Cum alegem cadoul de Crăciun pentru copii?

Publicat de Andra Radu, 13 decembrie 2019, 10:00

Sărbătorile de iarnă sunt încărcate de magie, iar părinții caută să îi învețe pe copii bucuria de a dărui și de a primi un cadou de la cei dragi. De multe ori, părinții nu pun atât de mare accent și pe utilitatea cadoului, ci doar vor să bifeze acțiunea și să îi satisfacă fiului sau fiicei micul … “moft”.

În opinia psihologului Lenke Iuhoș, așa-zisul cadou perfect nu există, ci valoarea acestuia este dat de bucuria cu care părintele i-l dăruiește și de zâmbetul pe care-l oferă înapoi copilul. Mai mult decât atât, specialistul afirmă că, de multe ori, părinții au tendința de a trece cu vederea și peste utilitatea cadoului și nu corelează natura cadoului cu vârsta pe care o are copilul.

Ce să urmărim atunci când alegem un cadou?

1. Bebelușul

„În cazul unui bebeluș foarte mic, jucăria perfectă pentru el poate avea formă umanoidă, personaj de desene animate sau un animăluț și trebuie să fie construită dintr-un material delicat la atingere. Valoarea jucăriei în dezvoltarea bebeluşului creşte prin muzica plăcută emanate de aceasta și contribuie major la adormirea sau liniștirea copilului”, afirmă psihologul Lenke Iuhoș.

2. Copilul mic

La vârsta de 1-2 ani, copilul descoperă bucuria mişcării, orice îl interesează, mai ales ce este în mişcare. De asemenea, sunt extrem de fascinați de orice se deschide sau se închide sau de obiecte care pot fi împinse sau rostogolite.

3. Preșcolarul

La vârsta preşcolară, cea de grădiniţă, copiii sunt fericiți să-și petreacă timpul construind turnuri și castele uriașe. Blocurile realizate din materii prime naturale și elementele colorate, mici, conectabile, fac parte din design-ul camerei de copii.

4. Școlarul

„Pentru şcolarul mic, este o bucurie să aibă cât mai multe și mai diverse jocuri de masă, care trebuie jucate în asociere cu cineva. Ideale sunt jocurile care implică aruncarea unui zar şi pornirea și respectarea unor reguli de către persoane chiar de diferite vârste. Este extrem de benefic jocul în familie, în care adulţii pot să și piardă fără a duce copilul în eroare. Cu ajutorul jocurilor sociale, putem crește sentimentul de realizare, să formăm automatizarea ideii că el nu poate întotdeauna să câștige. În caz că nu este primul care a terminat, nu este o problemă, deoarece el acum are o bogată experiență. În timpul jocului, poate depăși frustrarea provocată de concentrarea pe concurenţă și să înveţe să îndure eșecul prin exemplele comportamentale date de către părinţi”, consideră psihologul Lenke Iuhoș.

5. Adolescentul

„Puteţi alege obiecte care au legătură cu hobby-ul lor declarat sau pe care încearcă să îl țină ascuns de toată lumea. Un cadou bine ales îi transmite adolescentului sentimentul de apartenenţa (va fi încurajat să vorbească despre ideile lui) și sentimentul de acceptare (îi înţelegem identitatea, deciziile). În caz că aţi aflat de dorinţele sau interesul lui legat de carieră, puteţi să-l surprindeţi cu obiecte, cărţi, workshop-uri din domeniul respectiv. Vă recomand să eviţaţi întrebările deschise, precum: Tu ce doreşti de Crăciun? Prin faptul că doriţi să vă uşuraţi munca, vă lipsiţi de două efecte spectaculoase ale Crăciunului: momentul de a vă cunoaşte mai bine adolescentul, farmecul dat de cadoul neştiut (surpriza)”, conchide psihologul Lenke Iuhoș.

Sfaturi de Crăciun pentru părinţii divorţaţi!

