Florin Jipa: 2024 este un an de cotitură, în care atât Ucraina, dar și Rusia trebuie să găsească o soluție

Publicat de prosavioleta, 22 ianuarie 2024, 16:15

Vă propunem în această săptămână la rubrica Interviul săptămânii un fragment din emisiunea „Euroatlantica” de la Radio România Actualități în care Radu Dobrițoiu a discutat cu invitații lui, colonelul în rezervă Florin Jipa, analist militar, jurnalist la Monitorul Apărării și Securității, și cu profesorul universitar Claudiu Degeratu, expert în securitate militară, despre războiul din Ucraina și situația din Fâșia Gaza, cu extindere spre atacurile rebelilor Houthi în Marea Roșie și Marea Arabiei, dar și cu o foarte interesantă perspectivă a efectelor proceselor electorale din toată lumea în acest an asupra evoluției conflictelor în desfășurare.

Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Florin Jipa, conflictul din țara vecină continuă și în 2024. O știre transmisă de Reuters: Coreea de Nord a furnizat recent Rusiei rachete balistice și sisteme de lansare, a anunțat Casa Albă, citând un document secret declasificat. Cum va aborda Vladimir Putin războiul din țara pe care a invadat-o?

Florin Jipa: Este clar că Vladimir Putin a început anul bucuros. Are mari așteptări de la Trump și partidul lui să blocheze ajutorul american de 61,4 miliarde de dolari, cum are așteptări la fel de mari de la Viktor Orbán, premierul Ungariei, să blocheze ajutorul de 50 de miliarde de euro al Uniunii Europene pentru Ucraina. Am văzut că ministrul de externe ucrainean Kuleba a și spus că Ucraina nu are un plan B în cazul în care ajutoarele din Occident nu mai vin. Germania a trecut în față de când Statele Unite s-au retras și au spus că nu mai au bani pentru Ucraina până nu votează Congresul. Deci este clar că războiul pare, cel puțin în acest moment, să fie de partea Rusiei. Dar să nu uităm că Ucraina are capacitatea de a produce pierderi mari Rusiei. Am văzut că publicația „Meduza”, o publicație rusă, a documentat peste 40.000 de militari ruși care au murit în Ucraina, dublu decât războiul din Afganistan care a dus la destrămarea URSS-ului. Nu știu cât va rezista poporul rus unei astfel de presiuni. Am văzut pe BBC mai multe reportaje în care oamenii simpli spuneau că nu mai sunt de acord cu acest război și se plângeau de consecințele lui. Deci cred că 2024 este cumva un an de cotitură, în care atât Ucraina, dar și Rusia, prin Vladimir Putin, trebuie să găsească o soluție. Nu este, din punctul meu de vedere, un mare avantaj al Rusiei că ia drone din Iran și rachete și proiectile, lovituri de artilerie din Coreea de Nord. Este clar că Rusia nu e atât de mare cum spune el că este și nici atât de puternică, şi chiar dacă a trecut industria pe apărare, 2024 cred că este un an de reflecție și pentru Kremlin și Putin, și bănuiesc că se gândește la anumite soluții de pace, bineînțeles, fără a ceda din teritoriu. Acum, să vedem dacă Ucraina și Rusia găsesc un aliniat comun, deoarece orice război, până la urmă, trebuie să se și încheie printr-o negociere.

Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Claudiu Degeratu, amintea colonelul Jipa de ajutorul SUA pentru Ucraina, un ajutor blocat în acest moment la nivelul Congresului și, bineînțeles, cu șanse slabe de a fi furnizat Kievului dacă va câștiga alegerile Donald Trump. Vor influența alegerile din 2024 conflictele în desfășurare? Mă refer în primul rând la alegerile din Statele Unite și din Europa, impactul acestora, în primul rând pentru războiul din Ucraina.

