petrecerile din Centrul Vechi, alții vin pentru o porție de adrenalină sau sunt atrași de partea culturală.

Sejururile scurte, în orașele românești, sunt pe locul doi în topul motivaţiilor care îi împing pe străini să viziteze România. Țara noastră a început să devină o destinație de city break în urmă cu câțiva ani, când numărul zborurilor low cost a luat amploare în România.

Bucureștiul e, de departe, pe primul loc, urmat de Timișoara, Sibiu, Iași , Cluj , Oradea și Constanța.

Capitala este o surpriză plăcută din punct de vedere gastronomic și al atmosferei, asigurând o mini-vacanță plină contraste.

O primă categorii de turiști, care ajung în România, sunt tinerii până în 35 de ani, care vin să exploreze și li se pare interesant această țară plină de contraste.

A doua categorie sunt cei trecuți de 35 de ani, care vin ca rezultat al unor recomandări primite de la colegi sau prieteni care au mai fost în România cu diverse ocazii, în special de business, sau invitați de o cunoștință din țară.

A treia categorie este formată din turiștii care vin cu un scop anume, de exemplu Untold, iar aceștia stau un weekend prelungit.

Oricare ar fi motivul, nu putem nega că România este din ce în ce mai vizitată de străini. Dacă ei pot vedea cât are de oferit țara noastră, noi de ce am devenit insensibili la frumusețea ei?!

Cazul Carlos Ghosn: executivul vrea o “guvernanță interimară” la Renault

Publicat de Camelia Teodosiu, 21 noiembrie 2018, 15:16

Carlos Ghosn este în prezent în închisoare în Japonia pentru fraudă fiscală. Statul francez, care deține 15% din Renault, așteaptă “dovezi” ale vinovăției sale

“Carlos Ghosn nu mai este în măsură să conducă grupul”. După arestarea pentru fraudă fiscală în Japonia a președintelui-director general al Renault și președinte ne-executiv al Nissan și Mitsubishi, ministrul economiei, Bruno le Maire, a cerut marți, 20 noiembrie, o guvernanță interimară pentru constructorul auto.

“E nevoie de o guvernanță interimară (…) deoarece actualmente dl Ghosn este în imposibilitate de a conduce compania”, a spus dl Le Maire, precizând că îi va primi în cursul dimineții pe reprezentanții statului în consiliul de administrație al grupului. Dl Le Maire a adăugat la Franceinfo că statul, care deține 15% din Renault, “nu va cere plecarea formală a lui Carlos Ghosn în consiliul de administrație pentru un motiv simplu: nu avem dovezi”.

Un purtător de cuvânt al Renault a confirmat că un consiliu de administrație se va reuni marți seară pentru a discuta tocmai despre posibilitatea unei conduceri interimare și, mai pe larg, despre administrarea grupului în timpul detenției conducătorului acestuia.

Nu există fraudă identificată în Franța

Acuzat că a ascuns fiscului o parte importantă din confortabilele sale venituri, liderul de 64 de ani este în continuare reținut, marți, într-un centru de detenție din Tokyo, a doua zi după arestarea sa la coborârea din jetul lui privat.

Bruno Le Maire a mai anunțat că îl va contacta pe omologul său japonez în cursul zilei pentru a-i cere “toate elementele furnizate de Nissan justiției japoneze” privind frauda fiscală.

Administrația franceză nu a identificat, de altfel, nicio fraudă fiscală în Franța din partea dlui Ghosn, a asigurat ministrul. “De îndată ce am aflat știrea [reținerii] am cerut, împreună cu Gérald Darmanin, serviciilor noastre să verifice situația fiscală a lui Carlos Ghosn în Franța”. Or, “nu există nimic special de semnalat în legătură cu situația fiscală a dlui Ghosn în Franța”, a asigurat dl Le Maire la Franceinfo.

Ştefania Rareş – povestea de viaţă, povestea cântecelor sale

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 9 februarie 2018, 12:47 / actualizat: 9 februarie 2018, 13:53

Bun regăsit stimaţi ascultători la emisiunea Galeria interpreţilor de muzică populară la Radio România Regional! Sunt Gabriela Rusu-Păsărin şi vă propun o nouă întâlnire cu marea interpretă a folclorului bucovinean Ştefania Rareş.

Este interpreta care, timp de o viaţă, a rămas fidelă unor cuvinte devenite motto-ul carierei sale artistice. Vorbele memorabile i-au fost spuse cândva de Ionel Budişteanu: “Cine-i sloi de gheaţă, nu trece rampa”. Cu acest îndemn în subsidiar, Ştefania Rareş a slujit cântecul popular izvorât din Dumbrăvenii Moldovei şi nu a uitat niciodată că interpretul este expresia unităţii estetice valoroase dintre textul cântecului, interpretarea personalizată şi costumul popular care să-l reprezinte atât pe interpret, cât şi zona pe care o promovează.
Puţine ştim despre turneele întreprinse de Ştefania Rareş în Japonia, Mongolia, Vietnam, Mexic şi mult prea puţin despre horele rădăşenilor care au rămas în memoria iubitorilor de folclor românesc autentic. Aflăm detalii în cadrul emisiunii şi, mai ales, vă propunem să ascultaţi melodii care par a fi ale tuturor dintotdeauna.

