M.A.I. aproape de tine

Publicat de Gabriel Stan, 4 decembrie 2023, 12:52

În această săptămână, la rubrica M.A.I aproape de tine, vorbim despre camarazii necuvântători ai Inspectoratului de Jandarmi Județean Timiș. De la o vârstă fragedă aceștia se alătură echipei, însă nu intră direct “în pâine” cum se spune, într-o primă fază fiind într-un stagiu complex de pregătire.

Despre ce înseamnă meseria de conductor de câini de serviciu, ne va vorbi plutonierul major Constantin Șuteu, care își desfășoară activitatea la grupa canină din cadrul Detașamentului 1 aparținând Inspectoratului de Jandarmi Județean Timiș.

Reportajul a fost realizat de Andra Barbul, de la redacția Jurnal Militar Timișoara.

M.A.I. aproape de tine

Publicat de Gabriel Stan, 10 iulie 2023, 13:01

În rubrica M.A.I. aproape de tine din această săptămână avem un interviu cu unul dintre oamenii specialiști, salvatori de profesie, care în fiecare zi zboară, la propriu, într-o cursă contra cronometru pentru viață.

Despre profesia de pilot de elicopter SMURD, o profesie vocațională ce presupune nu doar deplasarea pentru îndeplinirea unei misiuni, ci și o mare încărcătură emoțională, ne va povesti căpitan-comandorul Nicolae Cara, care activează la punctul de operare aeromedical Caransebeș, din cadrul detașamentului Inspectoratului General de Aviație, în interviul realizat de Andra Barbul de la Jurnal militar Timișoara.

Nicolae Cara: Ne propunem ca, în fiecare misiune pe care o desfășurăm, să sprijinim echipele medicale, astfel încât să poată să acorde asistență în cel mai scurt timp oamenilor aflați în pericol, oamenilor accidentați și de aici a venit și deviza noastră, încercăm să ne aducem sprijinul pentru ca alții să trăiască. Este o meserie vocațională.

De principiu, este foarte greu să fii pilot dacă nu îndrăgești această meserie. Majoritatea au devenit piloți ca meserie, ca loc de muncă, după ce, probabil, au început să zboare la Aeroclubul României, au avut această mare pasiune pentru aviație. Dacă noi reușim să transformăm o pasiune în meserie, cred că facem parte din categoria celor mai norocoși oameni din lumea aceasta.

Nu sunt toate zilele roz, nu merg toate lucrurile așa cum ne dorim, dar în momentul în care vezi că ți-ai adus aportul ca un om să fie salvat sau să sufere mai puțin, contează foarte mult pentru noi.

Legat de ceea ce înseamnă zborul efectiv și pasiunea pentru zbor, vă dați seama că ne bucurăm de cea mai înaltă tehnologie care există în acest moment în lumea aceasta. Suntem și niște fericiți, toți în MAI, pentru că avem niște aeronave moderne, noi, care ne ajută foarte mult și care ne duc în cele mai dificile locuri din România.

Andra Barbul (realizator rubrică): Dacă tot discutăm de aceste zone dificile, spuneți-ne care a fost cea mai dificilă misiune.

Nicolae Cara: Probabil, am trecut de 2500 de misiuni în carieră și misiunile pe care n-am putut să le execut, pentru că a fost dificil, ceea ce am trăit noi după aceea, că n-am putut să ne aducem sprijinul folos oamenilor, legat de misiuni complexe sunt specialitatea noastră.

Noi asta știm să facem, pentru asta ne-am pregătit, în condiții dificile, în zonă montană, unde, bineînțeles, și aeronavele noastre foarte performante ajung să aibă probleme legate de performanțe. Astea sunt la ordinea zilei. Bineînțeles, în aviație, din când în când, se mai întâmplă și situații pe care nu ni le dorim.

Și aici mă refer la situațiile de urgență, când un dispozitiv al elicopterului se defectează și atunci trebuie să urmăm cu strictețe procedurile de urgență pentru care ne pregătim și pe care le cunoaștem foarte bine.

Misiunile pe care noi le executăm sunt de mai multe tipuri. Pentru elicopter, la Caransebeș, unde eu îmi desfășor activitatea, la punctul Aeromedical Caransebeș, care este elicopter cu destinație montană în principal, timpul de alertare trebuie să fie cât mai scurt, dar, totuși, pentru a executa misiuni montane trebuie să ne pregătim foarte bine, din mai multe punct de vedere.

Trebuie să identificăm unde este locul, unde este posibil să fie pacientul sau trebuie să identificăm și să restrângem cât mai mult zona în care trebuie să căutăm pacientul, pe de o parte, după care, trebuie să ne pregătim foarte bine cu ceea ce înseamnă condițiile meteo.

Din fericire avem un metrolog profesionist în centrul nostru operațional, care ne sprijină foarte mult în acest demers. Trebuie să pregătim și elicopterul atunci când mergem să executăm misiuni de troliere, se fac anumite modificări.

De principiu, pentru o misiune montană de troliere pregătirea misiunii, pregătirea elicopterului, alimentarea dacă este cazul, un scurt briefing cu echipajul înainte de a pleca ar trebui să nu depășească 15, 20 de minute, 15, 20 de minute maxim, noi decolăm în misiunile montane complexe.

Pentru misiunile primare obișnuite, și aici mă refer la toate tipurile de accidente, nu doar cele rutiere, în zona noastră de intervenție, timp maxim de decolare din momentul în care vine apelul de la 112 este de 5 minute.

În 5 minute noi trebuie să facem informarea meteo, să pregătim traiectul, să alimentăm, dacă este cazul, să facem un scurt briefing, să pornim elicopterul și să și decolăm. Deci, avem 5 minute! Acolo este o cursă contracronometru și încercăm și muncim ca să ne putem încadra în acest timp.

Următorul tip de misiuni sunt misiunile secundare, în care transferăm persoane aflate într-o unitate medicală, un rang care nu poate să asigure tratamentul și investigațiile necesare și îi transferăm către un spital mai mare unde se pot face investigații și bineînțeles, ulterior, tratament. Acele misiuni, de principiu, au un timp de decolare de maxim 10 minute din momentul în care vine solicitarea.

M.A.I. aproape de tine

Publicat de Gabriel Stan, 10 aprilie 2023, 13:34

La rubrica M.A.I. aproape de tine am discutat despre Jandarmeria Română, care s-a născut la Iași pe 4 aprilie 1850.

Cu acest prilej, aceștia au sărbătorit la început de săptămână, 173 de ani de existență marcând momentul printr-o serie de activități desfășurate în grădina Palas, la care a luat parte publicul larg venit să asiste la festivități.

Sonia Raicu a fost prezentă la acest eveniment și a realizat un interviu cu, colonelul Cosmin Chesaru, Comandantul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Iaşi.

Cosmin Chesaru: 173 de ani de tradiție și de istorie pe care în astea două zile am încercat să o arătăm ieșenilor, atât cât am putut noi și cu resursele pe care le avem. Suntem obișnuiți ca lumea să fie aproape de noi.

E adevărat, vremea ne-a pus puțin încurcătură, dar sunt militari și ne adaptăm indiferent de condiții, de vreme și de teren. Am avut și sprijin: partenerii noștri de la Palas ne-au primit în interior, unde am făcut o grămadă de activități.

Când s-a oprit ploaia, am ieșit în exterior, tiroliană, exerciții demonstrative, cai, câini, studenții de la academie, elevii de la școala de subofițeri Fălticeni, camarazii de la Bacău, de la Gruparea de Jandarmi Mobilă Bacău, și să nu-i uităm pe colegii noștri de la Brigada 15 Mobilă Mecanizată Podul Înalt.

Sonia Raicu (realizator rubrică): Ce ne puteți spune despre misiuni, despre efortul care revine asupra fiecăruia?

Cosmin Chesaru: Pot să spun că sunt printre cei mai buni din jandarmerie. Și asta nu spun doar eu. O spun cetățenii.

Pentru noi, acesta este baremul, evaluatorul, cetățeanul. Cetățeanul ne spune că suntem buni. Cetățeanul ne spune când greșim, atunci când greșim, ținem cont.

Încercăm să ne remediem greșeala, dar vă spun, oamenii mei sunt printre cei mai buni.

