Cătălin Tomescu: Acum sper că lumea s-a trezit

Publicat de prosavioleta, 25 februarie 2025, 08:37

Cătălin Tomescu: S-a ajuns la un impas. Practic, nicio parte nu are un rezultat concret care să declare că îi convine, dar nici nu se lasă, cum e normal – ucrainenii, din niște motive, rușii din alte motive. Aş saluta în perioada asta, ce s-a întâmplat în ultimul an de când nu ne-am întâlnit, faptul că ucrainenii au avut o idee foarte bună, ca să-și pregătească puțin… Probabil s-au gândit că urmează negocieri și au intrat în zona Kursk. Multă lume… a fost de acord, n-a fost de acord, nu știu, nu am o problemă. Eu spun ce cred eu. Bineînțeles că nu s-au gândit vreodată că vor ajunge la Moscova pe-acolo. Problema este că au prins teren slab, în care au putut și ei să acapareze nişte teritorii cu care rușii nu vor fi în veci de acord să le ia Ucraina, la o eventuală negociere, și cu care pot să negocieze alte lucruri. Și mă bucur că nu s-au întins cu plapuma mai mult decât îi ținea, pentru că altfel ruşii i-ar fi încercuit și i-ar fi nimicit acolo. Ei au stat aproape de graniță, nu foarte mult, dar suficient de mult cât să conteze. Și acum sper să le folosească, atunci când vor fi întrebați și se vor așeza şi ei la masă.
Prin urmare, războiul, prin prisma noii administrații americane, se pare că se apropie de o fază de negociere. Sincer să fiu, mi se pare corectă abordarea lui Zelenski, de data asta – că nu totdeauna sunt de acord cu el -, că trebuie, când vorbim despre Ucraina, e bine să fie și Ucraina. Probabil s-a hotărât să nu fie la prima discuție ca să nu acapareze el discuția; trebuie să ne înțelegem…
Cristian Dumitrașcu: Deci, credeţi că va fi la o următoare discuție.
Cătălin Tomescu: Sunt absolut convins; sau, cel puțin, sunt de acord cu el. Dacă cumva n-am dreptate, fac parte dintre cei care considerăm că ar trebui să fie invitat. El s-a supărat, și mulți europeni s-au supărat… Nu, americanii au vrut să discute cu rusul, numai ei doi, ca să stabilească niște termeni foarte clari. Adică cumva să-şi pună liniile roșii, nu să le spună în public. Că nici rusul n-o să spună în public și nici americanul n-o să spună în public ce probleme are. Și atunci s-au gândit să stabilească acest dialog prima dată bilateral. Am văzut că multă lume se miră; nu știu de ce se miră, pentru că a fost Războiul Rece, în care tot doar Statele Unite și cu URSS – pe vremea aia – vorbeau și nu venea nimeni la masă. Acum, ne mirăm că se întâlnesc ei… Da, ne mirăm, pentru că Putin are un statut de criminal de război și așa mai departe, numai că America nu recunoaște tipul ăla de organizație și se vede treaba că domnul Trump a hotărât să discute cu el – care, din punctul meu de vedere, orice negociere s-ar fi purtat, indiferent de către cine, fără să discuți cu Federația Rusă și cu Putin, să stai la masă cu el, nu puteai s-o obții, pentru că… cum o impui? Să zicem că te aduni tu cu ai tăi și vorbești, iei decizii și propui tot felul de măsuri, şi când te duci la rus rusul o să zică: „Ce vorbești, măi? Pe mine m-ai întrebat?” Prin urmare, mă bucur că a început procesul de negociere și sper să oprim odată războiul ăsta, pentru că ne afectează pe toți. Pe ei, în mod direct, să fim bine înțeleși. Și pe ruși, chiar dacă Federația este stat atacator, dar și pe noi, pe europeni, pentru care noi, românii, prin incidență, ne aduce o serie întreagă de prejudicii economico-financiare, chiar și sociale.
Cristian Dumitrașcu: Întorcându-ne la situația de pe front, este una dintre temele predilecte din interviurile noastre. Puțini specialiști am avut ocazia să intervievăm, cum a fost în cazurile în care ați venit la radio, la „Jurnal militar”. Ați analizat împreună cu noi implementarea pe front a unor categorii de armament. Au fost și tancurile dumneavoastră dragi, Abrams și Leopardul german. Cum vi se pare că au cântărit aceste arme care, până la urmă, se pare că nu au fost chiar atât de hotărâtoare?