O emisiune de Gabriela Rusu-Păsărin, realizator, Departamentul Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Premierul Japoniei urmează să efectueze o vizită oficială în România

Publicat de adinaiftime, 7 ianuarie 2018, 20:00

Premierul nipon Shinzo Abe urmează să întreprindă, la mijlocul lunii ianuarie, vizite oficiale în şase state europene, printre care şi România, informează agenţia japoneză de ştiri Kyodo, citând surse guvernamentale de la Tokyo.

Potrivit informaţiilor publicate de Kyodo, preluate de organizaţia media letonă Latvijas Sabiedriskais medijs (LSM), Shinzo Abe urmează să viziteze România, Bulgaria, Serbia şi cele trei state baltice.

În condiţiile în care Bulgaria a preluat luni preşedinţia prin rotaţie a Consiliului Uniunii Europene, Shinzo Abe vrea să discute cu oficialii de la Sofia în legătură cu intrarea în vigoare în anul 2019 a unui acord comercial între Japonia şi Blocul comunitar, informează site-ul cotidianului The Baltic Times.

Nu pleca – Dida Drăgan

Publicat de Andrei Cretoiu, 12 noiembrie 2017, 10:15

Piesa “Nu pleca” a fost scrisă special pentru Dida Drăgan, cu ocazia primei competiţii Eurovision la care participa România, spune compozitorul Adrian Ordean.

Un lucru era sigur, nimeni nu era pregătit pentru un succes la Eurovision, deşi publicul a iubit melodia de la început.

Adrian Ordean, compozitorul piesei Nu Pleca: “publicul a fost sincer, pentru că el a votat şi publicului i-a plăcut această piesă… “Piesa a fost câştigătoare. Sigur că urma plecarea în Slovacia, pentru preselecţia la care participau câteva ţări din zona noastră. Eu nu am putut să merg pentru că eram în turneu cu Compactul. L-am rugat pe George Natsis şi a mers el. Au plecat împreună la această preselecţie. Acolo, Dida s-a aruncat pe jos, într-o parte, în alta. A fost foarte frumos, dar nu am trecut. Bineînţeles că oamenii şi-au aranjat treburile dinainte.”

Dor de viaţă – Aura Urziceanu

Publicat de Cristina Ion, 15 octombrie 2017, 08:24

Nestăpânită-i va fi fost Aurei Urziceanu dragostea de oameni, dacă a putut face un cântec precum acesta! Era deja o răsfăţată a publicului de jazz, după ce o descoperise marele Duke Ellington (şi apăruse alături de acesta la Carnegie Hall, în 1972); cântase cu Quincy Jones, Dizzie Gillespie, Thad Jones & Mel Lewis, şi alături de mari vocaliste, precum Sarah Vaughan şi Ella Fitzgerald, pe mari scene ale lumii; era a lumii, dar revenea mereu acasă, în România.

Muzicologul Florian Lungu a admirat-o şi prezentat-o în numeroase ocazii. În 1986, Aura a compus şi înregistrat, în ţară, în jur de 40 de melodii. Toate şlagăre. „Dor de viaţă”, pe versuri de Dan V. Dumitriu, a fost orchestrată de George Natsis şi lansată chiar la Sala Radio, cu ocazia concertului aniversar Aura Urziceanu & Radio Big Band, în 1987. Artista plecase apoi din nou în turnee, iar una din mătuşile sale, cu care ţinea legătura, îi spunea, bucuroasă, că „Dor de viaţă” se aude şi de şase ori pe zi la radio!

În Japonia, Brazilia, Australia, ca şi-n alte colţuri de lume, Aura Urziceanu şi-a obişnuit publicul nu doar cu teme de jazz, cu prelucrări după Bach, Paganini sau Enescu, ci şi cu folclor sau cu muzică pop. Brazilienilor le-a plăcut cel mai mult din întreg repertoriul româncei „Dor de viaţă”. Cu siguranţă, le-a evocat tuturor exuberanţa Carnavalului de la Rio! Cu toate că a interpretat, de-a lungul anilor, muzică în mai multe limbi, Aura Urziceanu a simţit că mesajul optimist al cântecului „Dor de viaţă” nu trebuie tradus, nici în portugheză şi nici măcar în engleză! Şlagărul se regăseşte pe albumul editat la Electrecord sub titlul „Dor de viaţă” , ca şi pe compilaţia „The Best of Aura”.

Locuitorii din Nagasaki au comemorat 72 de ani de la atacul nuclear care a lovit orașul

Publicat de adinaiftime, 9 august 2017, 17:00

Nagasaki a comemorat astăzi atacul nuclear care a lovit orașul din sud-vestul Japoniei în urmă cu 72 de ani, o ceremonie marcată de un apel vibrant al primarului la semnarea unui recent tratat al Națiunilor Unite de interzicere a armelor atomice, relatează AFP.