Sonia Raicu (realizator rubrică): Chiar am realizat un interviu unde mi s-a spus că au primit aprecieri din partea oamenilor atunci când au fost diferite acțiuni unde a trebuit să fie prezentă Jandarmeria.

Cosmin Chesaru: Dincolo de atributul Jandarmeriei de asigurare a măsurilor de ordine, care este principalul nostru atribut, pe lângă cel de pază și protecție a unor obiective, jandarmeria nu este doar o instituție militară.

Este o instituție militară care, spre deosebire de armată, vorbesc în sensul generic, lucrează foarte mult cu cetățeanul. Noi nu putem să ne desfășurăm activitatea altfel decât în parteneriat cu cetățeanul.

Sunt convins că în toată țara cetățenii au înțeles că Jandarmeria atunci când este prezentă la o adunare publică, indiferent de caracterul ei, că este un spectacol, o procesiune religioasă, o manifesta sportivă sau un protest, de ce nu, Jandarmeria este acolo ca să le apere lor și să le garanteze lor dreptul de a se manifesta în condiții normale, fără să fie tulburați de nimeni.

Noi nu ne apărăm pe noi, noi nu atacăm pe nimeni, noi apărăm cețeanul și drepturile lui.

Sonia Raicu (realizator rubrică):  Cum este să aveți în structurile din subordine și acești militari antitero? Aveți aceste detașamente canine.

Cosmin Chesaru: Atribuțiile noastre sunt clar delitatede ale celor la structuri. Structurile de intervenții antiteroriste și acțiuni speciale au atribuțiile lor. Participă foarte frecvent aș putea spune la acțiuni speciale în coordonarea DIICOT-ului, a diferitelor structuri de poliție judiciară. Ultima la care am fost a fost acum trei zile, exact înainte să începem manifestările de Ziua Jandarmeriei.

Am fost la o descindere care a ieșit din raza județului nostru, am intrat în județul Bacău, o acțiune care a fost coordonată de Europol. Cred că a fost primul laborator clandestin de metanfetamie depistat și destructurat la noi în țară. O rețea de 11 persoane.

Toate au primit măsura arestului preventiv, ceea ce înseamnă că în primul rând magistrații, polițiștii, dar și noi făcut treaba așa cum trebuie și a fost totul în regulă. I-ați putut observa la exercițiile demonstrative cât de bine sunt pregătiți aici, referindu-mă la structura de antitero și acțiuni speciale. Acestea există peste tot în jandarmerie, nu doar la noi, în fiecare județ.

În ceea ce privește structurile de animale de serviciu, avem câinii de serviciu foarte bine antrenați. Majoritatea dintre câinii noștri sunt antrenați și pregătiți pentru misiuni de patrulare și intervenție, pentru misiuni de asigurare a ordinii publice, dar avem câini de căutare-salvare, avem câini antirog, avem câini specializați, foarte bine pregătiți.

Nu pot decât să urez tuturor jandarmilor „La mulți ani!”, să dea Dumnezeu să ne întâlnim în fiecare an cât mai mult timp de acum încolo. Și eu sunt convins că urarea asta de la mulți ani va fi eternă pentru jandarmi. Jandarmeria s-a născut la Iași și nu va muri niciodată.

M.A.I. aproape de tine

Publicat de Gabriel Stan, 13 martie 2023, 12:32

La rubrica M.A.I. aproape de tine dedicată colegilor din Ministerul Afacerilor Interne vorbim despre Garda de Coastă a României. În mai puțin de o săptămână, una dintre cele două nave noi ale Gărzii de Coastă intrate în serviciu anul acesta, este vorba despre nava cu numărul de bordaj MAI 1106 urmează să plece în prima emisiune internațională sub egida Agenției Uniunii Europene Frontex.

Nava va executa misiuni de protecție a frontierelor maritime ale Uniunii timp de două luni, în Marea Egee și Marea Ionică.

Bogdan Dinu, de la redacția ”Jurnal Militar” Constanța, a realizat un interviu cu comisarul Nicolae Stignei, comandantul navei MAI-1106, despre misiunile internaționale și noile nave ale gărzii de Coastă din România.

Interviul integral, în format video, îl găsiți pe pagina de Facebook „Jurnal militar” Constanța.

Bogdan Dinu (realizator rubrică): Sunteți comisar la Poliția de Frontieră, dar în același timp sunteţi și absolvent al Academiei Navale ”Mircea cel Bătrân” pentru locurile rezervate Ministerului de Interne.

Asta se întâmpla acum mai bine de 20 ani. Iată, de atunci aveți o carieră frumoasă. Nu știu, cred că sunt în poate omul cu cea mai multă experiență în misiuni internaționale. Da, Garda de Coastă are și misiuni internaționale pentru cei care nu cunosc.

Nicolae Stignei: Sunt ofițer de carieră. Începând de la vârstă de 14 ani, absolvent şi al Liceului Militar de Marină ”Alexandru Ioan Cuza”, după care am participat și la cursurile Academiei Navale pe locurile, într-adevăr, ale Ministerului Afacerilor Interne. Am absolvit Academia Navală în anul 2002.

De atunci sunt încadrat doar pe navele Poliției de Frontieră, de la funcția de ofițer secund, la cea de comandant, pe diferite tipuri de nave. Am participat în prima misiune internațională a Poliției de Frontieră cu nava, în anul 2009.

De atunci participăm, atât eu cât și colegii mei, la majoritatea misiunilor internaționale sub egida Frontex, în operațiunile comune, cu scopul de a asigura securitatea frontierelor externe ale Uniunii Europene.

Bogdan Dinu (realizator rubrică): Vă amintiți care a fost cea mai dificilă misiune internațională? Ați avut un moment de cumpănă?

Nicolae Stignei: Sunt multe momente de cumpănă care au legătură cu transbordarea migranților, cu îmbarcarea acestora, care au legătură cu relațiile internaționale, pentru că am navigat și am asigurat frontiera externă în zona Grecia-Turcia, unde situația este foarte sensibilă. Sunt foarte, foarte multe probleme.

Sunt cazuri cu copii, sunt cazuri în care copiii sunt folosiți, practic, ca scut uman, ca să oprească ambarcațiunile. Deci sunt foarte, foarte multe. Nu e doar un caz.

Mulţumim lui Dumnezeu că nu am avut cazuri de deces sau alte probleme pe care le-au avut alți colegi din alte state, care sunt foarte, foarte complicate.

Bogdan Dinu (realizator rubrică): Acum haideți să vorbim puțin despre aceste nave. Au fost, practic, proiectate și realizate după cerințele formulate de dumneavoastră și colegii dumneavoastră.

Nicolae Stignei: Pentru nevoile poliției de frontieră sunt nave construite conform experienței noastre, atât în Marea Neagră, în supravegherea frontierei maritime de stat a României, cât și în supravegherea frontierei maritime a Uniunii Europene.

Deci, practic, am încercat să înglobăm tot ceea ce înseamnă tehnică modernă pe un corp capabil să reziste cât mai mult în condiții de mare rea.

Bogdan Dinu (realizator rubrică): A trecut testul mării, mare de gradul cinci, șase, până la cât sunt proiectate să reziste, să-și îndeplinească misiunile pe mare, de fapt?

Nicolae Stignei: Nava nu are limită, poate să navige în orice condiții de mare, dar vorbim doar despre navigabilitate, nu vorbim despre asigurarea supravegherii. Pentru a asigura supravegherea avem nevoie de o stabilitate ca să putem să folosim radarul de supraveghere, ca să putem să folosim camera de supraveghere.

Noi până acum am navigat pe mare de gradul cinci. Se pot asigura misiuni în condiții foarte bune. Acum va urma testul suprem al oricărei nave.

Vom participa la o misiune sub egida Frontex în Italia, vom traversa Marea Neagră, Marea Marmara, Marea Egee și, de asemenea, va mai exista o misiune în Marea Ionică, acolo va fi adevăratul test. Noi sperăm că o să îl treacă cu bine atât echipajul, cât şi nava.

Bogdan Dinu (realizator rubrică): Și în Marea Ionică e o zonă pentru migranți, practic partea aceea dintre Grecia și Italia?

Nicolae Stignei: Da, și acolo, pentru că există două rute, să zicem, una este din Grecia către Italia sau din sud, din partea Africii către sudul Italiei.

Este foarte important în acea zonă să putem să navigâm cât mai departe de coastă ca să putem să asigurăm recuperarea persoanelor în caz de urgență.

