Lăsatul Secului de Paşte

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 17 februarie 2018, 05:00

Fiecare zi din săptămâna Brânzei (cu excepţia zilei de miercuri) este zi de sărbătoare care culminează cu ziua de duminică, Duminica Lăsatului de sec de Brânză, Lăsatul secului pentru Postul Mare, zi ce adună semnificaţiile tuturor sărbătorilor: şi de excese alimentare şi bahice, petreceri la care participă întreaga comunitate, dar şi acte rituale de pregătire pentru întâmpinarea celei mai mari sărbători a creştinităţii, Învierea Mântuitorului.

(varianta audio a rubricii)

În zona Olteniei Strigarea peste sat e sfântă. Participă tot satul, tinerii (mai ales băieţii) se împart pe grupuri. Merg pe câte o colină şi strigă câte-n lună şi în stele despre fetele leneşe, fetele care nu se căsătoresc de rele ce sunt, ca şi despre holteii care nu se hotărăsc să se căsătorească.

Tot la Lăsatul Secului pentru Postul Mare se duce ploconul naşului şi se sărută mâna naşei, că ea a-nvelit-o şi dezvelit-o pe mireasă, statuându-i poziţia de nuntită, măritată.
În noaptea Lăsatului de Sec se petrece cu lăutari, asta pentru că după ce-ncepe Postul Mare, petrecerile şi nunţile sunt oprite. Noaptea se aprind focuri.

Tinerii sar peste flăcări, într-un gest de purificare a trupului, urmând ca alimentaţia restrictivă la dulce să ducă la deplina purificare a trupului, iar gândul bun, vorba cuviincioasă să cureţe sufletul. Se spune, degeaba ţii post de dulce dacă gura ţi-e spurcată de vorbe rele, iar gândul pizmuieşte.
Este şi obiceiul de a mânca un ou fiert sau copt, pentru a li se părea Postul uşor şi scurt, dar şi pentru a fi „tari” (adică sănătoşi) precum oul şi fecunzi ca bănuţul oului. Bine e când îl mănânci să zici:

Ou-ouşor
Să-mi fie postul uşor.

Şi tot acum tinerii nu uită vorba veche bătrânească:

Şapte săptămâni din Post
De când la mândra n-am fost.

Text şi lectură: Gabriela Rusu – Păsărin, realizator, Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

ALAIUL DATINILOR „DIN BĂTRÂNI, DIN OAMENI BUNI“ 2017

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 23 decembrie 2017, 10:40 / actualizat: 23 decembrie 2017, 11:45

Consiliul Judeţean Dolj şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj a organizat în perioada 18-19 decembrie 2017 ALAIUL DATINILOR „DIN BĂTRÂNI, DIN OAMENI BUNI” la Teatrul pentru copii şi tineret „Colibri“ Craiova.

Publicul s-a bucurat, ca în fiecare an, de datini și obiceiuri scenarizate, aduse în scenă de grupuri, ansambluri și soliști vocali, din diverse colțuri ale țării, care promovează tradițiile specifice Crăciunului și Anului Nou.

Cu această ocazie a fost prezentată și o expoziție cu fotografii care ilustrează particularitățile și frumusețea datinilor de iarnă din județul Dolj, din arhiva C.J.C.P.C.T Dolj, precum și de o secvență de viață tradițională sub genericul „Dolju-n bucate“ de post.

În prima zi a manifestării folclorice pe scena Teatrului pentru copii și tineret ”Colibri” au evoluat mai multe grupuri și ansambluri din diferite zone etnofolclorice din țară: Grupul folcloric „GORJEANCA“, Târgu Jiu, Gorj, Ansamblul folcloric „LILIACUL“, Baia de Aramă, Mehedinţi, Octetul „LERU-I, LER“, Craiova, Dolj, Grupul „SOMEȘENII“, Cluj-Napoca, Cluj, Grupul vocal bărbătesc „BURNASUL” Alexandria, Teleorman, Grupul folcloric „BRATIA“, Vlădești, Argeș, Grupul vocal „DORURI SIBIENE“, Sibiu.