„Nici măcar nu ați participat la negocieri”, a spus edilul orașului, Tomohisa Taue, adresându-se guvernului în „declarația sa de pace” anuală, rostită în japoneză dar tradusă în mai multe limbi. „Este ceva dificil de înțeles pentru cei care trăiesc în regiunile afectate de bombardamente nucleare”, a adăugat el.

„În calitate de singură țară care a suferit ravagiile unor astfel de arme”, a insistat primarul, „vă cer să faceți tot ce vă stă în putere pentru a participa cât mai curând la aceste negocieri și a revizui politica de apărare care depinde de o umbrelă nucleară”, cea a Washingtonului, care s-a angajat să-și protejeze aliatul japonez pe principiul disuasiunii.

La începutul lui iulie, un tratat care interzice armele atomice a fost adoptat de 122 de state membre ONU, dar puterile nucleare — SUA, Rusia, Marea Britanie, China, Franța, India, Pakistan, Coreea de Nord și Israel — au boicotat discuțiile, ca și Japonia și majoritatea țărilor NATO.

Tomohisa Taue și-a exprimat „profunda recunoștință” față de ONU și toți cei care au promovat acest tratat „care vorbește atât de bine despre suferința și eforturile hibakusha (supraviețuitorii iradiați)” și ar putea fi numit „Tratatul de la Hiroshima și Nagasaki”.

Prim-ministrul Shinzo Abe, prezent la ceremonie, nu s-a referit în mod explicit la acest document. „Japonia este hotărâtă să joace un rol de prim-plan colaborând atât cu puterile nucleare, cât și cu cele non-nucleare pentru a ajunge la o lume fără arme atomice”, a afirmat el.

Un clopot a bătut la ora locală 11:02 (02:02 GMT), ora exactă la care a explodat bomba atomică, la 9 august 1945. Mai multe mii de persoane, printre care supraviețuitori și apropiați ai victimelor, au ținut un minut de reculegere.

Botezată „Fat Man”, bomba pe bază de plutoniu, care a provocat moartea a 74.000 de persoane, a fost lansată de americani asupra Nagasaki la trei zile după „Little Boy”, cu uraniu, care a distrus Hiroshima, provocând moartea a 140.000 de persoane.

Barack Obama s-a deplasat în acest oraș în mai 2016, prima vizită a unei președinte american în exercițiu. Cele două bombardamente au precipitat capitularea Japoniei la 15 august 1945 și încheierea celui de Al Doilea Război Mondial. (Agerpres/ FOTO publika.md)

Hiroshima: Japonia a comemorat 72 de ani de la primul bombardament atomic din istorie

Publicat de adinaiftime, 7 august 2017, 08:00

Japonia a comemorat astăzi primul bombardament atomic din istorie, care a lovit în urmă cu 72 de ani oraşul Hiroshima, în ultimele zile ale celui de-Al Doilea Război Mondial, relatează AFP şi DPA.

În ziua de 6 august 1945, la ora locală 08.15 (23.15 GMT), bomba atomică aruncată de avionul american Enola Gay a explodat la Hiroshima, omorând pe loc zeci de mii de oameni. Până la sfârşitul anului 1945, circa 140.000 de persoane au murit din cauza bombardamentului şi a consecinţelor sale.

Bomba atomică aruncată de aviaţia americană asupra Hiroshimei a fost urmată la 9 august de un atac similar împotriva oraşului Nagasaki, în care au murit pe loc 40.000 de oameni. În urma celor două atacuri devastatoare, Japonia a capitulat, Al Doilea Război Mondial luând sfârşit în mod oficial la 15 august.

La ceremonia desfăşurată duminică în parcul Memorialul Păcii de la Hiroshima, mii de participanţi, printre care prim-ministrul japonez Shinzo Abe şi supravieţuitori ai atacului, au păstrat un minut de tăcere în memoria victimelor.

Ceremonia din acest an are loc după ce 122 de state membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite au adoptat primul tratat cuprinzător de interzicere a armelor nucleare, dar căruia Japonia a refuzat să i se alăture, împreună cu puterile nucleare şi câţiva aliaţi ai SUA.

Japonia a criticat tratatul ONU, considerând că el adânceşte decalajul între statele care deţin arma nucleară şi celelalte ţări.
Niciunul din cele nouă state dotate cu arma nucleară – SUA, Rusia, Marea Britanie, China, Franţa, India, Pakistan, Coreea de Nord şi Israel – nu a luat parte la negocieri.

‘Pentru a ajunge în mod real la o lume fără arme nucleare, avem nevoie de participarea atât a statelor nucleare, cât şi a celor nenucleare’, a declarat duminică Shinzo Abe. ‘Ţara noastră vrea să arate calea comunităţii internaţionale, încurajând cele două părţi’ să avanseze spre denuclearizare, a mai spus premierul japonez, fără a face referire explicită la tratatul ONU.

Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a trimis un mesaj la ceremonie, în care a subliniat că ‘visul nostru al unei lumi libere de arme nucleare rămâne departe de realitate’. ‘Statele care deţin arme nucleare au o responsabilitate specială de a întreprinde măsuri concrete şi ireversibile de dezarmare nucleară’, a adăugat Guterres.