Publicat de Andra Radu, 12 decembrie 2019, 13:14

Divorţurile părinţilor atrag după sine adevărate drame pentru copii, care de cele mai multe ori intră în depresie sau dezvoltă diverse tipuri de comportamente disfuncţionale sau chiar deviante.

În opinia psihologului Lenke Iuhoş, starea de frustrare a copiilor care au părinţi divorţaţi se accentuează în perioada Crăciunului, deoarece atunci simte cel mai mult lipsa de integritate a familiei.

„Copilul a fost învăţat de mic că Sărbătorile, în special Crăciunul, înseamnă familie, iubire, linişte, muzică, dans şi veselie. Toată frustrarea strânsă în decursul unui an, când nu înţelege de ce mami şi tati nu mai sunt împreună sau când nu ştie de ce trebuie să stea o perioadă de timp la mami, după care la tati, va refula în perioada Crăciunului. Odată cu apropierea sărbătorilor, părinţii trebuie să uite divergenţele dintre ei şi să construiască un plan comun, în centrul căruia să fie copilul. Chiar dacă nu vor sărbători împreună, au datoria să-l facă pe copil să se simtă în siguranţă, iubit, apreciat şi ascultat”, consideră psihologul Lenke Iuhoş.

Recomandările psihologului Lenke Iuhoş pentru părinţii divortaţi

Specialistul este de părere că, dacă vor respecta un set de recomandări, părinţii îşi vor da seama că poate există fericire şi colaborare şi pentru cuplurile despărţite, aspecte pozitive care se vor răsfrânge şi asupra fericirii copilului lor.

1. Planifică la timp! Să vă înţelegeţi de comun acord cu copilul şi fostul partener de viaţă unde va sărbători copilul Crăciunul!

2. Colaboraţi! Dacă nu puteți fi de acord cu ceea ce zice fostul partener, cu privire la locul unde va petrece copilul Crăciunul, stabiliți-vă o schimbare anuală la câte un părinte.

3. Dă-i timp copilului tău! Copilul este apăsat de separarea părinţilor, această despărţirea este dureroasă în adâncul unui suflet pur de copil. Timpul va vindeca puţin câte puţin durerea din suflet!

4. Nu-l folosiţi! Copilul nu e o sursă de informaţii despre viaţa celuilalt părinte. Nu-l obosi cu întrebări, nu-l provoca să gândească de rău despre celălalt părinte!

5. Ascultaţi-vă copilul! Nu rataţi să întrebaţi copilul ce doreşte să facă de Crăciun, puneţi mare accent pe emoţiile transmise prin cuvinte şi gesturi. Ascultând, evitaţi frustrările copilului, astfel dacă el nu doreşte să meargă în vizită la cineva, puteţi afla acest lucru prevenind un conflict pe moment, explică psihologul Lenke Iuhoş.

6. Fii prezent atunci când eşti cu copilul tău! Există foarte multe teme de abordat cu copilul, de exemplu, când desfăşuraţi împreună un program: fără prea multe întrebări, abordaţi o temă specifică vârstei copilului şi în câteva clipe veţi vedea un copil care se alătură discuţiei, relatând viaţa şi trăirile lui. Este un ingredient simplu prin care îi acordaţi copilului clipe de valoare alături de voi.

7. Nu-i obosiţi pe copii! Din păcate, din dorinţa de a-i oferi totul, se poate întâmpla ca părinţii să aibă în vedere doar propriile dorinţe şi nevoi, astfel că e posibil ca unele momente şi obiceiuri să fie forţate de către părinţi. Nu este necesar ca el să participe la toate reuniile de familie, iar rudele pot fi vizitate şi în vacanţa de iarnă. Evitaţi să suprasolicitaţi copiii cu multe programe, cadouri şi mâncăruri fără rost!

8. Atenţie la apariţia noilor parteneri! Cu o atenție focusată pe copil și o conversație individuală, putem facilita foarte mult integrarea copiilor într-o nouă situație familială.

9. Înţelegeţi-vă copiii!

„Mersul la mama, la tata, în medii separate, provoacă schimbări în starea copilului. Când îl luaţi acasă de la fostul partener, e posibil să nu fie foarte entuziasmat, acest lucru nu se datorează faptului că celălalt părinte nu s-a comportat frumos cu el, ci poate fi foarte uşor de înţeles că el simte despărţirea şi astfel îşi arată suferinţa. Dacă includeţi acest aspect, puteţi evita atacurile faţă de celălalt părinte”, spune specialistul.

10. Arătați un bun exemplu! S-ar putea să fiți dezamăgiţi de mici probleme zilnice, însă atunci când apare copilul în faţa voastră, ascundeţi-le şi adoptaţi o atitudine pozitivă. Lăsaţi problemele deoparte de Crăciun, orice problemă se poate rezolva, este nevoie de cumpătare şi răbdare.

11. Nu vorbiţi urât despre celălalt părinte!

„Nu este cinstit, nici constructiv, ca mama sau tata să facă declarații negative despre celălat părinte în faţa copiilor, deoarece majoritatea copiilor sunt loiali ambilor părinți. Într-o astfel de situaţie, puteţi provoca o suferinţă teribilă. Cu toate acestea, nu hrăniţi speranţe, nu cumpăraţi cadouri comune dacă sunteţi separaţi. Putem transmite copilului semnale greşite şi să-l alimentăm cu vise greu fezabile”, explică psihologul Lenke Iuhoş.

12. Formaţi buna dispoziţie!

„Acest sfat se îndreaptă spre părintele la care trăieşte copilul. Dă-i sentimentul că tu ai încredere în el, că e un copil cuminte şi fără tine, că îi va fi bine şi la celălalt părinte, înşiră aspecte pozitive: îţi va citi tata poveşti, mama îţi va face părul, astfel îi dai liniştea interioară cu care va pleca şi, dacă va face şi celălalt părinte acelaşi lucru, copilul va simţi un întreg familial. Astfel, el cu siguranţă nu se va simţi vinovat pentru despărţirea părinţilor”, declară specialistul.

13. Să nu concuraţi pentru sufletul copilului!

„Cel mai important aspect de Crăciun este acela de a nu concura părinţii între părinți sau familiile acestora. Este constructiv ca, în seara de Crăciun, copilul să stea cu părintele cu care locuiește, unde poate fi împreună în pace și în dragoste. Dacă soţia sau soţul divorțat are o nouă familie, copilul nu se va simți ca acasă în noua familie. Nu de Crăciun trebuie recuperate întâlnirile care nu au avut loc. Crăciunul este numai în mediul familial, familiar și intim. Crăciunul este mai mult decât zile libere pentru vizită, este timpul să privim în interiorul nostru şi să dăruim prezenţa, atenţia noastră celor dragi în mediul nostru restrâns”, conchide psihologul Lenke Iuhoş.

Abuzul emoțional poate fi mai grav decât cel fizic!

Publicat de Andra Radu, 27 noiembrie 2019, 11:56

Fiecare relaţie are un aport la formarea sau la deformarea noastră, iar o relaţie nesănătoasă ne impiedică să fim autentici. Relaţiile sănătoase sunt din ce în ce rare, deoarece oamenii se gândesc mai mult la ei, la interesele lor, la nevoile lor şi nu mai au timp sau dispoziţie să le asculte şi pe ale partenerilor.

În opinia psihologului Lenke Iuhos, greșeala cea mai frecventă pe care o fac majoritatea oamenilor este să își formeze mental imaginea partenerului ideal, iar atunci când vor cunoaște pe cineva să-l compare cu acea proiecție. Abia de atunci încolo vor apărarea problemele de relaționare, deoarece partenerul real va avea defectele lui în comparație cu partenerul ideal.

La început, pentru a nu-și subestima puterea de a decide corect, persoana în cauză va încerca să nu ia în seamă aceste discrepanțe, se va autominți, iar în timp toate aceste frustrări autoinduse vor escalada până în punctul în care îi vom pedepsi pentru că nu sunt perfecți: unii devin agresivi, alții joacă rolul de victime, alții sunt absenți în propria relație, alții caută vieți paralele etc. Astfel de tipuri de comportamente dau naștere la diferite tipuri de abuzuri, nu atât fizice, cât mai ales emoționale.

Abuzul emoțional poate fi mai grav decât cel fizic

„Abuzul emoțional este o realitate trimisă dintr-o generație în alta, în zilele noastre tolerată încă în tăcere. Nu se vorbește despre ele crezând că sunt mai ușoare decât abuzurile fizice și se poate trăi cu ele. De foarte multe ori ne întâlnim cu abuzul emoțional în familie, în cuplu, în relația cu părinții, părinții în vârstă abuzați de copii lor adulți, situații în care suntem abuzați la serviciu de colegi, de șefi etc.”, explică psihologul Lenke Iuhoş.

Persoanele abuzate ajung să nu mai conștientizeze pericolul

„Persoana abuzată se simte foarte neînsemnată, foarte vinovată, caută să repare lucrurile într-un mod sau altul, începe să creadă că nu are nevoie de respect, se îndoiește de sănătatea sa mentală, abandonează acele comportamente de grijă proprie a echilibrului emoțional. Victimele abuzului emoțional de multe ori nu conștientizează ce se întâmplă cu ele, chiar o viață întreagă trăiesc așa căci li se pare o normalitate și astfel tolerează abuzul, pentru că sunt deja familiarizați cu el chiar din copilărie. Acest lucru este cauzat de faptul că nu știu ce înseamna dragostea fără jigniri, fără ironii, fără glume proaste, fără descurajare, fără umilire, fără stres etc.”, spune psihologul Lenke Iuhoş.

Cel care abuzează îți alege bine … „victima”

„Aceste perioade de abuz sunt ciclice, deoarece abuzatorul nu va adopta acest tip de comportament non stop. Va trece printr-o perioadă intensă în care-și va abuza partenerul, apoi se va potoli și totul va deveni la normal, apoi va mai continua o nouă serie de abuzuri emoționale. Va știi mereu când să se oprească astfel încât să nu depășească o limită a suportabilului, va relua o perioadă de calmitate, iar apoi îți va continua tirul de insulte asupra partenerului. Pentru că nu a dus niciodată abuzul la extrem, partenerul are tendința de a ierta sistematic aceste crize în cuplu, va acorda de fiecare dată o nouă șansă, iar suferința se va amplifica de la an la an”, menționează psihologul Lenke Iuhoş.

Cum să creștem copiii să nu devină adulți abuzați?

Întrucât pattern-ul comportamental al celui care abuzează se dezvoltă încă din copilărie, psihologul Lenke Iuhoş ne oferă câteva sfaturi despre cum să ne creștem copiii astfel încât să nu devină adulți abuzați.

Un copil crescut puternic este copilul crescut cu sentimentul de valoare personală.

„Dacă vom crește un copil puternic, acesta se va simți un om iubit pentru ceea ce este el cu valorile și defectele lui. Nu va fi valoros pentru că ia note bune la școală sau pentru că își ascultă părinții, ci va avea încredere în el în orice face. În momentul în care copilul crește, căldura iubirii necondiționate, care nu exclude disciplina, învățarea, exersarea unor activități de viață, acesta devine empatic, iubitor, atent la valorile lui și ale celor din jur. Un copil puternic, dacă va fi atacat la valorile sale personale, nu se va lăsa jignit, devalorizat sau umilit. El își va proteja valoarea singur, căci știe că în depărtare e respectat și iubit”, explică psihologul Lenke Iuhoş.

Un copil crescut cu resurse este un copil care face față abuzului mult mai bine.

„Resursele reprezintă puterea noastră interioară de a ne ridica în ciuda dificultăților, chiar și după ce ai fost rănit foarte puternic. Un copil care știe ce poate să facă și care sunt abilitățile lui cele mai înalte, care conștientizează că mai are multe de învățat și de descoperit în viață, care știe când e moment să ceară ajutorul și când se poate descurca independent, va avea întotdeauna un pilon de sprijin, va fi mereu ancorat bine în realitate, va fi prezent în societate, va comunica sănătos atât cu adulții, cât și cu copiii”, explică psihologul Lenke Iuhoş.

Un copil expus la diferite situații de viață va fi mai greu de păcălit.

„Trebuie să le dăm voie copiilor noștri să se confrunte cu diferite situații din viață astfel încât să capete experiență și să învețe cum să gestioneze singuri diferite situații. Desigur, totul trebuie asistat și monitorizat de părinte, dar un minim de autonomie trebuie să-i oferim”, conchide psihologul Lenke Iuhoş.

Drama generației cu telefonul în pat!

Publicat de Andra Radu, 7 octombrie 2019, 13:44

În ziua de azi, aproape orice tânăr s-a născut și a crescut cu laptopul în brațe, adoarme cu smartphone-ul lângă el, iese foarte rar afară, iar acest stil de viață este cauza principală pentru stările de depresie și nefericire.

Potrivit psihologului Lenke Iuhoș, mulți părinți dau vina în mod eronat pe dezvoltarea tehnologiei pentru situația actuală, și nu conștientizează modul defectuos prin care s-a creat ruptura totală între viața reală și viața virtuală.

“Majoritatea părinților le oferă copiilor lor laptopuri, tablete, telefoane inteligente etc., pentru a-i ține ocupați, cuminți, sperând că doar prin această metodă ei se pot ocupa de treburile cotidiene. Din nefericire însă, acest mod de relaționare este unul deficitar, riscând să acutizeze și mai tare ruptura emoțională între părinți și copii, cei din urmă găsindu-și până la urmă refugiul în lumea virtuală. Și mai îngrijorător este faptul că micuții au ajuns nici măcar să nu se mai bucure când primesc un gadget de ultimă generație, așa cum o făcea generația anterioară când primea o gumă Turbo, spre exemplu, ci adoptă o atitudine de genul da, mi se cuvine. Tehnologia a ajuns să fie folosită de copii nu ca un mod de divertisment, ci ca o încercare disperată de a le umple nefericirea”, explică psihologul Lenke Iuhoș.

Cum strigă după ajutor Generația Z și Generația Alpha?

1. Va încerca să capteze atenția părinților prin diferite metode.

“De regulă, pentru a atrage atenția, la început, copiii se manifestă zgomotos: țipă, aruncă jucăriile, fac dezordine, sparg lucrurile din casă etc. Este esențial pentru noi, părinții, să observăm imediat aceste comportamente și să conștientizăm că aceștia nu au ajuns la maturitatea necesară de a-și exprima corect sentimentele și trăirile. Este clar un strigăt de ajutor, iar un părinte atent va înțelege imediat de ce copilul său este obraznic. Acum este momentul cel mai important în care să-i oferi atenție și răbdare copilului, să faci ce-ți spune și să-i oferi timpul și răbdarea de care are nevoie”, explică psihologul Lenke Iuhoș.

2. Se va închide în el și va înceta să mai comunice.

“Dacă acele strigăte după ajutor nu vor fi auzite, copiii se vor resemna și într-un final vor înceta să mai comunice cu cei din jurul lor. În faza imediat următoare, aceștia își vor reprima sentimentele și trăirile și nu vor mai căuta ajutor din partea părinților, ci vor căuta noi metode de a-și umple golul interior. Toate aceste sentimente interioare nemanifestate, pe care le trăiește copilul, vor avea repercusiuni la maturitate, unde copilul devenit adult va continua să adopte comportamente și obiceiuri nesănătoase, prin care să-și satisfacă nevoile neîmplinite în copilărie, prin: implicarea în relații toxice, consumul de alcool, consumul de droguri, anturaje rău famate etc.”, declară psihologul Lenke Iuhoș.

Cum le putem reda copilăria micuților noștri?

“Copiilor din ziua de azi nu li s-a oferit ocazia să observe noi metode de a se bucura de viață, noi mijloace prin care să-și construiască o relație sănătoasă și echilibrată între viața virtuală și cea reală. Copiii nu au capacitatea de a lua singuri decizii benefice pentru dezvoltarea lor emoțională, de aceea au nevoie de părinți în acest sens. Îl poate aduce mai des în parc, la locul de joacă, mai des la iarbă verde, într-o expediție pe munte, îl poate înscrie într-un club sportiv (karate, fotbal, înot, gimnastică etc.). El nu trebuie îndepărtat abrupt de stilul său de viață, ci trebuie să i se arate o alternativă de a-și trăi viața, astfel încât el să ia o decizie în cunoștință de cauză”, conchide psihologul Lenke Iuhoș.

Lecția nr. 1 la școală: Cum să fii om?

Publicat de Andra Radu, 9 septembrie 2019, 09:30 / actualizat: 10 septembrie 2019, 11:15

Prima zi de școală este un moment foarte important, atât pentru părinți, cât mai ales pentru copiii acestora. Totuși, pentru copii, care fac tranziția de la gradiniță (unde accentul se pune mai mult pe distracție) la școală (unde apar reguli noi, neștiute până atunci de unii elevi), acest moment unic în viața lor poate fi copleșitor și stresant.

Unii copii sunt foarte încântați de ideea de colegi noi, litere, cifre, dar în același timp, alți copii devin speriați de perspectiva temelor sau a noilor colegi.

Potrivit psihologului Lenke Iuhoș, conceptul de școală s-a modificat odată cu timpul, iar adevărata schimbare s-a petrecut după Revoluția Industrială, când oamenii erau pregătiți să fie “unelte” (să deprindă automatisme), și mai puțin să gândească liber, să aibă idei revoluționare.

Această nouă paradigmă se păstrează și în ziua de azi, când elevul este copleșit de numărul foarte mare de informații încă din prima zi de școală, iar acest lucru îi poate schimba brutal percepția despre lume și viață.

“Școlile din România ar trebui să promoveze sisteme de valori pro-sociale și să construiască adevărate caractere, dar din păcate, în sistemul actual de învățământ încă mai funcționează educația punitivă, în care elevul este pedepsit pentru ceea ce nu știe, nu valorificat pentru ceea ce știe. Din nefericire, unii profesori încă mai punctează – și o fac mult prea ușor – un scurt moment de neatenție sau de necunoaștere, și etichetează acel moment ca fiind nivelul general de cunoaștere al elevului. Atât în școală, cât și în viață, oamenii au momente mai bune sau mai rele, sunt mai încrezători sau mai emoționați, mai fericiți sau mai triști, iar societatea sau profesorii ar trebui să recompenseze mai des momentele bune, deoarece în cazul educației vorbim de continuitate. Consider că prima și cea mai importantă lecție, pe care trebuie să o învețe un elev, este lecția omeniei: încurajați să fie respectuoși, iubitori, empatici, să aibă o gândire critică, să nu se teamă să își exprime liber gândurile și sentimentele, iar pe acest fundament sănătos să se construiască educația lui cognitivă”, explică psihologul Lenke Iuhoș.

Să venim cu drag la școală!

Uniunea Europeană a lansat sloganul “Să venim cu drag la școală”, încercând să încurajeze sistemele educaționale europene să adopte un stil prietenos de educație, în schimbul unuia înfricoșător și traumatizant pentru elevi.

“Un elev încurajat, lăudat, apreciat – chiar dacă are și părți negative – va veni cu drag la școala și va dori să își schimbe comportamentele negative. El se va simți apreciat, iubit, respectat, iar acest lucru se numește motivație. Elevii au nevoie să se simtă în largul lor la școală, să nu le fie frică să pună întrebări dacă nu știu și să răspundă liber, fără teama de a fi certați sau pedepsiți de profesori dacă nu au răspuns corect”, conchide psihologul Lenke Iuhoș.