Poliţie de frontieră europeană de circa 10.000 de agenţi cu capacitate de supraveghere pe teritoriul european şi putere de a participa la operaţiuni de repatriere ale migranţilor. La trei luni de la Consiliul European din iunie şi înainte de summit-ul şefilor de stat şi de guvern de la Salzburg, Comisia Europeană lansează o propunere în legătură cu unul dintre cele mai arzătoare dosare, migranţii. O situaţie de urgenţă care agită de mult timp cancelariile europene, în special ţările de pe malul de sud, printre care Italia, care de luni întregi bate cu pumnii în mesele rotunde europene, cerând solidaritate majoră şi împărţirea atribuţiilor în faţa şovăirii şi uşilor trântite în faţă de către unele state membre.
Crearea unei Gărzi Europene de Frontieră care să aibă ca scop consolidarea Frontex, transformând agenţia UE într-un adevărat corp de poliţie de frontieră cu o sarcină decisivă asupra repatrierilor va fi anunţată de preşedintele Comisiei UE, Jean-Claude Juncker în discursul său despre situaţia Uniunii Europene, miercurea viitoare, în plenul Parlamentului de la Strasbourg. O ştire relansată de cotidianul spaniol „El Pais”, care a primit confirmare de la Bruxelles în vederea unei intervenţii, ultima avută de preşedintele Comisiei despre starea Uniunii, care se va concentra chiar pe tema migranţilor. Executivul european ar intenţiona, astfel, să transforme controlul imigraţiei ilegale într-o competenţă comunitară, după ce ultima criză migratorie, declanşată de refuzul Italiei de a permite debarcarea migranţilor, a demonstrat că gestionarea naţională a fluxurilor trebuie să fie transferată la o gestionare centralizată. Propunerea nu este nouă.
De mult timp, s-a luat în considerare o astfel de idee, care nu s-a realizat niciodată şi din cauza şovăirii mai multor ţări, îngrijorate de posibilul transfer de suveranitate. La începutul lunii iunie, cancelarul Angela Merkel a încurajat ipoteza transformării Frontex într-un corp de poliţie de frontieră „cu competenţe europene”. O lună mai târziu, la Viena, cu ocazia începerii preşedinţiei austriece la Consiliul UE, Juncker a anunţat pentru septembrie propunerea legislativă a Comisiei UE de a dota Frontex cu 10.000 de unităţi suplimentare până în 2027, consolidându-şi astfel mandatul. Şi, zilele trecute, argumentul a fost reluat şi de către Comisarul European pentru Migraţie, Dimitris Avramopoulos. «Este nevoie de acţiuni imediate. Măsurile pe care le vom prezenta merg în această direcţie”, a explicat comisarul, şi în vederea summit-ului de la Salzburg din 20 septembrie, unde este aşteptată o răsturnare de situaţie în modificările misiunii Sophia, şi datorită presiunii italiene.
Comisia Juncker a urmărit “realism” și consensul în bugetul sau. Statele membre critică, Parlamentul exprimă frustrări…
Când Europa se apleacă asupra bugetului, se privește într-o oglindă. Este mare și puternică sau firavă și slabă? Acest exercițiu nu are lor decât o dată la șapte ani. Comisia Juncker, la final de mandat, și-a propus deci să atribuie Uniunii o dimensiune și o ambiție pentru anii 2021-2027, în contextul constrângerii prilejuite de plecarea britanicilor și lipsei de fonduri care rezultă de aici (circa 13 – 14 miliarde de euro pe an).
Comisia Juncker ar fi putut să propună statelor membre să compenseze integral această plecare, finanțând în același timp noile misiuni ale Europei, anume gestiunea frontierelor externe, fondul European de apărare, inovația de vârf, politica migratorie etc. Ea a preferat să pună pe masă o propunere mai clasică: să taie din principalele două programe care sunt agricultura (PAC) și fondurile de coeziune (care ar trebui să permită o recuperare a decalajelor economice regiunilor mai puțin bogate).