Bogdan Dinu (realizator rubrică): Vorbiţi-ne puțin despre navă. Este mai mică decât nava amirală a Gărzii de Coastă „Ștefan cel Mare”, mai mare decât cele pe care le-ați avut în dotare.

Ca tehnologie, ce salt reprezintă, hai să spunem, de la vechile nave ale Mării Negre, cele pe care le-ați prins și dumneavoastră când ați venit în Garda de Coastă, acele pe corp de vedetă torpilare, față de ceea ce comandaţi acum?

Nicolae Stignei: Dacă e să vorbim despre navele Proiect-0111 C, acele VM-uri cum le spuneam eu, vedete maritime, saltul este extraordinar. Saltul, practic s-a făcut, primul salt când am achiziționat din Germania nave la mâna a doua, Proiect P157, şi ăla a fost primul salt.

A urmat nava aceasta, practic am încercat noi să punem pe un corp, pe o lungime de 38 m cât avea nava nemțească, aceasta are 43, tehnologia la momentul actual, care există și pe nava Amiral, adică să avem un radar de supraveghere, o cameră performantă de supraveghere, adaptată condițiilor maritime, instrumente de salvare a vieții omenești pe mare, avem plase de recuperare a persoanelor din apă, rescue star, macara, o ambarcațiune cu bordul foarte performant, atât ambarcațiunea, cât și sistemul de lansare, unic în  Poliție de Frontieră.

Este un sistem de lansare slip-lift, adică ambarcațiunea pleacă într-o secundă, se deschide poarta și ambarcațiunea este la apă. Teste cu chilă rigidă și borduri moi.

O ambarcațiune cu motor in board, care atinge viteza de 42 de noduri, poate transporta 10 persoane pe scaun, o autonomie foarte mare, peste 300 de mile, capabilități de comunicație. Suntem la zi cu tot ceea ce spune tehnica de navigat.

Bogdan Dinu (realizator rubrică): Foarte pe scurt câteva date tehnice.

Nicolae Stignei: Nava are o lungime de 43 m, o lățime de 8 m, are un pescaj de până la 3 m. În același timp are un sistem de stabilizare pe mare rea, avem stabilizatoare active, o viteză de 30 de noduri asigurată de patru motoare MTU, cu capacitate de 2.000 de cai putere fiecare, elice cu pas fix.

Avem toată aparatura de navigație modernă, cu radar de navigație, aparatură de comunicație, la fel avem un tun de stins incendiu pentru alte nave, un tun cu aer comprimat pentru oprirea ambarcațiunilor neprielnice.

La momentul actual la navă nu există mijloace letale decât la momentul individual, ulterior să fim dotați și cu armament letal.

În cadrul Poliției de Frontieră avem un mozaic de agenți ca membrii echipajului, care provin atât de pe băncile școlii de maiștri de marină „Amiral Murgescu”, de pe locurile Ministerului Afacerilor Interne, cât și din foști sergenți, soldați care și-au exercitat stagiul la marina grăniceri pe vremuri și de asemenea din personalul încadrat din sursă directă care are specialitate de marină.

La navă este nevoie de tot acest mozaic, pentru că avem nevoie și specialiști care să aibă grijă de tehnică și de personal, care să asigure aspectul, să zicem, marinăresc al navei și întreținerea.

M.A.I. aproape de tine

Publicat de Gabriel Stan, 20 februarie 2023, 15:39

Cristian Dumitrașcu (realizator): De câteva săptămâni încoace pare că am intrat, după multă vreme, în zodia cutremurelor, catastrofa din Turcia trezindu-ne tuturor temerile unui iminent cutremur în România.

Dar specialiștii spun că nu se poate face nicio legătură între zonele seismice din sudul Turciei și cea de la Vrancea.

Hazardul însă este o chestiune prin definiție imposibil de previzionat, de analizat, pentru că iată că, de o săptămână, aproape în fiecare zi este câte un cutremur în Gorj, iar aceasta este o realitate nouă, care răstoarnă toate statisticile, iar ceea ce putem să facem este să ne informăm și să încercăm să reacționăm corect în cazul producerii unui seism.

La rubrica „M.A.I. aproape de tine” vă propun să ascultați cu atenție un interviu realizat de colega mea Emőke Gombos de la „Jurnal Militar” Târgu Mureș, în care maiorul Mihai Gagyi, comandantul Detașamentul de Pompieri din Târgu Mureș, vine cu câteva posibile scenarii și mai ales reacții pe care ar trebui să le adoptăm dacă ne surprinde un cutremur.

Mihai Gagyi: Desfășurăm campanii de informare a cetățenilor. Una dintre campanii se numește „Nu tremur la cutremur”. Această campanie conține atât spoturi video, cât și înregistrări audio.

Distribuim flyere, ne deplasăm la școli, grădinițe, vorbim cu cetățenii, prin care le transmitem unele măsuri pe care trebuie să le întreprindă atât pe timpul producerii unei situații de urgență, în speță un cutremur, cât și înainte și după producerea unui seism.

Cel mai important este să știm ce să facem în momentul respectiv, dar punem accent foarte mult pe ce trebuie să facem ulterior producerii seismului, pentru că, se cunoaște foarte bine, există replici ale acelui cutremur și totodată, dacă nu știm să procedăm corect după ce s-a sfârșit această situație de urgență, putem face mai mult rău, inclusiv pentru forțele de intervenție.

Recomandăm niște măsuri elementare, și anume: când renovăm o construcție, este foarte important să nu modificăm structura de rezistență a acelei clădiri. Mobilierul din interiorul clădirilor trebuie gândit în așa fel încât, în cazul producerii unui seism, să nu avem obiecte foarte grele la o înălțime mai mare de un metru – care, în situația respectivă, ne-ar putea pune viața în pericol, prin desprinderea sau căderea lor.

Să fim foarte atenți la locuință dacă prezintă fisuri, crăpături în pereți, în tavan, pentru că de multe ori tencuiala de pe tavane riscă să se prăbușească, să cadă peste oameni, în cazul unui seism. Totodată, este bine din timp să ne pregătim o trusă, un rucsac de urgență, să-i spunem așa, care ar trebui să conțină atât niște alimente neperisabile, apă, care este foarte importantă, și o trusă mică de prim ajutor, cu niște medicamente de bază, cu o lanternă și acumulatori.

Ulterior, în cazul procelui cutremur, este foarte important să nu intrăm în panică și în momentul respectiv să căutăm un loc sigur unde să ne adăpostim, și anume: sub o masă, sub un birou, sub tocul unei uși care nu prezintă geamuri.

E important să ne depărtăm de geamuri, de corpuri de mobilier suspendate. Totodată, o altă poziție unde e bine, dacă suntem în interiorul locuinței, să ne adăpostim ar fi lângă un corp de mobilier solid sau lângă un perete de rezistență.

De ce? Există riscul să se prăbușească plafonul, acoperișul, părți de mobilier și se formează un fel de triunghi de protecție între pardoseală și acel perete sau acel mobilier solid, în care am fi mai protejați.

Este foarte important să ne protejăm capul și fața, în poziție ghemuit – este o poziție care ne oferă cele mai multe șanse de supraviețuire -, cu mâinile să ne acoperim capul și fața.

Dacă suntem pe stradă, este important să ne depărtăm de stâlpi, de fire de electricitate, de clădiri, să fim într-o zonă cât mai deschisă. Dacă suntem în mașină, este important să nu ieșim din mașina respectivă, s-o conducem într-o zonă, tot așa, cât mai deschisă și să rămânem în interiorul autoturismului până la încetarea cutremurului.

Cutremurul durează secunde poate, dar în acele secunde este important să fim orientați, să cunoaștem ce avem de făcut și atunci o să fim mult mai bine protejați. Dacă suntem în magazine, majoritatea sunt prevăzute cu rafturi cu marfă multă; să plecăm din acele zone.

La fel, dacă suntem la munte, departe de copaci, care ar putea fi doborâți de cutremur, și totodată de pante sau de terenuri care ar prezenta posibile alunecări de teren.

După încetarea cutremurului, cum spuneam, pot să apară și replici cu intensitate mai mică sau mai mare, depinde în ce situație ne aflăm. Și aici o să pot să număr câteva dintre situațiile în care am putea să ne regăsim.