Claudiu Degeratu: E greu de făcut o estimare. Aceasta este o ecuație foarte complicată, pentru că nu în sine rezultatele acestor alegeri vor influența conflictele, ci, de fapt, noua configurație de putere din fiecare țară va trebui să interacționeze la nivel internațional pe agende bilaterale, trilaterale, multilaterale. Și de fapt asta este marea problemă, pentru că o parte din aceste, să zicem, priorități de politică externă ale diferiților actori politici care intră în competiția electorală, sigur, cu o parte vor intra în alegeri și vor ieși din alegeri cu agende puțin schimbate. E greu de estimat în acest moment cât vor influența. Sigur, noi avem, încercăm să facem o analogie doar cu situația alegerilor din Statele Unite, care pentru un moment ar reprezenta, să-i zicem, reperul cel mai important pentru cele două conflicte și avem cele două variante, cu o posibilă administrație democrată care este continuă sau cu o posibilă administrație republicană. Este mult prea devreme, din punctul meu vedere, nu avem toate elementele legate în special de viziunea, strategiile, de ofertele respective. Ați văzut, au existat soluții inclusiv în prima administrație Trump, la diferitele poziționări ale președintelui Donald Trump, așa cum bineînțeles că și în acest moment legislativul american și-a luat destul de multe măsuri pentru a balansa, de fapt, deciziile prezidențiale. E foarte greu să mergem doar pe o estimare foarte catastrofică și să spunem că dacă avem un set de atâtea alegeri va ieși un haos. Din punctul meu de vedere, trebuie să așteptăm cel puțin șase luni după încheierea acestor procese electorale ca să înțelegem de fapt care vor fi potențiale interacțiuni, dar nu trebuie exclus potențiale crize care ar putea să influențeze procesele electorale, și mă refer la criza internă din Statele Unite până în alte țări.

Radu Dobrițoiu: Și, totuși, și pentru alegerile europene va fi Ucraina subiect de campanie electorală?

Claudiu Degeratu: Dacă ne uităm pe structura unor sondaje de opinie, o să vedeți că preocupările sunt economice, sunt sociale. Într-o anumită măsură, pentru anumite partide, în special cele suveraniste, sigur că vor încerca pentru un moment și cu orientarea populară; și orientarea socialistă europeană reușește să domine, dar nu trebuie exclus că vocea pro-rusă, pro-moscovită a unor partide suveraniste anti-europene se consolidează. Probabil că trendul este undeva în jurul de 15-20%, ca să vorbesc, așa, într-o medie europeană și probabil cam în acest spațiu ne situăm. Însă nu trebuie să ignorăm că și celelalte familii mari europene vor accelera și vor ridica tonul. Adică narativul pentru aceste alegeri va fi totuși dominat și de familia europeană a popularilor, dar și cealaltă, a socialiștilor. E adevărat că pe, să zicem, zona online, pe zona digitală sigur că aici avem și strategii hibride în care Rusia încearcă să interfereze în procesele electorale, dar eu mă aștept totuși la o echilibrare. Nu mai suntem ca acum patru ani, efectul-surpriză din partea Moscovei s-a cam epuizat. Majoritatea țărilor s-au pregătit pentru acest gen de confruntare și în zona hibridă.

Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Florin Jipa, situația devine mai tensionată în Orientul Mijlociu. Iranul nu contenește cu implicarea sa prin proxy împotriva Israelului, și nu numai. Avem o nouă zonă de conflict în Marea Roșie? Se va dezvolta militar războiul din Israel în Orientul Mijlociu, în 2024?

Florin Jipa: Statele Unite, în fruntea unei coaliții de 13 țări, au transmis cumva un ultimatum sau un ultim avertisment rebelilor Houthi să înceteze cu acțiunile împotriva navelor comerciale atât din Marea Roșie, dar și din Marea Arabiei. Cred că războiul din Gaza se va termina în anul 2024. Am văzut că inclusiv ministrul apărării Galant spunea de câteva luni va mai dura luptele. Bineînțeles, va fi o mare tensiune și o mare așteptare la ce se va întâmpla după război. Israelul dă de înțeles că vrea să păstreze controlul militar asupra Fâșiei Gaza. Mari puteri, inclusiv cumva aliați ai Israelului, inclusiv Statele Unite spuneau că ar trebui o soluție printr-o misiune internațională. Hezbollahul am văzut că a dat înapoi astăzi, nu vrea o confruntare directă cu Israelul, așa că va continua lansările de rachete. Cred că va rămâne o zonă tensionată, dar Israelul cu siguranță va rezolva cel puțin militar problema în Gaza, dar nu cred că se va găsi o soluție politică convenabilă pentru ambele părți.

