Florin Jipa: 2024 este un an de cotitură, în care atât Ucraina, dar și Rusia trebuie să găsească o soluție

Publicat de prosavioleta, 22 ianuarie 2024, 16:15

Vă propunem în această săptămână la rubrica Interviul săptămânii un fragment din emisiunea „Euroatlantica” de la Radio România Actualități în care Radu Dobrițoiu a discutat cu invitații lui, colonelul în rezervă Florin Jipa, analist militar, jurnalist la Monitorul Apărării și Securității, și cu profesorul universitar Claudiu Degeratu, expert în securitate militară, despre războiul din Ucraina și situația din Fâșia Gaza, cu extindere spre atacurile rebelilor Houthi în Marea Roșie și Marea Arabiei, dar și cu o foarte interesantă perspectivă a efectelor proceselor electorale din toată lumea în acest an asupra evoluției conflictelor în desfășurare.

Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Florin Jipa, conflictul din țara vecină continuă și în 2024. O știre transmisă de Reuters: Coreea de Nord a furnizat recent Rusiei rachete balistice și sisteme de lansare, a anunțat Casa Albă, citând un document secret declasificat. Cum va aborda Vladimir Putin războiul din țara pe care a invadat-o?

Florin Jipa: Este clar că Vladimir Putin a început anul bucuros. Are mari așteptări de la Trump și partidul lui să blocheze ajutorul american de 61,4 miliarde de dolari, cum are așteptări la fel de mari de la Viktor Orbán, premierul Ungariei, să blocheze ajutorul de 50 de miliarde de euro al Uniunii Europene pentru Ucraina. Am văzut că ministrul de externe ucrainean Kuleba a și spus că Ucraina nu are un plan B în cazul în care ajutoarele din Occident nu mai vin. Germania a trecut în față de când Statele Unite s-au retras și au spus că nu mai au bani pentru Ucraina până nu votează Congresul. Deci este clar că războiul pare, cel puțin în acest moment, să fie de partea Rusiei. Dar să nu uităm că Ucraina are capacitatea de a produce pierderi mari Rusiei. Am văzut că publicația „Meduza”, o publicație rusă, a documentat peste 40.000 de militari ruși care au murit în Ucraina, dublu decât războiul din Afganistan care a dus la destrămarea URSS-ului. Nu știu cât va rezista poporul rus unei astfel de presiuni. Am văzut pe BBC mai multe reportaje în care oamenii simpli spuneau că nu mai sunt de acord cu acest război și se plângeau de consecințele lui. Deci cred că 2024 este cumva un an de cotitură, în care atât Ucraina, dar și Rusia, prin Vladimir Putin, trebuie să găsească o soluție. Nu este, din punctul meu de vedere, un mare avantaj al Rusiei că ia drone din Iran și rachete și proiectile, lovituri de artilerie din Coreea de Nord. Este clar că Rusia nu e atât de mare cum spune el că este și nici atât de puternică, şi chiar dacă a trecut industria pe apărare, 2024 cred că este un an de reflecție și pentru Kremlin și Putin, și bănuiesc că se gândește la anumite soluții de pace, bineînțeles, fără a ceda din teritoriu. Acum, să vedem dacă Ucraina și Rusia găsesc un aliniat comun, deoarece orice război, până la urmă, trebuie să se și încheie printr-o negociere.

Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Claudiu Degeratu, amintea colonelul Jipa de ajutorul SUA pentru Ucraina, un ajutor blocat în acest moment la nivelul Congresului și, bineînțeles, cu șanse slabe de a fi furnizat Kievului dacă va câștiga alegerile Donald Trump. Vor influența alegerile din 2024 conflictele în desfășurare? Mă refer în primul rând la alegerile din Statele Unite și din Europa, impactul acestora, în primul rând pentru războiul din Ucraina.