Dacă suntem într-o situație destul de nefastă, și anume am fost surprinși de elemente de construcție, suntem prinși, nu putem să ieșim din zona respectivă, e bine să avem telefonul la noi, să apelăm, să avem răbdare dacă nu se răspunde din primul moment.

Dacă suntem, spre exemplu, sub dărâmături, dacă avem un obiect ascuțit, metalic sau chiar o bucată de moloz și putem să transmitem semnale lovind plăcile din jur, periodic, astfel încât forțele care vin în teren cu câini de salvare, cu echipamente specifice, să poată să detecteze mult mai bine poziția unde ne aflăm.

La multe cutremure, mai ales dacă suntem în locuințe, poate fi afectată instalația de gaze naturale. Dacă simțim miros de gaz, să aerisim încăperea, să încercăm să oprim robinetul și să alertăm forțele de intervenții și, evident, să părăsim locuința.

Un alt lucru important este și chiar pe timpul producerii cutremurul, dacă ne aflăm în apartament, spre exemplu, sau în clădiri cu etaje, să nu se folosească scările. Totodată, s-a produs seismul, am trecut de zona periculoasă, nu începem să ne punem în deplasare. Căile de circulație trebuie lăsate libere pentru forțele de intervenție, pentru a putea veni în sprijinul cetățenilor.

M.A.I. aproape de tine

Publicat de Gabriel Stan, 9 ianuarie 2023, 14:44

Primul interviu de la rubrica ”Mai aproape de tine” din anul 2023 este realizat de Anca Făgăraș și Paul Beică de la Jurnal militar Târgu Mureș, cu subofițerul Horațiu Balea, de la ISU Mureș, o adevărată poveste de succes a unui om potrivit la locul potrivit.

Horațiu Balea: Sunt plutonier Balea Horatiu, subofițer operativ principal și scafandru autonom la Detașamentul de Pompieri ISU Horea Mureș.

Când eram copil, eram o persoană foarte zbuciumată, foarte zvăpăiat, de necontrolat, foarte energic; toate sporturile posibile le-am încercat și încă le încerc. Devotamentul pompierilor de la World Trade Center, sacrificiul suprem, aș putea spune, pe care l-au dat acei oameni adevărați, m-au făcut să îmi doresc să ajung şi eu pompier.

Ca să pot participa la concursul pentru pompieri, a trebuit să mă îngraș undeva la 7 kilograme. Chiar și la medicale când m-am dus să mă cântărească, cred că aveam 5 litri de apă băuţi.

Tocmai pentru a putea intra, atât de tare mi-am dorit să ajung pompier. Perioada cea mai lungă a carierei am făcut-o pe o autospecială de descarcerare, iar acum un an, un an și ceva mi s-a propus meseria de scafandru.

Sunt genul de om căruia îi place să descopere lucruri noi şi atunci spun da provocărilor. Am descoperit că nu doar mergi, faci un curs anume și ajungi scafandru. Am fost undeva la 130-140 de persoane pentru 25 de locuri.

Probele sportive au fost, din punctul meu de vedere, crâncene. Am făcut undeva la 15 teste, de la barocameră, la tot ce înseamnă corpul uman, ne-au verificat din cap până în picioare, ca să nu avem nicio problemă medicală și plus psihologic.

Au picat extrem de mulți băieți, din păcate. În 90% din cazuri fac pregătire fizică, îmi place foarte mult să mă duc pe munte, îmi place alpinismul foarte mult, alergatul pe munte mai nou l-am descoperit.

Şi acasă, soția îmi spune că de multe ori să ne odihnim la amiază și zice „Bă, ești ca piperul, dar odihnește-te, pune-te o secundă jos”. Dar n-are cu cine. Posibilă misiune în Grecia, zilele următoare.

Doritor, am sunat-o pe soție, care era la lucru, „în secunda 2 te-ai urcat în mașină, te-ai dus acasă, îmi pui bagajele că plec în Grecia”. Mamă, plânsete, a căzut cerul, lumea, s-a schimbat totul.

S-a speriat foarte tare,, pentru că a văzut ce se întâmplă acolo și da, e trist ce se întâmplă, din păcate. Focul sau apa? E grea întrebarea. La foc da, este greu, este fum, este mizerie, agitație. La apă se schimbă situația.

Ești singur, practic, zici că eşti izolat de orice. Este o solicitare atât fizică, cât și psihică. Iar dacă ar fi să aleg, nu știu, pentru siguranța mea, cred că focul ar fi, aș putea să zic că m-aș simți mai liniștit.

Au fost misiuni peste care nu am trecut chiar ușor, dar timpul le rezolvă pe toate, adică ne învățăm, din păcate, și cu greutățile astea și cu necazurile, să trecem peste ele, pentru că altfel nu poți să te duci înainte.

M.A.I. aproape de tine

Publicat de Gabriel Stan, 27 decembrie 2022, 12:49

Cristian Dumitrașcu (realizator): Acum aproximativ o lună de zile am difuzat o parte dintr-un interviu cu Dan Manciulea, fost șef la ISU Buzău. Astăzi vă oferim a doua parte a acestui interviu.

Este un profesionist care a avut, iată, o intervenție atunci când a fost dezastrul de la Mihăilești. Dar nu doar despre asta este vorba în interviu. Vă propun să ascultăm și revenim.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Întorcându-ne la experiența dumneavoastră personală, întreb, nu știu dacă din postura de comandant de pluton, de companie, dacă ați trăit astfel de salvări spectaculoase, precum vedem în filme?

Dan Manciulea: Da, am trăit.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Intrat în foc, în casă, cu pericolul de a pica construcția și așa mai departe.

Dan Manciulea: De nenumărate ori. Sunt sute de exemple. Am trăit de aproape, chiar din mediul cel mai apropiat, multe asemenea evenimente. Sunt sute de case care au fost stinse și din care au fost salvate persoane.

Sunt zeci de evenimente în obiective industriale care aveau potențial de a distruge un cartier sau câteva case în preajmă și care au fost rezolvate înainte să se petreacă de colegii mei. M-am bucurat de faptul că întotdeauna intervențiile la care am participat și pe care le-am condus au fost încununate de succes.

Întâmplător, să fac o paranteză, atunci când s-a petrecut evenimentul din 2004 eram în concediu de odihnă.

Fusesem cu puțin înainte, ținusem locul la comanda detașamentului de Pompieri Buzău cu vreo trei săptămâni înainte și făcusem și câteva servicii de șef gardă intervenție, pentru că așa spunea regulamentul, ca măcar o dată sau de două ori pe lună comandanții să execute serviciul acesta de comandă al Gărzii de Intervenție.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Deci ar fi putut să fiți acolo?

Dan Manciulea: Aș fi putut, este adevărat. Și au fost de asemenea cel puțin cinci evenimente la care mi-au explodat rezervoare de benzină sau de gaz în preajma și de acolo am reușit să scap inclusiv în anul 2004 în data de 15 auugust am desfășurat o intervenție în sprijinul ISU Vrancea, la Gugești, unde, după ce au ars mai multe ore două vagoane de benzină s-au încins și au explodat în preajma noastră.

Unul singur atunci când eram noi, unul puțin înainte să sosim noi și eram la 20 de metri de el. A fost o experiență care m-a schimbat pentru că eram cu toții sub impresia accidentului de la Mihăilești și când am văzut că rezervorul de benzină pe care îl stingeam a început să-și modifice forma și să emită zgomote metalice, ne-am dat seama că o să explodeze.

Am reușit să le dau ordin militarilor în termen care erau servanți, să se adăpostească într-o hală industrială din fosta fabrică de pal de la Gugești și eu n-am reușit să mă adăpostesc în timp util. Am primit o ploaie de benzină după explozie, când a căzut norul înapoi, m-am udat cu benzină, dar n-am luat foc.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Erați echipat?

Dan Manciulea: Eram echipat, bineînțeles, mi-a sărit casca din fugă, am sărit, deși era prinsă sub bărbie, mi-a sărit casca și am simțit căldura benzinei celei care a căzut din aer.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Și în care ați avut noroc că nu ardea.

Dan Manciulea: Nu ardea și am avut o mare satisfacție că imediat după ce a explodat am reluat acțiunea de intervenție și am reușit împreună cu colegii de la Vrancea să stingem rezervorul care ardea într-o mare veselie, ca să spun așa.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Către finalul interviului și vă rog să mai acceptați și altă invitație, pentru că e foarte interesant ce ne spuneți, să ne explicați un pic ce-i cu echipamentul ăsta cu care intrați în foc în casă, până la ce temperatură este capabil să vă protejeze?