Vasco da Gama, primul european care a pus bazele unei rute comerciale maritime către India

Publicat de adinaiftime, 27 decembrie 2017, 09:00

Călătoria lui Vasco da Gama[1] către India rămâne unul dintre momentele definitorii din istoria marilor descoperiri geografice[2]. Traversarea Atlanticului, dincolo de faptul că respectiva călătorie a reprezentat una din cele mai mare realizări ale epocii[3], a stat la baza unor evenimente care au schimbat lumea.

La mijlocul secolului al XV-lea, Portugalia era cea mai mare putere maritimă din Europa, grație moștenirii Prințului Henric Navigatorul[4]. Cu toate acestea, sudul extrem al continentului african a rămas necunosut europenilor, iar visul prințului nu se împlinise. Doar în 1487 Bartolomeo Diaz[5] a început călătoria care îi va duce pe portughezi în sudul extrem al Africii. Înconjurând Capul Bunei Speranțe. Pentru a completa călătoria pe mare a lui Diaz, regele portughez Ioan al II-lea l-a trimis pe Pedro de Covilha[6], un bun vorbitor de arabă, într-o călătorie înțesată de pericole către India, urmând însă ruta pe uscat. Aveau să mai treacă 10 ani înainte ca portughezii să poată organiza o nouă călătorie pentru valorificarea descoperirilor celor doi. Între timp, Columb, cu banii spaniolilor, se întorsese în Europa în 1493 anunțând că a descoperit ruta către Orient traversând Atlanticul.

Din acea clipă, s-a intensificat rivalitatea dintre Portugalia și Spania pentru controlul negoțului cu Orientul. Papa însuși a intervenit pentru a arbitra conflictul; în 1494, după lungi negocieri, a fost semnat Tratatul de la Tordesillas[7].

În 1497, Manuel I, noul rege al Portugaliei, l-a numit pe Vasco da Gama conducătorul[8] unei călătorii către Indii; acesta avea să conducă flota[9], părăsind Lisabona la 8 iulie 1497. Pentru următoarea etapă a călătoriei, Bartolomeo Diaz i-a sfătuit să meargă pe o rută neobișnuită, pe direcția vest-sud vest, înspre largul Atlanticului, pentru a evita zona calmurilor din Golful Guineei; urmând această rută, portughezii au ajuns la circa 1.000 de kilometri de coastele braziliene, înainte ca vânturile sud-vestice să-i împingă înspre Sudul Africii; pe 7 noiembrie 1497 au ajuns în Portul „Sfânta Elena”, la 200 de kilometri nord de Capul Bunei Speranțe[10]; două zile mai târziu, flota lui da Gama a înconjurat Capul Bunei Speranțe și a oprit la Mossel Bay[11]; în ziua de Crăciun, grupul a început călătoria spre nord, de-a lungul coastelor estice ale Africii de Sud; navigând spre nord împotriva unui curent puternic, da Gama a călătorit 2.700 de kilometri de-a lungul coastei – pe 2 martie 1498 a ajuns în portul Mozambique, primul dintr-un șir de orașe-stat musulmane aflate la extrema sudică a zonei de influență musulmană[12] din Africa de Est; grupul și-a continuat călătoria spre nord, ajungând la Mombassa, unde a fost primit la fel[13]; exploratorii au traversat Marea Arabiei în 27 zile, călătoria lor fiind ușurată de vânturile favorabile; flota lui da Gama a ajuns la Calicut, pe coasta Malabar[14]; relațiile dintre portughezi și localnici s-au deteriorat, iar oamenii lui da Gama au făcut mari eforturi pentru a reuși să adune bunurile necesare călătoriei înapoi înspre casă; înapoi către Malindi, călătoria a fost extrem de grea – marinarul care-i ajutase la venire dispăruse, iar vântul bătea din nou împotriva lor, drumul de 3.700 de kilometri a durat trei luni; echipajul s-a îmbolnăvit de scorbut, 30 de oameni au murit[15]; deoarece pierduseră prea mulți oameni din echipaj, una dintre nave a trebuit să fie arsă; grupul a trecut de Capul Bunei Speranțe pe 20 martie 1499 și a început călătoria spre nord de-a lungul coastelor vestice ale Africii…

Vasco da Gama s-a întors la Lisabona pe 18 septembrie 1499, după mai bine de doi ani, timp în care a călătorit 38.600 de kilometri. Au supraviețuit 54 de oameni din echipajul de 170. Totuși, regele se declarase mulțumit, gândindu-se că dacă această expediție s-a realizat o dată, eşecul poate reprezenta repetiţia pregătitoare pentru succes.

