Bogdan Ivanov: Din statistici se arată că cel puțin în următorii 20-30 de ani populația religioasă a lumii va crește. Acum rămâne ca fiecare să aleagă în ce anume va crede, pentru că religia îți impune niște limite

Publicat de Gabriel Stan, 18 aprilie 2023, 12:52

La Subiectul Săptămânii invitatul lui Constantin Herțanu a fost preotul Bogdan Ivanov, lector universitar dr. la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Un dialog despre armată și biserică, două instituții de bază ale societății, dar și care este percepția bisericii ortodoxe rusești și amestecul acesteia în conflictul din Ucraina.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Bună dimineața, părinte!

Bogdan Ivanov: Bună dimineața și bine v-am găsit pe dumneavoastră și pe ascultătorii dumneavoastră. Eu cred că în această sâmbătă toată lumea simte că se întâmplă ceva sau că urmează să se întâmple ceva.

Este cel mai mare praznic pentru care Biserica și lumea creștină se pregătește timp de şapte săptămâni, pentru că de aici, din Învierea Domnului, practic noi ne construim atât credința, cât și evlavia, cât și rugăciunea Bisericii.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Andrei Pleșu spunea că dacă ar exista un anume tablou la care ne putem uita cu toții, dar nu înțelegem mare lucru de acolo și am avea o cheie care să ne descifreze acest tablou și să ne redea tainele sale, făcând o extrapolare, dacă ar exista o cheie care să ne redea taina Învierii, care credeți că ar fi aceea?

Bogdan Ivanov: Este una singură, și anume iubirea, iubirea lui Dumnezeu care a acceptat jerfa pentru oameni și ca această iubire de fapt să se transforme într-o împăcare și într-o atmosferă care practic să unească cerul și pământul.

Fără iubire noi nu am înțelege, de fapt, nici de ce Dumnezeu a acceptat această jerfă de sine și acest plonjon din veșnicie în firea noastră omenească și n-am înțelege nici de ce a acceptat ca însuși creatorul lumii să fie practic jerfit de chiar făptura sa.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Suntem la „Jurnal militar”. Am putea spune că armata și biserica sunt doi stâlpi fundamentali ai societății.

De ce credeți că se întâmplă acest lucru? Armata și Biserica sunt cele două instituții care conduc în sondajele de opinie în ceea ce privește încrederea populației în instituții ale statului de multă vreme.

Bogdan Ivanov: Da, e foarte bine că merg împreună, pentru că și Armata, și Biserica se identifică de fapt cu poporul, și una și alta dintre cele două instituții îi slujesc pe oameni, Biserica împlinindu-le, să zicem, aspirațiile înalte spre spre fericire, spre veșnicie, spre iertare și împăcare, iar armata, în mod evident, aspirațiile lor spre siguranță, spre libertate și, de ce nu, spre pace.

Pentru că aceasta este, de fapt, scopul armatei să păstreze în primul rând pacea oamenilor și pacea lumii în general. Și de aceea, cred că, identificându-se tot timpul, de-a lungul istoriei, chiar dacă pare, să zicem așa, un binom romantic care probabil în alte țări nu ar merge atât de bine împreună cum merge la noi, în cazul nostru, al românilor, Armata și Biserica au împărtășit întotdeauna soarta poporului.

Când i-a fost poporului bine, probabil și Bisericii și Armatei le-a fost bine, când i-a fost poporul rău şi Armata, și Biserica au avut de suferit, așa încât întrupează, dacă vreți, aceste aspirații și idealuri înalte.

Îmi place să văd în aceste două instituții ca fiind singurele care mai exprimă sentimentele de solidaritate umană și de demnitate și de respect față de niște principii și de niște valori. Și Armata, și Biserica păstrează cu sfințenie niște simboluri, niște…

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Sunt clădite pe simboluri.

Bogdan Ivanov: Sunt, sunt, da, și le au, să zicem, ca sacre la temelia lor. Să ne gândim, de pildă, la drapelul național pe care Armata trebuie să-l apere sau la drapelul unei unități de luptă, care este însuși certificatul de existență al acelei unități pe care orice militar trebuie să-l apere până la capăt.

La fel și Biserica cred că exprimă această solidaritate față de cele mai sfinte simboluri, care sunt pentru orice popor Crucea, Biserica și tot ceea ce înseamnă de fapt sfințenia în ansamblul ei.

Și cred că aceste instituții mai merg mână în mână și ar trebui să o facă și de acum încolo, prin faptul că întrupează un anumit respect față de popor, față de țară, față de istorie, pentru că vorbim de faptul că și Armata, și Biserica slujesc poporul, coborâm în istorie și vedem cum anume s-au identificat aceste realități și la un moment dat putem spune că poporul era Biserica și că de multe ori, când erau în pericol, poporul era în același timp și Armata, pentru că au pus imediat oamenii mâna pe pe arme și au putut să-și apere țara.

Și aceste valori cred că ne-au ținut împreună și au făcut ca oamenii să poată trăi laolaltă, să poată să aibă idealuri pentru care să merite să se sacrifice și să găsească tot timpul ce anume trebuie respectat în sufletul și în ființa unei națiuni: demnitatea, libertatea şi de ce nu, sfinţenia.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Mai mult decât atât, aș merge un pic mai departe. Urmează la 40 de zile, bine spun, celebrarea Înălțării. Şi, totodată, aici voiam să ajung, Ziua Eroilor. Iarăși Armata și Biserica împreună.

Bogdan Ivanov: Pentru că sunt instituții care știu să respecte ce înseamnă jertfa, ce înseamnă sufletul unui om și jerfa unui om pusă în slujba celorlalți. Să nu uităm că unele din cuvintele de rămas bun ale Mântuitorului adresate apostolilor a fost acela că nimeni nu are dragoste mai mare decât acela care își pune viața pentru prietenii săi.

