Gheorghe Verman, o legendă a Radio România, a murit!
Publicat de Andra Radu, 16 iulie 2020, 12:50
Gheorghe Verman este fondatorul rețelei Departamentului Studiourilor Teritoriale și Locale din Radio România și a postului Antena Satelor. De-a lungul vremii a realizat nenumărate emisiuni radio tv care au rămas în memoria ascultătorilor și în Fonoteca de Aur a Radioului și a Televiziunii.
Fostul director general adjunct al Radioului, Gheorghe Verman, ne-a părăsit la vârsta de 78 de ani. A fost cunoscut pentru emisiunea „Iarba verde de acasă”, atât de urmărită nu doar de radioascultătorii din mediul rural, ci şi de cei din întreaga ţară, dar şi pentru emisiunea „Viaţa Satului” pe care a condus-o la TVR timp de peste 20 de ani.
Gheorghe Verman s-a născut la 10 martie 1942 la Constanţa. Între anii 1960-1965, a parcurs studiile universitare la Facultatea de Limba şi Literatura Română de la Universitatea Bucureşti.
În perioada 1962-1964, a realizat studii la Universitatea “Maxim Gorki” din Moscova. Între anii 1966-1968, a fost professor în cadrul studiilor speciale organizate de Ministerul Afacerilor Externe.
Începând cu anul 1969 lucrează la Radioteleviziunea Română, afirmându-se ca realizator de emisiuni şi ca manager. Domeniul predilect l-au constituit emisiunile economice, cu accent pe cele destinate agriculturii.
Emisiunea dedicată satului şi locuitorilor săi de la Televiziunea Română s-a numit „Emisiune pentru sate”, „Transmitem pentru sate”, iar în 1969, Gheorghe Verman a propus titlul „Viaţa satului”, pentru ca în următorii 32 de ani, tot ce aparţinea zonelor rurale din ţară să facă subiectul anchetelor emisiunii.
Emisiunea avea o oră şi 45 de minute în care erau prezentate tot felul de anchete menite să pună ordine în această parte de ţară.
În anul 1991, Gheorghe Verman proiectează şi organizează postul de radio Antena Satelor, iar la 25 decembrie 1991, de pe scaunul de prezentator al postului rostea replica inaugurală „Bun găsit, aici radio Antena satelor!“.
Noul post de radio avea acoperire regională, pentru partea de sud a ţării, cu 5 ore de emisie pe zi şi recepţie în București, Argeș și Dâmbovița.
Din 1992, este şef al Departamentului de Actualităţi Radio şi director general adjunct. Din anul 1995, este şef al Departamentului Studiourilor Teritoriale şi Locale, pe care l-a înfiinţat, director general adjunct al SRR, şef al Departamentului posturi naţionale, iar din 2002, este a redevenit şef al Departamentului Studiourilor Teritoriale şi Locale.
Începând cu luna decembrie 2002, este Director general adjunct al S.R.R, şef al Departamentului Producţie Teritorială.
Gheorghe Verman a rămas un cunoscut şi preţuit om de radio, graţie miilor de emisiuni realizate cu un ataşament remarcabil faţă de satul românesc de azi, aflat, din păcate, într-o prelungită situaţie de criză identitară.
După anul 2000, Gheorghe Verman s-a manifestat şi ca autor al unor cărţi consacrate civilizaţiei rurale şi spiritualităţii naţionale.
În anul 2001, la Editura Gramar i-a apărut „Poartă la sfinţenie” (urmată, un an mai târziu de ediţia în limba engleză, „Gate to Sanctity”), şi „Iarba verde de acasă”, volum care a reunite materiale găzduite iniţial de rubrica sa populară din emisiunea duminicală pe care a dedicate-o, la Radio România Actualităţi, vieţii satului românesc.
În anul 2002, Editura Mirton din Timişoara publică volumul său „Reîntâlniri pe uliţa mare”, dedicate tot lumii satului românesc, pe care Gheorghe Verman l-a fixat drept reper esenţial al existenţei sale jurnalistice.
Un remarcabil studiu managerial despre „Radioul public regional” (coordonat de el şi editat în anul 2002 de Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu) a fost dedicat profesioniştilor din reţeaua radiourilor teritoriale şi, spre studiu, studenţilor la facultăţile de jurnalism şi comunicare preocupaţi de fenomenul descentralizării informaţiei.
În anul 2004, Editura „Casa Radio“ i-a tipărit volumul „Tărâmul îngerilor”, în care, pe lângă tablete radiofonice sunt incluse interviuri ample cu personalităţi care îşi exprimă opiniile despre satul românesc.
A fost distins cu ordine şi medalii care au exprimat aprecierea cu care a fost înconjurat acest incontestabil profesionist al microfonului: Marele Premiu acordat de Federaţia Agricultorilor Privatizaţi din România, Premiul Bursei de Mărfuri Maritime şi de Mărfuri – Constanţa, titlul de Megaradiofononist, acordat de Consiliul de Administraţie al SRR, cel de „senator de onoare“, acordat de Universitatea din Sibiu, „Meritul Academic” acordat de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gh.- Ionescu-Şişeşti”, Premiul Special la Gala Superlativelor VIP (16 ianuarie 2002), Marele premiu al Fundaţiei culturale “Nişte ţărani” (2005), Ordinul pentru Merit în grad de cavaler.
Profesionalismul, înțelepciunea și echilibrul de care a dat dovată toată viața, rămân adevărate repere pentru toți cei care l-au cunoscut.
Purtătoare de legendă, această fântână – din care a mai rămas doar un izvor – începe cu o poveste fascinantă. De-a lungul secolelor, seceta a făcut ravagii, iar aici era singura aşezare care avea apă. Se povesteşte că inclusiv râul Mureş a secat, dar această fântână, nu.
Scriitorul, care a abordat într-unul din romanele sale şi peripeţiile uriaşilor din zona Gheja, susţine că orice legendă are în spate şi un sâmbure de adevăr şi că în locul în care acum se află izvorul încă sunt vizibile urmele fântânii, care avea marginile din bazalt, o rocă imposibil de găsit în zonă.
Un localnic din satul Gheja, Daniel Sabău, a spus că a aflat de la bunicii săi despre Fântâna Zmeului, de pe deal, şi că i se spunea că de acolo ieşeau nişte gheare de foc, însă copiii nu au fost niciodată înspăimântaţi, ba din contră.
Indiferent de legenda care s-a ţesut la baza ei, Fântâna Zmeului se află la mijlocul unui versant extrem de abrupt, de pe malul drept al Mureşului, un deal de pe care, în zilele senine, se dezvăluie o privelişte de-a dreptul impresionantă. De jur împrejur se pot vedea Munţii Făgăraş, Munţii Apuseni, Cheile Turzii şi Munţii Călimani.
