Luna lui Cuptor

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 1 iulie 2019, 12:18

Luna cea mai călduroasă este luna lui cuptor sau luna fierbinţelilor şi a coacerilor. Nu întâmplător poartă numele locului celui mai călduros din casă: cuptorul.

(varianta audio a rubricii radiofonice)

La începuturile vieţii comunitare în interiorul casei se petreceau toate ocupaţiile tradiţionale ale stăpânei casei: prepararea bucatelor, coacerea pâinii, ţesutul macatelor, velinţelor, covoarelor de mai târziu, ca şi cusutul veşmintelor, împodobirea interiorului casei cu înflorituri din arnici, mătase şi fir de cânepă sau păr de capră. Mai târziu cuptorul a fost ridicat şi în curtea casei, pentru a feri odaia pe timp de vară de excesul de căldură. Este şi o vorbă ca o dorinţă: vara pădurar, iarna bucătar. Luna lui cuptor nu se dezminte, este capricioasă ca un cuptor, care ori prea încălzeşte, ori degrabă răceşte. De aceea sfaturile pentru gospodari abundă în această lună din calendarul popular: să ude straturile cu apă, că seceta poate oricând să vină. Sunt rânduite muncile la câmp, pentru a nu munci omul prea mult pe cea căldură: când începe secerişul, trebuie să fi săpat a doua oară porumbul. În luna lui cuptor pot fi semănate pentru a doua oară spanacul şi varza. Cum va fi vremea lui Cuptor se poate şti chiar şi numai privind pânza de păianjen: dacă este ruptă în două, va ploua. Dacă vremea va fi capricioasă, când foarte cald, când ploaie de zici că s-a rupt cerul, atunci „mană roada în câmp”.[1] Cuptor e dorit mai ales de cei ce se vaită adesea de prea mare căldură.

Cuptor, el cu zăduhul

Împunseră văzduhul

Acum pe toţi umbra-i cheamă,

Dar pe leneşi mai cu seamă,

Că lor le este mai dragă,

Sub dânsa un somn să tragă

Apoi răsturnat pe o muche

Să stea, treanţa să-şi păduche.[2]

Luna lui Cuptor, de căldură ne fu dor,

Da’ vine Sfânta Maria şi se duce dracu pălăria!

  De pălăria de paie să nu uităm în luna lui Cuptor, pălărie de paie, că toate celelalte sunt doar de fudulie!

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Foto: Dan Păsărin, arhiva personală

[1] Simeon Manciuga, Călindariu julianu, gregorianu şi poporalu românu.. cu comentariu pe anul 1883, Biserica Albă, 1882, p. 22.

[2] Gheorghe Tocilescu, Materialuri, pp. 1197-1198;  Apud Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Bucureşti, Editura Saeculum I.O., 1997, p. 105.