Negocierea se face întotdeauna în jos
Statele membre sunt totuși chemate să compenseze parțial plecarea britanicilor, deci contribuțiile lor ar trebui să crească. Juncker propune un buget de 1.135 de miliarde de euro pe cei șapte ani ai exercițiului financiar, adică 1,114% din venitul național brut al celor 27 de membri. “Se puteau finanța noile misiuni fără a tăia din cele vechi, cu 1,2% din venitul național brut european (VNB)”, se precizează în cadrul Comisiei. Procentual diferența este infimă între cele două versiuni…
Jean-Claude Juncker n-a îndrăznit să facă pasul, căutând deja o cale de mijloc între Consiliul European, mai înclinat spre reducere, și Parlamentul European, mai ambițios decât statele membre. Pornind de la o propunere de 1,14% din VNB, Comisia Juncker știe deja că în final procentajul va fi, inexorabil, mai mic. Negocierea se va face întotdeauna în scădere, căci Europa se construiește pe poziția celui care vrea cel mai puțin. Or, pentru a fi adoptat, bugetul va trebui să aibă unanimitate în cadrul Consiliului European, apoi să fie aprobat de cele 27 de parlamente naționale și în final să fie votat de Parlamentul de la Strasbourg. De fiecare dată, această cale lungă dă naștere la infinite negocieri, fiecare stat membru având grijă să recupereze cu o mână ce dă cu cealaltă… Scăderea este înscrisă în inima procesului.
Macron, parțial urmat de Juncker
Totuși, Comisia introduce noutăți salutate de europeni: 27,5 miliarde de euro pe șapte ani pentru securitate și apărare, 34 de miliarde pentru a gestiona frontierele și migrația, 25 de miliarde de euro pentru a susține reformele în statele membre sau dublarea fondurilor programului Erasmus+ (Parlamentul cerea triplarea). Revendicările lui Emmanuel Macron au fost, parțial, auzite. Președintele francez cerea oprirea scăderilor la contribuțiile statelor; Juncker îi dă dreptate. El obține un embrion de “buget al zonei euro, desigur, modest, pentru a contribui la convergența economiilor. El cerea condiționarea plății fondurilor de coeziune de respectarea statului de drept; Comisia Juncker îl urmează pe această idee…
În schimb, nici un cuvânt despre “taxa pe digital”, din care Macron voia să facă o “resursă” la bugetul UE. Comisia n-a îndrăznit să se angajeze pe această cale, atât de mult crește rezistența la această “taxă pe digital”, inclusiv la vecinii noștri germani, de la venirea lui Olaf Scholz la Ministerul de Finanțe. Comisia a pus pe masă diverse idei de resurse proprii: o taxă de 20% pe încasările generate de sistemul de schimburi de cote de emisii de CO2, o mică reducere din suma impozitului pe societăți (dar directiva ACCIS nu este încă adoptată), o taxă pe deșeurile de ambalaje nereciclate… Deocamdată, Comisia ar conta pe încasări de 22 ipotetice miliarde de euro pe an.
Pentru Austria și Danemarca, este prea mult!