În cea de-a doua zi, alte ansambluri folclorice și soliști consacrați au făcut bucuria spectatorilor și au reamintit datini și obiceiuri de Crăciun și Anul Nou:Ansamblul folcloric „HORA DESNĂŢUIULUI“, Bârca, Dolj, Ansamblul „TRANDAFIRUL“ al Casei de Cultură Dăbuleni, Dolj, Ansamblul Folcloric „DOR CĂLĂTOR“, Craiova, Dolj

Ansamblul de datini și obiceiuri populare „ROUA“, Cloşani-Padeş, Gorj.

Grupul vocal „STELUȚE DUNĂRENE”, Calafat, Dolj, Grupul de colindători „RAPSOZII DESNĂŢUIULUI“, Giurgița, Dolj, Ansamblul „FLORI DÂMBOVIŢENE“, Târgovişte, Dâmbovița

Soliştii vocali:

Mădălina STOICA, Manuela MOTOCU, Maria ROTARU, Liviu OLTEANU,Raluca MĂLĂESCU, Camelia CHIVU, Alexandru Ionuț LILEA

În întreaga țară se desfășoară asemenea evenimente folclorice menite să facă de neuitat sărbătorile de iarnă. Ceea ce nu trebuie să uităm despre această perioadă a anului și care sunt argumentele pentru care Centrele pentru conservarea și promovarea culturii tradițioanele din întreaga țară organizează aceste alaiuri tradiționale aflăm din următoarea însemnare:

”An de an, în luna decembrie, poporul român trăieşte intens bucuria Naşterii Domnului Iisus Hristos, dar şi a celorlalte sărbători ale iernii: Sf. Nicolae, Crăciunul, Sf. Ştefan, Anul Nou (Sf. Vasile), Boboteaza, Sf. Ioan. Fiecărei sărbători ale iernii îi sunt specifice anumite obiceiuri, care mai de care mai frumoase, obiceiurile de Crăciun detaşându-se prin amploare şi ritual, prin vechime şi continuitate. În luna decembrie şi începutul lui ianuarie fiecare casă, fiecare om – copil, tânăr, bătrân – trăieşte din plin momentul, bucurându-se fie de darurile lui Moş Nicolae puse cu sfinţenie în “ghetuţele curate” ale copiilor, fie de primirea colindătorilor de Crăciun sau a purtătorilor de tradiţii şi obiceiuri de Anul Nou, Bobotează etc.

În afara ritualului colindatului, specific Ajunului Crăciunului, și care este cel mai cunoscut, Oltenia are multe alte ritualuri dedicate celorlalte evenimente care întregesc ciclul sărbătorilor de iarnă.Toate aceste obiceiuri şi datini demonstrează continuitatea poporului român pe aceste meleaguri: “Irozii” sau “Vicleiul”, “Piţărăii” sau “Brezaia”, “Sorcova”, “Pluguşorul” sau ”Datul la grindă”, “Mersul la moaşă” sau “Iordănitul” etc.

Ritualul colindatului se desfăşoară începând din Ajunul Crăciunului (24 Decembrie), până în dimineaţa zilei următoare. Grupul de şase până la treizeci de tineri (colindători) aleg un vătaf care cunoaşte obiceiurile tradiţionale şi vreme de patruzeci sau optsprezece zile, ei se adună de patru, cinci ori pe săptămână, într-o casă anumită, ca să primească instrucţia necesară. În seara zilei de 24 Decembrie, îmbrăcaţi în straie noi şi împodobiţi cu flori şi zurgălăi, colindătorii fac urări mai întâi la casa gazdei, apoi trec pe la toate casele din sat. Chiuie pe străzi, cântă din trompete pentru ca larma făcută să alunge duhurile rele şi să-i vestească pe gospodari de sosirea lor. Ei cântă prima colindă la fereastră şi, după ce au primit învoirea celor ai casei, intră în casă şi îşi continuă repertoriul, dansează cu fetele tinere şi rostesc urările tradiţionale. Colindătorii aduc sănătate şi bogăţie, reprezentate de o rămurică de brad pusă într-un vas plin cu mere şi pere mici. Exceptând familiile cele mai sărace, de la celelalte primesc daruri: colaci, plăcinte, fructe, carne, băutură. După ce au străbătut întreg satul, grupul colindătorilor organizează o serbare la care iau parte toţi tinerii.