Altă expediție, de data aceasta cu 13 nave și 1.200 de oameni, a fost trimisă imediat – sub conducerea lui Pedro Alvares Cabral[16]; flota a ajuns la Calicut în doar șase luni, portughezii au fost mult mai bine pregătiți – au mers în India cu bunuri luxoase, cu ajutorul cărora l-au convins pe stăpânul hindus care-l refuzase pe Vasco da Gama să încheie un acord comercial; negustorii musulmani au fost indignați de încercarea europenilor de a acapara comerțul – drept răzbunare, au omorât 50 de oameni din echipajul lui Cabral; drept replică, a ultimul a răspuns prin incendirerea a 10 nave musulmane (la bordul cărora au murit 600 de oameni), precum și a caselor de lemn din Calicut; Cabral a mers la Cochin, unde a pus bazele primului centru comercial portughez din India; s-a întors acasă în vara anului 1501, cu doar șapte nave și jumătate din echipaj; încărcătura de condimente adusă a fost suficientă pentru a distruge monopolul arabo-venețian asupra comerțului cu condimente din Europa.

Anul următor (1502), Vasco da Gama a condus cea de-a treia mare expediție portugheză către India. A pornit la drum cu 20 de nave (dintre care 10 ale sale), unele aflate sub comanda unchiului și nepotului său – sarcina lor era de a consolida dominația portugheză asupra rutei către India; expediția avea să ducă la unul dintre cele mai mari masacre maritime din istorie; după câteva raiduri asupra unor porturi musulmane de pe coasta Africii de Vest, da Gama a început o campanie de teroare împotriva musulmanilor care făceau negoț pe Coasta Malabar[17]; și-a continuat drumul către Calicut, unde a capturat și ucis 30 de pescari, lăsându-le cadavrele să plutească la mal; temut și urât de localnici, da Gama a plecat, lăsând în urmă prima putere navală europeană din apele asiatice; atunci când s-a întors acasă, în septembrie 1503, da Gama a fost recompensat (material) de portughezi pentru eforturile sale, numit, ulterior, Vicerege al Indiei…

[1] Conte de Vidigueira (1460 sau 1469, Sines-24 decembrie 1524, Kochi/India)… Unii istorici presupun că numele de Gama provine de la cavalerul Lopo Rodrigues de Olhoa însoțitorului eroului național „Cidul” – care a jucat un rol hotărâtor în recucerirea de la mauri/arabi a orașului Évora în anul 1166, acesta fiind însoțit de un cerb (în portugheză = gama), ca porecla familiei… Tatăl lui Vasco da Gama, Estêvão, care a servit în anii 1460 drept cavaler pentru Ferdinand, duce de Viseu, a crescut în rang de militar primind Ordinul Santiago; Estêvão da Gama a fost numit alcaide-mór (guvernator civil) al orașului-port Sines în anii 1460, post pe care l-a deținut până în 1478, iar apoi a fost încasator de taxe; Estêvão da Gama s-a căsătorit cu Isabel Sodré, fiica lui João Sodré (cunoscut și ca João de Resende), descendent al unei familii de origini engleze; tatăl și frații ei, Vicente Sodré și Brás Sodré, aveau legături cu casa lui Diogo, D; au fost figuri preominente în Ordinul militar al lui Christos. Vasco da Gama a fost cel de-al treilea din cei cinci fii ai lui Estêvão da Gama și Isabel Sodré – în (probabila) ordine de naștere: Paulo da Gama, João Sodré, Vasco da Gama, Pedro da Gama și Aires da Gama; Vasco a mai avut o soră, Teresa da Gama (care s-a căsătorit cu Lopo Mendes de Vasconcelos)…