Jean-Claude Juncker nu mai avea nimic de pierdut. El nu mai candidează. Cât despre buget, el nu va fi probabil adoptat sub mandatul lui. Într-adevăr, Franța a arătat deja că nu intenționează să supună la vot un buget multi-anual în actualul Parlament de la Strasbourg, când în mai 2019 va fi ales unul nou. “Ca de obicei, bugetul va fi adoptat la începutul lui 2020, pentru a fi aplicat la 1 ianuarie 2021”, arată o sursă germană cu experiență în domeniu. Juncker este un prea bun cunoscător al mersului lucrurilor în Europa pentru a nu o ști. El s-ar fi putut deci elibera de constrângerile “realismului” și arăta mai îndrăzneț. Cu atât mai mult cu cât, de la publicarea propunerii de buget (și uneori chiar înainte), căutarea unui “compromis” s-a lovit de ritualele interese naționale care au criticat această schiță de buget…
Franța, cea mai interesată de PAC, a arătat cu degetul “iresponsabilitatea” tăierilor de la agricultură, pentru a opri cât mai repede supărarea FNSEA. Ungaria s-a simțit vizată (pe bună dreptate) de condiționarea introdusă de a plăti fondurile de coeziune statelor care respectă statul de drept. “Un șantaj”, potrivit lui Peter Szijjarto, ministrul ungar al afacerilor externe. Cancelarul austriac, Sebastian Kurz, dorește, dimpotrivă, ca Europa să-și reducă viteză. El va deține președinția UE în al doilea semestru din 2018, ceea ce nu va ușura lucrurile… Alăturându-se punctului de vedere al țărilor nordice, premierul danez, Lokke Rasmussen, a pus punctual pe i: “O UE redusă va trebui să se traducă printr-un buget redus!”. Fără să fie o surpriză, olandezul Mark Rutte a apreciat că propunerea lui Juncker “nu este o opțiune acceptabilă” pentru țara sa… Pornim de departe.
Frustrări în Parlament
Parlamentul European cerea un buget mai mare cu 219 miliarde de euro față de această propunere. PPE, partidul din care provine Juncker, a salutat dublarea bugetului pentru Erasmus și atenția pentru tineri cu ideea unui bilet de tren gratuit pentru tinerii de 18 ani care ar traversa Europa. José Manuel Fernandes, purtătorul de cuvânt al PPE, a emis totuși rezerve asupra tăierilor din PAC și din fondurile de coeziune. Social-democrații subliniază că “Uniunea Europeană nu-și poate ține promisiunile cu un buget care reprezintă prețul unei cești de cafea pe zi de persoană”. Grupul liberalilor (ALDE) a apreciat schița de resurse proprii deplângând în același timp tăierile din PAC și insuficiența programului Erasmus+, chiar crescut.
În rezumat, Juncker caută consensul în realism. Obține proteste în cadrul Consiliului European și reproșuri mai mult sau mai puțin violente din Parlament. Ceea ce înseamnă a pierde la toate capitolele. Pentru un buget a cărui adoptare nu o va vedea…
Preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, s-a aflat, săptămâna trecută, la Berlin, pentru o cină de lucru cu cancelarul Angela Merkel.
„Întâlnirea face parte din contactele mai ample cu şefii de stat şi de guvern europeni”, pe care Juncker o are în vederea summit-ului european informal al liderilor, din 23 februarie, a explicat purtătorul de cuvânt al Executivului comunitar, Margaritis Schinas.
Schinas a amintit că Juncker s-a întâlnit deja, zilele trecute, cu preşedintele francez Emmanuel Macron, cu preşedintele român Klaus Iohannis, cu premierul portughez Antonio Costa, şi „este în contact” cu premierii olandez Mark Rutte şi italian Paolo Gentiloni.
Totodată, preşedintele Comisiei UE s-a întâlnit şi cu liderii grupurilor politice din Parlamentul European pentru a pune la punct „contribuţia importantă pe care Executivul comunitar o va publica pe 14 februarie despre aspectele instituţionale care privesc următoarea propunere a bugetului multianual european din mai”.
Albanezii sunt mai interesați decât sârbii de aderarea la Uniunea Europeană
„În Serbia și Muntenegru, state considerate candidate sigure pentru următorul val de extindere a Uniunii Europene, mult mai puțini cetățeni doresc aderarea la UE, decât în alte state ale regiunii, cum ar fi Albania, care în mod greșit este ținută la sfârșitul listei cu statele candidate la UE” – a apreciat fostul șef al diplomației franceze, Bernard Kouchner, într-un articol publicat de EUobserver.
