Bogdan Dinu: “ În acest moment, statul român are două variante prin care poate dota forțele navale cu nave: fie semnează contracte de tipul government to government, adică direct între guverne, variantă mai practică și care scurtează timpul până la semnarea unui contract, fie reia licitația internațională. ”

Publicat de gabrielasaksa, 14 august 2023, 11:58

Bogdan Dinu (realizator rubrică): Autoritatea contractantă din Ministerul Apărării Naționale a aprobat luni, 7 august, anularea procedurii specifice aferente programului de înzestrare esențial „Corvetă multifuncțională”. Decizia de anulare a procedurii specifice a fost luată în baza dispozițiilor legale, întrucât ofertantul declarat câștigător nu a semnat acordul-cadru în termenele solicitate de autoritatea contractantă și nu au fost identificate fondurile necesare declarării ca fiind câștigător a operatorului economic de pe locul următor. Decizia anulării procedurii specifice a fost comunicată celor trei ofertanți marți, 8 august. Acestea sunt informațiile din comunicatul de presă de marți.

Este știrea săptămânii. Într-un fel sau altul, epopeea corvetelor trebuia să se termine. Poate fi privită și interpretată ca o veste proastă, dar în egală măsură și una bună. Titlurile din presă, de exemplu „Programul corvetelor, un eșec întins pe 16 ani”, pot părea dure, dar reflectă realitatea. Este o veste proastă la o primă privire. La un nivel superficial și, să spunem, emoțional, iată, anunțată în săptămâna care precede Ziua Marinei Române și care aruncă așa, o umbră neplăcută asupra evenimentului și Forțelor Navale. Trecând la o analiză mai serioasă, este o veste proastă pentru că s-au pierdut şapte ani de la primul proiect sau, dacă vreți, patru ani de la desemnarea câștigătorului licitației, când primele nave ar fi trebuit să fie deja în dotare. Acești ani sunt pierduți definitiv și, indiferent de soluțiile găsite, orizontul de timp este împins cu șapte până la 10 ani de acum încolo.
Este, însă, și o veste bună, pentru că lucrurile, după ani de amânări și incertitudini, s-au lămurit, iar Ministerul Apărării poate acum să demareze noi abordări și proiecte. Decizia era previzibilă din partea firmei franceze câștigătoare a licitației. Ceea ce ne atrage, însă, atenția din comunicatul de presă este că ”nu a fost identificate fondurile necesare declarării ca fiind câștigător a operatorului economic de pe locul următor”, ceea ce înseamnă că nici proiectul SIGMA al constructorului Damen, care a ieșit pe locul doi, nu o să fie realizat, fie din lipsa fondurilor, cum se spune în comunicat, iar aici lucrurile sunt puțin neclare, fie pentru că Damen nu mai este interesat de contract, având în vedere și recenta decizie de retragere din parteneriatul cu statul român. Ce se poate face în continuare? Deocamdată, ministerul nu a anunțat dacă va mai lansa o nouă licitație pentru corvete. Oricum, o nouă procedură necesită aprobări din partea Consiliul Suprem de Apărare a Țării și a Parlamentului și ar dura ani buni. În acest moment, statul român are două variante prin care poate dota forțele navale cu nave: fie semnează contracte de tipul government to government, adică direct între guverne, variantă mai practică și care scurtează timpul până la semnarea unui contract, fie reia licitația internațională. Desigur, știrea este caldă, sunt multe speculații, prin presă este vehiculată și opțiunea achiziționării de nave de război second-hand din Statele Unite ale Americii. Este vorba despre fregatele LCS – Littoral Combat Ships. O altă întrebare ar fi de ce acum sau, mai ales, în ce context? Unii leagă această decizie de inițiativa de la sfârșitul lunii iulie, când Senatul Statelor Unite ale Americii a adoptat Legea Securitatea Mării Negre, o prevedere care are ca scop promovarea siguranței în regiune. Cu alte cuvinte, ca securitatea Navală de la Marea Neagră să fie, de acum încolo, asigurată de Statele Unite. Este o interpretare simplistă, dar chiar dacă privim lucrurile din această perspectivă, într-un articol introductiv al legii se arată că statele riverane sunt esențiale în contracarare agresiunii guvernului Federației Ruse și contribuie la securitatea colectivă a NATO. Adică, și România trebuie să aibă o componentă navală sau, mai pe scurt, să contribuie. Un alt punct de vedere se referă la schimbarea și evoluția războiului naval și a tehnologiei care, spun unii, ar face inutile navele militare de anumite dimensiuni. Faptul că militarii Kievului au reușit să dezvolte drone navale care pot avea o rază de acțiune de până la 1.000 de km – vezi și recentul atac al unei nave militare ruse în portul Novorossiysk cu o astfel de dronă – pune sub semnul întrebării dominația masivei și numeroasei flote rusești în acest spațiu maritim și, tot simplist interpretând, chiar și necesitatea unei flote maritime de război pentru România. În final, ne putem întreba și ce fac vecinii noștri? Păi, Bulgaria a lansat la apă, vinerea trecută, o primă corvetă din cele două comandate de Ministerul bulgar al Apărării, nava de patrulare multirol de tip maritime multipurpose patrol vessel, denumită Hrabri, u,rmează și cealaltă, iar marina Poloniei, care a rămas, iată ca și România, cenușăreasa sistemului de apărare, începe săptămâna viitoare construcția a trei fregate care vor spori securitatea țării la Marea Baltică. Și aici, dacă îmi permiteți, cu o mare diferență. Dacă în Baltica sunt doar exerciții navale ruse și o numeroasă prezență navală, aliată, ei, Marea Neagră a devenit deja, în mare parte, un lac rusesc și cu certitudine este deja teatru de război. Pentru România, cu războiul din Marea Neagră și amenințarea Rusiei, situația înzestrării Forțelor Navale a devenit deja, și îmi caut bine cuvintele potrivite, cel puțin jenantă sau, haideți să îi spunem, critică și îngrijorătoare.