Claudiu Degeratu: E greu de făcut o estimare. Aceasta este o ecuație foarte complicată, pentru că nu în sine rezultatele acestor alegeri vor influența conflictele, ci, de fapt, noua configurație de putere din fiecare țară va trebui să interacționeze la nivel internațional pe agende bilaterale, trilaterale, multilaterale. Și de fapt asta este marea problemă, pentru că o parte din aceste, să zicem, priorități de politică externă ale diferiților actori politici care intră în competiția electorală, sigur, cu o parte vor intra în alegeri și vor ieși din alegeri cu agende puțin schimbate. E greu de estimat în acest moment cât vor influența. Sigur, noi avem, încercăm să facem o analogie doar cu situația alegerilor din Statele Unite, care pentru un moment ar reprezenta, să-i zicem, reperul cel mai important pentru cele două conflicte și avem cele două variante, cu o posibilă administrație democrată care este continuă sau cu o posibilă administrație republicană. Este mult prea devreme, din punctul meu vedere, nu avem toate elementele legate în special de viziunea, strategiile, de ofertele respective. Ați văzut, au existat soluții inclusiv în prima administrație Trump, la diferitele poziționări ale președintelui Donald Trump, așa cum bineînțeles că și în acest moment legislativul american și-a luat destul de multe măsuri pentru a balansa, de fapt, deciziile prezidențiale. E foarte greu să mergem doar pe o estimare foarte catastrofică și să spunem că dacă avem un set de atâtea alegeri va ieși un haos. Din punctul meu de vedere, trebuie să așteptăm cel puțin șase luni după încheierea acestor procese electorale ca să înțelegem de fapt care vor fi potențiale interacțiuni, dar nu trebuie exclus potențiale crize care ar putea să influențeze procesele electorale, și mă refer la criza internă din Statele Unite până în alte țări.

Radu Dobrițoiu: Și, totuși, și pentru alegerile europene va fi Ucraina subiect de campanie electorală?

Claudiu Degeratu: Dacă ne uităm pe structura unor sondaje de opinie, o să vedeți că preocupările sunt economice, sunt sociale. Într-o anumită măsură, pentru anumite partide, în special cele suveraniste, sigur că vor încerca pentru un moment și cu orientarea populară; și orientarea socialistă europeană reușește să domine, dar nu trebuie exclus că vocea pro-rusă, pro-moscovită a unor partide suveraniste anti-europene se consolidează. Probabil că trendul este undeva în jurul de 15-20%, ca să vorbesc, așa, într-o medie europeană și probabil cam în acest spațiu ne situăm. Însă nu trebuie să ignorăm că și celelalte familii mari europene vor accelera și vor ridica tonul. Adică narativul pentru aceste alegeri va fi totuși dominat și de familia europeană a popularilor, dar și cealaltă, a socialiștilor. E adevărat că pe, să zicem, zona online, pe zona digitală sigur că aici avem și strategii hibride în care Rusia încearcă să interfereze în procesele electorale, dar eu mă aștept totuși la o echilibrare. Nu mai suntem ca acum patru ani, efectul-surpriză din partea Moscovei s-a cam epuizat. Majoritatea țărilor s-au pregătit pentru acest gen de confruntare și în zona hibridă.

Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Florin Jipa, situația devine mai tensionată în Orientul Mijlociu. Iranul nu contenește cu implicarea sa prin proxy împotriva Israelului, și nu numai. Avem o nouă zonă de conflict în Marea Roșie? Se va dezvolta militar războiul din Israel în Orientul Mijlociu, în 2024?

Florin Jipa: Statele Unite, în fruntea unei coaliții de 13 țări, au transmis cumva un ultimatum sau un ultim avertisment rebelilor Houthi să înceteze cu acțiunile împotriva navelor comerciale atât din Marea Roșie, dar și din Marea Arabiei. Cred că războiul din Gaza se va termina în anul 2024. Am văzut că inclusiv ministrul apărării Galant spunea de câteva luni va mai dura luptele. Bineînțeles, va fi o mare tensiune și o mare așteptare la ce se va întâmpla după război. Israelul dă de înțeles că vrea să păstreze controlul militar asupra Fâșiei Gaza. Mari puteri, inclusiv cumva aliați ai Israelului, inclusiv Statele Unite spuneau că ar trebui o soluție printr-o misiune internațională. Hezbollahul am văzut că a dat înapoi astăzi, nu vrea o confruntare directă cu Israelul, așa că va continua lansările de rachete. Cred că va rămâne o zonă tensionată, dar Israelul cu siguranță va rezolva cel puțin militar problema în Gaza, dar nu cred că se va găsi o soluție politică convenabilă pentru ambele părți.