Barack Obama a vizitat Hiroshima în mai 2016, devenind primul preşedinte american în funcţie care a făcut acest gest. El şi-a declarat simpatia faţă de victime, dar nu a prezentat scuze pentru atacurile din 1945.

Potrivit municipalităţii de la Hiroshima, graţie în parte vizitei lui Obama, numărul vizitatorilor la Muzeul Memorialului Păcii a crescut cu 16,4% în 2016, ajungând la 1,74 milioane. (Agerpres/ FOTO cunoastelumea.ro)

Radio România deschide colaborarea directă cu NHK Japonia

Publicat de Andrei Cretoiu, 8 iunie 2016, 16:39

La invitaţia NHK, serviciul public de radio şi televiziune din Japonia, preşedintele director general al Radio România, Ovidiu Miculescu, s-a întâlnit cu preşedintele NHK, Katsuto Momii, discuţie în cadrul căreia s-au agreat variante de colaborare între cele două instituţii.

Întâlnirea a fost prima la acest nivel din istoria serviciilor publice de media din România şi Japonia, înfiinţate în 1928, respectiv 1925. În acest context a fost prezentat centrul de radio şi televiziune din Tokyo, dar şi cea mai puternică filială regională, NHK Osaka Station, care, în caz de dezastru, preia funcţiile celei de la Tokyo.

Reprezentanţii NHK au apreciat performanţele Radio România în contextul serviciilor publice din cadrul EBU (European Broadcasting Union) şi ABU (Asia-Pacific Broadcasting Union), Japonia fiind cea care, prin intermediul lui Toshiyuki Sato, secretarul general al PBI (Public Broadcasting International – asociaţia mondială a radiourilor şi televiziunilor publice) a propus organizarea de către Radio România a Conferinţei anuale internaţionale a PBI din anul 2017 la Bucureşti. Propunerea Japoniei a fost aprobată de Comitetul Director al PBI de la Montreal şi acceptată de Radio România.

NHK este cel mai puternic serviciu public de media din lume, iar dorinţa de a colabora direct cu Radio România reprezintă recunoaşterea implicită a performanţei SRR şi a rolului important pe care aceasta îl joacă în mass-media publică pe plan internaţional.

Viitorul taxiurilor: roboti in loc de soferi!

Publicat de Mihaela Costache, 6 octombrie 2015, 16:30

Începând din luna martie anul viitor, locuitorii din oraşul Fujisawa din apropiere de Tokyo vor putea apela la serviciile unor taxiuri conduse de roboţi

Aceste vehicule fără şofer vor circula pe principalele artere rutiere din oraşul japonez, făcând curse de aproximativ 3 kilometri. Proiectul Robot Taxi – colaborare între dezvoltatorul de tehnologie auto automatizată ZMP şi firma de internet mobil DeNa – va intensifica cursa mondială, la care participă Google, Ford, BMW şi alte companii auto, pentru lansarea unor vehicule fără şofer pe piaţa de consum. Deşi dezvoltatorii niponi au încredere în GPS-ul, sistemul radar şi camerele cu viziune stereo cu care sunt dotate maşinile, clienţii taxiurilor vor sta pe locul şoferului în timpul cursei, pentru a putea reacţiona în cazul în care se va impune intervenţia umană. În cazul în care experimentul din Fujisawa va avea succes, vehiculele robotizate ar putea fi folosite pentru transportul spectatorilor veniţi să asiste la Jocurile Olimpice din 2020 şi în comunităţile rurale unde transportul public este deficitar.

Proiectul taxiurilor fără şofer va fi introdus în Japonia şi din cauza ratei de îmbătrânire a populaţiei sale, care în ultimii ani a determinat o creştere a numărului de accidente rutiere cu implicarea şoferilor vârstnici. În Ţara Soarelui Răsare erau 4,25 milioane de şoferi cu vârsta de peste 75 de ani în 2013 şi în următorii trei ani se aşteaptă ca numărul lor să depăşească 5 milioane.

Topul celor mai frumoase 25 de locuri din lume, in imagini!

Publicat de Mihaela Costache, 30 septembrie 2015, 16:10

De la cascade maiestuoase si orase pierdute, la peisaje misterioase si minuni naturale, urmatoarea colectie de fotografii merita atentia noastra. 

1. Vulcanul Aogashima, Japonia

2. Petra, Iordania

3. Lacul Hiller, Australia de Vest

4. Fortul Chittorgarh, India

5. Cinque Terre, Rio Maggiore, Italia

6. Fairy Pools, Insula Skye, Scotia

7. Insulele Galapagos, America de Sud

8. Palau

9. Uriasul Causeway, Irlanda

10. Plaja de Sticla, Statele Unite ale Americii

11.  Pestera Glow Worm, Noua Zeelanda

12.  Big Island, Hawaii, Statele Unite ale Americii

13. Pamukkale, Turcia

14. Santorini, Grecia

15. Castelul Neuschwanstein, Germania

16. Ha Long Bay, Vietnam

17. Pestera lui Fingal, Scotia

18. St. Lucia, America de Nord

19. Venetia, Italia

20. Parcul National Yellowstone, Wyoming, Statele Unite ale Americii

21. Parcul National Zion, Utah, Statele Unite ale Americii

22. Marea Gaura Albastra, Belize

23. Cascada Horsetail, Parcul National Yosemite, California

24. Hvitserkur, Islanda de Nord

25. Plaja rosie din Paijin, China

(VIDEO) Cum au ajuns japonezii la punctualiate şi viteză

Publicat de Mihaela Costache, 23 iulie 2015, 16:00

În spaţiul românesc, căile ferate japoneze reprezintă, fără îndoială, un model de companie feroviară care se deosebeşte radical de CFR-ul autohton, fie numai prin simplul fapt că întârzierile trenurilor totalizează, în decursul unui an, cel mult 1-2 minute. Mai mult: compania cere scuze publicului pentru neplăcerile cauzate, iar managerii demisionează pentru întârzieri de peste 3 minute. Un alt atu important al niponilor este viteza – astfel, nu e o întâmplare că, de curând, în Japonia, a fost atins un nou record: 603 km/h! Un lucru e cert: aceste date nu trebuie în niciun caz să ne mire; ele nu sunt banale coincidenţe, ci rezultat al unei culturi feroviare aparte, care începe în anii ’50 cu un proiect al unui tren care avea să inspire lumea occidentală, denumit Shinkansen.

Importanţa căilor ferate în societatea niponă a fost recunoscută prin crearea, în 1920, a unui Minister al Căilor Ferate, care avea să coordoneze dezvoltarea continuă a reţelei şi creşterea vitezei de circulaţie la 69,6 km/h; mai mult, în 1934, se produc înnoiri tehnologice prin introducerea unor locomotive mai performante. Din aceste considerente, se pare că pentru căile ferate japoneze perioada interbelică a fost o adevărată epocă de aur, iar una dintre figurile marcante ale acesteia a fost ministrul Mitsugu Sengoku, care a rămas anecdotic prin încercarea, reuşită temporar, de a nu mai permite ca parlamentarii să beneficieze de bilete de tren gratuite. În cele din urmă, Dieta japoneză a dat o lege prin care acest drept al parlamentarilor a fost restabilit.

Prima ţară care s-a inspirat de la japonezi a fost Franţa. Puţini oameni cunosc faptul că povestea de succes a TGV-ului francez începe în 1961 prin vizita unui inginer, Hervé Guibert, în Japonia, unde a studiat bunele practici ale acestora în domeniul feroviar. Au mai trecut încă 20 de ani până când, în 1981, avea să fie inaugurată linia de mare viteză Paris-Lyon, care pentru politicieni, însemna, aşa cum aprecia Georges Pompidou, „noua dimensiune a măreţiei tehnicii franceze”. Linii de mare viteză aveau să fie inaugurate, în anii următori, în Germania, Italia, Olanda, Spania, Marea Britanie, Danemarca.

Istoria trenului glonţ a avut la bază comutarea energiilor şi aspiraţiilor poporului japonez de la idealul militar al unei puteri cuceritoare, ideal ce s-a dovedit un fiasco, spre un nou model de afirmare, acela paşnic, ca o putere economică globală, pentru care orice obiect produs în Japonia să simbolizeze un vis al omenirii. Iată de ce trenul glonţ avea să devină un model replicat în întreaga lume occidentală.

Protocol de colaborare între Societatea Română de Radiodifuziune şi Casa Regală a României

Publicat de Andrei Cretoiu, 2 iulie 2015, 21:10

Miercuri, 1 iulie 2015, la Palatul Elisabeta a avut loc, în prezenţa Alteţelor Lor Regale Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu, o seară dedicată Conferinţei Internaţionale Media 2020 – Bringing Media to the Future, organizată la Bucureşti de Radio România şi de Uniunea Audiovizualului Asia-Pacific.

Cu acest prilej a fost încheiat un protocol de colaborare între Casa Majestăţii Sale Regelui Mihai şi Societatea Română de Radiodifuziune ce prevede recunoaşterea reciprocă a legitimităţii, utilităţii şi notorietăţii, precum şi cooperarea între cele două instituţii.

Documentul a fost semnat, în Sala Regilor, în prezenţa Alteţelor Lor Regale, de către domnul Ovidiu Miculescu, Preşedinte Director General al Societăţii Române de Radiodifuziune şi domnul Ion Tucă, director al Casei Majestăţii Sale Regelui Mihai.

Cele două părţi vor colabora în continuare pentru desfăşurarea unor evenimente găzduite de cele două instituţii, pentru promovarea acestora şi pentru dezvoltarea unor proiecte comune.

La dineul oferit de Alteţele Lor Regale Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu au participat profesionişti mass-media din Statele Unite ale Americii, Australia, Japonia, India, Thailanda, Malaezia, Sri Lanka, Myanmar, Arabia Saudită, Pakistan, Iran, Marea Britanie, Germania, Olanda, Italia, Vatican, Irlanda, Austria, Ungaria, Turcia şi România, prezenţi la Bucureşti cu prilejul Conferinţei Internaţionale Media 2020 – Bringing Media to the Future.

Conferinţa Internaţională Media 2020 – Bringing Media to the Future a avut loc în zilele de 30 iunie – 1 iulie, fiind primul eveniment de acest gen organizat de Uniunea Audiovizualului Asia-Pacific în Europa. Conferinţa a abordat modul în care mass-media va evolua în următorii cinci ani. La eveniment au luat parte manageri din industria media, jurnalişti, producători, specialişti în platforme radio digitale şi reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale media de pe patru continente: Europa, Asia, America şi Australia.

La Bruxelles a avut loc o sesiune plenară a Parlamentul European

Publicat de Ioana Brusten, 28 mai 2015, 10:00 / actualizat: 17 iunie 2015, 0:36

Secretarul General al Adunării Națiunilor Unite, Ban Ki-moon, s-a adresat plenului Parlamentului European, reunit în ședință solemnă, susținând un discurs privind summitul G7.
A urmat dezbaterea privind cel de-al 41-lea summit G7 cu Vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans. Liderii celor șapte cele mai industrializate state – Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie și SUA – și UE se vor întâlni pe 7 și 8 iunie. Rusia a fost suspendată din G8 anul trecut, ca urmare a anexării Crimeii. Politica de dezvoltare și protecția mediului au fost punctele prioritare pe ordinea de zi.

Da, este o criză teribilă, da, este inacceptabil că atâția dintre tinerii noștri nu au slujbe și da, câteodată asta duce la radicalizare, da, câteodată își pierd încrederea în viitor. Dar este sarcina noastră comună de a crea perspective realisteale reformelor, incluziunii, democrației și deschiderii, ca soluție pentru aceste probleme. Modelul trecutului autoritar nu ne va furniza niciodată soluția pe care vrem s-o oferim generației tinere și viitorului nostru.

De asemenea, a fost dezbătut și supus la vot mandatul de negociere a unui acord cu statele membre privind fuziunea a două scheme de ajutor privind distribuția de lapte, fructe și legume în școli. Noua schemă unică va trebui să pună mai mult accentul pe educație, să promoveze, de exemplu, obiceiuri alimentare sănătoase, precum și să dispună de o mai bună finanțare, spun deputații din comisia pentru agricultură.

Alte teme aflate pe agenda reuniunii au fost atacurile cibernetice împotriva mass media și ajutorul pentru dezvoltare al UE în Eritreea în condițiile unor încălcări dovedite ale drepturilor omului

47 de percheziţii, într-un dosar de infracţiuni informatice. Prejudiciul – 12,6 milioane de dolari

Publicat de Andrei Cretoiu, 26 aprilie 2015, 17:45

47 de percheziţii au loc, astăzi, în Bucureşti şi în 5 judeţe, între care Bacău şi Vaslui, într-un dosar privind destructurarea unui grup format din peste 55 de persoane, ce se ocupa cu infracţiuni informatice. Prejudiciul adus se cifrează la  aproximativ 12,6 milioane de dolari.

Membrii reţelei,  cetăţeni români şi străini, au acţionat atât în Romania, cît şi în Japonia, Germania, Olanda, Belgia şi Italia.

Până la acest moment, oamenii legii au găsit, în urma percheziţiilor, peste 150.000 de euro, două kilograme aur în lingouri, tablouri şi laptopuri, pe care le-au ridicat de la locuinţele suspecţilor.

Potrivit DIICOT gruparea a vizat bănci din Statele Unite ale Americii şi din Oman. O dată ce un membru al grupului infracţional spărgea sistemul de protecţie al băncii, erau copiate datele unor carduri, aferente conturilor unor mari corporaţii şi, ulterior, cardurile erau clonate şi distribuite către alţi membrii ai reţelei.

Radio Iasi

Bogdan Zvorişteanu cântă pe vioara Gagliano la Sala Radio

Publicat de Andrei Cretoiu, 21 aprilie 2015, 14:00 / actualizat: 7 iunie 2015, 16:06

Vineri, 24 aprilie (ora 19:00), Bogdan Zvorişteanu revine pe scena Sălii Radio împreună cu vioara sa de patrimoniu universal Gagliano (realizată în 1761) pentru a interpreta, alături de Orchestra Naţională Radio, Concertul nr. 3 pentru vioară şi orchestră semnat de compozitorul francez romantic Camille Saint-Saëns. Cel de-al treilea şi ultimul concert de vioară al lui Saint-Saëns a fost dedicat marelui violonist (şi compozitor) spaniol Pablo de Sarasate, care a şi interpretat de altfel lucrarea la premiera din octombrie 1880.