Cătălin Tomescu: N-au fost hotărâtoare pentru că nu s-au purtat bătălii decisive, să ne înțelegem. Războiul ăla, printre multe lecții învățate și concluzii deosebit de importante, din abordarea dumneavoastră tehnologică și de capabilitate militară terestră, a adus mai multe inovații. La tehnologie s-au consacrat dronele, începând de la dronele strategice, de lovire la mare distanță – care au existat dintotdeauna, numai că nu se purtau în tipul ăsta de război. Nu uitați că, în Afganistan, Statele Unite bombardau cu drone de acum 20 de ani; dar drone din acelea care zboară la 18.000 de metri – ca un avion, numai că îl pilota dintr-un anumit loc din Statele Unite.
Cristian Dumitrașcu: Din centrul de comandă, da.
Cătălin Tomescu: Absolut! Numai că acum au luat o amploare deosebită. S-a dovedit că eficiența unei drone de 100.000 de dolari face să distrugă un tanc de 30 de milioane sau chiar un avion de 150 de milioane de dolari. În afară de asta, au mai apărut anumite tehnologii legate de războiul electronic, de bruiaj, care s-au dezvoltat concomitent cu implementarea dronei. Tot cu o mare anvergură sau importanță, mijloacele antitanc, care au dovedit că faimoasele tancuri rusești pică la Javelin, că n-au protecție pe…, cutia blindată. Din punct de vedere al blindatelor, binomul tancuri – mașini de luptă ale infanteriei sau strikere nu va muri în secolul ăsta, cel puțin. A, că vor ajunge unii şi la alte tehnologii, da; dar pentru noi, ăștia normalii, care încă suntem dependenți de astea și nu avem altele, sunt foarte bune. Problema e că nu a fost bătălia decisivă. S-a vrut să se dea bătălia decisivă când s-a reluat ofensiva, atunci în 2023, dacă vă aduceți aminte, numai că lovitura a fost dată neinspirat – în zona Zaporojie, că voiau să se ducă spre Crimeea, unde, din păcate, în vreo juma de oră au pierdut vreo 25 de blindate, strikere și tancuri. Sunt faimoase pozele cu ele lovite într-un spațiu relativ restrâns, de un hectar. Adică ei au concentrat efortul, cum e la blindate, au vrut să ducă, numai că rușii au fost foarte bine pregătiți. Lupta, terenul, coridoarele de mobilitate și contramobilitate erau pregătite; au avut colț antitanc, câmpuri de mine și i-a prins acolo și i-a decimat. Iar când pierzi 25 de mijloace blindate de mare capacitate într-o perioadă de timp relativ scurtă, o oră, nu prea îți vine să mai treci la ofensivă. Ai face o greșeală, că înseamnă că ești atât de ineficient încât îți distrugi 100 de blindate, pe care oricum le-ai obținut cu greu de la aliații europeni și din NATO.
Prin urmare, binomul rămâne relevant, fiți convins de treaba asta, în orice operațiune terestră. Până la urmă, nu s-a inventat nimic altceva care să mute frontul – că nu-l mută nici drona, nici rachetele și așa mai departe.
O altă chestie tehnologică sunt rachetele de diferite tipuri, în special cele promovate de ruși. Rușii au scos la iveală – cu mai mult sau mai puțin succes, recunosc; numai că s-a dovedit că rușii au mers tare pe industria rachetelor, chiar dacă nu au avut succesul scontat, pentru că asta spune mult unde se vor duce. Să nu uităm, multă lume vorbește că învățăm noi, NATO, și ucrainenii, inclusiv ei, spun că modernizăm învățământul, instrucţia… Da, sunt de acord, normal, ei sunt direct interesați. Dar dumneavoastră credeți că rușii nu învață? Hai să fim serioși! Rușii deja au început să schimbe doctrinele, au început să schimbe sistemul de educație și învățământ de la gradele mici încolo. Deja se upgradează și ei. Că de ce nu se oprește războiul… Cum să se oprească, când Rusia din 2023…? Într-adevăr, a fost varză în 2022 – mă scuzați de expresia neacademică, dar s-a văzut că au fost total ineficienți, s-a demonstrat. Dar după ce au lăsat și vodka, au lăsat ifosele, s-au adus oameni competenți…
Cristian Dumitrașcu: Ziceţi?!