Ioan Stanomir: ”Problema fundamentală a Republicii Moldova, din păcate, este legată de faptul că o parte dintre cetățenii Republicii Moldova se simt mai aproape de Federația Rusă decât de guvernul de la Chișinău.”

Publicat de prosavioleta, 26 iunie 2023, 12:37

La subiectul săptămânii un interviu cu profesorul universitar Ioan Stanomir de la Facultatea de Științe Politice a Universității București. Luni, în 19 iunie, Curtea Constituțională din Republica Moldova a declarat drept neconstituțional partidul politic ȘOR. Ca urmare, Kremlinul, prin oficialii săi, amenință și declară că Republica Moldova continuă să meargă pe calea regimului nazist ucrainean. Despre acest lucru, dar și despre războiul din Ucraina, propagandă și conexiuni cu lumea est-europeană, în câteva secunde. Constantin Herțanu, de la „Jurnal militar Cluj”: .

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule profesor, în această săptămână s-au întâmplat mai multe evenimente importante, și aș începe prin a spune că luni, 19 iunie, Curtea Constituțională din Republica Moldova a declarat drept neconstituțional partidul politic ȘOR. Reacția Kremlinului nu s-a lăsat așteptată. Prin interzicerea forțelor de opoziție, conducerea Republicii Moldova repetă calea Ucrainei de transformare a țării într-o anti-Rusie. Și de aici au fost doar câțiva pași până la mesaje mult mai virulente.
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Tot acum, probabil toți ascultătorii știu, partidul ȘOR nu este propriu-zis un partid, el este o mișcare finanțată direct și asumat de către un grup de infractori în legătură directă cu administrația rusă. Scopul partidului ȘOR a fost acela de a destabiliza Moldova și de a duce de fapt un război hibrid împotriva autorităților de la Chișinău. Este bine că administrația de la Chișinău s-a hotărât să solicite Curții Constituționale să facă acest pas. Din păcate, însă, problemele Republicii Moldova nu pot fi soluționate doar prin scoaterea în afara legii a partidului ȘOR. Problema fundamentală a Republicii Moldova, din păcate, este legată de faptul că o parte dintre cetățenii Republicii Moldova se simt mai aproape de Federația Rusă decât de guvernul de la Chișinău. Trebuie să spunem limpede acest lucru. Și nu este vorba doar de transnistreni. Îmi este teamă că și pe teritoriul controlat de administrația de la Chișinău simpatiile proruse sunt destul de bine marcate la nivelul cetățenilor. Zilele acestea, guvernatorul provinciei Herson, alipită în mod ilegal de Rusia, a amenințat că va bombarda un…
Constantin Herțanu (realizator rubrică):…Pod dintre Republica Moldova și chiar România, stat membru NATO.
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Da, sigur, este tipul de provocare cu care noi suntem obișnuiți. Trebuie să ne păstrăm calmul. Trăim o perioadă foarte complicată, de turbulențe în relațiile internaționale. Federația Rusă face tot ce îi stă în putință ca să creeze acest sentiment de insecuritate.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Vorbim despre războiul de la granițele României. Ce credeți despre mult vehiculata contraofensivă?
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Eu, nefiind specialist militar, mă voi referi doar la ceea ce pot să înțelegi în calitate de civil. Nimeni nu poate să ceară miracole guvernului ucrainean și trebuie să avem în vedere faptul că, spre deosebire de Rusia, Ucraina nu sacrifică în mod nebunește soldații și nu-i tratează ca pe o carne de tun. Deci această ofensivă, în măsura în care se va dezvolta, va cere timp și resurse. Problema pentru Europa și pentru Statele Unite este că, în modul în care putem anticipa, acest război nu se va termina foarte repede.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule profesor, la aproape un an de la invazia rusă, ați publicat un articol. Spuneați acolo că realitatea cotidiană în Europa Centrală arată că ceea ce nu ne puteam imagina în anii de după 1991 este în zilele noastre un fapt care intră în economia fluxurilor de știri: orașe bombardate, confruntări în tranșee, crime împotriva umanității, teroare, moarte, dezolare.