Cât despre toate celelalte “Irozii” sau “Vicleiul”, “Piţărăii” sau “Brezaia”, “Sorcova”, “Pluguşorul” sau ”Datul la grindă”, “Mersul la moaşă” sau “Iordănitul” toate sunt de fapt reprezentări cumva teatrale ale momentului Nașterii Domnului Isus Cristos sau urări de belșug și sănătate la trecerea dintre ani.”

Aceasta este prezentarea evenimentului pe care ne-a trimis-o însoțită de un colind doamna Amelia Etegan, manager al Centrului Județean pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale Dolj .

Foto: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj

A consemnat Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Taraful din Grecești și Liviu Olteanu – cântece de altădată preluate de tinerii interpreți

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 23 iulie 2017, 17:20

Readucerea în prim plan a cântecelor de altădată, a acelora care au produs plăcerea ascultării atâtor generații, este un act de restitutio cultural binevenit. Liviu Olteanu se adaptează fericit la un climat muzical recognoscibil, cu inflexiuni alternând de la doina în registrul reflexiv la cântecul de joc. Cu o voce ce-și așteaptă timpul pentru rezonanța personalizării, Liviu se integrează într-un taraf de prestigiu și notorietate din Oltenia: Taraful din Grecești. Istoria acestui taraf aduce argumente viabile și astăzi despre cum se interpretează frust un text mustind de imagini plastice, versurile amintind că uneori se pot salva de la imixtiunile vieții moderne numai dacă purtătorii de cântec le respectă și le transmit cu fidelitatea onorantă a celor ce știu că frumuseșțea spunerii se asociază cu muzicalitatea interioară a versurilor și se grefează pe ritmurile horelor și sârbelor oltenești.

Liviu Olteanu alege pentru prezentul album muzical cântecele vechi interpretate de-a lungul timpului de cei ce au continuat istoria tarafului de renume. Sunt două valori de remarcat în acest act al lui Liviu de restituire a cântecelor de odinioară din repertoriul lăutarilor din Grecești: interpretează aceste cântece respectându-le autenticitatea și se integrează tarafului. El nu este acompaniat în intenția de reiterare a ipostazei interpretului care, pentru succesul mediat imediat își alege un acompaniament pentru zona etnofolclorică pe care o reprezintă. Liviu cântă cu taraful, pare a fi parte din taraf, este ca o preluare de rol în cadrul tarafului. Este armonia în sensul primar al termenului între solist și ceata care-l acompaniază. Alternarea în corpusul compact discului a melodiilor interpretate de Liviu Olteanu și a celor interpretate doar de taraf este încă un argument al unității de imagine proiectată peste vreme a tarafului de altădată: așa se întâmpla odată, cânta taraful, cânta și solistul spre bucuria ascultării prin trecerea de la starea reflexivă a doinei la cea de ritm și emoție exteriorizată a horelor și sârbelor oltenești.

Liviu Olteanu reprezintă o zonă etnofolclorică, Oltenia,  prin repertoriu și interpretare. El aduce în prim plan taraful cu notorietate și cântă cu dezinvoltura rapsodului de altădată melodiile știute de atâtea generații. Este curajul și este dorința de a prelua tradiția și o face în sensul propriu al termenului, cântă cu taraful cunoscut melodiile de odinioară, ca un ecou dătător de speranță că frumusețea versurilor nu a fost estompată de trecerea vremii, iar vocea tânără pare  a îmblânzi tăriile cerului pentru iluminarea drumului unui destin.

O emisiune de Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune