Moscovici: „UE poate face implozie din cauza lui Salvini, Le Pen şi Orban”

Publicat de Camelia Teodosiu, 8 octombrie 2018, 07:52

„Uniunea Europeană poate face implozie sau poate fi destabilizată de către liderii de extremă dreaptă”.

Într-un interviu acordat publicaţiei Le Monde, comisarul UE pentru afaceri economice şi monetare, Pierre Moscovici, i-a atacat din nou pe populişti. Joi, după ce a catalogat guvernul italian ca fiind ”xenofob şi eurosceptic”, comisarul european a divulgat numele politicienilor care ar putea destabiliza Bruxelles-ul la viitoarele alegerile europene: „Matteo Salvini, Marine Le Pen sau Viktor Orban”. După care a atacat din nou guvernul Conte: ” Cei doi viceprim-miniştri italieni (Salvini şi Di Maio, n.r.) sunt fiii inegalităţilor şi diferenţelor, care în nici un caz nu le justifică excesele”.

Chiar dacă afirmă că „nu e momentul să tergiversăm sau să dăm înapoi” pentru a salva Europa, în interviul acordat ziarului Le Monde, Moscovici anunţă că nu va candida la alegerile europene din 2019. Cu toate acestea, nu ezită să critice Partidul Socialist European  (PES) vinovat, în opinia sa, de faptul că „nu realizează provocarea existenţială cu care se confruntă Europa”. „Pentru prima dată în istoria sa, existenţa Europei este ameninţată: poate face implozie sau poate fi destabilizată de către liderii de extrema dreaptă, Matteo Salvini, Marine Le Pen sau Viktor Orban”. Motiv pentru care lansează un apel la toate celelalte forţe politice pentru a opri partidele populiste: „Într-un astfel de moment trebuie să promovăm unitatea unei Europe mai puternice, şi mai integrată. Nu este momentul potrivit pentru a da înapoi sau a tergiversa”.

”Nu ne putem uita la Jean-Luc Melenchon, care are accente naţionaliste şi contestă tratatele europene şi la amicii mei socialişti şi progresişti precum Antonio Costa (premierul portughez), Pedro Sanchez (premierul spaniol) sau Alexis Tsipras (premierul elen) – susţine Moscovici – nu este nici aceeaşi stângă şi nici aceeaşi Europă”.  Potrivit Comisarului European pentru afaceri economice, Partidul Socialist European nu şi-a clarificat încă poziţia: „Este într-adevăr un partid puternic pro-european sau este un partid euro-ezitant?”, întreabă tendenţios Moscovici.

Extrema dreapă în Europa

Publicat de Camelia Teodosiu, 28 septembrie 2017, 07:28

După avansul istoric la alegerile legislative germane al AfD, care s-a impus
ca a treia forţă politică a ţării, publicaţia belgiană LE VIF face o panoramă a principalelor partide de extrema dreapta în Uniunea Europeană:

Germania

Formaţiune populistă antimigranţi, care flirtează cu extrema dreaptă, Alternativa pentru Germania a luat 12,6% din voturi. Mişcarea, care poate spera la aproape 90 de deputaţi, este primul partid al dreptei dure care îşi face intrarea în Bundestag din 1945.

Franţa

După o campanie axată pe ieşirea din zona euro, restabilirea frontierelor şi imigraţie, candidata Frontului Naţional, Marine Le Pen, s-a calificat în al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale în mai, cu un scor inedit pentru FN (7,6 milioane de voturi, 21,3%).
Ea a fost apoi înfrântă de centristul Emmanuel Macron, cu 33,9% din sufragii. La legislativele care au urmat, FN nu a reuşit să formeze un grup în Adunarea Naţională, având 8 deputaţi.
Fragilizată de disensiunile interne, Marine Le Pen a iniţiat o „reconstruire” a partidului, părăsit de mâna ei dreaptă, Florian Philippot.

Olanda

Partidul pentru Libertate (PVV), anti-islam, al lui Geert Wilders a devenit în martie a doua forţă din Parlamentul olandez, după Liberali, cu 20 de mandate din 150.
Mişcarea, creată în 2006, este ostracizată de celelalte formaţiuni politice. Negocierile pentru constituirea unui guvern de coaliţie sunt în continuare în impas.

Bulgaria

Ajunşi pe locul al treilea la legislativele din martie 2017 în cadrul unei coaliţii „Patrioţii uniţi”, nationaliştii bulgari şi-au făcut intrarea în mai în guvern, unde au obţinut două posturi de vicepremier, două ministere, ca şi mai multe posturi de ministru adjunct. Ostili minorităţii turce şi romilor, imigranţilor şi homosexualilor, „Patrioţii uniţi” se declară totuşi pro-UE şi pro-NATO.

Austria

Calificat în al doilea tur al alegerilor prezidenţiale din decembrie 2016, candidatul FPÖ, Norbert Hofer, a eşuat în a deveni primul preşedinte de extremă dreapta dintr-un stat din UE.
Cu câteva săptămâni înaintea legislativelor anticipate din 15 octombrie, FPÖ (Partidul Libertăţii din Austria), care are în prezent 38 de deputaţi, este creditat în sondaje cu locul al doilea sau al treilea. Dacă şi-a pus în surdină vocile cele mai eurosceptice după Brexit, partidul şi-a reluat sloganurile deschis xenofobe la apropierea scrutinului.

Italia

Liga Nordului, veche mişcare secesionistă, s-a transformat într-un partid anti-euro şi anti-migranţi. La începutul lui decembrie 2016, a militat cu succes pentru „NU” la referendumul pentru revizuirea Constituţiei, ducând la căderea guvernului lui Matteo Renzi.
Având dificultăţi să se implanteze în sud, Liga Nordului a obţinut 18 locuri în Camera Deputaţilor la legislativele din 2013.

Slovacia

Slovacia Noastră (LSNS), partid neo-nazist lansat în 2012, a profitat de teama de migranţi pentru a-şi face intrarea în Parlament, cu 14 locuri din 150.

Grecia

Zorii Aurii (AD) şi-a întărit, datorită crizei migratorii, locul de al treilea partid al ţării, la legislativele din septembrie 2015, cu 6,99% şi 18 deputaţi. De atunci, un deputat a defectat.
AD a respins calificarea de neonazist şi se vrea „o mişcare naţionalistă” apărătoare a „rasei albe”. Toţi şefii săi sunt judecaţi din aprilie 2015 pentru apartenenţă la o grupare criminală.

Suedia

Democraţii din Suedia (SD) au realizat un succes istoric în septembrie 2014 devenind a treia forţă a ţării (13% din voturi). Ei au 48 de locuri în Parlament din 349.
Creat în 1998, acest partid naţionalist şi anti-imigraţie, ale cărui rădăcini se hrănesc din mişcarea neo-nazistă, a luat distanţă față de grupusculele rasiste şi violente, foarte active în anii 1990.

Belgia

Vlaams Belang, care susţine independenţa Flandrei, ocupă din iunie 2014 trei din cele 150 de locuri în Camera Reprezentanţilor. În netă scădere, şi-a văzut electoratul acaparat de partidul naţionalist Noua Alianţă Flamandă (N-VA).

Ungaria

Jobbik (Mişcarea pentru o Ungarie mai bună) este a doua forţă din Parlament, cu 24 de deputaţi. În contextul liniei dure anti-imigraţie şi autoritare a prim-ministrului conservator Viktor Orban, partidul şi-a dat la o parte sloganurile violent rasiste şi antisemite de la începuturile sale pentru a se concentra pe corupţie, sănătate, educaţie.

„Ce este populismul?” , de Jan-Werner Müller, a apărut la Editura „Polirom”

Publicat de adinaiftime, 17 septembrie 2017, 11:50

„O carte excepțională despre un concept politic alunecos, însă esențial. Critica impetuoasă pe care Jan-Werner Müller o aduce populismului constituie o importantă sursă de informații pentru oricine încearcă să înțeleagă rădăcinile și natura conflictelor politice care frămîntă în vremurile actuale Europa și Statele Unite.” (Michael Kazin)
„Pentru a înțelege popularitatea lui Trump, cartea profesorului de științe politice Jan-Werner Müller de la Princeton University este cea mai utilă.” (The Washington Post)

Donald Trump, Silvio Berlusconi, Marine Le Pen, Jarosław Kaczyński sau Viktor Orbán sunt doar câteva nume care dovedesc simpatia tot mai mare de care se bucură populiștii în lumea întreagă. Dar ce este, mai exact, populismul? Oare toți cei care critică Wall Street-ul sau Washington-ul ar trebui considerați populiști? Care este diferența dintre populismul de dreapta și cel de stânga? Aduce populismul mai aproape de popor guvernarea sau este o amenințare la adresa democrației? În definitiv, cine este „poporul” și cine poate vorbi în numele lui?

Bazîndu-se în studiul său pe evenimente istorice din Europa, Statele Unite și America Latină, profesorul de ştiinţe politice Jan-Werner Müller abordează toate aceste probleme generate de renașterea populismului la nivel global.

În plus, autorul propune strategii concrete pe care democrații liberali le-ar putea aplica pentru a-i înfrunta cu succes pe populiști și, în special, pentru a contracara pretențiile acestora de reprezentare a „majorității tăcute” sau a „poporului adevărat”.

Volumul semnat de Jan-Werner Müller, Ce este populismul?, a apărut în această săptămână în colecţia „Opus. Ştiinţe politice” a Editurii „Polirom”, în traducerea Irinei-Mariana Borţoi; este disponibil atât în librăriile din ţară, cât şi pe www.polirom.ro.

Jan-Werner Müller,profesor de ştiinţe politice la Princeton University, este cofondator al European College of Liberal Arts (ECLA) din Berlin, primul colegiu privat de arte liberale din Germania, la care a fost director de cercetare. Manifestă un interes faţă de iniţiativele internaţionale de predare şi cercetare centrate pe artele liberale. De acelaşi autor: Another Country: German Intellectuals, Unification and National Identity (2000), German Ideologies since 1945: Studies in the Political Thought and Culture of the Bonn Republic (2003), Wo Europa endet. Ungarn, Brüssel und das Schicksal der liberalen Demokratie (2013),Das demokratische Zeitalter. Eine politische Ideengeschichte Europas im 20. Jahrhundert (2013). Este un colaborator constant a numeroase publicaţii, printre care Neue Zürcher Zeitung, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Die Zeit, Süddeutsche Zeitung, London Review of Books, Foreign Affairs, The Guardian, Dissent, The New York Review of Books…

Emmanuel Macron, noul preşedinte al Franţei!

Publicat de Mihaela Costache, 8 mai 2017, 15:00

Emmanuel Macron a fost ales, ieri, preşedinte al Franţei. El a obţinut 66% din voturile în confruntarea cu lidera extremei drepte, Marine Le Pen.

La 39 de ani şi considerat nou venit în politică, Emmanuel Macron va fi cel mai tânăr preşedinte francez. Într-un discurs rostit în uralele miilor de susţinători care sărbătoreau victoria pe esplanada de la Luvru, el s-a angajat să facă totul pentru ca francezii să nu mai aibă niciun motiv să voteze extremele.

Emmanuel Macron:„Pasiunea voastră, energia voastră, curajul vostru mă vor susţine mereu. Vă voi apăra în faţa ameninţărilor, voi combate pentru voi minciuna, imobilismul, ineficienţa, pentru a îmbunătăţi viaţa fiecăruia. Voi respecta pe fiecare pentru ce gândeşte. Voi aduce oamenii împreună. Îi voi reconcilia, pentru că doresc unitatea poporului şi a ţării noastre. În fine, prieteni, vă voi servi cu umilinţă, cu forţă, vă voi servi în numele devizei noastre: Libertate, egalitate, fraternitate”!

Emmanuel Macron, cotat – după încheierea numărătorii voturilor – drept câştigător al alegerilor din Franţa cu 66,06 la sută din sufragii, a primit deja felicitări de la Bucureşti, Berlin, Bruxelles, Londra, Washington şi Ottawa. Premierul britanic, Theresa May, şi-a exprimat nerăbdarea de a colabora cu noul preşedinte asupra unui spectru larg de priorităţi comune, iar purtătorul de cuvânt al cancelarului german Angela Merkel a scris pe Twitter că victoria candidatului de centru, Emanuel Macron, este victoria unei Europe unite şi puternice.

La rândul lor, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, şi liderul Consiliului European, Donald Tusk, au salutat decizia francezilor, iar preşedintele Parlamentului European, Antonio Tajani, l-a invitat pe viitorul lider de la Palatul Élysée să vină în plenul acestei instituţii comunitare. De la Bucureşti, preşedintele Klaus Iohannis şi premierul Sorin Grindeanu i-au transmis felicitări lui Emmanuel Macron pentru câştigarea alegerilor, iar de la Washington, liderul Statelor Unite, Donald Trump, a precizat pe pagina sa de Twitter că „aşteaptă cu nerăbdare să lucreze cu noul lider de la Palatul Élysée”, un mesaj asemănător fiind postat şi de premierul canadian, Justin Trudeau

Marine Le Pen l-a felicitat pe Emmanuel Macron pentru victorie şi a afirmat că, prin rezultatul obţinut, partidul său a devenit principala forţă de opoziţie.