Concertmaestru al prestigioasei orchestre Suisse Romande (Elveţia) – din anul 2002, violonistul Bogdan Zvorişteanu a ocupat anterior aceeaşi poziţie la Orchestra Filarmonică din Santiago de Compostela (Spania) şi la cea de cameră din Pforzheim (Germania), susţinând recitaluri şi concerte în Europa, Argentina, Canada, China, Coreea de Sud, Japonia. Bogdan Zvorişteanu şi-a continuat formarea muzicală începută la Bucureşti la Academia Internaţională de Muzică Menuhin din Gstaad/Blonay – Elveţia, unde a beneficiat de îndrumarea maestrului Alberto Lysy. Participările în numeroase concursuri internaţionale, precum George Enescu (Bucureşti), Tibor Varga (Sion), Leopold Mozart (Augsburg) şi la Concursul Internaţional din Geneva i-au adus, de-a lungul anilor, prestigioase premii şi distincţii.

Concertul se derulează sub bagheta dirijorului german Gerd Schaller, care se bucură de o activitate foarte bogată la pupitrul celor mai cunoscute orchestre germane şi are un repertoriu impresionant (peste 100 de simfonii, peste 50 de titluri de operă şi balet, numeroase lucrări concertante). Gerd Schaller a colaborat cu Orchestra de Stat şi Orchestra Filarmonică Radio din Hanovra, Orchestra Filarmonică de Cameră din Leipzig, Orchestra Filarmonicii George Enescu, Orchestra Simfonică a Teatrului Naţional din Praga, Orchestrele Radio din München şi Budapesta, Orchestra Operei Naţionale din Varşovia etc. A fost dirijor principal al Teatrului de Stat din Braunschweig, iar între anii 2003-2006 a fost director artistic al Teatrului din Magdeburg.

Programul serii de la Sala Radio va mai include încă două partituri: celebra uvertură a operei lui Verdi – Nabucco şi Simfonia Dante de Franz Liszt, cea de-a doua lucrare fiind interpretată cu participarea Corului Academic Radio, dirijor: Dan Mihai Goia. Inspirată de Divina Comedie, Simfonia Dante descrie călătoria lui Dante Alighieri prin iad şi purgatoriu. Partitura a avut premiera absolută la Dresda, în noiembrie 1857, cu Liszt însuşi la pupitrul dirijoral, şi a fost neoficial dedicată prietenului său (şi viitorului său ginere), compozitorul Richard Wagner.

Concertul poate fi ascultat în direct pe toate frecvenţele Radio România Cultural şi Radio România Muzical din ţară şi în streaming live pe Internet pe www.radioromaniacultural.ro şi www.romania-muzical.ro.

Biletele sunt disponibile pe www.bilete.ro, în oficiile Poştei Române, în magazinele Inmedio semnalizate Bilete.ro, în magazinele Germanos şi la casa de bilete a Sălii Radio.

Alte informaţii legate de Orchestrele şi Corurile Radio, pe www.orchestreradio.ro sau www.orchestreradio.com.

Accesul la Sala Radio, cu transportul în comun, se poate face cu liniile de tramvai nr. 24 şi 44 până la staţia Radio România – Piaţa Virgiliu (Str. Berzei la intersecţia cu Ştirbei Vodă, în apropierea străzii Berthelot). Puteţi de asemenea alege mijloacele de transport care circulă în apropiere – Str. Mircea Vulcănescu, Str. Berzei, Str. Ştirbei Vodă, Bd. Eroilor, Calea Plevnei, Bd. Dinicu Golescu – autobuzele 133, 178, 126, 168, 226, 368 etc

Călătorie cu trenul la viteză record – 590 Km/h

Publicat de Andrei Cretoiu, 17 aprilie 2015, 16:27

Compania feroviară Central Japan Railway Co, a anunțat joi că trenurile sale MagLev (tren cu levitație magnetică) au doborât recordul de viteză stabilit în urmă cu 12 ani de aceași companie.

Vitezele au fost obtinute in cadrul testelor ce au avut loc pe un traseu special amenajat în centrul Japoniei. Recordul precedent de 581 Km/h a fost stabilit in decembrie 2003. Un purtător de cuvant al companiei a declarat că în testele de marți se va încerca un nou record – 600 km/h.

Primul nimistru Shinzo Abe va promova noua tehnologie în cadrul unei vizite în Statele Unite ale Americii la sfârșitul lunii. Compania a declarat că intenționează să exporte tehnologia în Statele Unite unde urmează să fie folosită în construcția unui palier special pe ruta Washington-New York.

Guvernul a aprobat în luna octombrie 2014, construirea unei linii de mare viteză ce va lega orașele Tokyo și Nagoya asigurând un timp de călătorie de 40 de minute.

Mai jos puteti urmari cateva imagini cu trenurile de tip Maglev.

Miliarde de ascultători şi telespectatori vor urmări Orchestra Naţională Radio

Publicat de Andrei Cretoiu, 3 septembrie 2014, 17:54

Miliarde de ascultători şi telespectatori vor urmări 

Orchestra Naţională Radio în turneul de la Kuala Lumpur

Radioul public a fost, în ultimii ani, un adevărat ambasador cultural al României în spaţiul asiatic, prin turneele susţinute de Orchestrele şi Corurile Radio România în destinaţii precum Japonia sau China, cărora li se adaugă, în septembrie 2014, Malaezia. Orchestra Naţională Radio este invitată la un eveniment de anvergură: World Summit on Media for Children, unde, pe 9 şi 10 septembrie 2014, artiştii români vor fi aplaudaţi de publicul din Kuala Lumpur – capitala Malaeziei.