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Problema pentru România, în particular, este să își convingă cetățenii că lucrurile care se petrec acolo nu se petrec pe planeta Marte; și că dacă noi ne vom băga ca struțul capul în nisip, când ni-l vom scoate nu vom mai recunoaște lumea în care trăim. Statul român trebuie să fie, în modesta mea opinie, mult mai activ. Trebuie să facă ceea ce fac și alte țări central-europene, anume să dezvolte cooperări directe în materie politică și militară cu Ucraina. Să sprijine Ucraina cât mai mult, pentru că situația este complicată. Și, dacă războiul din Ucraina va avea succes, în viziunea Rusiei, altele vor urma. Noi avem aproape, peste granița noastră Republica Moldova, avem cea mai lungă graniță terestră cu Ucraina și paradoxul este că românii habar nu au că au această graniță. Și dacă Ucraina este destabilizată militar și politic de Federația Rusă, lucrurile se vor agrava și mai mult. Un alt lucru pe care l-aș spune: mințile multora dintre compatrioții noștri sunt întunecate de propaganda prorusă. Nu mai este o supoziție, este un fapt dovedit. Nu este doar vorba de vizitele unor parlamentari la Ambasada Rusiei la București, este vorba de zeci și sute de mesaje care se diseminează pe canalele de rețele sociale, care intoxică mințile românilor. Este un război hibrid și asta și explică un alt fapt foarte important: procentul scăzut în comparație cu al altor țări europene de sprijin în raport cu Ucraina.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Noi, în emisiunile noastre „Jurnal militar”, am abordat acest subiect al războiului hibrid și al propagandei. Am îndemnat în repetate rânduri ascultătorii să se informeze din mai multe surse.
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Cu siguranță că dvs. vă faceți datoria. Problema este că lupta aceasta este inegală, pentru că noi vorbim un limbaj, operăm într-un anumit mediu, iar dincolo de asta se află sumedenia de minciuni și de elucubrații produse de Federația Rusă și de complicii ei. Aceasta este marea problemă. Eu vreau să vă dau un exemplu limpede: priviți la țările baltice, care au populație cât de mică în raport cu România. Ajutorul lor nu numai că a fost uriaș, disproporționat de mare în raport de restul, dar a fost unul public, asumat, pentru că estonienii, letonii, litunienii știu că, dacă rușii le vin de hac ucrainienilor, vor veni peste baltici, indiferent că balticii sunt sau nu în NATO.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): La ei se adaugă și Republica Polonă.
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Sigur, Polonia este o altă socoteală. Polonia este o țară mare. Eu mă refer la aceste țări micuțe, că, știți, teoria inițială a NATO spunea că trebuie să recucerim terenul după ce îi lăsăm pe ruși să atace. Între timp, înțeleg că doctrina militară NATO a trecut la un punct de vedere mai rațional, acel al apărării pe granițe. Că dacă noi așteptăm să ne eliberăm de ruși, ultima dată am așteptat să ne eliberăm de ruși 50 de ani. Nu cred că vreunii dintre noi mai doresc să-i aibă pe ruși pe teritoriul lor nicio secundă, darămite ani și luni. Deci politica NATO este o politică sănătoasă, dar trebuie să ne gândim că și statele noastre trebuie să se apere, până le apără alții. Că, la o adică, noi suntem aici, până vin alte trupe de departe, noi și cu aliații noștri trebuie să rezistăm pe acest aliniament. Deci sunt niște probleme pe care noi nu ni le-am mai pus, dar e de ajuns un pic să te uiți și să vezi ce se întâmplă în Ucraina ca să îți dai seama ce s-ar întâmpla și la noi. De aceea Țările Baltice și Polonia sunt atât de preocupate, pentru că ele știu, Republica Moldova, săraca, ce poate să facă? Republica Moldova nu are armată. Timp de 30 de ani, guvernele Republicii Moldova au trădat interesul național al Republicii Moldova, ducând o politică care a lipsit Republica Moldova de orice fel de mijloace de rezistență față de Federația Rusă. Această ficțiune prostească a neutralității. Cum poți să fii neutru astăzi? Cine mai este neutru în Europa cu adevărat, în afară de Austria și Elveția? Austria, care este o sucursală economică a Rusiei, cum foarte bine știm, din păcate. Iar