Cătălin Tomescu: Păi s-a văzut! Industria de apărare s-a refăcut imediat. Ei repară 600 de tancuri vechi pe an și produc 450-500 de tancuri noi; 1.100 de tancuri! Păi dvs nu vă gândiţi că ei deja și-au făcut un parc de 2.000 de tancuri până acum? Lăsând alea 10.000 pe care le aveau din timpul Războiului Rece și erau vechi! Păi şi tu, Ucraina, de unde să le produci? De unde să le aduci, când noi abia am reușit să strângem 150 de tancuri în total, 180 cu Abrams-urile? Lăsăm strikerele, maşinile…
Deci, spuneam că rușii se modernizează și ei şi intră și ei la capitolul modernizare și la direcționarea industriei de apărare. Uitați-vă la bugetele lor pe ultimii ani. Adică trebuie să fim realiști, dom’le. Eu, în procesul de educație în arma mea și ulterior, cu profesorii pe care i-am avut eu până în ’93, când am învățat structurile militare în România, toți spuneau să respecți inamicul întotdeauna. Și nu erau rușii pe vremea; vorbim de inamic în general. Inamicul trebuie să ţi-l respecți. Sun Tze avea o vorbă: „Cu inamicul ar fi bine să te poţi întâlni la cină de două-trei ori pe lună, dacă poți. Cu prietenii, doar o dată”. Întrebam eu: Ce-are ăsta, mă? Cum să fie bine așa? Pă ei bine, ca să-l cunoști, că de la prieteni știi la ce să te aștepți, dar de la dușmani nu știi; să vezi mentalitatea. Inamicul trebuie respectat. Şi ne place, nu ne place, rușii nu se vor lăsa perdanți. Adică gândiți-vă că Putin trebuie să-și reia locul când s-o opri războiul, el trebuie să-și pregătească asta. Negocierile vor fi dure și sper să găsească și ei, să aibă înțelegerea, și niște linii de compromis pentru Ucraina, pentru poporul ăsta care a fost lovit de soartă. În același timp, și Ucraina trebuie să înțeleagă că o finalitate nu se poate face doar dacă spui că să-i dai afară din toate teritoriile, pentru că ei nu vor fi niciodată de acord cu asta.
Cristian Dumitrașcu: Ați mai spus că, până la urmă, negocierile sunt singura ieșire din această situație. Dar mai este și întrebarea dacă…
Cătălin Tomescu: Despre compromis am spus în luna aprilie 2022.
Cristian Dumitrașcu: Așa este.
Cătălin Tomescu: Şi am dat exemplul cu România în al Doilea Război Mondial. Ce, noi i-am bătut pe nemți în 1917 la Mărăști, Mărășești, Oituz? Nu. Problema e că nici ei nu ne-au bătut pe noi! Mai rămăsese România cu 30% din teritoriu, Casa Regală se mutase la Iași și așa mai departe. Rușii, normal, erau cu noi, dar numai că la ei se dăduse revoluția în octombrie, a lui Lenin, și fugeau soldații și… Ofițerii ar fi vrut să lupte, dar soldații… Na, soldat! Numai că asta ne-a creat… faptul că am rezistat acolo și am reușit să-l oprim pe Mackensen să nu cucerească toată România ne-a dat niște cărți, ne-au creat condițiile favorabile la negociere, să cerem și noi. Bine, am mai avut noi o misiune prin 1919 – nu despre asta vreau să vorbesc. Ideea este că am avut puterea să ne apărăm acolo, să nu fim cuceriți, şi după aia ne-am dus la pace ca să avem de unde pleca. De-aia spun: e greu să îți închipui că poți să obții totul de la Federația Rusă și de la Putin fără să dai nimic. Personal, n-am auzit.