Cred că și un militar știe să facă acest lucru și știe că de fapt, pentru ce se înrolează el în armată și jură credință patriei este tocmai dispoziția lui de a se jerfi pentru prietenii săi și la fel și și Biserica este construită pe acest mare act al jerfei Mântuitorului Hristos pentru noi, care suntem prietenii lui.

Şi de ce este important ca aceste două sărbători, cumva născute din sărbătoarea Învierii Domnului și anume Înălțarea și Ziua Eroilor merg mână în mână, pentru că arată de fapt orice jerfă omenească și mai ales jerfa unui om care moare la datorie și moare pentru binele semenilor săi și pentru viața lor şi pentru siguranța lor, se regăsește în marea jerfă a Domnului Hristos.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Dacă ne uităm în trecuturile adânci ale istoriei, vedem că foarte mulți dintre sfinții cunoscuți astăzi ai bisericii sunt foști militari:. Sfântul Gheorghe, Arhanghelul Mihail. De ce credeţi?

Bogdan Ivanov: Da. Noi avem o elită întreagă, o pleiadă de sfinţi militari, Sfântul Mucenic Dimitie, Sfântul Gheorghe, l-ați amintit, îi avem pe Sfinții Mina, Victor, Vichentie. Sunt sfinți militari pentru că ei întrupează, dacă vreți, o formă de eroism, o formă de eroism dar de data aceasta nu doar a celui care își face datoria față de ţara lui și față de statul lui, ci față de credință și față de Dumnezeu.

Dar, iarăși e foarte interesant de spus. Pe aceşti sfinți îi întâlnim cumva începând cu secolul III încoace, datorită faptului că a fost la început o perioadă în care creștinii se fereau de armată. De multe ori creștinilor li se reproșa faptul că nu-și artă loialitatea față de statul roman în care majoritatea trăia prin faptul că refuzau să se înroleze în amată.

Dar, acest lucru cumva cu timpul s-a atenuat, așa încât în ultima mare persecuție a Bisericii, în timpul împăratului Diocleţian, avem cea mai mare pleiadă de sfinți militari care arată că de fapt aceștia au început să-și întărească credința, în primul rând punându-și viaţa în slujba semenilor lor.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Revenind în zilele noastre. Dacă ne uităm puțin la granițele României, la statul vecin Ucraina, acolo se întâmplă foarte multe lucruri grave și nu mă feresc de acest cuvânt, sunt oameni nevinovați, civili, copii care au de suferit.

Bogdan Ivanov: Da, e bine că ați atins și acest subiect. Putem să numim ceea ce se întâmplă acolo fără niciun fel de rezervă, fărădelegi și crime, pentru că în realitate așa sunt și ce este mai grav este că sunt cumva justificate și din punct de vedere religios.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Exact, aşa este.

Bogdan Ivanov: Prezența preotului militar să știți că nu scuză astfel de atrocități sau nu le absolvă, nu le legitimează. Eu cred că preoții care fac astfel de lucruri și care binecuvântează cumva lupta împotriva fraților de aceeași credință și al fraților lor, cred că orice argument ar căuta nu au cum să-l găsească și mai ales nu au cum să îl facă să rezoneze Evanghelia lui Hristos.

Este foarte grav ce se întâmplă. Este o mare durere pentru întreaga ortodoxie, pentru că trăiește acest război fratricid pe care nimeni nu cred că și-l mai închipuia că poate să se desfășoare în zilele noastre.

Dar, acest lucru arată iarăși un pericol foarte mare pe care, de regulă, Biserica și credința îl au în faţa ideologiilor, pentru că vorbim de niște preoți care în mod onest probabil încearcă să-și facă datoria, dar sunt prinși într-un mecanism ideologic și acest lucru este compromis, compromis foarte, foarte mult.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): André Malraux: secolul XXI va fi unul religios sau nu va fi deloc. Ce părere aveți, asta pe finalul interviului?

Bogdan Ivanov: Abia am intrat în el, da, am intrat deja de un sfert aproape în el.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Suntem de aproape un sfert.

Bogdan Ivanov: Eu cred că va fi religios, în sensul că lumea îşi va da seama că fără religie nu are un sens. Și cred eu că în această perioadă, în care suntem, asistăm la o regenerare a religiosului, doar că va trebui să fim atenți în ce forme se regenerează acesta, să nu fie patologice și să nu creeze ele probleme de securitate în viitor.

Și, nu în ultimul rând, din statistici se arată că cel puțin în următorii 20-30 de ani populația religioasă a lumii va crește. Acum rămâne ca fiecare să aleagă în ce anume va crede, pentru că religia îți impune niște limite. Religia îți impune niște valori pe care trebuie să le respecți, inclusiv în raport cu celălalt și te deschide cumva spre o zonă de conviețuire.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Reamintesc ascultătorilor că a fost alături de noi, la „Jurnal militar” preotul Bogdan Ivanov, lector universitar doctor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Vă mulțumim mult! Dacă vreți să transmiteți un mesaj pentru sărbătoarea de la noapte o puteți face. Vă mulțumesc!

Bogdan Ivanov: Mulțumesc și eu pentru invitație. Și pentru mine este o mare onoare să fiu prezent în emisiunea dumneavoastră. Am un mare respect față de instituția militară.

Cred eu că dacă ne-a adus Dumnezeu în pragul acestei mari sărbători, n-avem niciun motiv să nu ne bucurăm, chiar și atunci când simțim că ne lipsește ceva și, mai mult decât atât, n-avem niciun motiv să nu zicem frate și celui care ne urăște pe noi.

Sărbători binecuvântate și pline de lumină!