Marine Le Pen:„Formaţiunile politice care şi-au asumat responsabilitatea de a-l ajuta pe domnul Macron să fie ales s-au discreditat singure, şi-au pierdut orice legimitate de a reprezenta o forţă alternativă sau de opoziţie credibile. Primul tur a confirmat o descompunere majoră a vieţii politice franceze, prin eliminarea partidelor vechi. Acest al doilea tur organizează o reconstrucţie politică de mare amploare de-a lungul clivajului între patrioţi şi globalişti”.

Reconfigurari ale grupurilor politice europarlamentare

Publicat de Monica Slavici, 23 octombrie 2014, 10:17

Eurofobii dispar si apar in Parlamentul European.

Un licar de bucurie i-a strabatut pe eurofili saptamina trecuta la aflarea vestii ca grupul de eurofobi a lui Nigel Farage din Parlamentul European s-a dizolvat. Grupul Europa Libertatii si Democratiei Directe (EFDD), condus de britanicul Farage, lider al Partidului Independentei Marii Britanii- care a facut valuri xenofobe si antieuropene nu doar la Londra, ci si in legislativul comunitar – EFDD, asadar, a pierdut-o pe drum pe deputata letona, Iveta Grigule. Astfel, s-a dizolvat. Marine Le Pen, lidera extremei drepte franceze, pe de alta parte, desi a dorit constituirea unui asemenea grup, nu s-a aliat cu Nigel Farage pentru ca, declara ea: „Noi avem valori”. Eei, ca extremele nu se inteleg si fac doar pata de culoare a noului legislativ, este previziunea facuta pentru Radio Romania de inalti oficiali europeni chiar inaintea alegerilor din primavara. Iata: confirmata. Dreapta extrema moare, dar nu se preda?! Formatiunea EFDD a reusit luni sa convinga un deputat polonez, Jaroslav Iwaskiewicz, din partea Congresului Noii Drepte poloneze. Semnatura lui de aderare trebuie validata de seviciile Parlamentului European. Seful partidului eurodeputatului polonez este recunoscut pentru provocarile sale rasiste si antisemite, Janusz Korwin Mikke gererand recent o furtuna in plen cand i-a comparat pe tinerii someri cu ‚negrii’. „Euroscepticii s-au intors! De fapt nu am plecat niciodata”, a exclamat fericit Nigel Farage dupa ce nou venitul Iwaskiewicz a declarat ca „vrea sa ajute unicul si vitalul grup parlamentar eurosceptic”. In opinia britanicului, EFDD a dejucat astfel o masinatiune de marginalizare, pusa la cale de popularii si socialistii europeni. Nu e nevoie de ‚masinatiuni’ pentru ca cei impinsi in birourile Bruxellesului de diverse medii si interese sa se clatine la o adiere de vant a regulilor. Decizia nu sta neaparat in mainile celor doi mari, Popularii si Socialistii, majoritari, ci in regulile si procedurile stricte, legiferate si asumate de institutiile comunitare, inclusiv de Parlament. Pe de alta parte,migratia eurodeputatilor, reconfigurarile in grupurile politice, miscarile independentilor, care adera la un grup europarlamentar sau altul, sunt pentru competitorii europarlamentari deopotriva prilejuri de izbanda sau esec si financiare si administrative, nu doar politice. La fel de adevarat, eurofob sau eurofil, inainte de orice, trebuie sa te subsumezi regulilor de constituire a unui grup politic europarlamentar. Sefa Biroului Parlamentului European in Romania, doamna Madalina Mihalache, in direct de la Strasbourg despre regulile si procedurile de functionare ale unui grup politic europarlamentar: „ Odata alesi in Parlamentul European, eurodeputatii se pot organiza in grupuri politice alaturi de deputati din alte state membre, care impartasesc o perspectiva similara. Prin urmare, europarlamentarii nu se grupeaza in functie de nationalitate, ci in functie de afinitatile lor politice. Pentru a se constitui un grup politic, trebuie sa fie intrunite doua conditii : numarul minim de deputati este de 25, iar componenta grupului trebuie sa fie reprezentativa la nivel european, ceea ce inseamna ca membrii grupului trebuie sa fie deputati alesi in cel putin o treime din statele membre, adica minim 7 state membre in acest moment. Un eurodeputat poate sa apartina unui singur grup politic. Exista si deputati care nu apartin niciunui grup politic, deputatii neafiliati. Fiecare grup politic isi asigura organizarea interna, prin desemnarea unui presedinte si a doi vicepresedinti si beneficiaza de un secretariat al grupului, inclusiv de anumite facilitati administrative. In prezent, exista in Parlamentul European 7 grupuri politice.”, ne-a explicat doamna Madalina Mihalache, confirmand ca grupul EFDD functioneaza din nou.
Asa incat, cu rigoare si culoare, show-ul european merge mai departe.