Organizatorii consideră concertele Orchestrei Naţionale Radio ca fiind „atracţia principală” a celei de-a VII-a ediţii a summit-ului, fiind prima oară când evenimentul internaţional este organizat pe continentul asiatic, după Melbourne, Londra, Salonic, Rio de Janeiro, Johannesburg şi Karlstad.

Cele două concerte vor fi înregistrate şi filmate de Radioteleviziunea publică din Kuala Lumpur şi vor fi preluate de toţi membrii Uniunii Audiovizualului din Asia-Pacific (Asia-Pacific Broadcasting Union) – ABU, ajungând la un public potenţial de miliarde de ascultători şi telespectatori, într-un spaţiu geografic ce acoperă jumătate de planetă. Turneul este organizat de Radio România şiABU.

Concertele se vor derula în sala Filarmonicii din Kuala Lumpur, găzduită de legendarele turnuri Petronas – simbol al oraşului, doi zgârie nori gemeni, consideraţi cea mai înaltă clădire din lume între 1998 şi 2004. Concertul din 9 septembrie va fi adresat participanţilor la summit, în timp ce al doilea eveniment, din 10 septembrie, va fi destinat publicului larg.

Orchestra Naţională Radio va cânta sub bagheta dirijorului principal al Orchestrelor şi Corurilor Radio, Tiberiu Soare, care a dirijat de altfel ansamblul în toate deplasările importante din ultimele stagiuni. Solişti vor fi Gabriel Croitoru – vioară şi Horia Mihail – pian, muzicieni aplaudaţi în numeroase evenimente de marcă la Sala Radio.

Repertoriul va fi unul deosebit: două creaţii româneşti, veritabile „cărţi de vizită” ale culturii noastre: Rapsodia română nr. 1 – cunoscuta lucrare a lui Enescu – şi Ciocârlia (compusă de Angheluş Dinicu şi devenită celebră în interpretarea şi aranjamentul nepotului său, violonistul Grigoraş Dinicu). Pe lângă acestea, publicul din Malaezia va asculta partituri din repertoriul clasic internaţional, ca Suită din Lacul lebedelor (Ceaikovski), Burlesca pentru pian şi orchestră, semnată de Richard Strauss sau Melodii lăutăreşti, lucrări care aparţin violonistului şi compozitorului spaniol Pablo de Sarasate. Cele două concerte din turneu vor cuprinde şi două compoziţii originale malaeziene şi se vor desfăşura cu sprijinul Institutului Cultural Român.

Preşedintele Radio România, Ovidiu Miculescu declară în legătură cu participarea României la acest summit

Vom fi acolo pentru a construi o punte nouă, importantă şi subtilă între cultura noastră venită din Europa şi surprinzătoarea Asie. Atunci când voci atât de diferite vorbesc cu atâta dragoste, generozitate şi talent aceeaşi limbă – muzica, putem afirma că există încă speranţă pentru o lume mai bună

Această participare înseamnă un pas important în contextul extinderii parteneriatelor strategice ale Radio România şi în afara Uniunii Europene de Radio.

„Cred că importanţa acestui turneu este mai mult în zona media. Încercăm în permanenţă să păstrăm echilibrul între misiunea noastră culturală şi cea de informare şi această participare internaţională le asociază foarte bine. Este vorba despre un summit media asiatic de mare importanţă şi despre un concert care va fi preluat şi audio şi video şi difuzat de cele mai importante televiziuni din zona asiatică, care ajung la un public potenţial de miliarde de privitori şi ascultători, aşadar mesajul nostru artistic va fi multiplicat”, declară Oltea Şerban Pârâu, director artistic al Orchestrelor şi Corurilor Radio România şi director al Centrului Cultural Media Radio România.

Organizat între 8 şi 10 septembrie 2014, World Summit on Media for Children (WSMC), ce va avea ca tematică anul acesta: Mass-media pentru copiii secolului XXI, va reuni aproximativ 2.000 de participanţi, fiind organizat de Asia-Pacific Broadcasting Union (ABU), Radioteleviziunea din Malaezia şi Fundaţia WSMC.

Străinii interesaţi de ţara noastră iau lecţii despre România de la specialişti

Publicat de Stefania Grigore, 22 iulie 2014, 07:49

La Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti au inceput de ieri cursurile de vară.
La programul de pregătire vor lua parte câteva zeci de cursanţi străini din Europa, dar si din Coreea şi Japonia, interesaţi de limba si civilizaţia României.
Aceasta este cea mai veche iniţiativă a universităţii de a promova cultura ţării noastre.
Cursanţii vor merge în excursii şi vor vizita muzeele bucureştene.
La finalul stagiului tinerii vor crea propria lor seară, în care vor povesti ce au învatat.