Cristian Dumitrașcu: Nu există riscul ca acum, oprindu-se războiul și…, să se ajungă la o negociere care să nu-i mai mențină în poziție de luptă, ca ei să aibă liniște, să se pregătească și mai mult și pe mai departe pentru ofensiva aia pe care o tot declamă televiziunile de stat rusești, că „ajungem iar până la Berlin”?
Cătălin Tomescu: Domnule, problema e în felul următor: de-asta și NATO face eforturi – din păcate, Uniunea Europeană mai încet; se face că nu înțelege. Dar la NATO, una dintre ideile de bază ale organizației este „trebuie să ne pregătim mai repede și la timp, că în 3-5 ani s-ar putea să avem o amenințare serioasă la adresa unui stat membru NATO”. Despre asta e vorba. Temerea asta a dumneavoastră este împărtășită de tot leadershipul politic și militar, și cunoscută. Acum, la NATO sigur se merge pe treaba asta. „Deterrence”, ce spune secretarul general, alea nu sunt vorbe în vânt. Ce înseamnă „deterrence”? Ca să înțeleagă publicul: așa se spune în engleză; „descurajare” e pe românește. E ca să-l fac pe un eventual agresor să se gândească de două ori înainte să atace o țară membră, să vadă că s-ar putea să iasă prăpăd peste el după aia. Adică atenție ce-ți dorești, că s-ar putea să se întâmple, şi după aia nu mai știi cum să scoți cămașa. Cam așa e și aici. Deci, tocmai ăsta e scopul. Planurile de reasigurare, măsurile, planurile regionale, imboldurile de dezvoltare a capacității de luptă, de creștere a bugetelor naționale de apărare și dezvoltarea industriei de apărare. Toate astea sunt venite şi menite pentru treaba asta. A, că ne-a prins puțin pe unii sau pe alții – ca să nu dăm exemple, că nu ăsta e scopul – într-o poziție destul de delicată, ca să nu-i spunem altfel, începutul războiului… Acum sper că lumea s-a trezit.
Deci, este clar că în scopul ăsta se lucrează, ca ăstuia să nu-i vină vreo idee să-și demonstreze el capacitatea lui și mușchii lui, să arate altora că deja e un jucător relevant pe plan mondial, să-i arate Chinei că poate să rămână, în afară de puterea nucleară, și o putere cu care să controleze Europa – că chinezii se ocupă economic, nu le trebuie militar aici – şi ca să le facă viața neagră la americani. Că amândouă privesc la Statele Unite ca principalul competitor pe piața globală. Eu credeam că rămâne numai China. Vedem că încă nu s-a ridicat Rusia, dar negocierile astea… Vedem cum judecă politica americană aici – și nu mă apuc eu să îi dau sfaturi domnului Trump; sunt convins că știe ce are de făcut. Chestia cu banii… Păi nu e normal? El a câștigat alegerile la el în țară prin „America great again”, da? Şi cheltuie sume imense de bani în cadrul NATO, în cadrul sprijinului pentru Ucraina. Că le-a dat pe gratis, împrumut… nu-s problemele mele. Ideea e că lumea știe. Alegătorul spune: „Păi stai, mă, tu îi dai lu’ ăla, dar eu?!” Eu n-am 22 de milioane de homeless, fără casă, nu ştiu câte milioane sunt fără social security, asigurări de sănătate…? Şi ăla zice: „Păi de ce să nu-mi dai mie?” Şi atunci, trebuie să-l înțelegi și pe el. În al doilea rând, ei asigură în jur de 60% din buget – nu mai vorbim de capabilități militare -, și sunt țări care au sub 2%, deci… Şi atunci, poate să zică şi el: „Păi de ce să vin eu din America să te apăr pe tine, şi tu nu te aperi?” Adică… Încă o dată: n-are el nevoie să-l sprijinim, dar trebuie să fim realiști. Are și probleme care sunt destul de dur spuse, și n-ar cam trebui, vizavi de Europa… Ăsta e stilul. De-aia v-ați făcut politicieni, să știți să negociați treaba asta; eu m-am făcut militar. Noi trebuie să ne pregătim să descurajăm orice fel de atac, iar rușilor trebuie să le intre bine în cap că, dacă scapă cu fața curată acum, cu compromisul la care ajung, după asta ar trebui să-și vadă de treabă și nu cumva să intre într-un conflict cu NATO.