Bazele unui „Italexit”

Publicat de Camelia Teodosiu, 20 noiembrie 2018, 10:12

Editorial. Dacă guvernul italian voia să împingă ţara afară din Uniunea Europeană, nu ar fi procedat altfel

Guvernul italian a ales, după toate aparenţele, calea confruntării cu Uniunea Europeană (UE). Refuzând să facă modificări semnificative în bugetul său pe 2019, se expune deschiderii unei proceduri pentru deficit excesiv. Aceasta poate duce la sancţiuni financiare mergând până la 3,4 miliarde de euro. Pentru o ţară care este deja îndatorată până peste cap, o asemenea sancţiune nu ar face decât să accelereze coborârea în infern.

Nu e pentru prima dată că cei doi parteneri guvernamentali de la Roma, anume Liga Nordului şi Mişcarea 5 stele, îşi arată dispreţul faţă de Bruxelles. De la formarea majorităţii guvernamentale, după o perioadă rocambolescă de neînţelegere, l-au numit pe economistul Paolo Savona la Finanţe.

O provocare. Dacă voiau să bage lupul în stână nu ar fi procedat altfel. Deosebit de cunoscut pentru ostilitatea lui declarată faţă de euro şi de instituţiile europene, Paolo Savona ar fi trebuit să-i reprezinte pe italieni la reuniunile lunare ale Eurogrupului – miniştrii de finanţe din zona euro – şi ale Ecofin, care îi cuprinde pe miniştrii de finanţe din întreaga UE.

Preşedintele italian, Sergio Mattarella, s-a opus cu veto, evitând astfel o primă dramă între Bruxelles şi Roma. „Italia nu este o ţară liberă, este o ţară ocupată financiar, nu militar, de germani, de francezi şi de birocraţii de la Bruxelles”, protestase atunci suveranistul Matteo Salvini, de la Liga Nordului.

Bruxelles-ul şi noua putere italiană nu sunt pe aceeaşi lungime de undă nici în problema migranţilor. De la preluarea funcţiei, Matteo Salvini, viceprim-ministru şi ministru de interne, s-a făcut remarcat prin poziţiile sale anti-europene. Potrivit lui, Italia nu trebuie să-şi asume răspunderea de primă ţară de primire, răspundere înscrisă de altfel în tratatele europene.

În prezent, scandalul este despre bugetul pe 2019. Regulile europene impun o disciplină bugetară. Ca o pisică opărită care se teme şi de apa rece – Europa tocmai a trecut prin zece ani de criză a datoriei greceşti -, Bruxelles-ul înţelege ca de acum înainte să impună respectarea regulilor. În timp ce Italia este a doua ţară cea mai îndatorată din Europa şi a treia în lume.

Care este răspunsul populiştilor de la Roma? O manifestaţie, pe 8 decembrie, pentru a spune „paşnic” „domnilor de la Bruxelles: lăsaţi-ne să muncim, să trăim şi să respirăm”. Liga Nordului şi Mişcarea 5 Stele alimentează într-o veselie sentimentul anti-european şi se comportă ca şi cum ar pune bazele unui „Italexit”.

Autor: Ram Etwareea

Liga Nordului propune crearea unui „paradis fiscal” al pensionarilor în sudul Italiei

Publicat de Camelia Teodosiu, 24 august 2018, 12:14

În timp ce membrii Mişcării 5 Stele sunt implicaţi în cruciada care foarte probabil va duce la o reducere a pensiilor, Liga Nordului studiază un plan menit să-i scutească de impozite pe toţi pensionarii care se vor muta în satele depopulate din Sardinia, Sicilia şi Calabria. Matteo Salvini vorbeşte tot mai clar de un “model Portugalia” aplicabil în Italia, care va trebui să fie din ce în ce mai capabilă să atragă pensionari chiar şi din străinătate: „În acelaşi timp mă gândesc şi la o idee pe care am discutat-o personal cu un grup de studiu: şi anume o scutire fiscală pentru pensionari după modelul celei din Portugalia unde doar anul trecut s-au mutat din Italia peste 4.000 de pensionari care reuşesc să economisească 30% la plata taxelor”. Apoi, ministrul a adăugat: „Cred că anumite zone ale ţării noastre sunt cu siguranţă mai frumoase şi mai primitoare decât Portugalia. Cu o scutire fiscală similară vom putea atrage capitaluri, investiţii, vom putea redeschide multe magazine”.

Şi de fapt, chiar în această direcţie merge şi propunerea făcută de profesorul Alberto Barmbilla, expert pe probleme de securitate socială şi unul dintre consilierii economici ai primului-ministru: „Municipalităţile care doresc să aplice scutirea de impozite pot prezenta un plan sanitar pe termen scurt”, a declarat Barmbilla pentru cotidianul La Repubblica. Pe scurt, prin acest plan al Ligii Nordului, pensionarii italieni vor putea prefera marea din sudul Italiei celei din Insulele Canare sau din Portugalia.

Articol de Franco Grilli

Extrema dreapă în Europa

Publicat de Camelia Teodosiu, 28 septembrie 2017, 07:28

După avansul istoric la alegerile legislative germane al AfD, care s-a impus
ca a treia forţă politică a ţării, publicaţia belgiană LE VIF face o panoramă a principalelor partide de extrema dreapta în Uniunea Europeană:

Germania

Formaţiune populistă antimigranţi, care flirtează cu extrema dreaptă, Alternativa pentru Germania a luat 12,6% din voturi. Mişcarea, care poate spera la aproape 90 de deputaţi, este primul partid al dreptei dure care îşi face intrarea în Bundestag din 1945.

Franţa

După o campanie axată pe ieşirea din zona euro, restabilirea frontierelor şi imigraţie, candidata Frontului Naţional, Marine Le Pen, s-a calificat în al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale în mai, cu un scor inedit pentru FN (7,6 milioane de voturi, 21,3%).
Ea a fost apoi înfrântă de centristul Emmanuel Macron, cu 33,9% din sufragii. La legislativele care au urmat, FN nu a reuşit să formeze un grup în Adunarea Naţională, având 8 deputaţi.
Fragilizată de disensiunile interne, Marine Le Pen a iniţiat o „reconstruire” a partidului, părăsit de mâna ei dreaptă, Florian Philippot.

Olanda

Partidul pentru Libertate (PVV), anti-islam, al lui Geert Wilders a devenit în martie a doua forţă din Parlamentul olandez, după Liberali, cu 20 de mandate din 150.
Mişcarea, creată în 2006, este ostracizată de celelalte formaţiuni politice. Negocierile pentru constituirea unui guvern de coaliţie sunt în continuare în impas.

Bulgaria

Ajunşi pe locul al treilea la legislativele din martie 2017 în cadrul unei coaliţii „Patrioţii uniţi”, nationaliştii bulgari şi-au făcut intrarea în mai în guvern, unde au obţinut două posturi de vicepremier, două ministere, ca şi mai multe posturi de ministru adjunct. Ostili minorităţii turce şi romilor, imigranţilor şi homosexualilor, „Patrioţii uniţi” se declară totuşi pro-UE şi pro-NATO.

Austria

Calificat în al doilea tur al alegerilor prezidenţiale din decembrie 2016, candidatul FPÖ, Norbert Hofer, a eşuat în a deveni primul preşedinte de extremă dreapta dintr-un stat din UE.
Cu câteva săptămâni înaintea legislativelor anticipate din 15 octombrie, FPÖ (Partidul Libertăţii din Austria), care are în prezent 38 de deputaţi, este creditat în sondaje cu locul al doilea sau al treilea. Dacă şi-a pus în surdină vocile cele mai eurosceptice după Brexit, partidul şi-a reluat sloganurile deschis xenofobe la apropierea scrutinului.

Italia

Liga Nordului, veche mişcare secesionistă, s-a transformat într-un partid anti-euro şi anti-migranţi. La începutul lui decembrie 2016, a militat cu succes pentru „NU” la referendumul pentru revizuirea Constituţiei, ducând la căderea guvernului lui Matteo Renzi.
Având dificultăţi să se implanteze în sud, Liga Nordului a obţinut 18 locuri în Camera Deputaţilor la legislativele din 2013.

Slovacia

Slovacia Noastră (LSNS), partid neo-nazist lansat în 2012, a profitat de teama de migranţi pentru a-şi face intrarea în Parlament, cu 14 locuri din 150.

Grecia

Zorii Aurii (AD) şi-a întărit, datorită crizei migratorii, locul de al treilea partid al ţării, la legislativele din septembrie 2015, cu 6,99% şi 18 deputaţi. De atunci, un deputat a defectat.
AD a respins calificarea de neonazist şi se vrea „o mişcare naţionalistă” apărătoare a „rasei albe”. Toţi şefii săi sunt judecaţi din aprilie 2015 pentru apartenenţă la o grupare criminală.

Suedia

Democraţii din Suedia (SD) au realizat un succes istoric în septembrie 2014 devenind a treia forţă a ţării (13% din voturi). Ei au 48 de locuri în Parlament din 349.
Creat în 1998, acest partid naţionalist şi anti-imigraţie, ale cărui rădăcini se hrănesc din mişcarea neo-nazistă, a luat distanţă față de grupusculele rasiste şi violente, foarte active în anii 1990.

Belgia

Vlaams Belang, care susţine independenţa Flandrei, ocupă din iunie 2014 trei din cele 150 de locuri în Camera Reprezentanţilor. În netă scădere, şi-a văzut electoratul acaparat de partidul naţionalist Noua Alianţă Flamandă (N-VA).

Ungaria

Jobbik (Mişcarea pentru o Ungarie mai bună) este a doua forţă din Parlament, cu 24 de deputaţi. În contextul liniei dure anti-imigraţie şi autoritare a prim-ministrului conservator Viktor Orban, partidul şi-a dat la o parte sloganurile violent rasiste şi antisemite de la începuturile sale pentru a se concentra pe corupţie, sănătate, educaţie.