Elveția, care are o tradiție de neutralitate, iar neutralitatea Elveției în Al Doilea Război Mondial în raport de Germania nazistă aș spune că a fost o alianță implicită. Iertați-mi brutalitatea și formula directă. Deci cine mai este neutru astăzi? Ce poți să fii neutru? A, dacă ești între țările simpatizante ale Rusiei din Africa, neutralitatea înseamnă sprijin militar indirect pentru Rusia. Dar în Europa, neutralitate înseamnă de fapt să sprijini agresorul. Toate aceste lucruri trebuie, spuse ca românii să înțeleagă pe ce lume trăiesc și să nu creadă că te duci la Marea Neagră, faci plajă și uiți că la 200 de kilometri de tine e război, că la un moment dat războiul vine peste tine. Și când va veni peste noi, va fi prea târziu.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Aș mai avea o întrebare pentru dumneavoastră. Făceați un comentariu referitor la „Cartea neagră a lui Vladimir Putin” și, plecând de la ideea de putinism, aș vrea să vă întreb dacă dumneavoastră credeți că Vladimir Putin va semna în zilele următoare decretul de amnistie totală pentru cei care se vor înrola în acest război nedrept. Am înțeles că Duma de Stat din Rusia a adoptat o lege potrivit căreia militarii mobilizați și contractați care au plecat să lupte în Ucraina sau vor pleca în Ucraina să fie la schimb absolviți de răspundere penală în cadrul infracțiunilor de gravitate mică și medie. Ce credeți?
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Nu știu, acum Rusia ne-a obișnuit deja că ea folosește criminalii pe post de militari. Rusia a făcut de-a lungul istoriei, și când se numea Imperiul Rus, și când se numea Uniunea Sovietică, crime de război și crime împotriva umanității. Mă refer la stat, nu la națiune, ca să nu mai avem discuții și să mi se atribuie mie vreo ură viscerală împotriva națiunii ruse. Națiunea rusă, când totul se va termina, va trebui să explice cum de a susținut un asemenea regim, dar este problema lor. E foarte interesant când lupți cu criminali pe post de militari; și mă întreb ce tip de disciplină și ce tip de discernământ poate avea un infractor condamnat atunci când devine militar. Eu, din câte știu, repet, nefiind militar, eu știu că militarii nu sunt nici mercenari, nici criminali. Ei sunt niște oameni responsabili, antrenați și conștienți, care…
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Cu teste psihologice trecute.
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Exact! Și care apără valorile statului pe care îl reprezintă. Cei care au neobrăzarea să susțină că militarii români, francezi, americani, britanici, numiți-i dumneavoastră, polonezi, baltici sunt mercenari sunt niște ticăloși. Noi nu avem militari mercenari, noi avem oameni care, cum spuneți, sunt pregătiți să-și apere nu numai țara lor, dar și țările cu care noi suntem aliați. Adevărații mercenari îi găsim în Rusia, nu numai în armata regulată, ci și gruparea Wagner. Sunt toți cei care au destabilizat întregi țări din Africa Subsahariană. Ultimul caz este Republica Mali, unde în această Republică Mali, poate știu ascultătorii dumneavoastră, mercenarii Wagner s-au făcut vinovați de crime împotriva umanității.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Exact.
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Aceasta este adevărata față a Federației Ruse, cea pe care unii politicieni români o prezintă ca pe un fel de apărătoare a credinței ortodoxe. Să fie limpede! Noi nici măcar credința ortodoxă nu o mai avem în comun cu acești criminali, pentru că Biserica Ortodoxă Rusă este o afacere de partid și de stat, iar Patriarhul este la fel de KGB-ist cum erau predecesorii lui. Cine dorește să găsească lumina ortodoxă în Moscova n-are decât să rămână acolo. Nu are ce să caute alături de noi.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Vă reamintesc că a fost alături de noi la „Subiectul săptămânii” profesorul universitar Ioan Stanomir, de la Facultatea de Științe Politice a Universității București. Vă mulțumim încă o dată și vă mai așteptăm la „Jurnal militar”.
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Cu mare drag! O zi frumoasă! Sănătate multă! La revedere!