Dan Manciulea: În general, nu se practică o intervenție din aceasta directă asupra incendiului, numai dacă există pericol deosebit pentru oameni și pentru alte activități, care să determine în același timp amplificarea dezastrului.

Noi nu mai practicăm metodele care se practicau odată pe vremea dinainte de 1989 când era un comandament important faptul că intreprinderile socialiste trebuiau să fie salvate cu orice preț.

Am fost și pe vremea aia militar în termen și știu că am am avut intervenții foarte periculoase și practic ne cam băgăm, cum se spune. Acum, totul se bazează pe analiza-intervenției, pe analiza mediului, a locului în care se află dezastrul și calculăm, pe baza unor scheme dinainte pregătite, calculăm care ar putea fi riscul introducerii unor militari în zona de intervenție.

Dacă pericolul este atât de mare încât să pună viața personalului de intervenție în pericol, în momentul acela se renunță la intervenția propriu-zisă. Există inclusiv retragerea. Până în anii 90 chiar, 90 și ceva nu exista noțiunea de retragere la noi.

Deci nu sacrificăm personal pentru salvarea unor vieți, dacă este pericol iminent de, eu știu, de explozie sau de extindere a unei flăcări sau alte tipuri de intervenții, că noi practic suntem gestionarii a vreo 12 sau 13 tipuri de intervenții, în afară de incendiu, da, e descarcerarea, sunt alunecările de teren, sunt tot felul de dezastre cu inundații, da, tot felul de dezastre la care acum intervenim.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Interesant și insist să vă întreb la sfârșit, echipamentul la câte grade și cât timp poate rezista? Practic e un doc care poate…

Dan Manciulea: Practic, e un doc care poate rezista probabil la vreo câteva sute de grade, dar omul nu rezistă la gradele astea.

Mai sunt costumele anticalorice, acelea care au acoperire de aluminiu și care pot rezista la temperaturi de aproape de 1000 de grade. Eu nu mai sunt demult în sistem, dar așa știu, că ar rezista.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la „Mai aproape de tine” a fost, iată, mai aproape de noi astăzi domnul Dan Manciulea, colonel în rezervă, pompier adevărat, cu ștate vechi. Domnule Manciulea, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la Radio.

M.A.I. aproape de tine

Publicat de Gabriel Stan, 21 noiembrie 2022, 15:28

În rubrica realizată în colaborare cu Ministerul Afacerilor Interne, ” M.A.I. aproape de tine” avem un reportaj despre câinii de serviciu ai polițiștilor de frontieră. Colega noastră, Andra Barbul, a discutat despre aceștia cu Mihaela Leș, purtător de cuvânt în cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara.

Mihaela Leș: Câinii pentru misiunile specifice ale Poliției de frontieră pot fi câine universal, adică este un câine care este dresat pentru detectarea mirosului uman și de intervenție sau poate fi un câine de patrulare și intervenție, un câine de detectare miros produse, cum ar fi substanțe explozive, tutun, substanțe stupefiante sau un câine care poate să descopere persoanele ascunse în mijlocul de transport.

Astfel, ca și domenii de activitate în care se folosește câinele de serviciu, împreună întotdeauna cu conductorul, adică cu polițistul de frontieră, poate fi, de exemplu, preluarea urmelor de miros uman, precum și descoperirea obiectelor ce poartă miros uman.

Totodată, pentru protecția polițistului de frontieră sau a patrulelor care desfășoară activitatea în zona de competență, precum și reținerea sau chiar escortarea persoanelor descoperite în ilegalitate la zona de frontieră, căutarea și descoperirea substanțelor explozive, stupefiante, tutun și multe alte activități din ceea ce înseamnă situația operativă la frontiera de sud-vest, am putea spune, a României.

Andra Barbul: Aș vrea să știu, câte exemplare canine aveți?

Mihaela Leş: În acest moment, în ceea ce înseamnă cele trei județe din componența Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara sunt 50 de câini de serviciu.

Andra Barbul: Cum arată o zi din viața unei echipe și cum se realizează efectiv pregătirea unei emisiuni?

Mihaela Leş: Câinele de serviciu este folosit întotdeauna doar de către conductor, adică de către polițistul de frontieră căruia îi este încredințat. El este acela care se ocupă de antrenamentul câinelui, de hrănirea câinelui, de îngrijirea și de modul în care este utilizat câinele de serviciu în vederea obținerii rezultatelor din munca operativă.

Și atunci, înainte de plecarea într-o misiune de patrulare, de exemplu, sau de supraveghere a frontierei de stat, întotdeauna se are în vedere verificarea stării de sănătate a câinelui. Urmează transportul la locul de serviciu, care se efectuează întotdeauna cu un vehicul autorizat pentru transport câine.

Pentru ascultători e bine de precizat că este important să-i ferim pe câinii de serviciu specializați, în munca operativă a Poliției de Frontieră, pe tot ce înseamnă mirosuri diferite, puternice, sunete, zgomote, că ar putea să le afecteze mirosul cu care ei sunt obișnuiți pentru detectarea, de exemplu, a substanțelor explozive.

Ulterior, ajuns la locul de serviciu, conducătorul întotdeauna eliberează câinele pentru câteva minute, ca acesta să obișnuiască cu spațiul, cu mediul înconjurător, pentru a putea să desfășoare misiunile și să respecte ordinele pe care le primește.

Și un lucru cred că foarte important este faptul că pe întreaga activitate a câinelui de serviciu, conductorul are în permanență grijă de câinele de serviciu, ca acesta să nu se accidenteze, să își păstreze intact mirosul, simţul olfactiv pentru care este specializat.

Tot un aspect important de precizat: niciodată câinii de serviciu nu sunt folosiți la temperaturi mai joase de minus 10 grade sau mai ridicate de 30 de grade.

Andra Barbul: Care este relația dintre instructorul canin și exemplarul său canin?

Mihaela Leş: Întotdeauna, înainte de orice dresaj, orice antrenament sau orice curs de specializare, putem să spunem, se formează relația de atașament.

După ce atașamentul este foarte bine format, urmează să se realizeze cursurile specializate, în funcție de abilitățile pe care le demonstrează câinele respectiv.

Pe parcursul anilor, în repetate rânduri, câinii de serviciu au avut diferite rezultate, de la descoperirea de bunuri ascunse, persoane ascunse, precum și, așa cum spuneam, în activități zilnice de conducere a persoanelor care, de exemplu, încearcă să intre ilegal în România.

Andra Barbul: Aș vrea să știu dacă ați avut un exemplar campion în instituția dumneavoastră.

Mihaela Leş: Au fost mai mulți, pe parcursul anilor, dar cel mai recent este câinele Pica, care își desfășoară activitatea la Sectorul Poliției de Frontieră Deta, împreună cu polițistul de frontieră.

Ei fac o echipă frumoasă împreună și a fost câinele declarat campion, ca fiind câine universal, când a avut loc Campionatul pe Ministerul de Interne, care s-a desfășurat la Sibiu. Câine universal, adică este dresat și antrenat în detectarea mirosului uman, dar și în intervenție.

„M.A.I. aproape de tine”

Publicat de Gabriel Stan, 31 octombrie 2022, 16:15

La rubrica „M.A.I. aproape de tine”,  pe care o realizăm în colaborare cu Ministerul Afacerilor Interne, Andra Barbul a realizat un reportaj despre Gruparea de Jandarmi Mobilă din Timișoara.

Gintaru Daniela Mihaela: Sunt sublocotent Gintaru Daniela Mihaela, ofițer specialist de la compartimentul informare, relații publice și cu publicul și purtătorul de cuvânt al Grupării de Jandarmi Mobile Timișoara.

Dacă ar fi să descriu întreaga noastră activitate printr-o frază, cred că una din cele mai ilustrative și complexe ar putea fi: „Suntem partenerul de încredere al cetățeanului”, unde încrederea înseamnă protecție, devotament, altruism, spirit civic, suport, într-un cuvânt, siguranță. Suntem și partenerul de încredere al celorlalte instituții.

Cooperăm cu toate structurile Ministerului Afacerilor Interne și colaborăm cu alte structuri teritoriale, dar scopul nostru rămâne același.