Kouchner menționează că președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, la trei ani după preluarea mandatului vorbește în sfârșit despre extinderea UE. „Indiferent care ar fi motivul – depășirea crizei globale, îmbunătățirea situației economice sau Brexit – Juncker consideră că a venit momentul să împartă bilete de intrare, dar doar două și acestea nu sunt pentru statele nerăbdătoare să fie primite în UE” – apreciază Kouchner, adăugând că în Serbia și Muntenegru aderarea la UE rămâne în continuare o problemă controversată, deși în prezent aceste state sunt considerate drept principalele candidate pentru viitorul val de extindere al UE. „Liderii lor au merite pentru progresul realizat, dar adevărul este că există state în Balcanii de Vest care merită la fel de mult să adere la UE și de importanță capitală este faptul că în celelalte state există mai mult entuziasm pentru aderare” – consideră Kouchner și adaugă că la Bruxelles „se vorbește” că Muntenegru și Serbia sunt cele mai bune candidate, deoarece sunt „cele mai înclinate să-și schimbe opțiunea europeană și să treacă de partea Moscovei”.
„Personal, nu consider că acesta este un motiv. În afară de petrol și rachete, Rusia nu are multe de oferit. Chiar dacă acesta este adevărul, nu cred că este un motiv întemeiat pentru a se refuza aderarea altor state” – explică Kouchner, dând exemplul Albaniei, unde sondajele de opinie demonstrează constant că 80% din populație dorește aderarea la UE. „Acolo unde există consens privind aderare, reformele politice și instituționale sunt aplicate mai ușor” – consideră Kouchner și propune ca UE să transmită un semnal clar albanezilor că interesul lor pentru UE contează.
Kouchner subliniază că în Macedonia cea mai mare parte a populației dorește aderarea la UE, ceea ce nu este cazul în Serbia, iar în Kosovo 90% din locuitorii săi doresc integrarea europeană. „Din păcate, nu cred că dorința lor se va împlini în curând, deoarece Serbia și cinci state membre UE refuză să recunoască independența Kosovo. UE trebuie să fie proactivă și să încurajeze Ciprul, Grecia, România, Slovacia și Spania să accepte inevitabilul și să recunoască suveranitatea Kosovo” – apreciază Kouchner, fost emisar special ONU în Kosovo și fost șef UNMIK.
Cei trei piloni ai planului Juncker pentru noua Uniune Economică şi Monetară sunt crearea Fondului Monetar European , finalizarea uniunii bancare cu garantarea în proporţie de 100% a depunerilor bancare şi crearea instituţiei de ministru de finanţe pentru zona euro, care va fi în acelaşi timp şi preşedinte al Eurogrup şi vicepreşedinte al Comisiei Europene.
Primul pilon este crearea Fondului Monetar European care va fi de fapt o transformare a ESM într-un FMI al ţărilor europene. Această schimbare este pregătită, este finalizată din punct de vedere tehnic şi ceea ce se cere este aprobarea acestei „transformări” de către Parlamentele naţionale. Participarea statelor-membre se va face pe baza cotelor şi capitalurilor valabile în prezent, ceea ce înseamnă că Germania va continua să aibă primul cuvânt.
Fondul Monetar European se va împrumuta pentru a împrumuta apoi membrii săi aflaţi în stare de necesitate finaciară şi va reprezenta mecanismul de sprijin de ultimă instanţă al Uniunii. În afara garanţiilor pe care statele-membre le vor oferi Fondului, va fi creată şi o mare „pernă-tamponă” (buffer) ca mecanism de siguranţă pentru crizele viitoare. Trebuie precizat că această idee ca soluţie pentru perioade de crize a fost deja proiectată şi aplicată în Grecia, care creează deja o „pernă-tampon” de 20 de miliarde de euro din tranşele de împrumut şi din excedentul bugetar primar în perspectiva revenirii sale pe pieţele financiare.