Ştefan Ciochinaru: Rusia, în momentul de față, nu este în condiția de a deschide un al doilea front, de a ataca un teritoriu NATO. Abia reușește să facă față în Donbas, unde a avut nevoie de două luni ca să traverseze un râu și după două luni și jertfe uriaşe a pierdut în două zile tot teritoriul

Publicat de Gabriel Stan, 26 septembrie 2022, 11:00

În această săptămână, invitat la rubrica tradițională a fost analistul profesor de relații internaționale Ștefan Ciochinaru. Alături de Cristian Dumitrașcu au încercat să întoarcă pe toate părțile declarația lui Vladimir Putin și mobilizarea generală din Rusia.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule Ştefan Ciochinaru, bine ați venit la Radio!

Ştefan Ciochinaru: Bine v-am găsit!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Ne-am auzit în urmă cu ceva timp, în plină criză a Taiwan-ului, ați afirmat niște lucruri atunci care s-au confirmat. Nu credeam atunci că vom ajunge în momentul în care, iată, în Rusia s-a dat, ca să spunem așa, colocvial, mobilizare generală.

Deși în mediile diplomatice acest lucru era de așteptat, cum o vedeți acum, la doar câteva zile de la discursul lui Vladimir Putin?

Ştefan Ciochinaru: Putin a fost îmbrâncit să treacă Rubiconul. E recunoașterea faptului cu operațiunea specială, cum a numit-o el, a eșuat și acum trebuie să recunoască că poartă un război împotriva Ucrainei, că resursele pe care le-a avut pentru operațiunea specială sunt epuizate și că este nevoie de carne de tun, pentru că, sigur, el a vorbit despre o mobilizare parțială doar a rezerviștilor, însă din sursele aflate la fața locului am putut afla în cursul zilei de astăzi că de fapt are loc o mobilizare generală a tuturor celor între 18 și 65 de ani.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vom mai reveni la simbolistica acestei mobilizări parțiale, dar de fapt, generale. S-a mai întâmplat un lucru important pe frontul de est: acest schimb de prizonieri, printre care eroii de la Azovstal, care au fost trimiși în Turcia, am înțeles.

Ştefan Ciochinaru: Da, știm foarte bine că rușii nu fac cadouri niciodată, deci dacă au eliberat acești prizonieri înseamnă că prizonierii pe care îi vor elibera ucrainenii sunt cel puțin la fel de importanți.

Dar aici nu trebuie omis nici meritul medierii turce, a președintelui Erdogan în particular, care a reușit să convingă Moscova că e bine, e umanitar, e până la urmă normal în astfel de condiții să se petreacă acest schimb de prizonieri.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Revenind la discursul lui Vladimir Putin, sigur, lumea se așteaptă de la noi, de la redacția Ora Armatei, de la emisiunea Jurnal Militar, să vorbim lucrurile în cel mai tehnic, dar și cel mai adevărat stil posibil.

Suntem cu toții îngrijorați în momentul în care, iată, se vehiculează din nou amenințarea nucleară, mai ales că au fost nominalizate și țări europene, printre care și România. Cum o priviți? Este o schemă mai mult diplomatică sau este cumva Vladimir Putin scăpat de sub control?

Ştefan Ciochinaru: Sunt două paliere aici. O dată este pentru uzul intern, pentru că, dacă vă amintiți, Putin a evocat pericolul la care este expusă Rusia.

Rusia este amenințată de către Occident, este amenințată independența și suveranitatea Rusiei și atunci rușii au arme și nu glumesc, sunt gata să le folosească pentru a se apăra. Este o ficțiune totală. Nimeni nu a amenințat Rusia.

Dimpotrivă, Rusia este cea care a invadat o țară suverană, membră a Organizației Națiunilor Unite, încălcând în felul acesta principiile de bază ale ONU. Rusia este cea care a amenințat Occidentul cu folosirea armei nucleare. Aduceți-vă aminte de de ditirambele care spuneau că Londra va fi înecată…

Cristian Dumitrașcu (realizator): Așa e.

Ştefan Ciochinaru: Că Bonn-ul va fi distrus, că Parisul nu va mai exista. Cât despre Polonia, România, țările baltice, ce să spunem? Nici nu se mai puneau la socoteală în această distrugere generală.

Ei bine, acum Putin inversează discursul. El spune că trebuie să se apere, deși nu-l atacă nimeni, deși nici măcar Ucraina nu a atacat Rusia. Și se feresc în continuare ucrainenii să lovească pe teritoriul rus, cu excepția unor depozite de materiale militare de la granița cu Ucraina.

Și acolo vorbim de necesități militare stricte. Putin ce face? Putin mobilizează, bun, poate să mobilizeze milioane de soldați. Rămâne de văzut dacă va reuși, pentru că milioanele astea deocamdată fug peste graniță.

Dar cum o să-i antreneze, cu ce o să-i echipeze, ce fel de arme le va pune în mână? Pentru că Rusia nu mai are nimic din toate astea.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Din punctul nostru de vedere, al românilor, este limpede că militar stăm cel mai bine din toată istoria, nu doar istoria recentă, că avem grupuri de luptă, că avem apărare antirachetă la Deveselu, dar, iată, și sistemul franțuzesc de la Kogălniceanu.

Cum vedeți dumneavoastră, în afară de latura militară, diplomația statului român cu privire la această situație? Suntem în pericol?

Ştefan Ciochinaru: Domnule Dumitraşcu, eu cred că statul român face exact ceea ce trebuie să facă și se comportă exact așa cum trebuie să se comporte un bun aliat înăuntrul unei organizații, unei alianțe militare. Nici mai mult, nici mai puțin.

Pe de altă parte, nici Armata Română nu mai este ceea ce era în 1990, când vorbeam de o armată pe bază de recrutare, de civili. Vorbim de o armată profesionistă, de o armată dotată în momentul de față mult mai bine decât altădată.

Dumneavoastră sunteți specialist militar, dar dacă nu mă înșel, cred că avem un număr dublu sau triplu de Himars față de Ucraina și vedem ce face Ucraina cu un număr mai mic de Himars.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Aşa este!

Ştefan Ciochinaru: Nu am avea niciun fel de emoții cu privire la vreun pericol rus, cu atât mai mult cu cât cred că Rusia, în momentul de față, nu este în condiția de a deschide un al doilea front, nu este în condiția de a ataca un teritoriu NATO.

Ea abia reușește să facă față acolo, în Donbas, unde, vă aduceți aminte, a avut nevoie de două luni ca să traverseze un râu și după două luni și jertfe uriaşe, iată, a pierdut în două zile tot teritoriul.

Noi am fost victimele unei formidabile mașinării de propagandă, care ne-a prezentat permanent armata rusă ca pe cea mai puternică, mă rog, a doua cea mai puternică armată din lume, o forță formidabilă, care în două ore, aduceți-vă aminte, în două ore e la București.