[2] Într-o călătorie impresionantă, Vasco da Gama a navigat de-a lungul coastelor africane, dincolo de Capul Bunei Speranțe și a reușit să distrugă monopolul negustorilor arabi și venețieni în comerțul cu condimente. Astfel, după cum explică Shane Winser de la Royal Geographical Society (din Marea Britanie), Vasco da Gama a schimbat lumea…

[3] Mai importantă decât reușita lui Columb…

[4] A adus la școala de navigație de la Sagres un grup de geografi, cartografi, astronomi și navigatori talentați. Henric dorea să găsească o rută maritimă către India, obținând astfel, pentru țara sa, acces la profitabilul comerț cu mirodenii. În plus, spera că va încheia o alianță cu legendarul „regat al părintelui Ioan” cu ajutorul căruia să pună capăt dominației musulmane în negoțul din Oceanul Indian. Timp de 40 de ani, Henric a pus la dispoziție bani pentru călătoriile de explorare de-a lungul coastelor vestice ale Africii, cristalizând, astfel, bazele unui comerț profitabil cu sclavi și aur…

[5] Diaz a demonstrat că exista o legătură între Oceanul Atlantic și cel Indian (geografii vremii susținând exact contrariul); a renăscut ideea potrivit căreia ar putea fi descoperită o rută maritimă către India…

[6] De-a lungul călătoriei (care a durat trei ani), deghizat în arab, Covilha a obținut informații prețioase privind porturile musulmane de pe coastele Africii de Est și din India…

[7] Prin respectivul tratat, era trasată o linie imaginară nord-sud (la circa 1700 de kilometri vest de Capul Verde) ce împărțea Atlanticul în două:teritoriile la vest de această linie reveneau Spaniei, iar cele din est Portugaliei. Regele Ioan a fost încântat, deoarece el păstra astfel controlul comerțului de pe coastele vestice ale Africii și posibila rută nouă către India…

[8] Bartolomeo Diaz a supravegheat pregătirile… A însoțit grupul până în Insulele Canare, iar apoi până în Insulele Capului Verde…

[9] Formată din patru nave (una de provizii), dintre care două au fost construite special cu această ocazie…

[10] 13 săptămâni de când exploratorii văzuseră ultima oară uscatul, după ce parcuseseră o distanță de peste 7.200 de kilometri de la Capul Verde…

[11] Nava cu provizii a fost arsă, iar proviziile redistribuite celorlalte trei nave…

[12] Exploratorii nu au fost primiți bine de Sultan; darurile lor, considerate fără valoare, au fost respinse; acest lucru se explică prin faptul că, în pofida contribuțiilor impresionante în privința expediției, portughezii subestimaseră calitatea bunurilor de pe piețele din această lume (bumbac, fildeș, aur, perle)…

[13] Doar liderul din Malindi a fost mai binevoitor față de grupul europenilor, iar în timpul șederii sale acolo, da Gama a recrutat un marinar foarte experimentat (se poate să fi fost vorba despre faimosul marinar arab Ahmen Ibn Majid) care să le arate ruta către India…

[14] Zona respectivă era centrul comerțului cu mirodenii și principala piață de desfacere pentru piperul din Kerala; era, de asemenea, locul în care navele din Insulele Moluce veneau să facă negoț cu cuișoare cu negustorii arabi. Nou-veniții au stat la Calicut timp de trei luni și au fost inițial bine primiți de liderul hindus local. Însă negustorii musulmani se bucurau de o anumită influență la Curte și nu erau dispuși să renunțe la controul asupra comerțului cu mirodenii în fața vizitatorilor creștini. Încă o dată, bunurile pe care da Gama le oferea pentru negoț au fost considerate inadecvate…

[15] Numai bunăvoința Sultanului din Malindi i-a salvat pe restul, acesta dăruindu-le alimente proaspete, carne și portocale…

[16] A cărui misiune era întârirea controlului asupra rutei către India…

[17] A capturat nava Meri, pe care se aflau și 200 de pelerini musulmani ce se întorceau acasă după pelerinajul la Mecca, i-a dat foc. La bordul navei se aflau aproape 400 de oameni, inclusiv femei și copii. Da Gama a păstrat focul aprins timp de patru zile, până s-a asigurat că toți de la bordul navei muriseră…