Al doilea pilon al proiectului este crearea instituţiei ministrului de finanţe al zone euro – Mr. Euro – care va fi în acelaşi timp şi preşedinte al Eurogrup şi vicepreşedinte al Comisiei Europene. Prin urmare, va fi persoana-cheie, dat fiind că va concentra în persoana sa nu numai funcţii şi atribuţii, ci şi puteri în exercitarea politicii economice din zona euro.
Toate aceste mari schimbări vor fi discutate pe 14 şi 15 decembrie la summitul UE la care participă toate statele-membre UE, nu numai membrii zonei euro.
Al treilea pilon îl reprezintă finalizarea uniunii bancare, noul element fiind decizia ca până în 2019 să se ajungă la o garantare totală a depozitelor, indiferent de valoare. Astăzi depozitele sunt garantate până la suma de 100.000 de euro per persoană şi per bancă.
Garantarea depozitelor de la primul până la ultimul euro este marea schimbare care, pe de o parte, va readuce încrederea deponenţilor în euro şi în bănci şi, pe de altă parte, va consolida încrederea pieţelor faţă de construcţia bancară europeană.
În paralel cu consolidarea EMU şi a euro la nivel politic, Comisia Europeană acţionează metodic pentru a limita – şi dacă este posibil pentru a „anihila” – consecinţele Brexit atât în economie, care pare a anticipa evenimentele, cât şi la nivelul ideii de Europa.
Din acest motiv s-a decis o accelerare a extinderii. În 2019 se aşteaptă să adere la euro ţările care îndeplinesc criteriile de la Maastricht, prima fiind Croaţia.
Proiectul prevede ca la data de 29 marite 2019, data Brexitului, la reuniunea la vârf care se va desfăşura la Sibiu, România, un oraş din Transilvania, să fie anunţaţi paşii următori pentru integrarea în Uniunea Europeană a Serbiei şi Muntegrului.
În ceea ce priveşte Bulgaria şi România, primul obiectiv este ca acestea să adere la Spaţiul Schengen astfel încât să existe o zonă unitară de la Marea Neagră la Marea Egee, ceea ce va ajuta şi la dezvoltarea Greciei. În paralel, se desfăşoară programe de asistenţă economică şi tehnică pentru ca şi aceste economii să adere la euro.
Scopul planului este clar: în momentul în care britanicii pleacă, Europa se va mări.
Comisia Europeană pune în aplicare noua arhitectură a Uniunii Economice şi Monetare (EMU), principiile şi structurile care vor proteja economia europeană şi euro de viitoare crize. Este vorba de schimbări mari dictate de incapacitatea înfruntării imediate a crizei care a început de la bănci şi apoi s-a transformat într-o criză a datoriei, dar şi de nevoia amortizării şocurilor provocate de cutremurul produs de Brexit.
În privinţa EMU şi a ceea ce puterea de la Bruxelles numeşte „noul euro”, ideile sunt pe masa de discuţii, agenda este stabilită, propunerile urmând a fi prezentate la începutul lunii decembrie şi finalizate la data de 29 martie 2019, ziua Brexitului. Astfel, problema datoriei greceşti trece în plan secund, deoarece rezolvarea ei se înscrie într-un plan mai general al Bruxelles-ului şi al centrelor europene de putere.
Potrivit unor surse europene de la nivel înalt, cei trei piloni ai planului Juncker sunt crearea Fondului Monetar European (care duce de facto la scoaterea FMI din spaţiul european), finalizarea uniunii bancare cu garantarea în proporţie de 100% a depunerilor bancare şi crearea instituţiei de ministru de finanţe pentru zona euro, care va fi în acelaşi timp şi preşedinte al Eurogrup şi vicepreşedinte al Comisiei Europene.
Filosofia lui Juncker este ca până la alegerile europarlamentare din 2019 să se deschidă o „fereastră de oportunitate” pentru Europa, dat fiind că pentru prima dată cele 28 de ţări ale Uniunii se află pe o traiectorie de dezvoltare, iar şomajul scade.
Prin urmare, pentru Comisia Europeană şi pentru preşedintele Juncker, prioritatea absolută este „să construim acoperişul casei acum când nu plouă” şi să clădim „noua EMU, noul euro”.
Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest va implementa un proiect cunoscut sub denumirea de Planul Juncker
Publicat de Andrei Cretoiu,
25 ianuarie 2017, 10:30 / actualizat: 1 februarie 2017, 11:02
Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest, prin Centrul Europe Direct Transilvania de Nord va implementa în prima jumătate a acestui an un proiect menit să promoveze Planul de Investiţii pentru Europa, cunoscut sub denumirea de Planul Juncker.
InvestEU in Northern Transylania are ca obiectiv diseminarea la o scară cât mai largă a informaţiilor legate de modalităţile speciale de finanţare şi a oportunităţilor oferite de Fondul pentru Investiţii Strategice.
Planul Juncker a fost conceput să ofere sprijin financiar pentru două categorii de proiecte: cele de investiţii strategice, vizând infrastructura şi aşa-zisele proiecte de business ale întreprinderilor mici şi mijlocii. În cadrul Planului Juncker a fost creat Fondul European de Investiţii Strategice, cu două componente: una de grant al Uniunii Europene în valoare de 16 miliarde de euro şi una de împrumuturi, în valoare de aproximativ 5 miliarde de euro, având ca sursă Banca Europeană de Investiţii. Vorbim deci în linii mari, de o sumă cifrată la 21 de miliarde de euro.
Marcel Ioan Boloş, director general al ADR Nord-Vest:
“Orice beneficiar, fie că este vorba de întreprindere mică sau mijlocie, fie că este vorba de autoritate locală, la momentul în care ar depune un proiect în cadrul Planului Juncker, ar fi beneficiarul unei părţi de grant din valoarea proiectului, o parte de împrumut de la Banca Europeană de Investiţii şi diferenţa ar urma să fie asigurată de alte bănci, care se implică în finanţarea respectivului proiect. Cu alte cuvinte, este vorba de o finanţare mixtă, între grant de la Comisie, împrumut de la BEI şi o altă bancă, doritoare să participe la cofinanţarea proiectului.La ora actuală nu există limite ale valorii proiectelor de investiţii. Câştigul – din punctul nostru de vedere – cel mai mare este că odată implicată Banca Europeană de Investiţii în finanţarea proiectului, cresc şansele ca respectivul proiect să fie finanţabil din partea oricărei bănci.“
Cu alte cuvinte, băncile comerciale – de regulă foarte prudente în politica lor de împrumuturi – sunt încurajate de implicarea BEI, chiar şi în cazul unor proiecte de investiţie considerate altfel prea riscante. Un alt aspect important este cel legat de dobânzile practicate, care pot scădea şi ele sensibil ca rezultat al plusului de credibilitate oferit de participarea Băncii Europene de Investiţii.
Pe lângă Fondul European de Investiţii Strategice, Comisia Europeană mai are două instrumente importante legate de planul Juncker. Primul este Portalul European pentru Proiectele de Investiţii.
Marcel Ioan Boloş, director general al ADR Nord-Vest: “E vorba de publicitatea proiectelor de investiţii, care caută surse de finanţare. Pe acest portal oricare dintre întreprinderile noastre, din regiune, pot să-şi publice proiectul, dacă valoarea acestuia este mare de 10 milioane de euro. Acesta ar fi un prim instrument, un al doilea este cel legat de Platforma Europeană de Consiliere în Materie de Investiţii, portal de informare pentru instrumente financiare inovative, cele care aduc avantaje pentru finanţarea proiectelor de investiţii.”
În Regiunea Nord-Vest funcţionează în jur de 70.000 de IMM-uri, ele vor fi probabil principalele beneficiare ale informaţiilor diseminate prin proiectul investEU in Northern Transylvania.
Politica agricolă comună – unul dintre pilonii spațiu european comun
Publicat de Andrei Cretoiu,
11 ianuarie 2016, 09:30 / actualizat: 12 ianuarie 2016, 6:57
Politica agricolă comună a Uniunii Europene este unul dintre pilonii pe care este așezată ideea unui spațiu european comun veritabil. Domeniul mare al agriculturii este esențial pentru cele 28 de state membre.
Valabilitatea formulării este dată și de alocările semnificative de-a lungul timpului. Acestea au deținut pentru o lungă perioadă unul dintre primele locuri în cadrul finanțării politicilor comunitare. Spre exemplu, în 2013, 40% din bugetul european era rezervat măsurilor europene ce vizau agricultura. În perioada 2014 – 2020, agricultura și programele europene aferente se află sub semnul inovării. În cadrul mai multor întâlniri a fost subliniată nevoia că întregul domeniu, în Uniunea Europeană, trebuie să se adapteze viitoarelor necesități nutriționale. Tot legat de Politica Agricolă Comună, interesant este de văzut în ce măsură ea este percepută, cunoscută la nivel comunitar. În acest sens, un Eurobarometru scoate în evidență faptul că cetățenii europeni sunt tot mai conștienți de importanța acesteia. Câteva reper ne sunt oferite de domnul Paul Matei, coordonator al Centrului de Informare Europe Direct Iași. Așadar, domnule Matei, date, procente care scot în evidență o tendință.
”Conform rezultatelor ultimului Eurobarometru, peste 80% dintre respondenți consideră că această contribuție a Politicii Agricole Comune la stimularea creșterii economice, la creșterea numărului de locuri de muncă, la susținerea rolului fermierilor în lanțul alimentar, o consideră ca fiind importantă și foarte importantă. Phil Hogan, comisarul european pentru agricultură și dezvoltare rurală, a comentat rezultatele acestui Eurobarometru și a apreciat faptul că circa 70% dintre europeni consideră că Uniunea Europeană, în deplinătatea ei, își îndeplinește acel rol asumat pentru asigurarea securității alimentare și, mai ales, pentru modul în care Politica Agricolă Comună, contribuie la investiții, la creștere economică și la crearea de locuri de muncă. Acestea sunt o parte din decalogul, cele 10 probleme , 10 lucruri pe care și le-a propus Comisia Juncker. 87% dintre europeni consideră că Uniunea Europeană trebuie să subvenționeze în continuare fermierii pentru implementarea unor practici agricole care să fie prietenoase cu mediul. Mai este ceva de subliniat: rolul pădurilor. 66% conștientizează importanța acestora în absorbția emisiilor de carbon, iar 63%, rolul lor ca habitate naturale pentru specii de plante și animale, respectiv, conservarea biodiversității. Ar trebui să subliniez și faptul că, în continuare, în general, românii sunt peste media europeană în privința aprecierii importanței Politicii Agricole Comune. Ideea principală a acesteia, încă din 1962, ar fi că fermierul trebuie să producă cantități și calitate și să asigure livrarea de produse pe piață, către consumatori, la prețuri decente, pe care să și le permită fiecare cetățean european. Iar dezvoltarea rurală, care este parte integrantă din PAC, trebuie să asigure și fermierului un nivel de trai decent, corespunzător”.
România are urgentă nevoie de infrastructură pentru irigaţii, întrucât în prezent costurile acestei operaţiuni sunt prea ridicate şi prea puţine terenuri sunt irigate.
Reabilitarea acestei infrastructuri la nivel naţional costă aproape un miliard de Euro, iar ministrul Daniel Constantin speră ca proiectul să fie inclus în planul de investiţii Juncker.
El a precizat pentru Agerpres, că există şi un plan de rezervă pentru situaţia în care nu vor fi acordate fonduri europene, dar pentru aplicarea căruia va fi nevoie de un consens politic. Este vorba despre un proiect de lege care se află deja în Parlament şi care prevede alocarea sumelor necesare de la bugetul de stat până în 2020.
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.