Toate astea nu făceau altceva decât să născocească o fantasmă militară, a cărei victimă a căzut însuşi Putin. Putin a ajuns să creadă că el chiar are o astfel de armată, Putin a ajuns să creadă că el va fi primit cu flori în Ucraina, Putin a ajuns să creadă că la Kiev nu e vorba de un regim legitim al ucrainenilor, ci de niște neonaziști.

Și atunci a luat niște decizii aberante, s-a trezit într-o capcană din care acum nu mai poate să iasă și a ajuns exact ca Hitler. Din bârlogului de la Kremlin, Putin, acum, dă ordine directă generalilor ruși de pe front. Este aberant, inutil să spun că acești ofițeri ruși de pe front sunt profund nemulțumiți de deciziile care le sunt impuse de la Kremlin.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Așa stând lucrurile, să sperăm că finalul e aproape, că finalul rușilor, că finalul lui Vladimir Putin este mai aproape decât ne închipuim. Mulțumim tare mult!

Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost profesorul de relații internaționale Ștefan Ciochinaru. Domnule Ciochinaru, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio!

Ştefan Ciochinaru: Cu multă plăcere! O zi bună!

Cristian Dumitrașcu (realizator): O zi bună!

Dacă Republica Moldova va alege calea unirii cu România, Transnistria va deveni stat independent

Publicat de Andrei Cretoiu, 13 iulie 2015, 17:20

Dacă Republica Moldova va alege calea unirii cu România, atunci Transnistria, indiscutabil, nu va accepta aceasta şi va deveni un stat absolut independent, a declarat la sfârşitul săptămânii trecute vicepremierul rus Dmitri Rogozin, emisarul Kremlinului în Transnistria, în cadrul unei vizite de lucru la Voronej (sud-estul Rusiei), a relatat agenţia tiraspoleană de presă Novostipmr.ru.

Cu privire la situaţia din Transnistria, oficialul rus a dat asigurări că populaţia din stânga Nistrului ‘va simţi braţul puternic al Rusiei’, ‘iar forţele noastre de menţinere a păcii’ nu vor lăsa de izbelişte Transnistria.

‘În Moldova este o criză permanentă a puterii, nu este clar cu cine poţi vorbi. Dar eu sper într-un dialog cu Chişinăul cu privire la Transnistria. Dacă Moldova, unde majoritatea judecătorilor Curţii Constituţionale sunt cetăţeni ai României, va alegea calea alipirii la această ţară, Transnistria, indiscutabil, nu va accepta aceasta şi va deveni atunci un stat absolut independent’, a avertizat Rogozin, într-un discurs susţinut la o ceremonie în cadrul căreia i-a fost acordat titlul de Doctor honoris causa al Universităţii de Stat din Voronej.

Numirea de către Kiev a fostului preşedinte georgian Mihail Saakaşvili ca guvernator al regiunii Odesa, din sudul Ucrainei, la frontiera cu Transnistria, nu face decât să complice situaţia, a opinat el, proferând insulte la adresa fostului lider georgian.

Declaraţia lui Rogozin survine după o întâlnire avută la 9 iulie la Moscova cu liderul transnistrean Evgheni Şevciuk. Rusia acuză Republica Moldova şi Ucraina de impunerea unei blocade economice împotriva Transnistriei, mai ales după ce Kievul a denunţat o serie de acorduri militare cu Rusia ce permiteau tranzitul militarilor ruşi pe teritoriul său, iar Republica Moldova a întors mai mulţi militari ruşi de pe aeroportul din Chişinău, care intenţionau să se deplaseze în Transnistria.

Rusia dispune de aproximativ 1.500 de militari în Transnistria, dintre care circa 1.400 fac parte din Grupul Operativ de Trupe (GOTR), constituit în urmă cu 20 de ani prin reorganizarea fostei Armate a 14-a a URSS