Când sunt adunări publice, cu un număr mare de participanți, la evenimente cultural-artistice, sportive, orice tip de manifestare, suntem prezenți alături de participanți.

Dacă este necesar sprijinul nostru specializat, în zona de frontieră, ne ajutăm colegii în diminuarea fenomenului migrației ilegale. Toate acestea în cele patru județe în care avem dreptul și obligația să fim acolo.

O altă activitate importantă pe care o desfășurăm este cea de prevenire a violenței în școli, sub orice formă a acesteia.  Suntem prezenți zilnic în zona școlilor, pentru a avea grijă de copiii noștri, ai tuturor.

Pentru siguranța tinerilor avem un nas fin atunci când vine vorba de tentații interzise și luptăm pentru combaterea acestui fenomen al substanțelor interzise.

Dincolo de toate aceste misiuni, suntem oameni pentru ceilalți oameni.

Facem parte din comunitate și întindem cu bucurie o mână de ajutor atunci când vine vorba de nevoile acesteia.

Donăm sânge regulat, participăm la evenimentele de lectură publică, plantăm copaci și suntem nelipsiți de la meciurile de fotbal din Superliga României, la Arad.

Andra Barbul (reporter): Cum ați reușit să integrați comunitatea în acțiunile pe care le-ați desfășurat de-a lungul timpului?

Gintaru Daniela Mihaela: Noi facem parte din comunitate și am demonstrat asta de fiecare dată când am avut ocazia.

Fiind un exemplu de integrare în comunitate, comunitatea se va integra în acțiunile tale prin puterea exemplului și prin transparență, autenticitate.

Așa am câștigat încrederea oamenilor pentru că oferim posibilitatea să ne cunoască așa cum suntem.

M.A.I. aproape de tine

Publicat de Gabriel Stan, 17 octombrie 2022, 14:35

La rubrica M.A.I. aproape de tine din aceastp săptămână un interviu cu șeful Biroului Educație Rutieră, comisarul șef Ovidiu Munteanu, de la Brigada Rutieră Bucureşti.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la rubrica „M.A.I. aproape de tine”, comisarul șef Ovidiu Munteanu, șeful Biroului Educației Rutiere din Brigada Poliției Rutiere din București. Domnule comisar, bună dimineața și bine ați venit la radio.

Ovidiu Munteanu: A fi poliţist în municipiul Bucureşti înseamnă să faci prevenire, să fii prezent acolo, în trafic şi să intervii ori de câte ori este nevoie pentru fluența traficului și pentru prevenirea principalelor cauze generatoare de accidente rutiere.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Principalele cauze care sunt?

Ovidiu Munteanu: Principalele cauze ale accidentelor rutiere în Bucureşti: în primul rând, este traversarea neregulamentară a pietonilor, deci vorbim aici de o indisciplină pietonală. Apoi urmează neacordare prioritate vehicule, neacordare prioritate pietoni.

Sigur că da, sunt și alți factori care influențează producerea de accidente rutiere, cu consecințe deosebit de grave în București: consumul de băuturi alcoolice; consumul de substanțe psihoactive; viteza, care la un trafic aglomerat este un factor care favorizează producerea unui accident rutier grav.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Spuneţi-ne, care sunt orele cele mai problematice? Când sunt cele mai multe probleme?

Ovidiu Munteanu: Dacă ne referim strict la fluenţa de trafic, cele mai importante ore sunt între orele 7:00 dimineața și orele 10:00 dimineața, pentru că atunci toată lumea, unii se duc la schimbul unu, se duc către serviciu, unii se întorc de la schimbul trei şi automat, pe anumite artere rutiere, în special cele care converg către centrul oraşului sau către zonele periferice ale municipiului Bucureşti, se crează ambuteiaje, iar noi, de la Brigada Rutieră, colegii de la Brigada Rutieră intervin ori de câte ori aceste ambuteiaje creează blocări ale traficului rutier.

Trebuie să înțelegem că în momentul în care observăm un ambuteiaj – și aici aș vrea să mă refer strict la conducătorii de vehicul – blocarea centrului intersecției conduce la apariția acestor blocaje. Legea spune foarte clar: chiar dacă am culoarea verde la semaforul electric, deci prioritatea mea de trecere…

Cristian Dumitrașcu (realizator): Dacă nu am loc să trec…

Ovidiu Munteanu: Dacă nu am loc, trebuie să mă opresc, astfel încât centrul intersecţiei să devină liber, pentru a putea crea această fluenţă de trafic.

Aici intervenim ori de câte ori este nevoie, pentru eliberarea centrului intersecţiilor, astfel încât să existe o fluenţă normală a traficului rutier.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Stăteam şi mă întrebam cât de multe instrumente are un poliţist rutier atunci când deja este ambuteiajul creat şi când centrul interescţiei este, practic, blocat. Ce poate să facă în momentul ăla?

Ovidiu Munteanu: Prin dirijare, în momentul în care un polițist rutier ajunge la o intersecție care este blocată, conducătorii de vehicule trebuie să respecte obligatoriu semnalele agentului sau poliţistului rutier, pentru a se reveni la fluenţă normală a traficului.

Sunt foarte mulţi conducători auto care înţeleg şi observăm acest lucru zilnic în trafic, o mai multă civilizație a conducătorilor de vehicule, care în momentul în care observă un poliţist în intersecţie, respectă aceste semne, aşa cum este şi normal să se întâmple.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Sunteţi şeful Biroului de Educaţie Rutieră. Educaţia rutieră se referă și la șoferii vechi, presupun, nu doar la cei noi. Dumneavoastră aveţi acţiuni prin şcoli, prin tot felul de instituţii.

Ovidiu Munteanu: Educaţia rutieră, în primul rând, trebuie să o luăm de la cele mai mici vârste, pentru că atunci omul este în formare. Noi am început educația rutieră încă de acum 27 de ani şi ne referim aici la învăţământul preşcolar, şcolar, gimnazial, liceal.

Mergem în şcoli, mergem în grădiniţe, vorbim cu copiii, le prezentăm principalele pericole, principalele semne de circulație, ca să le recunoască.

Practic, lucrăm cu ei încă de la cele mai fragede vârste, pentru a-i conștientiza și a-i responsabiliza în momentul în care devin participanți la trafic. Participant la trafic nu eşti numai atunci când eşti în vehicul, în maşină, în calitate de conducător de vehicul sau pasager.

Participant la trafic eşti şi pieton. Un copil în momentul în care a ieşit de la şcoală, se îndreaptă către domiciliu sau de la domiciliu către şcoală, este un participant la trafic, fie că este însoţit de părinte sau nu este însoţit de nimeni.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Puteţi măsura eficienţa acestor vizite pe care le faceți de 27 de ani prin instituţii de învățământ, având în vedere că știți și statistica de pe stradă?

Ovidiu Munteanu: Bineînțeles, observăm cu bucurie, chiar, în momentul în care colegii mei se duc la activitățile educative din școli, să constatăm că foarte mulți copii cunosc regulile de circulație, cunosc comportamentul responsabil pe care aceștia trebuie să îl adopte în momentul în care sunt participanți la trafic, fie că vorbim că se plimbă cu bicicleta în parc sau se duc către parc cu bicicleta, fie că sunt pietoni, se joacă în zonele special amenajate, cunosc aceste lucruri, cunosc indicatoarele rutiere, recunosc marcajele rutiere.

E și un lucru extraordinar pentru noi, dovada faptul că și statistica privind accidentele rutiere cu minori începe să scadă din ce în ce mai mult și a scăzut în ultimii ani.

Dar să nu uităm că există această indisciplină a pietonilor, care de foarte multe ori ține de factorul grabă și de alți factori a căror finalitate poate conduce la producerea unor accidente grave – și anume, folosirea telefonului mobil în timp ce merg pe stradă, indiferent că vorbim de copii sau că vorbim de adulți, ascultă muzică în căști, modul în care traversează pe trecerea de pietoni sau traversează printre mașini, deci traversare neregulamentară. Nu mai ești atent atunci.

Noi asta încercăm să lucrăm, la o campanie de conștientizare, de folosire a telefonului mobil, pe care noi le facem zilnic. Trecerea de pietoni îți arată locul pe unde ai dreptul legal să treci, nu îți asigură și securitatea traversării drumului public.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Cât de rapid este feedback-ul pe care îl dați în legătură cu condusul agresiv, care a intrat de curând în Codul Rutier?

Ovidiu Munteanu: Condusul agresiv este influențat în primul și în primul rând de comportamentul tău ca individ – și asta se poate manifesta prin consum de băuturi alcoolice la volan, consum de substanțe psihoactive la volan, stări de nervozitate, stări de oboseală, o stare psihofizică nu tocmai corespunzătoare.

Un conducător de vehicul, în momentul în care are această stare de agitație, nu trebuie să mai conducă, pentru că poate fi influențat de ceilalți factori din jur. Te enervezi mai ușor, încerci acel sentiment că tu ești cel mai îndreptățit să ai dreptate. Poate nu este așa. Polițiștii noștri aflați în teren observă toate aceste aspecte și atunci intervin atunci când este cazul.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vom mai vorbi la „Jurnal Militar” despre aceste lucruri, pentru că sunt foarte interesante și foarte utile. La sfârșit, v-aș ruga să dați un sfat în legătură cu, poate, cea mai întâlnită problemă pe care o au agenții de circulație acum în România.

Ovidiu Munteanu: Întotdeauna este ete timp și este loc de a ajunge la destinație cu bine. Asta înseamnă mult mai multă atenție, mult mai multă responsabilitate și responsabilizare în trafic.

Adaptarea vitezei la condițiile meteo rutiere, de la condițiile de trafic, să nu blocăm intersecțiile atunci, chiar dacă suntem grăbiți, durează un minut-două până la următorul ciclu semaforic; nu este un timp lung. Dar în acest moment m-aș referi în primul rând la civilizația pe care noi trebuie să o avem față de ceilalți participanți la trafic.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Şi pe care în străinătate o avem.

Ovidiu Munteanu: O avem, în afară o avem. Şi în momentul în care vom respecta aceste reguli, automat și traficul rutier va corespunde nevoilor noastre, în calitate de participanți la trafic.

Cristian Dumitrașcu (realizator): De ce credeți că o avem în afara țării și aici nu o avem? Sunt polițiștii de afară mai duri decât dumneavoastră?

Ovidiu Munteanu: Nu, nu cred asta. Ţine de moment, de starea pe care o avem în momentul în care ieșim din casă și ne deplasăm către un anumit loc pe care noi îl…

Cristian Dumitrașcu (realizator): E alt context?

Ovidiu Munteanu: E cu totul și cu totul alt context. Una este să pleci în vacanță, alta este să pleci la serviciu.

Realizator: Corect.

Ovidiu Munteanu: Să nu uităm că în momentul în care am întârziat un pic acasă și ne ducem către serviciu, automat punem o presiune asupra noastră, indiferent că suntem pietoni sau conducători de vehicul.

Și atunci tindem să ajungem mai repede, să nu întârziem, să nu facem lucruri ăsta. Această presiune nu aduce absolut nimic bun în comportamentul nostru ca participat la trafic, fie că vorbim de pieton, fie că vorbi de conducător de vehicul.

Și atunci tindem să ajungem mai repede, să nu întârziem, să nu facem lucrurile astea… Această presiune nu aduce absolut nimic bun în comportamentul nostru ca participant la trafic, fie că vorbim de pietoni, fie că vorbi de conducători de vehicule.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la „Jurnal Militar”, la rubrica „Mai aproape de tine”, a fost comisarul șef Ovidiu Munteanu, șeful Biroului Educației Rutiere din Brigada Poliției Rutiere din București. Domnule comisar șef, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la Radio.

Ovidiu Munteanu: Şi eu vă mulțumesc cu mare plăcere, și altă dată.

M.A.I. aproape de tine

Publicat de Gabriel Stan, 10 octombrie 2022, 15:08

Cristian Dumitrașcu (realizator): Cu siguranță ați lucrat și cu salvatorii de la ISU, și cu jandarmii, și cu oamenii care sunt în slujba cetățeanului, în situații pe care noi le știm, pe la munte, situații de avalanşă și așa mai departe.

Avem o rubrică pe care am început-o, din noua grilă, se numește „M.A.I. aproape de tineri” și vorbește în general despre acești oameni care sunt în slujba noastră, a tuturor, o rubrică pe care au realizat-o colegele noastre de la Timișoara, Andra Barbul și Larisa Vasile.

Elena Rădulescu: Sunt locotenent Elena Rădulescu, purtător de cuvânt al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Banat al județului Timiș. Noi avem acest program de voluntariat, „Salvator din pasiune”.

Este un program național inițiat de către IGSU. Fiecare inspectorat județean deține acest program și are în componența sa și aceşti voluntari. Noi am început programul în urmă cu şase ani, programul „Salvator din pasiune”.

În acești şase ani am avut aproape 350 de voluntari înscriși. La momentul actual avem în baza noastră 235 de voluntari înscriși, care sunt activi și participă alături de noi la intervenții și la misiunile noastre specifice.

Avem voluntari care sunt pregătiți și pot să intervină alături de echipajele noastre la aproape toate intervențiile. Un voluntar, ca să poată participa la intervenție, în primul rând trebuie să treacă prin acea perioadă de pregătire, iar după aceste module de pregătire pot efectiv să participe la intervenție alături de echipajele noastre.

Majoritatea voluntarilor sunt studenți de la medicină. Pentru noi, ei sunt foarte bineveniți și ne ajută foarte mult pe partea aceasta de acordare a primului ajutor medical, de intervenții pe echipajele SMURD, ele fiind și cele mai numeroase.

Media intervențiilor pe zi este între 50 – 60 de intervenții pe zi pe partea de echipaje SMURD. Deci, după cum vă puteți da seama, echipajele SMURD sunt cele mai solicitate și, bineînțeles, colegii noștri poate sunt puțin mai surmenați din punct de vedere fizic decât celelalte echipaje, iar aportul voluntarilor, sprijinul lor la aceste intervenții este foarte valoros.

Mihoc Daniela: Mă numesc Mihoc Daniela, împlinesc anul ăsta 61 de ani în noiembrie. Am decis ca să intru în urma unor evenimente neplăcute în viața mea. În decembrie 2018, mi-a luat casa foc și la solicitarea mea au venit pompierii.

Au fost cât se poate de prompți și m-au ajutat să-mi salvez și lucrurile și, cel mai important, casa și viața. De atunci i-am numit îngerii mei pentru că m-au ajutat. Când m-am înscris nu a contat vârsta, este singura instituție care are încredere în noi, persoanele de vârsta a treia, care vrem să ne implicăm și să facem ceva.

Acum, pot să profit și să fac toate lucrurile frumoase. Împreună cu tinerii putem forma o echipă, putem fi utili societății și putem face foarte multe lucruri extraordinare.

M.A.I. aproape de tine

Publicat de Gabriel Stan, 3 octombrie 2022, 17:20 / actualizat: 4 octombrie 2022, 17:14

Sonia Raicu (realizator): Așa cum v-am obișnuit deja, în noua grilă avem vești despre militarii și lucrătorii Ministerului Afacerilor Interne. Avem chiar o surpriză, dar imediat după semnal. Astăzi, la „Jurnal militar”, alături de noi în studio este comisarul-șef Irina Drăgan, realizatorul programului „M.A.I. aproape de tine”, însă difuzat de TVR 1. Bună dimineața, Irina!

Irina Drăgan: Bună dimineața! Vă mulțumesc pentru invitație și chiar aș vrea să precizez că numele rubricii voastre…

Sonia Raicu (realizator): Este luat de la voi.

Irina Drăgan: … îmi provoacă, da, o emoție, pentru că este și numele emisiunii pe care noi o facem de peste 30 de ani, bineînțeles realizată de colectivul Centrului Multimedia al Ministerului Afacerilor Interne, în cooperare cu postul național de televiziune.

Sonia Raicu (realizator): Când este difuzată emisiunea?

Irina Drăgan: Cei care doresc să ne urmărească și chiar o invit să o facă, pot să vadă emisiunea noastră în fiecare duminică, la ora 9:30, pe postul TVR1.

Sonia Raicu (realizator): Subiecte multiple acolo. Ce prezentați către telespectatori?

Irina Drăgan: Cred că cel mai important lucru care poate să descrie misiunea noastră reiese încă din titlu – „M.A.I. aproape de tine”. În primul și în primul rând, emisiunea este pentru oameni. Vrem să ne apropiem de ei, să comunicăm mai bine cu ei, să le oferim informații care îi interesează, evident.

Pe de-o parte, informații care se referă la toate serviciile pe care Ministerul Afacerilor Interne le oferă cetățeanului.

Vorbim de la tot ce înseamnă digitalizare, digitalizare în ceea ce privește eliberarea cărților de identitate, permiselor, pașapoartelor. Știți că eram cu toții obișnuiți să vedem acele cozi interminabile, acum această problemă…

Sonia Raicu (realizator): Și încă sunt, dacă stăm să fim realiști, pentru că sunt încă acei tributari cozilor.

Irina Drăgan: Totul se poate rezolva foarte simplu cu o programare online. Având această programare online nu mai ești obligat să aștepți, pentru că vei fi primit la ghișeu exact la ora la care tu te-ai programat. Deci, este foarte simplu.

E un pas pe care, dacă îl respectăm, beneficiem de niște servicii în condiții foarte bune. Și nu vorbim numai despre asta, vorbim despre tot ceea ce face Ministerul de Interne prin Jandarmerie, prin Poliție, prin Poliție de Frontieră, Pompieri, SMURD, Inspectoratul General de Aviație.

Sonia Raicu (realizator): Sunt foarte, foarte mulți lucrători, cum zicem noi, dar chiar și militari, pentru că, de exemplu, la Jandarmi și la Pompieri, parcă, sunt grade militare, care sunt alături de noi, își fac datoria, dar se vede mai puțin sau de multe ori sunt și acei indivizi care refuză să vadă suportul acestor oameni.

Irina Drăgan: Fiecare dintre aceste instituții are propriul rol foarte bine definit. Probabil că oamenii sunt, într-adevăr, mult mai obișnuiți cu prezența polițiștilor, pentru că îi vedem, așa cum este și normal, pe stradă, în zona școlilor, oriunde este nevoie de ei, oriunde sunt solicitați să intervină.

Însă, dacă vorbim de evenimente cu public numeros, atunci ne așteptăm acolo să vedem și Jandarmerie, pentru că este misiunea lor, să fie prezenți oriunde există, nu știu, o prezență în număr foarte mare a oamenilor sau să intervină, dacă sunt solicitați acolo unde este nevoie să se restabilească ordinea și liniștea publică.

Dacă vorbim de pompieri, este clar că nu mai nevoie de nicio prezentare. Prezența lor, da, nu este dorit, dar ei sunt foarte necesari, sunt foarte apreciați de oameni și cree că sunt printre cei mai iubiți din Ministerul Afacerilor Interne.

Sonia Raicu (realizator): Deci este o sursă de informare, avem aceste informații despre oameni, vreo poveste?

Irina Drăgan: Avem foarte multe povești. Aș putea, sincer, să împart scopul acestei emisiuni în două; pe de o parte, le vorbim oamenilor despre ce îi interesează pe ei, ca și comunitate.

Le spunem despre tot ce ține de măsuri pe parte rutieră, dacă sunt modificări de legislație, cum ar trebui să se comporte în trafic, le facem recomandări în ceea ce privește siguranța online, pentru că este, într-adevăr, o problemă de actualitatea zilelor noastre, acum, când totul se desfășoară pe mediul online, trebuie să știi să fii protejat, să îți protejezi datele și, de ce nu, banii și toate bunurile pe care le ai.

Vorbim despre siguranța școlară, despre cum să avem copiii noștri în siguranță la școală, vorbim despre bullying, abordăm și probleme pe care le discutăm cu specialiști, nu numai cu oameni din Ministerul Afacerilor Interne; asta pe de o parte. Pe de altă parte, vrem să le arătăm oamenilor și cealaltă față a angajaților Ministerului Afacerilor Interne, cea pe care poate nu o văd în interacțiunea pe care o au cu polițiștii, cu jandarmii, cu pompierii, în activitatea lor de zi cu zi.

Pentru că avem foarte mulți oameni care fac lucruri deosebite, care se pregătesc, care, nu știu, sunt foarte pasionați de ceea ce fac ei. Și, sincer, oamenii ăștia ne bucură cel mai tare, și asta este cred că una dintre plăcerile cele mai mari pe care le am în munca pe care o fac, să întâlnesc oamenii care, cu adevărat, sunt pasionați de munca lor, pentru care uniforma nu înseamnă doar un simplu job și care în activitatea lor de zi cu zi fac lucruri cu adevărat frumoase pentru cei din jurul lor.

Sonia Raicu (realizator): Chiar uitându-mă pe paginile voastre, sunt foarte multe pagini de Facebook și, de fapt, oricine dorește poate să intre. Am văzut acele activități la care se oferă voluntari foarte mulți; se ajunge și la oamenii în necaz. Sunt foarte multe acțiuni din acestea de susținere a copiilor mai ales, și asta m-a impresionat teribil.

Irina Drăgan: Cred că cea mai importantă calitate pe care poate să o aibă cineva este umanitatea; și asta depășește limitele unui simplu post de muncă, loc de muncă. Și, da, ați văzut, probabil urmârind și pagina de Facebook a Ministerului Afacerilor Interne, sau a celorlalte instituții din Ministerul de Interne, că acolo chiar se prezintă cazurile deosebite, în care oamenii chiar au făcut lucruri remarcabile, au salvat viețuile altor persoane, de foarte multe ori și în afara orelor de serviciu.

Au făcut tot felul de campanii ca să strângă bani să ajute copiii cu probleme. Și vrem că promovăm aceste lucruri, pentru că, promovându-le, dăm un exemplu și celor din jur. Și cred că este cel mai bun exemplu…

Sonia Raicu (realizator): Cu siguranță.

Irina Drăgan: … pe care putem, să îl oferim.

Sonia Raicu (realizator): Irina, am  să te mai întreb, orice realizator, trebuie să recunoaștem, se lipește de un subiect, de o poveste. Care ți-a fost cel mai drag sau care…?

Irina Drăgan: O, sunt foarte mult. În primul rând, e bucuria de a cunoaște oameni de peste tot. Pentru că, dacă mi-aș fi desfășurat munca într-un singur loc, nu aș fi avut oportunitatea să cunosc atât de multe lucruri despre fiecare dintre structurile Ministerului de Interne.

Și am avut ocazia să lucrez cu fiecare dintre ei, să le mediatizez activitățile și chiar și oamenii care s-au remarcat prin munca lor. Totuși, trebuie să recunosc că am o sensibilitate vizavi de lucrul cu animalele de serviciu din Ministerul Afacerilor Interne; există cai care sunt folosiți la misiuni, cai care sunt folosiți în misiunea de ordine publică, pentru misiunea de patrulare, avem câini de serviciu, care sunt antrenați să depisteze droguri, să depisteze explozivi, să caute copii, dacă aceștia, Doamne ferește, din păcate sunt într-o situația în care…

Sonia Raicu (realizator): Așa este.

Irina Drăgan: … trebuie să fie găsiți, sunt dispăruți. Deci, aceste animale sunt extraordinare. Dar și oamenii care le pregătesc, pentru că oamenii care lucrează cu ele se ocupă de aceste animale încă de când le primesc, le îngrijesc, fac curățenie după ele, le dresează și le folosesc la misiuni. Deci este o relație extrem de strânsă…

Sonia Raicu (realizator): Care de fapt nici nu se prea rupe, rămâne legat de aceste animale.

Irina Drăgan: Da, așa este. De cele mai multe ori, să știți că așa se întâmplă, rămân împreună cu aceste animale.

Bine, aici în special când vorbim de câini, pentru că, sincer, acum ca să ai posibilitatea după ce ei nu mai pot fi folosiți în misiuni să-ți iei acasă un cal este puțin mai dificil, dar și pentru asta s-au găsit soluții și există organizații care preiau aceste animale și se ocupă de ele.

Sonia Raicu (realizator): Irina, noi îți mulțumim, cu siguranță vei mai fi invitata noastră în studio, aici la Radio România Actualități, pentru că mai avem ce discuta. Chiar vreau să povestim, dar altă dată, și faptul că ai fost jandarm înainte.

Irina Drăgan: Așa este.

Sonia Raicu (realizator): Dar mai păstrăm câte ceva și ținem aproape ascultătorii. Mulțumim încă o dată, a fost alături de noi comisarul-șef Irina Drăgan, realizatorul programului „M.A.I. aproape de tine”, difuzat de TVR 1.