O strângere de mână nu se compară cu un LIKE

Publicat de Mihaela Costache, 13 octombrie 2015, 15:10

Zicala „Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să îţi spun cine eşti” capătă conotaţii noi, în contextul proliferării relaţiilor dezvoltate cu uşurinţă pe internet.

O carte de succes prezentată în această toamnă la librăria clujeană BookStory (Connected, 2011, autori Nicholas Christakis.şi James Fowler) a fost pretextul pentru o discuţie despre influenţa reţelelor sociale – fie ele reale, sau virtuale – în viaţa noastră.

Pentru Bogdan Băbălău-Maghiar, termenii de „reţea” şi „networking” fac parte din modul de viaţă. Bogdan e manager de dezvoltare al unei comunităţi de oameni de afaceri la nivel naţional, bizz.club România, axată pe networking şi educaţie. Mai jos, extrase din interviu.

Despre influenţa reţelelor sociale.

În marea majoritate a timpului nu suntem conştienţi de ea, dar această influenţă e extrem de profundă. Merge până într-acolo încât suntem afectaţi de prietenii prietenilor noştri. Dacă prietenul prietenului nostru se îngraşă, şi noi suntem predispuşi să ne îngrăşăm, sau dacă prietenul prietenului nostru e în depresie, acea depresie ne poate afecta până şi pe noi. Suntem interconectaţi, suntem fiecare puncte într-o reţea mult mai mare.

Dacă eşti într-un cerc de oameni, gravitezi în jurul lor. Se şi spune că suntem media celor cinci, sau a celor zece oameni care ne înconjoară. Dacă am lua salariile lor şi am face o medie, de obicei media respectivă e egală cu câştigul nostru.

Despre facebook.

E foarte important modul în care foloseşti facebook-ul. Dacă stai toată ziua şi urmăreşti ce fac prietenii tăi pe facebook, noile zvonuri şi noile bârfe, probabil n-ar trebui să fii acolo. În schimb, daca îl foloseşti în mod profesional, cum fac eu – ţin legătura cu clienţii mei pe facebook -, în momentul acela îţi duci comunitatea din offline în online ca să facilitezi interacţiunea dintre tine şi acele persoane.

Despre opţiunea dislike, preconizată de facebook.

Cred că o să aibă nişte efecte dramatice şi că rata depresiilor va creşte substanţial. Sunt foarte mulţi oameni, mai ales adolescenţi şi tineri, care îşi trăiesc mare parte a vieţii lor în online. Tot ceea ce fac se bazează pe online şi pe acea „aprobare” a comunităţii lor online. Iar când ai o comunitate care nu te agreează, vei fi dat la o parte, te vei simţi exclus. Dacă nu mai ai o viaţă socială şi toată viaţa ta e online, în momentul în care primeşti o serie de dislike-uri, acea depresie va deveni din ce în ce mai acută – şi să sperăm că n-o să fie şi cazuri de suicid! Dar tind să cred că dislike-ul va afecta mult mai mult decât like-ul.

Până unde nu e prea mult?

În momentul în care ai o viaţă în mediul offline şi continui să o trăieşti într-un mod normal, adică interacţiunea ta cu soţia, cu copiii, cu rudele se petrece mai mult în mediul offine decât în online, e ok. În momentul în care acea proporţie se schimbă, dacă începi să vorbeşti cu soţia ta prin mesaje pe facebook, dacă părinţii tăi – care, apropo!, şi-au făcut şi ei cont de facebook – văd actualizări despre tine pe pagina ta şi nu le aud la telefon sau întâlnindu-te direct, dacă ai prieteni care sunt prieteni doar în mediul online, iar în momentul în care te întâlneşti cu ei pe stradă nu ştii ce să discuţi decât aspecte legate de mediul online, în momentul acela e prea mult.

Toate statisticile arată că lucrurile încă se întâmplă în offline. Marile contracte nu se semnează pe facebook, sau pe Linkedin, sau pe orice altă reţea, ci se semnează, de obicei, cu o strângere de mână şi cu o întâlnire faţă în faţă. O interacţiune unu la unu, în care eu stau cu tine la un suc, sau luăm prânzul împreună şi reuşim să avem acel contact fizic, să existe acea strângere de mână, sau îmbrăţişare, dacă suntem prieteni, nu se compară cu un like sau unComment în mediul online.

Dar…

E foarte important să avem o prezenţă susţinută şi în mediul online. Nu mai există o „primă impresie” pe care o faci cuiva, ci o „pre-impresie”, datorită activităţii desfăşurate în mediul online, înaintea întâlnirii fizice.

Şi, până la urmă, e de bine, sau de rău că suntem atât de interconectaţi?

Este vorba despre conştientizare. E mult mai bine să ştii că eşti înconjurat de nişte oameni, care te influenţează, fie că vrei, fie că nu. Şi, atunci, cred că foarte important ar fi să ne alegem oamenii care să ne înconjoare şi să fim foarte conştienţi de locul nostru în acea reţea socială. Să ajungem la o mai bună conştientizare, care să ducă, la rândul ei, la nişte acţiuni care să ne ducă pe fiecare dintre noi mai aproape de ceea ce ne dorim în această viaţă.